Decizia penală nr. 1579/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1579/R/2012
Ședința publică din 08 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.269 din 07 iunie 2012 a
Judecătoriei T., privind pe inculpatul G. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.181 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea pune în discuție, din oficiu, competența materială de soluționare a recursului formulat de P., având în vedere infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Reprezentantul P.ui solicită scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului T.ui C. în vederea soluționării recursului promovat în cauză de
P.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Felecan O., din Baroul Cluj.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, Curtea constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.269 din 7 iunie 2012, a condamnat pe inculpatul G. S. - fiul lui N. si A., născut la data de (...) în T. de Jos, județul C., domiciliat în com. T. de Jos, sat T. de Jos, nr. 310, județul C., cetățenia română, studii 10 clase, ocupatia agricultor, cu antecedente penale, posesor al actului de identitate, seria PC, nr. 1., CNP 1., -pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala, prev.si ped de art 181 alin.
1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b C.penal si art. 73 lit. b C.penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare
În temeiul art.71 alin. 1 și 2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. pe durata stabilită în art. 71 alin 2 C. penal.
S-a luat act ca partea vatamata M. A. nu a formulat pretenții civile în cauză.
S-a admis acțiunea civilă formulată de S. M. C. T. și în temeiul art.14, art. 346 alin.1 C.pr.pen., coroborat cu art.998 și următoarele C.civ., a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de
1488,81 lei către S. M. C. T., cheltuieli ocazionate cu spitalizarea partii vatamate M. A., si a majorarilor de intarziere conform Codului de procedura fiscala, pentru suma de 1488,81 lei, incepand cu data de (...), pana la plata efectiva.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, 100 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale și 200 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecatii.
Conform art 189 C. Proc. Penala onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ d- lui av. M. R.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de (...), partea vatamata în timp ce se afla la locuința sa, a observat cum fiul inculpatului G. S. îl lovea pe copilul său și l-a chemat acasă, dar întrucât acesta plângea a mers la fiul inculpatului și l-a tras de ureche, pedepsindu-l în acest mod, că l-a lovit pe fiul său. Momentul în care l-a tras de ureche pe G. C., a fost observat de tatăl său, inculpatul G. S., care fiind indignat de acest fapt, i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu o furcă în zona capului, în partea occipitală, provocându-i o leziune care a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 de zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 8990/I/a/1696 din (...) al Institutului de M. L. C.-N.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală (f. 7-9 d.up), inculpatul a aratat faptul că la data și ora menționată se afla în apropierea imobilului unde locuiește și din drum, din căruța, cu o furcă descărca niște tulei pe care îi trecea din căruță în grădina sa. În apropiere se jucau fiul său și fiul lui M. A., iar la un moment dat, M. A. a venit de mână cu fiul său s-a apropiat de fiul lui l-a prins de o ureche pe acesta, l-a trântit la pământ, urcându-se cu genunchiul pe pieptul copilului, iar el l-a somat prin vorbe sa il lase in pace, insa vazand ca partea vatamata nu inceteaza, l-a împins cu furca pentru a-i elibera copilul.
În faza de judecată, inculpatul G. S. a avut o atitudine nesincera declarand (f.16) ca l-a lovit pe partea vatamata cu niste tulei pe care-i descarca din caruta deoarece acesta l-a luat de ureche, l-a pus la pamant si a pus genunchiul pe fiul sau.
Partea vătămată M. A. a declarat atat in faza de urmarire penala (f.
6 d.up), cat si in faza de judecata (f.17) ca la data de (...), în timp ce se afla la locuința sa, a observat cum fiul inculpatului G. S. îl lovea pe copilul său și l-a chemat acasă, dar întrucât acesta plângea a mers la fiul inculpatului și l-a tras de ureche, pedepsindu-l în acest mod, că l-a lovit pe fiul său. Momentul în care l-a tras de ureche pe G. C., a fost observat de tatăl său, inculpatul G. S., care fiind indignat de acest fapt, i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu o furcă în zona capului, în partea occipitală. A mai aratat ca nu sunt adevarate sustinerile inculpatului ca ar fi pus genunchiul pe fiul sau deaorece acesta avea doar 5 ani si greutatea lui l-ar fi strivit.
Din declarația soției părții vătămate, M. M. data in faza de urmarire penala (f.10-11 d.up) a rezultat faptul că în timp ce se afla în locuința sa, l-a observat pe soțul său care se îndrepta spre locul unde se afla G. S. și fiul acestuia, i-a urmărit cu privirea și gândindu-se că ar putea să aibă loc vreo ceartă, s-a deplasat spre locul unde se îndrepta soțul și fiul său. În momentul în care a ajuns la fața locului l-a observat pe soțul său, M. A., care era căzut în genunchi și prezenta o leziune la nivelul capului, de unde sângera.
