Decizia penală nr. 159/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 159/R/2012
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : A. D. L.
C. V.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul F. S. I. împotriva sentinței penale nr. 371 din data de 1 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu o alcoolemie în sânge peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. S. I., asistat de apărător ales, av. Mircea P., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului F. S. I., av. C. D., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Inculpatul F. S. I., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul, solicitând a i se aplica o pedeapsă cu amenda penală, pentru că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că a recunoscut comiterea faptei, respectiv că a condus sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,85 grame la mie.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului F. S. I., analizând sentința penală atacată, solicită a se constata că inculpatul nu a declarat că nu recunoaște că a condus sub influența băuturilor alcoolice, însă cu toate acestea în considerentele hotărârii s-a reținut că a încercat denaturarea adevărului, declarând mincinos, în scopul obținerii unei valori a alcoolemiei sub limita celei prevăzute de lege pentru infracțiune. De asemenea, raportat la modalitatea de analizare a probelor de către instanța de fond, care este nefirească în opinia sa, aceasta constată că există cel puțin trei variante a consumului de băuturi alcoolice, însă solicită a se reține că inculpatul nu a declarat niciodată că nu a condus sub influența băuturilor alcoolice, adevărul fiind denaturat de agenții de poliție, ce au fost audiați în cauză în calitate de martori. T., instanța de fond a înlăturat probele din faza de urmărire penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, apreciind că martorii E. C. B. și R. P. B. R. au revenit asupra declarațiilor inițial, iar procurorul de ședință s-a sesizat cu privire la cei doi martori de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Î. instanței că de fapt cei doi martori au revenit doar asupra chestiunii că l-au însoțit pe inculpat la domiciliul său și că nu au văzut ca acesta să fi consumat băuturi alcoolice, menținându-și celelalte mențiuni din declarații. A., aceștia au arătat că au fost împreună cu inculpatul la restaurant, unde au stat la aceeași masă, însă inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice până când s-au despărțit. Inculpatul a arătat și el că revine asupra declarației inițiale, precizând că cei doi martori nu l-au însoțit acasă, motivându-și poziția prin aceea că a dorit să dovedească în ce împrejurări a consumat băuturi alcoolice.
De asemenea, din declarațiile martorilor C. R. G. și L. F. C., ultimul fiind agent de poliție și listingul de telefoane ale martorei M. D. S. rezultă că în 10 minute inculpatul s-a deplasat în mai multe locații, cu toate că instanța de fond susține că era imposibil acest lucru. A., solicită a se constata că restaurantul R. se află lângă V. V., că str. Pomilor este imediat lângă acestea, iar C. L. nu este nici măcar la 1 km de V. V. Că locațiile se aflau la distanțe mici una de cealaltă rezultă și din declarația martorului L. a declarat că a primit o solicitare de la agentul de la V. V. și că a așteptat 10 minute, după care a venit inculpatul cu mașina sa Audi de la C. L., ce n-a oprit, astfel că a încercat o rută ocolitoare de 3-4 minute. T., martora M. D. a fost testată cu aparatul etilotest la ora 00, 45, iar apoi la ora 01,02 l-a sunat pe inculpat, ce a fost testat la rândul său cu aparatul etilotest la ora 01,16.
În ceea ce privește valoarea alcoolemiei stabilită prin expertiză, privind recalcularea valorii alcoolemiei, solicită a se avea în vedere că nu sunt decât valori teoretice conform OUG nr. 1., ce pot fi luate în considerare dacă se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. A. valoare de 0,85 grame la mie stabilită prin expertiză stabilește că fapta nu prezintă un pericol social foarte ridicat, ce nu necesită condamnarea inculpatului. C. că și procurorul de caz putea constata acest aspect, dar datorită unor relații existente între procurorul de ședință, procurorul anchetator și martorul R. nu s-a procedat în această manieră.
T., în cauză au fost înlăturate și circumstanțele atenuante, susținându-se că fapta comisă de inculpat este gravă și că acesta nu a recunoscut săvârșirea acesteia, dar solicită a se avea în vedere că nerecunoașterea nu este o circumstanță agravantă și nici un criteriu prev. la art. 72 C.. C. că recunoașterea este o circumstanță atenuantă legală, dar și comportamentul inculpatului anterior comiterii faptei este relevant, astfel că acesta putea fi avut în vedere raportat la dispozițiile art. 72 C., mai ales raportat la concluziile referatului de evaluare, referitor la șansele de reintegrare socială a inculpatului.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și în baza art.
