Decizia penală nr. 1855/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ Nr.1855/2012
Ședința de la 27 D. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : V. G. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : M. B. GREFIER : D. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpat T. D. și părțile civile S. I., M. D., S. A. I., S. A. I., S. J. DE A. S., S. J. S. și S. C. DE U. C.-N., având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.) împotriva sentinței penale nr.114 din 20 septembrie 2012 a Judecătoriei J. au formulat recurs Parcchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și părțile civile S. I., M. D., S. A. I., S. A. I.
La apelul nominal făcut în ședința , nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fond a cauzei au avut loc la data de 13 decembrie 2012 , consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.114 din (...) pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr.(...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 (1) lit. d Cod proc.pen., a fost achitat pe inculpatul T. D., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 (1) și (2) Cod pen. .
Au fost respinse acțiunile civile formulate de către părțile civile: S. de A. S., S. J. de U. S. și S. C. J. de U. C. privind obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile alături de asigurătorul SC A. - Ț. A. SA S. Z. .
Au fost respinse actiunile civile formulate de către părțile civile : M. D., S. A. I., S. I. și S. A. I. privind obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile
și daune morale alături de asigurătorul SC A. - Ț. A. SA S. Z. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia .
P. a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul T. D. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile BE si CE din 2001, iar în data de (...), in jurul orelor 13, acesta conducea autoturismul marca Chrysler, proprietatea SC SAPIENS SRL cu nr. de înmatriculare (...) pe D. 1 G, prin localitatea R., din direcția Bălan, în direcția H.. În autoturismul condus de inculpat se mai aflau, soția sa, T. V. Ana, pe scaunul din dreapta față, și fiul lor, T. Tiberius, pe bancheta din spate.
În timp ce inculpatul T. D. conducea autoturismul, în dreptul imobilului cu nr. 156, din loc. R., acesta a accidentat-o pe minora S. C. de 3 ani care s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nemarcat și fără a se asigura, de la stânga spre dreapta, în raport cu sensul de mers al autoturismului, și datorită impactului victima a fost proiectată pe partea carosabilă.
Minora a fost apoi transportată cu ambulanța la S. J. de U. Z., apoi a fost transferată la S. C. de U. P. C. C.-N., unde la data de (...) a decedat .
În urma accidentului rutier, pasagerii din autoturismul condus de inculpat nu au suferit leziuni .
Cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul T. D. a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager ARRK - testul nr. 454 care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Totodată s-a constat că accidentul s-a produs pe o porțiune de drum în aliniament, fără denivelări sau declivități, în zonă nefiind amplasate indicatoare sau marcaje, circulația fiind organizată pe doua benzi, sensurile de deplasare nefiind delimitate de marcaj longitudinal (f. 7 - 17) .
Din raportul de constatare medico-legală nr. 7417/111/455 din (...) întocmit de către IML C. N., rezultă că moartea victimei S. C. a fost violentă, aceasta fiind cauzată de contuzia și diacelarea cerebrală cu fractura - disjuncție a calotei în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral și toraco- abdominal) prin accident rutier; leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin mecanism de lovire-cădere în condițiile unui accident rutier; între leziuni și deces există legătură de cauzalitate; traumatismul poate data din (...), iar moartea poate data din (...) ( f. 33 - 36) .
În cursul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnico judiciară auto care a concluzionat că autoturismul condus de inculpat in momentul producerii accidentului circula cu viteza de 75 km/h în localitatea R., com. H., în dreptul imobilului de la nr. 156, iar minora S. C., în vârstă de 3 ani, având intenția de a merge acasă a traversat în fugă drumul DN 1G, fiind surprinsă de autoturismul în cauză, frontal stânga, față. Victima s-a lovit cu capul în capotă, a deformat capota, apoi a fost preluată pe capotă, transportată pe capotă până în dreptul imobilului cu nr. 157 circa 26 - 30 m, după care victima a fost proiectată pe acostament în procesul de frânare și virare la dreapta, cu observația că pantofii victimei au căzut din picioare, după preluarea acesteia pe capotă, în timpul rostogolirii. În situația dată, având în vedere traumatismele victimei, expertul a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului inculpatului era de 92 de km/h.
