Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECVIZIA PENALĂ NR.12/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: I. C. M. GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Judecătoria Dej și partea vătămată D. G. a F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 809 din data de 21 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. (...), privind pe inculpata M. T. F. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1, lit. g din Legea nr. 241/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M. T. F., av. C. T. din cadrul Baroului de A. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata și partea vătămată D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul M.ui P. solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Dej, casarea sentinței penale nr. 809/ 2011 a
Judecătoriei D. și a încheierii intitulată sentință penală nr. 925/2010 a
Judecătoriei D. și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr.pen. să se dispună respingerea pe fond a plângerii la soluția de neîncepere a urmăririi penale formulată de partea civilă.
În ceea ce privește soluția pronunțată prin sentința penale nr. 809/
2011 a Judecătoriei D., apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să verifice plângerea formulată de partea civilă împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale ca efect al îndrumările de casare date în cauză de Curtea de A. C. care a dispus judecarea pe fond a plângerii și nu judecarea nu a cauzei în sensul reținerii pentru efectuarea cercetării judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
S-a greșit inițial când a fost admisă plângerea împotriva soluției adoptate de procuror, precum și de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată prin nerespectarea indicațiilor de casare.
Este cert că în cauză s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit.d Cod pr.pen. față de inculpată și că instanța nu ar fi putut să dea o soluție de reținere a cauzei spre rejudecare pe fond, respectiv conform art. 2781 alin. 8 lit. c Cod pr.pen. pentru că Î. Curte printr-o dispoziție obligatorie o prohibește. Prin urmare instanța a procedat greșit în ceea ce privește admiterea plângerii și reținerea cauzei spre rejudecare pe fondul cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală deși în opinia sa nu există probe sub acest aspect.
În momentul în care s-au dat indicații de casare, instanța trebuia să evalueze plângerea părții civile din perspectiva art. 2781 alin. 8 Cod pr.pen..
În ceea ce privește soluția prev. de art. 2781 alin. 8 lit. c Cod pr.pen. nu putea fi pronunțată având în vedere indicațiile din decizia de casare, rămând astfel doar variantele de la lit. a și b a acestui text de lege, care în opinia sa le are și Curtea de A. în prezent dacă se va admite recursul parchetului și se vor casa sentinței penale nr. 809/ 2011 și 925/2010 ale Judecătoriei D.
Apreciază că în cauză se impune respingerea pe fond a plângerii formulată de partea civilă împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu există elemente din care să rezulte indicii de vinovăție a inculpatei și că urmărirea penală ar mai trebui completată cu ceva de către procuror astfel încât să se adopte o altă soluție care să fie deferită instanței sau să se înceapă urmărirea penală pentru că nu există indicii conform art.222 alin. 1 și 2 Cod pr.pen. și pentru a se constata nevinovăția inculpatei deși acest aspect este cunoscut încă de la început.
Nu opinează pentru pronunțarea unei hotărâri în sensul trimiterii cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări având în vedere actele dosarului și că starea de fapt nu este contestată în materialitatea sa de inculpată, respectiv cu privire la demolarea chioșcului care făcea parte din bunurile executabile ale inculpatei.
Solicită respingerea recursului părții civile, precum și plângerea formulată de partea civilă la soluția adoptată de procuror pentru că aspectele arătate de D. G. de F. în recursul său sunt aceleași ca și motivele menționate în plângere inițială, partea civilă având posibilitatea să soluționeze litigiul în cadrul unui proces civil.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de parchet și respingerea recursului formulat de partea civilă.
Apărătorul inculpatei M. T. F., av. C. T. solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Dej conform motivelor depuse în scris și concluzilor puse de procurorul de ședință.
Consideră că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de P. de pe lângă Judecătoria Dej prin rezoluția din 13 mai 2009 este cea care face practic lumină în acest caz, respectiv acel chioșc la care se face referire în actul de sesizare nu era înscris în Cartea Funciară astfel că nu era un bun supus executării silite, conform art.126 Cod pr. fiscală.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea vătămată D. G. a F. P. C.
Arată că art. 154 alin. 3 și 4 din Ordonanța nr. 92/2003 care reprezintă Codul de procedură fiscală, formularea acestui recurs a fost practic singura „portiță"; prin care partea vătămată încearcă să execute singurul bun al părții civile, respectiv imobilul în care locuiește inculpata deoarece acesta se încadrează în bunurile personale care nu pot fi supuse executării silite având în vedere că este un spațiu mic de care aceasta trebuie să beneficieze pentru a locui. Condamnarea inculpatei oferă oportunitatea părții civile de a executa inculpata, acesta fiind și motivul pentru care partea civilă a formulat recurs.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de parchet și respingerea recursului formulat de partea civilă. Cu onorar FMJ.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 809 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei D., în baza art.9 alin.1 lit.g) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus condamnarea inculpatei M. T. F., fiica lui G. și L., născută la data de (...), în comuna C., județul C., de cetățenie română, studii liceul, fără antecedente penale, posesoare C.I. seria KX nr. 1., C.N.P. 1., domiciliată în D., str. O. nr.6, bloc N20, sc.3, ap.55, jud. C., având reședința în comuna M., sat S., nr.18, jud. C., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut de art.
