Încheierea penală nr. 942/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.942/R/2012
Ședința publică din 19 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. F., împotriva încheierii penale nr.314/13 iunie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a i nculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. F. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Felecan Oltița, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cu consecința luării unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A. că măsura arestării preventive poate fi luată dacă există indicii în sensul celor prevăzute de art.143 C. și temeiuri prev.de art.148 C. Pentru ca măsura arestării să fie luată, trebuie să existe date că inculpatul, lăsat în libertate, s-ar sustrage de la cercetare, ar periclita buna desfășurare a procesului penal sau ar pregăti comiterea de noi infracțiuni, ori, în cauză nu există asemenea probe. Inculpatul recunoaște parțial fapta, respectiv acea altercație avută însă nu și lovitura care a dus la decesul victimei. În cauză s-a reținut ca temei al arestării art.148 lit.f C. Prima condiție a acestui temei este îndeplinită însă referitor la cea de-a doua condiție, pericolul concret pentru ordinea publică nu este dovedit în cauză. Trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, era angajat în muncă și până la pronunțarea unei hotărâri definitive, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite disp.art.143 C., în sensul că există indicii care-l indică pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii pentru care este cercetat. Mai mult, în speță este îndeplinit și temeiul prev.de art.148 lit.f C. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul T. F., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 314 din 13 iunie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. F. (CNP 1., fiul lui I. și I.a, născut la data de (...), în localitatea S. M., județul M., domiciliat în comuna B. nr.356, județul M.) pe timp de 29 zile, împotriva căruia se va emite mandatul de arestare preventivă cu începere de la 13 iunie 2012 până la 11 iulie 2012, inclusiv.
S-a dispus plata în avans din fondurile M.ui Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea adresată acestei instanțe, înregistrată sub dosar nr. (...), P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a propus arestarea preventivă a inculpatului T. F. (CNP 1., fiul lui I. și I.a, născut la data de (...), în localitatea S. M., județul M., domiciliat în comuna B. nr.356, județul M.) cercetat pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
Față de inculpatul T. F. prin rezoluția din (...) dată în dosarul nr. 338/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale, prin ordonanța din 13 iunie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal, la aceeași dată fiind emisă și ordonanța de reținere.
În sarcina inculpatului se reține că în seara zilei de (...) în jurul orei 23:15, în timp ce se afla pe DJ 1., în dreptul imobilului cu nr.787D din localitatea B., urmare unui conflict spontan a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă numitului
V. I.. După agresiune susnumitul a fost transportat cu Serviciul S.M.U.R.D. la S. J. de
U. „. C. O. din Baia Mare, unde a decedat în dimineața zilei de (...).
Procedând la examinarea sesizării în Camera de C., instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1491 Cod procedură penală dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală, când instanța consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, dispune în acest sens arătând temeiurile care justifică luarea măsurii.
Or, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul în seara zilei de (...) în jurul orelor 23:15 în timp ce se afla pe DJ 1. în dreptul imobilului cu numărul 787 din localitatea B., urmare unui conflict spontan, a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă, numitului V. I. care a decedat în dimineața zilei de (...).
Este incident în cauză temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunea presupus a fi comisă, legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social deosebit de grav al faptei reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acesteia, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului T. F. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane „dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Prevederile Codului de procedură penală, mai exact cele ale art. 148, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de „. verosimile"; a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final acuzată sau trimisă în judecată. Scopul reținerii este să se continue cercetările, urmând să se confirme sau să se infirme motivele care constituie temei al arestării. Caracterul temeinic al acestor motive, necesar pentru a nu se lua măsuri arbitrare, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, arestarea preventivă a inculpatului este în concordanță cu dispozițiile legale anterior amintite și se circumscrie scopului instituit de dispozițiile art.
136 Cod procedură penală care permite luarea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Mai mult, întrucât detenția unei persoane este o măsură gravă care poate fi justificată numai când se consideră că alte măsuri sunt insuficiente pentru protejarea interesului public sau individual, tribunalul a apreciat că, în cazul de față, privarea de libertate a inculpatului este necesară având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, respectiv modalitatea de săvârșire a activităților presupus a fi comise și impactul puternic negativ al acestora produs în rândul societății.
În consecință, tribunalul a constatat că dispozițiile art.1491 din Codul de procedură penală sunt incidente în speța de față, respectiv că inculpatul se află în situațiile prevăzute în textul legal menționat, instituția arestării preventive fiind aplicabilă în cauză. O altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a asigura aflarea adevărului.
