Decizia penală nr. 1599/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)*/a1

DECIZIA PENALĂ NR. 1599/R/2012

Ședința publică din 12 noiembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: V. C.

V. G.

G.: M. N.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. D., de la D.- S. T. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. C. împotriva încheierii penale f.n. din 2 noiembrie 2012 a T. M., pronunțată în dosar nr.(...)*, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 și 3 din L. nr. 3., art. 270 alin. 1 și 3 rap. la art. 274 din L. nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat A. H., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în cauză s-au formulat două declarații de abținere de către d-nele judecător L. M. și M. Ș. în temeiul art

47 alin. 1 Cod procedură penală, iar temeiul art. 52 raportat la art. 47 alin.1, 2

Cod procedură penală s-au admis cererile de abținere, cauza fiind soluționată de completul compus din judecătorii: Ana C., V. C. și V. G., ultimii doi judecători fiind incluși din planificarea de permanență.

Se mai constată că la dosarul cauzei s-a depus din partea apărătorului desemnat din oficiu, avocat M. C., referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei un înscris denumit „. de contract de muncă"; emisă de S. B. S. S.-M., din care rezultă că inculpatul a fost angajatul acestei firme înainte de a fi reținut de organele de poliție și că se dorește reangajarea acestuia în momentul liberării lui.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul pe care îl asistă, întrucât nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor legale de fapt și de drept, care să impună în continuare privarea sa de libertate.

Învederează instanței faptul că din anul 2010 acest inculpat se află în stare de arest preventiv, iar în prezent dosarul în care este arestat preventiv, a fost casat cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că finalizarea acestui dosar, va mai dura probabil, mult timp.

Luând în considerare deci și acest aspect, al detenției preventive îndelungate și împrejurarea că urmează ca inculpatul să fie rejudecat, având în vedere și faptul că nu există temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate a inculpatului, se impune revocarea măsurii arestării preventive.

Mai trebuie avut în vedere că măsura arestului preventiv este o măsură excepțională și se aplică doar în cazul în care celelalte măsuri preventive nu își găsesc eficiență.

Dacă instanța consideră că față de inculpat ar fi necesară totuși o măsură preventivă, solicită aplicarea unei măsuri mai ușoare, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Consideră că inculpatul a prezentat garanții suficiente că poate fi cercetat

și în stare de libertate. A. timp cât, din anul 2010 el este în stare de arest preventiv, acesta a avut în cadrul penitenciarului un comportament corespunzător, nefiind sancționat nici măcar disciplinar, a participat la toate activitățile educative, tocmai pentru a demonstra că poate fi cercetat în stare de libertate și că nu prezintă un pericol public.

Faptele pentru care inculpatul este cercetat urmează să fie rejudecate, deci în prezent el beneficiază de prezumția de nevinovăție, din moment ce Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis dosarul spre rejudecare pentru că probele nu sunt complete. Apreciază că și acest inculpat poate beneficia de aceeași garanție ca și ceilalți inculpați, întrucât, din acest grup infracțional, fac parte mai mulți inculpați, care însă, toți sunt cercetați în stare de libertate. Din aceste motive, consideră că și inculpatul pe care îl asistă poate beneficia de același tratament ca ceilalți inculpați.

Solicită a se avea în vedere conform actului depus azi la dosarul cauzei, că inculpatul a muncit și poate fi angajat dacă va fi liberat, iar în cazul în care va fi găsit vinovat, după soluționarea acestui dosar, își va ispăși pedeapsa, însă în ceea ce privește prelungirea arestului preventiv, consideră că nu se impune.

Reprezentantul parchetului solicită ca în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat împotriva încheierii f.n. din data de 2 noiembrie 2012 a T. M., încheiere prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta și a fost menținută această măsură.

În opinia sa, încheierea penală recurată este legală, temeinică și judicios motivată. Apreciază ca și instanța fondului că, în cauză subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv sunt întrunite cumulativ, atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat și de asemenea, cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în continuare în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat și este judecat în prezent, solicită a se avea în vedere că au fost analizate în repetate rânduri, atât de instanța fondului, care a dat o hotărâre de condamnare, respectiv, Tribunalul Maramureș, dar și de către Curtea de A. C. care, a respins recursurile formulate de către inculpat. Ca atare, consideră că cel puțin sub acest aspect, când se discută luarea măsurii arestului sau menținerea acestei măsuri, această constatare a intrat în puterea autorității de lucru judecat.