Pe langa acestea in faza de judecata aceasta martora a declarat
(f.24) ca a vazut cand fiul inculpatului l-a lovit pe fiul sau, si cand a ajuns la fata locului inculpatul avea furca in spatele capului partii vatamate, iar cand a strigat sa nu-l mai loveasca inculpatul a vrut sa o loveasca si pe ea, dar s-a ferit.
Din declarația martorei M. M., concubina inculpatului data in faza de urmarire penala (f.12-13 d.up) si in faza de judecata (f.33), reiese că ea s-a sesizat cu privire la faptul că are loc un eveniment, deoarece fiica sa, S., care se afla și ea la fața locului, s-a speriat și a început să strige, fapt care a îndemnat-o să se deplaseze la locul incidentului și ajungând la locul respectiv l-a observat pe numitul M. A. care a afirmat că a fost lovit în cap cu furca de către concubinul său și i-a arătat o rană în zona capului, fiind plin de sange in spatele capului, dar aceasta declară că nu a observat când 1-a lovit inculpatul pe partea vătămată.
In faza de judecata aceasta martora a declarat ca fiul inculpatului i- a spus ca partea vatamata l-a trantit la pamant sub caruta si a pus genunchiul pe el, insa ea nu a vazut acest lucru. A mai declarat ca ajunsa la fata locului inculpatul si partea vatamata se certau si a putut sa-si dea seama din aceasta cearta ca inculpatul l-a lovit pe partea vatamata deaorece acesta il lovise pe fiul sau.
Din declarația martorului ocular R. D. Stelian, dată în prezența mamei sale, acesta având vârsta de 10 ani in faza de urmarire penala (f.14 d.up), rezultă faptul că în timp ce se juca cu numiții M. R. și G. C., la un moment dat M. R. s-a plictisit și a plecat spre casă, spunându-i tatălui său, că G. C. l-ar fi bătut. La scurt timp partea vătămată M. A. a venit împreună cu fiul său, s-a apropriat de G. C., fiul inculpatului, l-a prins pe acesta de ureche și l-a trântit la pământ, moment în care inculpatul G. S., care se afla în apropriere și descărca o căruță cu tulei i-a aplicat părții vătămate M. A. o lovitură cu furca în zona capului, provocându-i acestuia o rană care sângera.
In faza de judecata, fiind audiat tot in prezenta mamei sale, minorul R. D. a mai declarat (f.32) ca dupa ce partea vatamata l-a trantit la pamant pe fiul inculpatului, acesta a pus talpa pe el si ca inainte de a-l tranti la pamant l-a tras de ureche, insa inculpatul fiind de fata nu a spus nimic.
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată in urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului, in conformitate cu art.69 C. proc. pen. pot servi la aflarea adevărului numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente in cauză.
Atributul determinant in aprecierea probelor administrate într-o cauză și implicit în soluționarea acțiunii penale constituie forța acestora de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual căruia aparțin sau de organul care le-a administrat, atâta timp cât sunt verificate in faza de judecată și totodată nu sunt lovite de nulitate absolută și nu sunt interzise de lege.
Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată; declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor M. M., M. M. si R. D., acesta din urma vazand momentul in care inculpatul l-a lovit cu furca pe partea vatamata, iar primele doua martore ajunse la fata locului imediat dupa incident au vazut rana sangeranda din spatele capului partii vatamate si pe inculplat in caruta descarcand tulei cu furca si certandu-se cu partea vatamata.
In privinta sustinerii inculpatului ca partea vatamata a pus genunchiul pe fiul sau dupa ce l-a luat de ureche si l-a trantit la pamant, aceasta nu este sustinuta decat partial de declaratia martorului R. D. A. martor a declarat ca partea vatamata a pus talpa piciorului pe fiul inculpatului dupa ce l-a trantit la pamant.
Chiar daca ar fi adevarate aceste sustineri ale inculpatului ele nu justifica achitarea acestuia conform art. 11 pct. 2 lit. a C.pr. pen. rap. la art. 10 lit. e C.pr. pen. si art. 44 alin. 3 C.penal. Aparatorul inculpatului a sustinut achitarea inculpatului conform acestor prevederi legale aratand ca inculpatul a depasit limitelor legitimei aparari din cauza temei pe care a avut-o cand a vazut ca partea vatamata nu-i mai da drumul copilului sau, pe care il tinea culcat la pamant cu genunchiul pe el.