În raport de considerentele anterior expuse, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. F. pe timp de 29 de zile împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de la 13 iunie 2012 până la 11 iulie 2012, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. F., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună respingerea sesizării si luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a arătat că pentru ca măsura arestării să fie luată, trebuie să existe date că inculpatul, lăsat în libertate, s-ar sustrage de la cercetare, ar periclita buna desfășurare a procesului penal sau ar pregăti comiterea de noi infracțiuni, ori, în cauză nu există asemenea probe. A mai arătat că recunoaște parțial fapta, respectiv acea altercație avută cu victima, dar nu și lovitura care a dus la decesul victimei. Cu privire la temeiul arestării precizează că pericolul concret pentru ordinea publică nu este dovedit în cauză invocând că nu are antecedente penale, era angajat în muncă și până la pronunțarea unei hotărâri definitive, se bucură de prezumția de nevinovăție.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin rezoluția din (...) dată în dosarul nr. 338/P/2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus începerea urmăririi penale, prin ordonanța din 13 iunie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale fată de inculpat pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i Cod penal, la aceeași dată fiind emisă și ordonanța de reținere.
În fapt s-a reținut că în seara zilei de (...) în jurul orei 23:15, în timp ce se afla pe DJ 1., în dreptul imobilului cu nr.787D din localitatea B., urmare unui conflict spontan a aplicat victimei V. I. o lovitură cu cuțitul în zona pectorală stângă, victima decedând în dimineata zilei de (...) la S. J. de U. „. C. O. din Baia Mare.
Potrivit dispozitiilor legale luarea măsurii arestului preventiv se poate dispune dacă sunt întrunite cerintele art. 143 C. si există vreunul din cazurile prevăzute de art.
148 C., respectiv există probe sau indicii temenicie din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat în acest sens fiind declarațiile martorilor D. I., zis „Coriga"; si D. V. (f. 31-32, 33-34 dos.u.p.) ambii arătând că au văzut momentul în care inculpatul a aplicat victimei o lovitura cu cutitul în zona pieptului, declarația martorului S. I. (f. 35 dos.u.p.) care a arătat că a auzit când inculpatul a solicitat fratelui său să îi dea cuțitul, după care, la scurt timp a văzut victima căzută în șanț prezentând o rană în zona pieptului, iar martorul D., zis
„Tănăsanu"; i-a spus că a fost lovit cu cutitul de către inculpat și delcrațiile martorilor S. V. și B. V. I. care confirmă altercația dintre victimă și frații T..
La acestea se adaugă constatările preliminare ale Serviciului Medico-Legal J. Baia Mare potrivit cărora decesul victimei a fot violent, s-a datorat șocului hemoragic post plagă tăiată-înțepată penetrantă pulmonar și cardiac, iar leziunea tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător în cadrul unei heteroagresiuni (f. 12 dos.u.p.)
De altfel, art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția E. a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când „există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";.
Desigur că stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C. care justifică luarea măsurii arestării preventive față de acesta.(cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea E. a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
În sensul celor de mai sus, reamintim că jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului a statuat că unele fapte, care prin împrejurările concrete în care au fost comise, prin răsunetul pe care l-au produs, au tulburat profund mediul social ocrotit prin normele presupus încălcate, și aruncă o lumină negativă asupra celui bănuit de comiterea lor, și asupra comportamentului său viitor, pentru ocrotirea siguranței publice, este necesară privarea de libertate a celui cercetat pentru astfel de fapte (a se vedea cauza Rotaru împotriva României).
În cauză inculpatul este suspicionat de comiterea unei fapte extrem de grave de pericol si rezultat respectiv suprimarea vietii unei persoane si, din această perspectivă, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptei de genul celei presupus a fi comise de inculpat este actuală.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică măsura arestării preventive.
Solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la luarea unei măsuri neprivative de libertate nu este întemeiată întrucât potrivit disp. art.136 alin.1 și 8
C.p.p. circumstanțele favorabile invocate de inculpat în favoarea sa nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptei de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzioneză că în mod temeinic si legal s- a dispus privarea de libertate a inculpatului astfel că în temeiul 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent, iar încheierea atacată s eva mentine în totalitate.
Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PATRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. F., împotriva încheierii penale nr. 314 din 13 iunie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
G., L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 930/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1599/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