11 pct. 2 lit. a C.pr.pen., raportat la art. 10 lit. b/1 C.pr.pen. solicită achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, existând dubii serioase pentru stabilirea nivelului alcoolemiei, care nu poate fi stabilit pe baza declarațiilor organelor de poliție. Î. instanței că inculpatul s-a oprit singur în spatele organului de poliție și a recunoscut consumul de băuturi alcoolice.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., cu mențiunea că menține poziția Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. exprimată în cazul infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 1.. Apreciază că o sancțiune administrativă este total neavenită în cauză, aceasta nefiind în conformitate cu practica constantă a Curții de A. C., ce consideră că pentru astfel de fapte trebuie avute în vedere elementele ce determină incriminarea ca infracțiune a conducerii sub influența băuturilor alcoolice peste limita admisă și pericolul real pe care o astfel de persoană îl reprezintă, nefiind lipsită de importanță o astfel de infracțiune.
De asemenea, consideră că soluția de achitare a inculpatului nu este fondată, instanța de fond având în vedere elementele reale ale faptei, respectiv că inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolice de 1,70 grame la mie, nereținându-se o altă alcoolemie. Proba la care face referire apărarea pentru calculul retroactiv al alcoolemiei rămâne singulară, reprezentând un calcul teoretic pe baza declarației inculpatului, nesusținută de alte probe. Mai mult, normele de aplicare a OUG nr. 1., precum și normele ce reglementează medicina legală stabilesc că valoarea probabilă e determinată de împrejurarea în care declarația inculpatului se coroborează cu alte mijloace de probă. În cauză, la momentul surprinderii inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,79 grame la mie, în condițiile în care valoarea alcoolemiei în sânge este dublu celei în aerul expirat.
S. a se avea în vedere că, conduita inculpatului n-a fost corespunzătoare și că nu necesită reținerea de circumstanțe atenuante, deoarece chiar dacă acesta a recunoscut un consum de băuturi alcoolice atitudinea sa a fost de a îngreuna aflarea adevărului prin declarații contradictorii și prin aceasta determinând ca martorii să declare diferit prin poziția pe care a avut-o. În aceste condiții apreciază că atitudinea inculpatului nu poate constitui o circumstanță facultativă.
Raportat la circumstanțele reale ale faptei, probate indubitabil prin declarațiile martorilor și ale agenților constatatori, ce pot fi audiați în calitate de martori, precum și având în vedere rezultatele testului de respirație, a buletinului de analize și declarațiile oscilante ale inculpatului, consideră că instanța de fond a analizat corect probele administrate și a înlăturat concluziile expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, care s-a efectuat doar în baza declarației inculpatului.
Mai consideră că nu se poate critica această modalitate de sancționare, ce este în acord cu practica Judecătoriei Z. și Curții de A. C., singura circumstanță atenuantă reală și pozitivă fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ce nu poate determina reducerea pedepsei sub minimul special.
Pentru aceste motive solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale atacate, însușindu-și argumentele și analiza probelor.
Apărătorul inculpatului F. S. I., în replică, solicită a se avea în vedere că valoarea alcoolemiei susținută de către inculpat este susținută și de probe, respectiv martorii E. și R., existând astfel un dubiu ce trebuie să-i profite inculpatului. S. a se avea în vedere și că valoarea alcoolemiei stabilită de aparatul etilotest a fost de 0,79 grame la mie și nu 0,89, precum și practica CEDO, respectiv cazurile Gerard contra Franței și Dumonde contra
Franței șa.
Inculpatul F. S. I., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere valoarea alcoolemiei stabilită de către expertiza de recalculare și că a trecut de la data săvârșirii infracțiunii o perioadă de timp.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.371 din data de 1 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.1. rep. A fost condamnat inculpatul F. S. I., la pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 C.pen s-a interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art.81 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
In baza art.71 alin.5 C.pen, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...) inculpatul împreuna cu mai multe persoane printre care martorii E. C. si R. P. B. se aflau in restaurantul R. din mun. Z.. Conform declarațiilor inițiale ale inculpatului acesta a consumat cca 1 litru de vin in restaurantul R..