Prin acest raport, expertul reține că accidentul putea fi evitat dacă minora S. C. era supravegheată și nu se angaja în trecerea drumului nesupravegheată, iar conducătorul auto putea să evite accidentul dacă circula cu viteză până la 50 km/h prin localitate, astfel că inculpatul ar fi avut timp să vadă victima, să frâneze sau să ocolească, evitând impactul cu aceasta; timpul de parcurgere a distanței de 3, 5 m de către victimă a fost de 1 secundă, timp de percepție reacție și frânare necesar luând în considerare condițiile date, timp de zi, șosea rectilinie, de la viteza de 50 km/h era 2 secunde, având nevoie de un spațiu de frânare de
23 de m, iar de la 92 de km/h, de un spațiu de frânare de 77 de m (f. 47 - 53 ) .
La cererea inculpatului, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză, de către L. I. de E. C. C.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 126 din (...) efectuat în cadrul L.ui
I. de E. C. C., a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului inculpatului era de 60 de km/h, iar accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversare, prin alergare și fără asigurare, a minorei S. C., cât și din cauza deplasării, cu o viteză superioară celei „limită" care era admisă pe acel segment de drum, de către inculpatul T. D.
Pe baza ambelor rapoarte de expertiză, raportat la vitezele de deplasare a autoturismului condus de inculpat stabilite de experți, organul de urmărire penală a constatat că, culpa inculpatului constă în nerespectarea art. 48 din OUG 195/2002, care prevede că „...conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"", precum și în nerespectarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 care prevede că:
„limita maximă de viteză în localități este de 50 de km’’.
Având în vedere diferența mare dintre vitezele stabilite în cele două rapoarte de expertiză (92 km/h - 60 km/h ) și pentru stabilirea concretă pe bază de calcule a posibilităților de prevenire a accidentului rutier, în cursul judecății, inculpatul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză de către I. N. de E. C. B. .
Raportul de expertiză criminalistică nr. 78 din (...) efectuat în cadrul I. N. de E. C. B., a concluzionat următoarele :
- viteza de deplasare a autoturismului inculpatului era de 60 de km/h;
- conducătorul auto (inculpatul T. D.) nu putea evita în condițiile reținute
(Va = cea 60 km/h) producerea accidentului, nici prin frânare și nici prin ocolirea victimei, întrucât distanța de care a dispus acesta (cca. 20 m) a fost inferioară spațiului teoretic necesar (cca. 34 m);
- viteza maximă ce i-ar fi permis conducătorului auto să oprească autoturismul înainte de intersectarea traiectoriei pe care s-a deplasat victima a fost de cca. 42 km/h, întrucât valoarea respectivă este inferioară limitei maxime regulamentare pe sectorul respectiv de drum, iar din probele administrate în cauză nu rezultă alte elemente care să fi impus reducerea vitezei autoturismului sub această valoare, astfel că inculpatul nu putea nici să prevină producerea evenimentului rutier;
- accidentarea minorei S. C. putea fi prevenită printr-o atentă supraveghere de către persoanele îndrituite în acest sens;
- producerea evenimentului rutier s-a datorat angajării intempestive a victimei în traversarea carosabilului;
- depășirea limitei maxime regulamentare de viteză admise pe segmentul respectiv de drum de către autoturismul condus de către inculpatul T. D. nu se află în legătură de cauzalitate cu accidentarea minorei S. C. (f. 253 - 260) .
Așadar, din cuprinsul acestei ultime expertize care stabilește prin calcule viteza la care inculpatul ar fi putut opri autoturismul înainte de intersectarea traiectoriei de mers a pietonului, rezultă că și în situația în care inculpatul ar fi circulat cu o viteză sub limita legală prin localitate (între 43 - 50 km/h) accidentarea minorei nu putea fi evitată .
Referitor la culpa părinților privind supravegherea minorei, instanța a reținut următoarele aspecte, astfel :
- numitul S. I. (tatăl victimei), declară că în ziua accidentului ((...)) pe la ora
7 a.m. a plecat de acasă la muncă în câmp, iar fetele sale S. I. (14 ani) și S. C.