În acest sens, solicită a se avea în vedere de asemenea, și jurisprudența

C.E.D.O. care a statuat că, atunci când se discută despre luarea, prelungirea, menținerea măsurii arestării preventive a unei persoane, bănuită că ar fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului, ci doar la bănuiala rezonabilă, că ar fi săvârșit acea faptă. Ori, în contextul dosarului, consideră că această bănuială rezonabilă rezultă cu prisosință din probele administrate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, solicită a se constata că prima condiție a textului legal în mod evident este realizată, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mult mai mare de 4 ani închisoare. În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv faptul că judecarea în stare de libertate a inculpatului în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum a arătat și instanța fondului, este de asemenea îndeplinită și solicită a se lua în considerare următoarele aspecte.

Din acolo de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și cele două hotărâri de condamnare succesive, e adevărat, încă nedefinitive, această cauză prezintă anumite particularități, atât în ceea ce privește starea de fapt, circumstanțele reale în care inculpatul a săvârșit faptele, cât și persoana inculpatului.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este în prezent în executarea unei pedepse, tot pentru infracțiuni prevăzute de L. nr. 3.. În timp ce era judecat la Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea acelor infracțiuni, pentru care în prezent este condamnat definitiv , la un moment dat instanța dând dovadă de clemență, a apreciat că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate și ca atare, a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, S.-M.

Imediat după ce a fost înlocuită măsura și inculpatul a fost eliberat din arest, a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în dosarul de față, a constituit un nou grup infracțional organizat, prin intermediul căruia au introduse cantități diverse de țigări de contrabandă, trecând în mod fraudulos frontiera dintre Ucraina și România. Ca atare, consideră că înlocuirea măsurii arestului și judecarea în stare de libertate a inculpatului, în aceste circumstanțe, în condițiile în care și pentru condamnarea anterioară a fost trimis în judecată în stare de recidivă, nefiind nici la prima confruntare cu legea penală, ar crea un impact negativ în conștiința membrilor comunității, un sentiment de neîncredere și de tulburare privind modalitatea în care instituțiile abilitate să înfăptuiască justiția, de respectarea legii, protejează climatul de ordine publică, legea, viața și avutul cetățenilor.

În aceste circumstanțe, care sunt pe deplin dovedite, există dubii foarte serioase, că dacă inculpatul va fi judecat în stare de libertate, nu ar mai săvârși noi infracțiuni, de aceeași natură, așa cum a făcut și în urmă cu doi ani. Dincolo de asta, având în vedere și situația cauzei aflate în acest moment, din nou pe rolul T. M., există riscuri foarte serioase ca inculpatul să încerce zădărnicirea aflării adevărului în cauză prin influențarea celorlalte persoane, care urmează să fie audiate în această cauză. Inculpatul a contestat într-o modalitate sau alta, starea de fapt reținută prin actul de sesizare și prin hotărârile de condamnare, negând existența probelor administrate la dosar.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită, în replică, aplicarea prevederilor

CECO privind garantarea dreptului la apărare, arătând că orice persoană are dreptul de a fi cercetată în stare de libertate. Se mai arată că, inculpatul nu a influențat martorii sau părțile din acest dosar penal, iar faptul că a negat probele, este un alt aspect.

Inculpatul P. C. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și dorește să fie cercetat în stare de libertate, solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Mai învederează instanței faptul că, are de executat un mandat de 4 ani închisoare, însă care nu a fost în pus în executare.

C U R T E A

Prin încheierea penală din 2 noiembrie 2012 a T. M., pronunțată în dosar nr.(...) s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul P. C.

În temeiul art.3002 C. și a art.160b C., s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. C. și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr.147/C/(...) a T. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. C. pe o perioadă de 29 de zile (11 decembrie 2010 - 8 ianuarie 2010 inclusiv), în temeiul art.148 lit.f C.