Întrucât existau indicii ca persoanele care părăsesc acest restaurant au consumat băuturi alcoolice în local, in aceasta zona, mai precis la intersecția străzii Gh. D. cu str. Cetinei, în apropierea Vilei V., s-a deplasat un echipaj al poliției rutiere format din ag. M. I. si B.jel Sorin, însoțiți fiind si de către jandarmul C. R., care prin sondaj au oprit in trafic, spre a fi verificați conducătorii auto, mai multe autoturisme. De asemenea un alt echipaj de politie format din ag. L. F. si F. V. se aflau mai jos, respectiv pe str. Gh. D. La un moment dat dinspre restaurantul R. a coborât un autoturism cu nr. de înmatriculare (...) care a fost oprit de echipajul de politie din zona Vilei V. In timp ce i se verificau actele conducătorului autoturismului oprit in trafic, respectiv martorei M. D., dinspre restaurantul R. a coborât autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpat, sens în care ag. de politie M. I. a solicitat, prin stație celorlalte echipaje de politie aflate în supravegherea traficului rutier, ca acest autoturism sa fie oprit în ipoteza în care va fi văzut. In acest context echipajul de poliție, care se afla mai jos, pe str. Gh. D., respectiv agentul de politie L. I. s-a postat în mijlocul străzii, cu fata orientata înspre direcția de unde trebuia sa coboare autoturismul, pentru a putea face semn conducătorului autoturismului sa oprească. Autoturismul nu a fost văzut sa coboare, acesta virând pe o alta strada, respectiv C. C., astfel ca nu a trecut prin zona în care se afla cel de-al doilea echipaj. La cca 3-4 min. de la anunțul făcut prin stație, ag. L. I. care aștepta autoturismul sa coboare a auzit dinspre centru un autoturism care se deplasa cu viteza mare sens în care s-a întors si a văzut ca este vorba de autoturismul marca Audi pe care inițial îl aștepta sa coboare. A făcut semn cu bastonul reflectorizant pentru ca acesta sa oprească pe dreapta însa conducătorul autoturismului nu s-a conformat continuându-si deplasarea înspre V. V. In acest moment ag. de poliție L. si cu ag. F. s-au urcat în mașina politiei, alertând prin stație celelalte echipaje despre faptul ca autoturismul marca Audi nu a dat curs semnalului polițistului, sens in care sa fie oprit, pornind de altfel în urmărirea acestuia. Stiind ca în zona Vilei Vald se afla celalalt echipaj de politie, iar inculpatul nu avea posibilitatea sa se deplaseze decât fie înspre V. V. fie, din sensul giratoriu, sa o ia pe str. C. C., agenții de politie au coborât pe strada A. I. pentru a-i iesi în întâmpinare în ipoteza în care acesta își schimba direcția de mers si se deplasa pe str. C. C. La scurt timp agenții de politie din zona Vilei Vald au anunțat prin stație ca autoturismul inculpatului s-a oprit lângă aceștia. Ajunși la fata locului echipajul aflat în urmărirea autoturismului, i-a solicitat inculpatului actele la control, fiind testat si cu aparatul etilotest concentrația de alcool în urma testării fiind de
0,79 mg/l alcool in aerul expirat. Inculpatul a precizat faptul ca a consumat alcool, respectiv vin, si s-a urcat la volanul autoturismului sau după ce o prietena i-a solicitat ajutorul, în speță fiind vorba de martora M. D., care i-a cerut sa se deplaseze urgent in zona Vilei V. fara a-i preciza ce s-a întâmplat. In acest context inculpatul a oprit autoturismul în dreptul echipajului de politie unde se afla martora M. D.
Conform prevederilor art. 88 alin. 6 din OUG 1. inculpatul a fost condus la S. de U. S. unde i s-au recoltat 2 probe biologice, constatându-se ca acesta avea la ora 01,40 o alcoolemie de 1,70 g0/00 iar la ora 02,40 avea o alcoolemie de 1,60 g0/00.