(victima de 3 ani) au rămas acasă cu soția (f. 27) .
- numita S. D. (mama victimei) declară că în ziua accidentului pe la ora 8 a plecat la serviciu în loc. H., iar cei trei copii S. A. (10 ani), S. I. (14 ani) și victima S. C. (3 ani) au rămas acasă împreună cu soțul ei S. I. fără să cunoască faptul că și soțul ei va pleca de acasă (f. 29).
Chiar dacă declarațiile celor doi părinți sunt contradictorii (dând vina unul pe celălalt în acele momente), cert este că în data de (...) minora S. C. a rămas în grija surorii sale S. I., iar în jurul orelor 12 cele două fete au plecat la vecinul S. Ș., traversând drumul. După un timp, S. I. a plecat la alt vecin, timp în care sora acesteia a rămas singură în curte (declarația martorei S. I. f. 32) .
Martora Șomoi E. arată că în curtea casei sale se aflau la un moment dat S. I., S. C. și nepoata sa care se jucau, iar după un timp a observat că S. C. nu mai este în curte (f.31) .
Obligația de supraveghere a copilului minor constă în îndatorirea părinților de a se îngriji de copil, părinții fiind obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui, în conformitate cu țelurile statului, spre a-l face folositor colectivității.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de ucidere din culpă presupune: existența elementului material (în speță acțiune de conducere a autoturismului de către inculpatul T. D. cu depășirea limitei legale de viteză prin localitate), urmarea socialmente periculoasă (moarte victimei S. C. ) și legătura de cauzalitate care trebuie întotdeauna stabilită, astfel încât să se cunoască în concret fapta care a dus la moartea victimei. Nu va exista legătură de cauzalitate dacă între acțiunea făptuitorului și urmarea imediata s-au interpus factori externi. Totodată nu va exista legătură de cauzalitate daca făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, nu-și putea reprezenta urmările faptelor sale (caz fortuit).
Or, așa cum rezultă din concluziile ultimei expertize criminalistice, inculpatul T. D. nu putea evita (în condițiile de viteză de cca. 60 km/h) producerea accidentului, nici prin frânare și nici prin ocolirea victimei și pentru că viteza maximă ce i-ar fi permis conducătorului auto să oprească autoturismul înainte de intersectarea traiectoriei pe care s-a deplasat victima ar fi fost de cca.
42 km/h, inculpatul nu putea nici să prevină producerea evenimentului rutier, astfel că producerea accidentului rutier s-a datorat traversării neașteptate a carosabilului de către victimă .
Pe baza considerentelor susmenționate, instanța a constatat că între acțiunea inculpatului (depășirea limitei maxime regulamentare de viteză admise pe segmentul respectiv de drum) și accidentarea minorei nu exista o legătură de cauzalitate, lipsând astfel unul din elementele constitutive ale infracțiunii sens în care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 (1) lit. d Cod proc.pen. instanța l-a achitat pe inculpatul T. D. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 (1) și (2) Cod pen. .
Referitor la latura civila a cauzei, având în vedere starea de fapt susmenționată și reținând că accidentarea minorei S. C. putea fi prevenită printr- o atentă supraveghere de către persoanele îndrituite în acest sens, instanța a respins atât acțiunile civile formulate de către părțile civile : S. de A. S., S. J. de U. S. și S. C. J. de U. C. privind obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile alături de asigurătorul SC A. - Ț. A. SA S. Z., cât și actiunile civile formulate de către părțile civile : M. D., S. A. I., S. I. și S. A. I. privind obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile și daune morale alături de asigurătorul SC A. - Ț. A. SA S. Z. .
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Jibou și părțile civile S. I., S. A., M. D. și S. A. .
P. de pe lângă Judecătoria Jibou a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.
În motivele de recurs s-a arătat că sentința penală pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât s-a ținut seama doar de expertiza criminalistică întocmită de I. N. de E. C. potrivit căreia inculpatul T. D., nu putea evita în condițiile în care circula cu o viteză de cca. 6. producerea accidentului, nici prin frânare și nici prin ocolirea victimei, iar viteza maximă care i-ar fi permis conducătorului auto să oprească autoturismul înainte de intersectarea traiectoriei pe care se deplasa victima ar fi fost de cca.42km/h și inculpatul nu putea să prevină producerea accidentului , astfel că producerea evenimentului rutier s-a datorat traversării neașteptate a carosabilului de către victimă, fără să țină seama de celelalte probe administrate în cauză.