Art. 44 alin. 3 C.pen. prevede ca „. de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul";.
Instanta a retinut ca pentru aplicarea acestei prevederi legale este necesar ca inculpatul G. S. sa fi suferit o tulburare sau temere care sa-l fi determinat sa-l loveasca pe partea vatamata cu furca in zona occipitala provocandu-i o vatamare care sa necesite 23-25 zile de ingrijiri medicale, in conditiile in care fiul inculpatului a fost tras de ureche, trantit la pamant si probabil partea vatamata si-a pus piciorul pe el.
Determinarea starii de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor imprejurarilor in care a avut loc atacul si conditia psihofizica a celui care face apararea.
In privinta imprejurarilor in care a avut loc atacul instanta a retinut cele de mai sus, adica partea vatamata l-a tras de ureche pe copilul inculpatului, l-a trantit la pamant si probabil si-a pus piciorul pe el. Din punct de vedere psihofizic al inculpatului, instanta retine ca acesta este cu
15 ani mai tanar decat partea vatamata, nefiind in relatii de dusmanie cu acesta, si deci nu ar exista motive sa se teama de acesta.
Instanta nu a putut retine starea de temere a inculpatului in savarsirea faptei, pentru a justifica aplicarea prev. art. 44 alin. 3 C.penal, avand in vedere modul in care a comis fapta, ca inculpatul nu s-a dat nici macar jos din caruta, ci doar a lovit cu furca in cap pe partea vatamata si ca nici dupa comiterea faptei nu a coborat din caruta sa vada in ce stare se afla copilul sau, ci a continuat sa descarce tulei. Mai mult, nici dupa ce l-a lovit pe partea vatamata si a vazut ca la fata locului au venit martorele M. M. si M. M., si dupa cum reiese din declaratiile acestora partea vatamata s-a plans de lovitura primita, artandu-le rana plina de sange, inculpatul nu a coborat din caruta, ci a continuat sa se certe cu partea vatamata si sa descarce tulei.
Astfel, chiar daca instanta a retinut ca in speta tulburarea pe care a suferit-o inculpatul vazandu-si fiul trantit la pamant si partea vatamata cu piciorul pe el, nu justifica depasirea limitelor legitimei aparari, considera ca aceasta tulburare a condus la savarsirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de provocarea partii vătămate, produsă prin violență, fiind aplicabile prev. art. 73 lit. b C.penal.
Chiar daca inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei, declaratiile lui sunt contrazise de restul probatorului administrat in cauza, motiv pentru care instanta va retine vinovatia sa in comiterea faptei, cu aplicarea circumstantei atenuante a provocarii.
Fapta inculpatului G. S. care în data de (...), în jurul orelor 16,30, i- a aplicat părții vătămate M. A. o lovitură cu furca în zona capului, cauzându-i astfel leziuni corporale, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin.1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen si art. 73 lit. b C.penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă într-o acțiune de lovire a victimei care i-a cauzat acesteia din urmă o vatamare ce a necesitat pentru vindecare 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată, care constă în atingerea adusă integrității corporale și sănătății părții vătămate, rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei .
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită cu intenție directă. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui, prin săvărșirea faptei.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului (f.7) rezulta ca acesta a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani inchisoare cu executare, pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 305 lit. c C.penal, prin sentinta penala nr. 756 din (...) a Judecatoriei T., care constituie primul termen al recidivei conform art. 37 lit. b C.penal, fiind o pedeapsa mai mare de 6 luni, pentru o fapta comisa cu intentie. Avand in vedere ca dupa executarea acestei pedepse, inculpatul G. S. a comis cu intentie fapta de vatamare corporala pentru care este judecat in prezentul dosar, si pentru care este prevazuta o pedeapsa mai mare de 1 an, instanta va retine prev. art. 37 lit. b C.penal.
Dupa cum am aratat mai sus, tulburare pe care a simtit-o inculpatul vazandu-si fiul trantit la pamant si partea vatamata cu piciorul pe el, a condus la savarsirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de provocarea partii vătămate, produsă prin violență, fiind aplicabile prev. art. 73 lit. b C.penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum
și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Pedeapsa produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea lor, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuși aceștia, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. F. cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă
și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în art. 52 alin.1 din Codul penal român, potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța nu va ignora atitudinea în ansamblul ei, atitudine care demonstrează că resocializarea viitoare a inculpatului nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Instanța a constatat că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1 C.penal sunt de la 6 luni la 5 ani.