F. de consumul de alcool inculpatul, conform procesului de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de (...), recunoaște ca a consumat in seara respectiva, în urma cu 1 ora de la testare, cca 1 l de vin. A. varianta, privind felul băuturilor alcoolice, este susținută si de declarațiile martorilor C. R., L. F. si F. I. care au fost prezenți atât la testarea cu aparatul etilotest cat si la S. J. unde i s-au recoltat probele de sânge, care confirma ca inculpatul a declarat faptul ca în seara respectiva a consumat vin fără ca martorii sa poată preciza cantitatea. In declarația olografa data de către inculpat (f. 16) acesta indica faptul ca a consumat 1 pahar de vin din portbagajul mașinii sale in dreptul restaurantului Hanul Drumeților din mun. Z. si după cca 5 min. s-a urcat la volan pentru a ajunge la martora M. D. A. in declarația de inculpat din data de (...) revine asupra celor declarate anterior precizând faptul ca nu a consumat vin nici in restaurantul R. si nici in alta parte, declarațiile date anterior fiind consemnate la dictarea polițiștilor, ci 2-3 paharele de țuica la domiciliul sau împreuna cu martorii R. P. B. si E. C. F. de aceasta din urma declaratie martorii R. si E. susțin cele invocate de inculpat arătând ca aceștia împreuna cu inculpatul au plecat de la restaurantul R. si s-au deplasat spre domiciliul acestuia unde inculpatul a consumat țuica iar ei au consumat vin. In raport cu această declarație, prin ordonanța procurorului (f.38) s-a dispus efectuarea in cauza a unei expertize medico-legale care sa stabilească valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul evenimentului rutier. In concluziile raportului de expertiza medico legala se precizează ca valoarea teoretica a alcoolemiei, pentru ora evenimentului rutier, este cuprinsa intre 0,55 g0/00 si 0,85 g0/00 , valoare teoretica care poate fi acceptata daca se apreciază ca plauzibila diferența mai mult decât semnificativa intre varianta inițiala privind consumul de alcool declarat si ultima varianta in care se indica ca a consumat 200-250 ml de țuica. A. calculul retroactiv al alcoolemie si implicit valorile indicate de expertiza medico legala au fost stabilite raportându-se la valoarea alcoolemiei stabilita in buletinul de analiza, ținându-se cont de anumite faze toxicocinetice precum si de consumul de alcool declarat de inculpat.
Cu privire la consumul de alcool si felul băuturilor alcoolice instanța retine faptul ca cea din urma declarație ( din data de (...)) data de către acesta este mincinoasa încercând sa denatureze adevărul in scopul obținerii unor valori ale alcoolemiei sub limita de incidenta a infracțiunii. A. aceasta varianta, referitoare la faptul ca a consumat țuica, a fost susținuta inițial de cei doi martori R. si E. care in cursul judecății au revenit asupra celor declarate, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva acestora pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, declarând faptul ca nu au fost la inculpat acasă așa cum au susținut anterior si a ca acesta a consumat țuica in prezenta acestora. A. aceasta declarație este in contradicție cu prima declarație a inculpatului consemnata in procesul verbal de constatare a infracțiunii in care menționează ca a consumat vin, aspect confirmat si de către martori L., F. si C. De asemenea si inculpatul a revenit la cele consemnate anterior precizând ca din restaurantul R. s-a deplasat singur spre casa menținându-si insa restul declarației din data de (...) referitoare la consumul de alcool si felul băuturilor alcoolice. Instanța apreciază ca poziția acestuia referitoare la menținerea celorlalte afirmații făcute s-a datorat faptului ca expertiza s-a întocmit pe baza ultimei declarații privind consumul de alcool, valorile constatate fiind oarecum in favoarea inculpatului
Declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului in măsura in care sunt coroborate cu alte probe. In cauza cele susținute de inculpat nu sunt susținute de alte probe mai mult fiind chiar contrazise. A. nu poate fi acceptata ca plauzibil în revenirea declarațiilor faptul ca acestea date inițial au fost consemnate la solicitarea organelor de politie, acest aspect nu este susținut de nici un martor prezent la luarea declarațiilor, cu excepția tatălui inculpatului care este mai mult decât evident ca susține varianta fiului sau. In ceea ce privește declarația inculpatului in baza căreia s-a efectuat expertiza instanța o va înlătura ca nesincera întrucât așa cum s-au derulat evenimentele inculpatul nu avea timpul necesar sa ajungă acasă sa consume țuica si apoi in urma telefonului primit de la martora M. D. sa se deplaseze in zona Vilei V., tot evenimentul întâmplându-se in interval de cca. 10 min. Conform declarațiilor martorilor L., C., de când mașina inculpatului a fost văzuta ca coboară de la restaurantul R. până când aceasta a ajuns in dreptul Vilei V. a trecut 10 min. Mai mult coroborând probele existente la dosar respectiv declarațiile martorului C., (care susține ca au coborât mai multe autoturisme din zona restaurantului R. printre care a martorei M. si a inculpatului), declarația ag. de politie L. F., (care susține ca de la anunțul prin stație privind solicitarea de a fi oprit conducătorul autoturismului marca Audi si pana la momentul in care acesta a trecut pe lângă el, neoprind la semnal, au trecut aproximativ 10 min), testarea martorei M. D. cu aparatul etilotest la orele 00,55 min, listingul convorbirilor telefonice prin care martora l-a sunat pe inculpat la ora 01,01, testarea cu aparatul etilotest a inculpatului la ora 01,16 precum si faptul ca martora susține ca inculpatul a ajuns la 4-5 min. după ce l-a sunat la V. V., rezulta cu certitudine ca inculpatul nu avea posibilitatea sa se deplaseze spre casa, sa parcheze mașina în curte, să consume, pentru prima data, băuturi alcoolice așa cum susține si sa mai ajungă si la V. V. In acest context având în vedere că declarația în baza căreia s-a stabilit calculul retroactiv al alcoolemiei este înlăturata de instanța, expertiza întocmita in cauza nu are valoare probatorie motiv pentru care si aceasta va fi înlăturata. De altfel si in concluziile raportului medico-legal se face precizarea ca valoarea teoretica a alcoolemiei poate fi acceptata daca se apreciază ca plauzibila diferența de consum de alcool intre prima declarație si cea de a doua.
Sigur ca in cauza se impune înlăturarea declarației martorului F. I., tatăl inculpatului care pro cauza a susținut cele afirmate de inculpat întrucât așa cum rezulta din declarația acestuia „a văzut acasă sticla de țuica pe masa si un platou de mâncare"; susținând varianta inculpatului care a declarat ca a mâncat împreuna cu cei doi martori si a băut țuica, in contextul în care cei doi martori nu au fost acasă la inculpat si nici acesta nu avea posibilitatea sa treacă pe acasă sa mănânce, sa bea si apoi sa se deplaseze spre V. V. la martora M. D.
F. de cele menționate singura valoare probatorie care se impune a fi luata in considerare la stabilirea alcoolemiei este ce a din buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei unde valorile sunt de 1,70 si 1,60 la cea de a doua proba recoltata.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, date pe parcursul procesului penal, coroborându-se cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 181/IX/a/67,68 cu rezultatul aparatului etilotest , cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
În drept, fapta inculpatului F. S. I. care la data de (...) conducea autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.1. republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită și anume 0.8 g/l. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1, 70 g/l la prima probă recoltată la orele 01,40, respectiv 1,60 g/l la proba II recoltată la orele 02,40. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, și cu toate că nu a urmărit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.1. republicată.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72
Cod penal si art.52 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹ alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. In acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având in vedere ca inculpatul avea o îmbibație alcoolica in sânge de cca. 1,70 g/l depășind limita cu mult legala de 0,80 g alcool pur in sânge, încercarea de denaturare a adevărului prin inconsecventa declarațiilor date; faptul ca inculpatul este la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale - așa cum rezulta din fisa de cazier judiciar, împrejurările si modul de comitere a faptei, precum si persoana inculpatului acesta fiind o persoana integrata social, in prezent fiind angajat la ISU P. S. in calitate de subofițer, iar conform referatului de evaluare întocmit în cauza de câtre S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj acesta prezintă resurse majore in reintegrarea sociala.