Potrivit expertizei întocmite de L. I. de E. C. C. inculpatul putea evita accidentul dacă se deplasa cu autoturismul cu o viteză de 5., viteză admisă de lege pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul.
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, așa cum au fost solicitate la instanța de fond.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Jibou și părțile civile, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că, inculpatul T. D. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile BE,CE din anul 2001, iar la data de 14 august 2008, în jurul orelor
13,00 acesta conducea autoturismul marca Chrysler proprietatea S.C. Sapiens SRL cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1G din localitatea R. direcția Beclean - H.. În autoturismul condus de inculpat se mai aflau soția acestuia T. V. pe scaunul din dreapta față și fiul T. Tiberius pe bancheta din spate.
În timp ce inculpatul conducea autoturismul în dreptul imobilului cu nr.156 din localitatea R. , acesta a accidentat-o pe minora S. C. în vârstă de 3 ani, care s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nemarcat și fără să se asigure, iar datorită impactului, victima a fost proiectată pe partea carosabilă.
Minora a fost apoi transportată cu ambulanța la S. J. de U. S., după care a fost transferată la S. C. de U. pentru C. C.-N., unde la data de 22 august 2008 a decedat.
În urma accidentului rutier , pasagerii din autoturismul condus de inculpat nu au suferit leziuni ale integrității corporale.
Instanța de fond achitând pe inculpat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. a pronunțat o soluție greșită, dând o interpretare eronată probelor administrate în cauză.
P. a constitui caz de casare, eroarea trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Conform art.63 alin.2 C. probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, că probele administrate în faza de urmărire penală se analizează coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești și că scopul probelor prevăzut în art.62 C. constând în aflarea adevărului, este identic în ambele faze ale procesului penal.
Or, se constată în prezenta cauză că instanța de fond și-a fundamentat hotărârea doar pe concluziile ultimului raporta de expertiză criminalistică, fără a arăta motivele pentru care a înlăturat primele două rapoarte de expertiză, respectiv cel întocmit de expertul P. G. și cel întocmit de L. I. de E. C. C.
Concluziile celor două rapoarte de expertiză se coroborează între ele, ambele stabilind că inculpatul T. D. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi deplasat cu o viteză, care să nu depășească limita admisă pe acel sector de drum.
În primul rând, prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de E. C. C. se ia în calcul o viteză de deplasare a minorei S. C. de 6,37 km/h , care reprezintă valoarea medie corespunzătoare programului P. A. A. pentru un pieton de sex feminin în vârstă de 3 ani, aflat în alergare, program folosit de expert la analiza cinetică a accidentului. În această situație, expertul a arătat că spațiul necesar opririi de la viteza de 60 km/h cu care circula inculpatul este de 33,8 metri, inferior celui de care a dispus conducătorul auto pentru luarea măsurii de evitare, ceea ce indică doar la limită posibilitatea de oprire a autoturismului până la locul impactului în ipoteza deplasării acestuia cu o viteză de 60 km/h. în ipoteza deplasării inculpatului cu o viteză de 50 km/h acesta putea preveni producerea accidentului, respectiv putea opri autovehiculul până în planul determinat de traiectoria în traversare a victimei.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică întocmit de I. N. de E. C. B., folosind același algoritm de calcul P. A. A., s-a stabilit o viteză de deplasare a victimei de 10,8 km/h. în aceste condiții, s-a stabilit că distanța de care a dispus conducătorul auto pentru a evita producerea accidentului a fost de cca. 20 metri, inferioară spațiului teoretic necesar de cca. 34 metri. Prin urmare, viteza maximă ce i-ar fi permis conducătorului auto să oprească autoturismul înainte de impactul cu victima ar fi fost de cca. 42 km/h.