Tribunalul Cluj a reținut faptul că acest inculpat a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control și a coordonat efectiv întreaga activitate a membrilor grupului infracțional cu privire la preluarea și distribuirea țigărilor.

Prin sentința penală nr. 623 din 30 noiembrie 2011 a T. M. s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1,3 din L. nr.3. cu aplic.art.41 alin.2

C.pen. și a art.37 lit.b C.pen. și la pedeapsa de 5 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., pentru infracțiunea de contrabandă prev. de art.270 alin.1,3 rap.la art.274 din L. nr.86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și a art. 37 lit.b C.pen.

S-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.243 din 15 martie 2011 a Judecătoriei

Satu Mare și i s-au contopit, conform art.33 și art.34 C.pen., pedepsele de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 1 an 6 luni închisoare în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev.de art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b

C.pen. pe o perioadă de 3 ani.

S-au dedus din pedeapsă perioadele executate ((...)-(...), (...) la zi) și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P. C.

S-a dat eficiență prevederilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.

S-au confiscat mai multe cantități de țigări ridicate de la mai mulți inculpați din acest dosar sau găsite la locul presupuselor fapte la 25 octombrie

2010, 6 noiembrie 2010, 25 noiembrie 2010.

Inculpatul P. C. a fost obligat la plata către partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - A. - A. N. a V. - D. R. pentru A. și O. V. C. a sumei de 2.614 lei - despăgubiri civile și a sumei de 25.314 lei în solidar cu inculpații C. S., A. D.

și S. R.

S-a dispus arhivarea suportului original și a copiilor înregistrărilor efectuate în cauză și înregistrate în registrul privind evidența CD-urilor la poz.3/2011.

Inculpatul P. C. a fost obligat la plata către stat a sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare.

Această sentință a fost casată integral prin decizia penală nr. 3116 din 3 octombrie 2012 a I.C.C.J. prin care s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. De asemenea, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.

În rejudecare, s-a format dosarul nr.(...)* primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 4 decembrie 2012.

T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestui inculpat se menține și în prezent, fiind necesară privarea sa de libertate în continuare.

Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu nu este posibilă în această fază a procesului penal), precum și faptul că inculpatul a fost condamnat în cadrul primului ciclu procesual pentru presupusele fapte pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că acesta a constituit un grup infracțional organizat pentru a introduce în țară, deține, transporta fără drept țigări de proveniență ucraineană și că în mod repetat a săvârșit asemenea fapte.

Astfel, sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 C.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru prezumatele fapte pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă și acum pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că au fost comise - inițierea unui grup infracțional organizat și săvârșirea de multiple acte de introducere în țară, deținere, transport de țigări de proveniență ucraineană) și la persoana sa (acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de migranți pe care o execută, de altfel, în prezent prin sentința penală nr.462/(...) a T. M. - pedeapsă a cărei executare a început la data de 5 octombrie 2011 și din care s-a dedus o perioadă de 344 de zile, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nefiind suficientă.

Durata arestului preventiv nu a depășit limitele unui termen rezonabil

(aproape 1 an 11 luni), iar primul termen de judecată în rejudecare s-a fixat pentru data de 4 decembrie 2012.

Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs

inculpatul P. C., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului s-a arătat că în cauză, independent de îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 C., inculpatul este arestat de aproape 2 ani, dosarul se află în rejudecare, după casare cu trimitere în recurs, rejudecarea putând dura, probabil, încă o perioadă îndelungată, astfel că, se apreciază depășit termenul rezonabil al unei detenții preventive.

De asemenea, s-a arătat că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului în continuare, iar măsura arestului preventiv este o măsură excepțională și se aplică doar în cazul în care celelalte măsuri preventive nu își găsesc eficiență.

Pe de altă parte, se impune un tratament egal cu al coinculpaților din dosar, cercetați în stare de libertate.

S-a mai arătat că în perioada detenției de până acum, inculpatul a avut un comportament corespunzător la locul de detenție, nefiind sancționat nici măcar disciplinar, a participat la toate activitățile educative, tocmai pentru a demonstra că poate fi cercetat în stare de libertate fără a prezenta pericol public.