In ceea ce privește circumstanțele atenuante care au fost invocate de către apărătorul inculpatului spre a fi reținute de instanța in beneficiul inculpatului, instanța apreciază ca in contextul atitudinii inculpatului manifestata pe întreg parcursul procesului penal acestea nu pot valorificate in reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
F. de cele expuse instanța în baza art. 87 alin. 1 din OUG 1. cu aplicarea a condamnat pe inculpatul F. S. I. la pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat.
Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.
Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.
Prin raportare la această hotărâre instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.
Natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifică interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozițiile hotărârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab împotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor părintești in cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea care în speța nu are legătura cu autoritatea părinteasca , cum interzicerea de exercitare a drepturilor părintești instituie o inculcare a dispozițiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art 1 și art 32 alin 2 din Convenție cât și art art 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritățile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.
Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea.
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art.
64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanța a apreciat că nu se impun a fi interzise aceste drepturi
Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.
F. de toate aceste aspecte reținute instanța în baza dispozițiilor art. 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevăzute la art. 64 lit. a taza a II-a ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) Cod penal, pe perioada legala.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și constată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81
Cod penal astfel ca a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal
Raportat la fapta săvârșita si având în vedere ca instanța a stabilit suspendarea executării pedepsei principale în baza art. 71 alin 5 cod penal raportat la art. 82 cod penal a suspendat si executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpat, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că raportat la gradul de pericol social redus al faptei comise se impune reținerea în cauză a dispozițiilor art.18 ind.1 C. Trebuie avută în vedere în primul rând, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, consumul de băuturi alcoolice declarat, concluziile raportului de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, precum și declarațiile martorilor E. și R. De asemenea este important de reținut că inculpatul a parcurs o distanță mică iar gradul de alcoolemie a acestuia se afla aproape de limita inferioară prevăzută de lege. Mai mult, instanța de fond în mod greșit nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu toate că acesta este încadrat în muncă și societate și a avut un comportament bun înainte de comiterea infracțiunii. Faptul că nu a recunoscut în totalitate fapta descrisă în actul de sesizare nu poate constitui în sine o circumstanță agravantă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării nemijlocit a unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
A., se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care la data de (...) a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală și anume de cca. 1,70 g/l, valoarea alcoolemiei reieșind din buletinul de analiză toxicologică a acesteia, întocmit în baza probelor de sânge prelevate de la inculpat.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a consumat băuturi alcoolice în restaurantul „R."; și că abia după ce a ajuns acasă a consumat țuică s-au dovedit a fi nesincere și pe cale de consecință au fost corect înlăturate de către instanța de fond.
Pentru a conchide astfel, curtea a reținut în primul rând aspectul referitor la conduita procesuală a inculpatului. E. de observat că acesta a prezentat în fața organelor de cercetare penală o situație pe care ulterior nu a mai susținut-o fiind evident motivul pentru care și-a schimbat radical depoziția și anume acela de a obține o valoare a alcoolemiei sub limita de
0,80 g %o, cunoscând faptul că declarațiile sale vor sta la baza calculului retroactiv al alcoolemie.
În acord cu instanța de fond, apreciem că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu restul probelor în sensul art.63 C. ori, în speță acestea sunt infirmate de majoritatea probelor administrate în cauză.
Coroborând ultimele declarații ale martorilor R., E. (aceștia revenind în fața instanței de fond asupra declarațiilor date inițial) cu depozițiile martorilor L., F., C., precum și cu declarația olografă a inculpatului, cu concluziile buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei și rezultatul testării cu aparatul etilotest, curtea apreciază că s-a dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul faptei imputate.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, apreciem că instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 C., dând dovadă de suficientă clemență prin orientarea cuantumului pedepsei spre minimul prevăzut de textul incriminator.
Circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că este încadrat în muncă și în societate au fost de asemenea valorificate prin alegerea modalității de executare a pedepsei prevăzute de art.81 C. A., s-a apreciat în mod corect, că scopul pedepsei poate fi atins în cazul acestui inculpat ș fără executarea acesteia și în consecință, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
F. de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. S.-I., domiciliat în mun. Z., B-dul M. Viteazu, nr. 26, ap.7, jud. Slaj, împotriva sentinței penale nr. 371 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. V. C.
T. G.
GREFIER
Red.M.R./S,M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond.M. M.
| ← Decizia penală nr. 1161/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1579/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