Atât inculpatul cât și soția acestuia , au observat minora pe marginea drumului anterior angajării acesteia în traversare, fapt recunoscut de soția inculpatului în declarația dată în faza de urmărire penală și parțial în declarațiile inculpatului. A. fapt la determinat pe inculpat să reducă viteza , toți experții arătând în rapoartele întocmite că viteza inițială de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost mai mare, aceasta fiind redusă la 60 km/h doar în momentele premergătoare impactului , deși conducătorul auto nu se putea aștepta la o reacție pozitivă din partea victimei în vârstă de doar 3 ani , în sensul ca aceasta să se asigure înainte de a traversa , sau de a se oprii la axul drumului.
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de I. N. de E. C. B., nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, motive pentru care nu se poate ține seama de acest mijloc de probă.
Având în vedere aceste aspecte, precum și concluziile primelor două rapoarte de expertiză criminalistică întocmite în cauză, care se coroborează cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. urmează să fie admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Jibou și părțile civile împotriva sentinței penale nr. 114/(...) a Judecătoriei J., care va fi casată în întregime și rejudecând cauza urmează să fie condamnat inculpatul T. D. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 (1) și (2) Cod pen, cu aplicarea art.74 lit. a C., raportat la art.76 C.
Inculpatul nu are antecedente penale, sens în care s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C., cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub limita minimă prevăzută de lege.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală , că are studii superioare, apreciem că reeducarea acestuia se poarte realiza și fără executarea pedepsei, sens în care în baza art.
81,82 C. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 C.
Urmează să se facă aplicarea art. 71, art. 64 lit a teza a II-a C.
Potrivit art. 71 alin. 5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Cu privire la recursul părților civile, se rețin următoarele:
S. C. J. de U. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1326,10 lei, cu majorări de întârziere aferente, începând cu prim azi următoare externării victimei și până la achitarea integrală a debitului.
S. de A. J. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1385,8 lei.
S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 450,26 lei despăgubiri civile, actualizate cu rata inflației.
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează:
- S. I. cu suma de 20.000 lei daune materiale și 350.000 lei daune morale.
- S. A. cu suma de 150.000 lei daune morale
- M. D. cu suma de 350.000 lei daune morale
- S. A. cu suma de 200.000 lei daune morale.
Referitor la culpa părinților victimei în producerea accidentului, se rețin următoarele:
Potrivit declarației martorului S. I. (tatăl victimei) în ziua accidentului, respectiv data de 14 august 2008 în jurul orei 07,00 dimineața a plecat la munca câmpului, iar fetele sale S. I. în vârstă de 14 ani și S. C. în vârstă de 3 ani
(victima accidentului produs de inculpat), au rămas acasă cu soția.
Martora S. D. (mama victimei), a arătat că în ziua accidentului ora 08,00 a plecat la serviciu în localitatea H., iar cei trei copii minori, respectiv S. A. în vârstă de 10 ani, S. I. în vârstă de 14 ani și victima S. C. în vârstă de 3 ani, au rămas cu soțul acesteia, fără să cunoască faptul că și soțul ei va pleca la muncă.
Declarațiile celor doi părinți ai victimei sunt contradictorii, care dau vina unul pe celălalt referitor la îngrijirea victimei, cert este că la data de 14 august
2008 victima S. C. în vârstă de 3 ani a rămas în grija surorii sale S. I., iar în jurul orelor 12,00 cele două fete au plecat la vecinul acestora S. Ș. traversând șoseaua. După o perioadă de timp S. I. a plecat la alt vecin, iar victima a rămas singură în curtea locuinței numitului S. Ș. .
Martora S. E. a arătat că în curtea casei sale se aflau la un moment dat S.
I., S. C. și nepoata sa, care se jucau, însă ulterior a observat că S. C. nu mai este în curte.
Obligația de supraveghere a copilului minor, respectiv a victimei în vârstă de 3 ani aparține părinților acesteia, care sunt obligați să vegheze la comportamentul minorei, la sănătatea, creșterea și educarea acesteia.
Din probele administrate în cauză rezultă că părinții victimei au manifestat grave carențe privind îngrijirea și protejarea acesteia, care la un moment dat fiind lăsată singură, s-a angajat în traversarea drumului public, fără să se asigure, cauzând accidentul, datorită lipsei de supraveghere din partea părinților.