Inculpatul a avut loc de muncă înainte de încarcerare și are posibilitatea de a fi reangajat la aceeași unitate, dacă va fi pus în libertate.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin sentința penală nr. 623 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnat inculpatul P. C. ( alături de alți inculpați) la pedeapsa rezultantă de 5 an i înch iso are al ătur i d e pede aps a co mple me n tar ă a in terz icer ii

drep tur ilor prev ăzu te de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a ș i l it. b Cod pen al pe o

per io ad ă de 3 an i .(câte 5 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani pentru infracțiunile de constituire grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 și 3 din L. nr. 3., cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și, respectiv, contrabandă prev. de art. 270 alin.1 și

3 rap. la art. 274 din L. nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată (...) - (...), precum și începând cu (...) la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a reținut în esență, ca stare de fapt că, în perioada august - decembrie

2010 inculpatul a inițiat și constituit un grup infracțional organizat din care au mai făcut parte inculpații C. S. I., A. D. și S. R. I. în vederea comiterii infracțiunii de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană cu scopul obținerii de venituri, respectiv că, în aceeași perioadă, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat împreună cu membrii grupului infracțional organizat menționați mai sus, a introdus în țară țigări de proveniență ucraineană peste frontiera de stat și a deținut, transportat și vândut acele țigări.

Prin decizia penală nr.90/A/11 mai 2012 a Curții de A. C. a fost admis doar apelul părții civile A. - A. N. a V., sub aspectul laturii civile, fiind respinse ca nefondate apelurile declarate de DIICOT - S. T. C. și inculpații P. C. și C. S. I. împotriva sentinței penale nr. 623 din (...) a T. M..

Prin decizia penală nr.3116 din 3 octombrie 2012 a ÎCCJ s-a casat sentința T. M. și decizia Curții de A. C. și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, menținându-se starea de arest a inculpatului P. C.

În rejudecare, instanța fondului a procedat, din nou, la termenul din 2 noiembrie 2012 la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului în virtutea dispozițiilor art.300/2 C., menținând măsura preventivă în temeiul art.160/b C.

Curtea constată că, dacă în ceea ce privește o parte din temeiurile arestării (cele prev. de art.143 C. - existența indiciilor temeinice de comitere a unei fapte penale) nu se ridică nicio problemă, în privința condițiilor impuse de art.148 lit.f C., se constată intervenirea unor schimbări, context în care se poate dispune înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă, în virtutea dispoz. art. 139 alin.1 C.

Astfel, în privința îndeplinirii condițiilor prev. de art.143 C., în mod judicios a stabilit instanța de fond că acestea se regăsesc în cauză, respectiv, subzistă în continuare indicii temeinice, în sensul art.68/1 C., adică, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele de care este acuzat. Rezultă aceste indicii din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu această ocazie, precum și din cele administrate ulterior acestui moment și apoi, în faza de judecată, în primul ciclu procesual și care au fundamentat trimiterea în judecată și apoi, condamnarea în primă instanță. Chiar dacă această condamnarea fost desființată în căile de atac, indiciile temeinice și chiar probele, în sensul presupunerii rezonabile a comiterii unei fapte penale nu au încetat, nu au fost anulate prin casarea hotărârilor pronunțate în cauză sub aspectul vinovăției inculpatului.

Totodată, sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f teza I C. - cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății.

În schimb, sub aspectul pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, Curtea constată că au intervenit modificări, din perspectiva duratei îndelungate a detenției provizorii a inculpatului, durată în decursul căreia dimensiunile acestui pericol s-au redus, pericolul în sine s-a diminuat.

Este adevărat că persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998), dar tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. R.iei).

De altfel, Curtea a dezvoltat în practica sa, 4 motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune a unui acuzat: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.

În privința primului aspect - riscul de a nu se prezenta la proces - în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece, pe de o parte, inculpatul în prezent are de executat o pedeapsă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.462/(...) a T. M. - din care a executat o parte, în detenție preventivă ( mandatul de executare a pedepsei nefiind activat încă, prioritate având mandatul de arestare preventivă), iar pe de altă parte, chiar în libertate efectivă fiind, se pot stabili în sarcina inculpatului anumite obligații, care să garanteze prezența acestuia la proces și desfășurarea în continuare în condiții optime a judecății, sub sancțiunea rearestării sale în caz de neconformare.

Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de altfel și de legislația națională (primul) - riscul de a împiedica desfășurarea procesului sau de a comite alte infracțiuni - este și acesta minim, pentru motivele arătate anterior, raportat la faptul că urmează a executa o pedeapsă privativă de libertate. În plus, în privința temerii de repetare a faptelor, chiar identificată în jurisprudența CEDO, nu trebuie pierdut din vedere că, din perspectiva legislației naționale - art.136 alin.1 C. scopul măsurii preventive trebuie să fie cu precădere - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni fiind de esența scopului pedepsei și nu al măsurii preventive.

Așa fiind, simplul fapt că inculpatul este recidivist sau că, în timp ce era cercetat pentru faptele ce formează obiectul condamnării pe care o are de executat, se presupune că ar fi comis faptele din prezentul dosar - nu sunt împrejurări suficiente, prin ele însele, a justifica o detenție provizorie care, datorită perioadei relativ îndelungate, riscă să se transforme într-o veritabilă executare de pedeapsă, ceea ce nu este de acceptat, din perspectiva regulii cercetării în stare de libertate și, doar ca excepție, în stare de arest.

În ceea ce privește riscul de tulburarea ordinii publice, chiar dacă această tulburare a fost evidentă și certă în primele faze ale anchetei, nu mai poate legitima detenția după un anumit timp, decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată, ceea ce în cauză, apreciem că nu se realizează, inculpatul fiind arestat de aproape 2 ani, activitatea infracțională a grupului fiind practic anihilată, iar ecoul negativ al faptelor a început să se estompeze.

De asemenea, gravitatea faptelor, la care instanța de fond a făcut referire, deși un factor pertinent în aprecierea riscurilor mai sus arătate, nu reprezintă un motiv suficient care, la acest moment procesual, după aproape doi ani de detenție, să justifice privarea de libertate în continuare (cauza Jiga contra României), nu poate să legitimeze o lungă detenție provizorie, pentru că analizarea acestui factor nu se face independent, ci în coroborare cu celelalte condiții, ce trebuie îndeplinite în cauză.

Un alt aspect avut în vedere de instanță, relevat și în practica Curții Europene este caracterul organizat al activității infracționale. Acesta poate constitui un motiv serios pentru detenție în stadiul inițial al procedurii (când complexitatea cauzei impune strângerea de dovezi din mai multe surse) și chiar pentru prelungirile ulterioare, dar își pierde din importanță și nu mai apare ca suficient, pe măsură ce ancheta progresează, cu atât mai mult cu cât în cauză, dovezile au fost strânse, întocmit rechizitoriul, inculpatul trimis în judecată și chiar judecat într-un prim ciclu procesual ( cauza Kankowscki c. Poloniei).

Fără a nega deci, indiciile comiterii faptelor deduse judecății, gravitatea presupuselor fapte ori situația juridică a inculpatului, continuarea detenției nu se mai justifică, decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public, care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art.5 din Convenție - ceea ce în speță, am arătat, nu mai există, interesul public în privința acestei cauze, apreciem că s-a redus.

În astfel de condiții, când detenția încetează a mai fi rezonabilă, din perspectiva dispariției interesului public pentru cauză, ca urmare a trecerii unui timp îndelungat de la data arestării și, respectiv, data comiterii faptelor, se impune, pentru evitarea riscului transformării detenției provizorii într-o veritabilă executare de pedeapsă, punerea în libertate a acuzatului (cauza Calmanovici contra României, CEDO cu referire la obiectul art.5 paragraf 3 din Convenție).