La individualizarea pedepsei ce urmează să o aplice inculpatului G. S., instanța va tine seama și de prev. art. 73 lit. b C.penal, aplicand art. 76 lit. e C.penal, care prevede ca in speta pedeapsa se coboara sub minimul special pana la minimul general, sau se aplica amenda care nu poate fi mai mica de 250 lei.
De asemnea instanta a retinut si prev. art. 37 lit. b raportat la art.
39 alin. 4 C.penal care prevede ca in cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar in cazul in care este neindestulator se mai poate adauga un spor de pana la 10 ani.
Judecand in aceste limite, instanța a apreciat că, în cauză o pedeapsă de 3 luni închisoare este de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și reeducativ al legii penale.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua și b C.penal pe durata stabilită în art.71 alin.2 C.penal.
Astfel, prin decizia L. (74) din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.
Cu privire la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.
64, lit. a, teza a II-a și lit. b, C.pen., instanța, a apreciat că natura faptei săvârșite și gradul de pericol social al infracțiunii atrag nedemnitatea inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În raport cu interzicerea dreptului de a alege, instanța a aratat că art. 3 Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Prin urmarea, având în vedere jurisprudența Curții europene precum și decizia Înaltei Curți de C. și
Justiție, instanța consideră că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.
Executarea se va face în regim de detenție, având în vedere faptul că inculpatul a savarsit infractiunea de vatamare corporala in stare de recidiva postexecutorie fapt ce denota o persistenta infractionala. Astfel, instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acestuia într-un loc de detenție.
Latura civilă:
In cursul urmăririi penale partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, si nici in cursul judecatii, motiv pentru care instanta va lua act ca partea vatamata M. A. nu a formulat pretenții civile în cauză.
In cursul judecatii, la data de (...), S. M. C. T. s-a constituit parte civila cu suma de 1488,81 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare a partii vatamate, si dobanda pentru intarziere pentru suma datorata incepand cu data de (...) pana la plata efectiva.
Potrivit adresei și filei de decont atașate la dosar (f 4-5 ), S. M. C. T. a acordat îngrijiri medicale părții vătămate in perioada 06.11-(...) în valoare de 1488,81 lei, la care se adauga majorari de intarziere incepand cu data de (...) si pana la plata efectiva.
Față de aceste considerente, în baza art.14, art. 346 alin.1
C.pr.pen., coroborat cu art.998 și următoarele C.civ., va admite acțiunea civilă și va obliga inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de
1488,81 lei către S. M. C. T., cheltuieli ocazionate cu spitalizarea partii vatamate M. A., si a majorarilor de intarziere conform Codului de procedura fiscala, pentru suma de 1488,81 lei, incepand cu data de (...), pana la plata efectiva.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. va obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, 100 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale și 200 de lei cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecatii.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs P. de pe lângă
Judecătoria Turda solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului G. S. la o pedeapsă a închisorii într-un cuantum majorat, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Curtea verificând recursul promovat, constată că nu este competentă material pentru a-l soluționa.
Potrivit art.27 pct.3 C.proc.pen. tribunalul, ca instanță de recurs, soluționează recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Verificând dispozitivul rechizitoriului, se constată că inculpatul G. S. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.p., cu art. 37 lit.b Cod penal.
Din examinarea textelor legale de incriminare se observă că pentru infracțiunea dedusă judecății, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că sesizarea organelor judiciare s-a realizat prin plângerea penală adresată de partea vătămată M. A. la data de 6 noiembrie 2010, acțiunea penală fiind pusă în mișcare ca efect al doleanței acesteia și nu din oficiu, plângere penală adresată organelor de cercetare penală din cadrul IPJ T. (Postul de P. T. de Jos).
Raportând conținutul dispozițiilor legale analizate, la prevederile art.27 pct.3 C.proc.pen., rezultă că în speță, față de natura infracțiunii dedusă judecății, competența de soluționare a recursului promovat de parchet, aparține T.ui C., instanță căreia i se va trimite dosarul.
În baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII
D IS P U N E
Scoate cauza de pe rol și trimite dosarul la Tribunalul Cluj, pentru soluționarea recursului declarat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria Turda în dosarul nr (...), recurs ce îl vizează pe inculpatul G. S.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămn în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința pubică din 8 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
red.PD/CA
2 ex. - (...)
jud.fond.T. R.
| ← Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1855/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