Față de probele administrate în cauză, apreciem că inculpatul are o culpă în producerea accidentului de 20% , iar părinții victimei un procent de culpă de
80% motiv pentru care și despăgubirile civile solicitate de părțile civilă în cauză urmează să fie acordate doar în proporție de 20%, celelalte despăgubiri căzând în sarcina părinților victimei.
Partea civilă S. I. a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile suportate cu înmormântarea victimei.
La instanța de fond nu s-a administrat nicio probă pe latura civilă a cauzei, însă potrivit obiceiului și stabilind în echitate apreciem că suma de 20.000 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale, este o sumă rezonabilă, care urmează a fi achitată de inculpat, însă în proporție de 20% , respectiv 4000 lei.
În baza art.14 raportat la art.346 C. și art.998 C. inculpatul T. D. urmează să plătească despăgubiri civile în favoarea părții civile S. C. J. de U. C. în sumă de 265,22 lei, cu majorările de întârziere aferente, părții civile S. de A. S. în sumă de 277,16 lei, părții civile S. J. de U. Z. în sumă de 90,05 lei actualizată cu rata inflației la data plății integrale, în procent de 20%.
Cu privire la daunele morale solicitate în cauză , se rețin următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat prin săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și art.999 C. în vigoare la data producerii accidentului, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și acele cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă prejudiciile sunt imateriale , nesusceptibile prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care în raport de consecințele pe orice plan , suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensația materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta cauză este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, așa cum s-a dispus și prin rezoluția C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal, care statuează expres că în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei întrucât doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului.
Despăgubirile solicitate în prezenta cauză și care sunt întemeiate, au ca scop alinarea suferinței pricinuită părinților victimei și fraților acesteia prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.
În prezenta cauză, s-a dovedit că părțile vătămate au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta comisă de inculpat , care a condus la decesul victimei în vârstă de doar 3 ani, astfel că daunele morale solicitate de părțile vătămate sunt întemeiate , însă acestea urmează să fie admise doar în proporție de 20%, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, sens în care :
În baza art.14 și art.346 C. raportat la art.998 C. urmează ca inculpatul T.
D. să plătească părților civile sumele de :
30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. I.
15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. A. I.
30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile M. D.
20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. A. I.
Urmează să se constate că SC A. - Ț. A. SA S. Z. are calitatea de asigurător în cauză.
În baza art.191 C. inculpatul urmează să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, aferente judecății în fond a cauzei, în proporție de 20% din suma totală de 2000 lei.
Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Bucșa N.).
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
P. A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Jibou și părțile civile M. D., S. A. I., S. I. și S. A. I. împotriva sentinței penale nr. 114/(...) a Judecătoriei J. pe care o casează în întregime și rejudecând cauza:
Condamnă pe inculpatul T. D. fiul lui V. și V., născut la data de (...) în com. Surduc, jud. S., cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, domiciliat în Z., str. 22 D. 1989, nr. 14, ap. 1, jud. S., CNP 1. la 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 (1) și (2) Cod pen, 74 lit. a C., 76 C.
În temeiul art. 81,82 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit a teza a II-a C. Face aplicarea art. 71 alin. 5 C.
Obligă pe inculpatul T. D. la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile S. C. J. de U. C. în sumă de 265,22 lei cu majorările de întârziere aferente.
Obligă pe inculpatul T. D. la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile S. de A. S. în sumă de 277,16 lei.
Obligă pe inculpatul T. D. la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile S. J. de U. Z. în sumă de 90,05 lei actualizată cu rata inflației la data plății integrale.
Admite acțiunile civile formulate de către părțile civile M. D., S. A. I., S. I. și
S. A. I. și în consecință, obligă pe inculpatul T. D. la plata sumelor de:
4.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile S. I.
30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. I.
15.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. A. I.
30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile M. D.
20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile S. A. I.
Constatată că SC A. - Ț. A. SA S. Z. are calitatea de asigurător în cauză. Obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond în sumă de 400 lei.
Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea baroului C. în sumă de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Bucșa N.).
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...). Jud,fond.A. F.
| ← Decizia penală nr. 1579/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 71/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