În cazul de față, în raport de evoluția cauzei, care se află în rejudecare după casare cu trimitere în recurs, instanța urmând a efectua cercetare judecătorească conform îndrumării instanței supreme, dar și de durata consistentă a detenției inculpatului de până acum, precum și de împrejurarea că inculpatul trebuie să execute, oricum, în detenție o pedeapsă cu închisoarea, Curtea apreciază totodată și că, detenția preventivă a inculpatului recurent a atins o durată rezonabilă, iar a menține această stare de detenție în continuare ar însemna încălcarea art.5 par.3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Cu toate acestea, pentru că, așa cum am arătat, în cauză sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art.143 alin.1 C. și față de particularitățile speței, ale persoanei inculpatului, Curtea apreciază că se impune o măsură preventivă față de inculpat, până la finalizarea judecății.

Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză se privește ca fondat, urmând a fi admis în baza art.38515 pct.1 lit.d C., încheierea atacată va fi casată în întregime și, rejudecând cauza, în baza art.3002, art.160b, art.139 alin.1, art.145/1 C.pr.penală, se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 se va impune inculpatului ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat; să se prezinte la P. localității de domiciliu - S. M. ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu intre în legătură cu inculpații și martorii din cauză, menționați în rechizitoriu.

Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. C., dacă nu este arestat în altă cauză.

Se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara , se poate lua față de el măsura arestării preventive.

În baza art.189 C., se va stabili suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu - av. C. M., sumă ce se va avansa din F.M.J.

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.38515 pct.1 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de inculpatul P. C. (fiul lui V. și I., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale fără număr din data de 2 noiembrie 2012 a T. M., pe care o casează în întregime și, rejudecând,

În baza art.3002, art.160b, art.139 alin.1, art.145/1 C.pr.penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent P. C. (fiul lui V. și I., născut la (...)), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, cu excepția cazurilor de solicitare din partea organelor judiciare.

În baza art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 impune inculpatului ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. localității de domiciliu - S. M. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu inculpații și martorii din cauză, menționați în rechizitoriu.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P. C., dacă nu este arestat în altă cauză.

Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi țara , se poate lua față de el măsura arestării preventive.

În baza art.189 C., stabilește suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu - av. C. M., sumă ce se va avansa din F.M.J.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

ANA C. V. C. V. G.

G. M. N.

Red.A.C./Dact.M.B.

4 ex./(...) Jud.fond: B. C.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)*/a1

C ă t r e,

P. COMUNITARĂ S.-M.

La data de 12 noiembrie v-am comunicat o copie după minuta deciziei penale nr.1599/R din data de 12 noiembrie 2012 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr.(...)*/a1, prin care s-a admis recursul declarat de inculpatul P. C. (fiul lui V. și I., născut la (...) Ocna Ș. jud.M., dom.în S. M. str.C. nr.28 jud.M.) împotriva încheierii penale din 02 noiembrie 2012 a T. M., iar în baza art.300/2, art.160/b, art.139 alin.1 și art.145/1 C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză, cu mențiunea că, hotărârea Curții de A. C. este definitivă.

Alăturat vă trimitem extras de pe rechizitoriul întocmit la 31 ianuarie 2011, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.- S. T. C., în dosarul nr.

307/D/P/2010, pentru a lua la cunoștință inculpații și martorii cu care inculpatul nu are voie să ia legătura.

C.-Napoca, 20 noiembrie 2012

PREȘEDINTE G. ANA C. M. N.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)*/a1

C ă t r e,

P. LOCALITĂȚII S.-M.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză, cu mențiunea că, hotărârea Curții de A. C. este definitivă.

Alăturat vă trimitem extras de pe rechizitoriul întocmit la 31 ianuarie 2011, de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D. de I. a I. de C. O. și T.- S. T. C., în dosarul nr.

307/D/P/2010, pentru a lua la cunoștință inculpații și martorii cu care inculpatul nu are voie să ia legătura.

C.-Napoca, 20 noiembrie 2012

PREȘEDINTE G. ANA C. M. N.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)*/a1

C ă t r e,

JA.RMERIA LOCALITĂȚII S.-M.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, cu mențiunea că, hotărârea Curții de A. C. este definitivă.

307/D/P/2010, pentru a lua la cunoștință inculpații și martorii cu care inculpatul nu are voie să ia legătura.

C.-Napoca, 20 noiembrie 2012

PREȘEDINTE G. ANA C. M. N.

← Încheierea penală nr. 942/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1828/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1599/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1599/2012, Curtea de Apel Cluj