64 alin.1) lit.a) teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o durată de 2 ani și 10 luni termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5) Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C., ca nefondată.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 925/2010 pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. (...), s-a admis în baza art.278^1 alin.8 lit.c) Cod procedură penală plângerea formulată de petenta parte vătămată-civilă D. G. a F. P. a J. (D.) C., în reprezentarea Statului Român prin A. N. de A. F., desființându-se ordonanțele nr. 1096/P/2008 și nr.15/I/2/2010 ale P.ui de pe lângă Judecătoria Dej, cu consecința reținerii cauzei, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatei M. T. F., pentru a răspunde penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.g) din Legea nr.241/2005, iar în fapt s-au reținut următoarele:
La data de (...) partea vătămată-civilă a depus la P. de pe lângă
Judecătoria Dej o plângere penală prin care a solicitat cercetarea inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii amintite, constând în aceea că, la data de (...) a demontat chioșcul proprietate personală, format din două încăperi, construit din tablă zincată, în suprafață de 76 m.p., situat în D., str. Dobrogeanu Gherea, nr. 16, județul C., asupra căruia exista pus sechestru legal prin procesul-verbal nr. 19251/(...), în dosarul de executare nr. 9., valorificându-l în interes propriu.
În urma cercetărilor s-a stabilit faptul că inculpata avea de plătit statului o creanță în valoare de 7.754 lei, situație în care partea vătămată- civilă a încheiat la data de 20 iulie 2007 procesul-verbal de sechestru asigurător nr. 19251 asupra bunului menționat, evaluat la suma de 100.000 lei, sechestrul fiind aplicat până la concurența sumei de 11.685 lei, diferența dintre debitul de 7.754 lei și valoarea sechestrată fiind reprezentată de accesorii și penalități, conform celor înscrise în procesul-verbal. O altă măsură asiguratorie a fost poprirea veniturilor salariale ale inculpatei, înființată la data de (...), în temeiul căreia unitatea angajatoare S.C. Vasrom
S.R.L. a efectuat rețineri din salariu începând cu luna martie 2008, sumele poprite fiind virate la T. D.
La începutul lunii iunie 2008, întrucât chioșcul era construit pe terenul altei persoane, aceasta i-a solicitat inculpatei ridicarea construcției, astfel încât aceasta a luat măsuri de demolare, considerând că nu afectează sechestrul cât timp recuperarea creanței se efectua prin intermediul popririi drepturilor sale salariale.
Potrivit adresei nr. 19893/(...) emisă de Primăria Dej (f.46), pentru imobilul situat la adresa din D. str. Dobrogeanu Gherea, nr.16, edificat în baza Autorizației de construire nr.4. (...) (f.31, dosar 1096/P/2008), nu există emisă autorizație de demolare.
Art.154 alin.5 din O.G. nr. 92/2003 prevede că procesul-verbal de sechestru constituie ipotecă legală, iar potrivit art.151 alin.9 din același act normativ, de la data întocmirii respectivului proces-verbal, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată potrivit legii de organul competent, iar nerespectarea acestor condiții atrage răspunderea celui în culpă. De asemenea, conform art. 151 alin. 19 din O.G. nr. 92/2003, actele de dispoziție care intervin ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța a constatat că procesul-verbal de sechestru cuprinde elementele prevăzute de art. 152 din O.G. nr. 92/2003 și nu a fost contestat de inculpată, care era astfel obligată de a aduce la cunoștința petentei orice modificare a situației juridice a imobilului sechestrat. Argumentele aduse în cuprinsul celor două rezoluții ale parchetului nu subzistă și nu înlătură răspunderea penală a inculpatei deoarece aceasta a cunoscut prevederile legale conform cărora nu avea dreptul de a înstrăina bunul sechestrat, iar împrejurarea că petenta a urmat în paralel procedura prin care a înființat poprirea asupra drepturilor salariale ale intimatei, este în conformitate cu art.
142 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.
Așa fiind, văzând că potrivit art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală și ale Codului de procedura penală, instanța a admis plângerea părții vătămate- civile, a desființat rezoluțiile nr. 1096/P/2008 și nr.15/II/2/2010 ale P.ui de pe lângă Judecătoria Dej și a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii menționate, constând în aceea că în cursul lunii iunie 2008 a înstrăinat imobilul clădire în suprafață de 76 m.p., compusă din două încăperi și construită din tablă zincată, evaluată la suma de 100.000 lei, asupra căruia era instituit sechestrul în baza procesului- verbal înregistrat sub nr. 19251/ (...) în dosar execuțional nr. 9..
II. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
În lumina dispozițiilor art.278^1 alin.8 lit.c) Cod procedură penală, dacă judecătorul admite plângerea, pronunță o încheiere prin care desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. În acest ultim caz, potrivit art.9 al aceluiași articol, actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.1.
În prezenta cauză, s-a constatat că instanța a dispus în baza art. 278^1 alin.8 lit.c) Cod procedură penală reținerea cauzei spre judecare, la plângerea părții vătămate-civile D. C., situație în care s-a procedat la soluționarea pe fond a cauzei, procedându-se în cursul cercetării judecătorești la audierea inculpatei, ținându-se seama de înscrisurile deja depuse la dosar.
Potrivit art.9 alin.1 lit.g) din Legea nr. 241/2005, 1), constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarea faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
- substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală.
În speță, inculpata M. T. F. este urmărită silit de partea vătămată-civilă
D. C. începând cu anul 2006, în dosarul execuțional nr. 9., pentru plata impozitului pe veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor, sens în care după emiterea titlului executoriu potrivit art. 141 alin.(2) și art.205 alin.(1) din Codul de procedură fiscală și a somației de plată în condițiile art.145 din Codul de procedură fiscală, a urmat întocmirea la data de (...), sub nr. 1925, a procesului-verbal de sechestru privind imobilul proprietate extratabulară a inculpatei, situat în municipiul D., str. Dobrogeanu Gherea, nr. 16, județul C., constând într-un chioșc format din două încăperi, construit din tablă zincată, în suprafață de 76 m.p., act cu valoare de ipotecă legală, conform art.154 alin.(6) din Codul de procedură civilă. Luarea măsurii nu este condiționată de întabularea bunului imobil în cartea funciară, cum eronat a reținut parchetul, și poate fi dispusă în condițiile art.142 și urm. Cod procedură fiscală, bunul în speță nefiind exceptat de la urmărire.
Potrivit adresei emisă de Primăria Dej sub nr.19893/(...) (f.46), imobilul situat la adresa din D., str.Dobrogeanu Gherea, nr.16, a fost edificat în baza
Autorizației de construire nr. 4. (...) (f.31, dosar 1096/P/2008) și nu există emisă autorizație de demolare.
Cu toate acestea, la data de (...), inculpata a procedat cu ajutorul unei echipe de muncitori la demontarea și valorificarea în interes personal a chioșcului, fără autorizație de desființare.
Întrucât prin aplicarea sechestrului bunul a fost indisponibilizat, inculpata avea obligația să respecte măsura dispusă de autoritățile statului, de care a luat cunoștință în mod direct, prin semnarea procesului-verbal de sechestru, fiind lipsite de relevanță atât faptul că ulterior s-au poprit veniturile pe care aceasta le obținea la locul de muncă, măsură permisă de lege și care nu semnifică o renunțare a organelor de executare la sechestru, cât și faptul că titularul terenului i-ar fi cerut să demoleze construcția - aspect de altfel nedovedit - împrejurări ce pot justifica activitatea infracțională a inculpatei, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Prin urmare fapta inculpatei, care la data de (...), în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a demontat și înstrăinat în interes propriu chioșcul în suprafață de 76 m.p., compus din două încăperi, construit din tablă zincată, imobil evaluat la suma de 100.000 lei, asupra căruia era instituit de către partea vătămată-civilă D. G. a F. P. a J. C. sechestrul în baza procesului-verbal înregistrat sub nr. 19251/ (...), în dosar execuțional nr.9., întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.g) din Legea nr.241/2005, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnată.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, s-a ținut seama de dispozițiile art.52 Cod penal, prin prisma criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmările produse, persoana și conduita inculpatei, ce nu posedă antecedente penale, împrejurare ce a fost reținută în favoarea sa ca circumstanță atenuantă judiciară prev. de art.74 lit.a) din Codul penal, cu consecința aplicării pedepsei de 10 luni închisoare, dozată în mod corespunzător, sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, prin efectul reținerii circumstanței atenuante amintite, în condițiile art.76 lit.d) Cod penal.
În raport de circumstanțele reale și personale menționate, instanța de fond a apreciat că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpată și fără privare de libertate, fapt pentru care, potrivit art.81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante a închisorii, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Potrivit art.71 alin.2) Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Văzând D. de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.
74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, instanța de fond a apreciat că în speță se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prevăzut de art.
64 alin.1) lit.a) teza a II- a, pe durata executării pedepsei închisorii și a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării cerințelor impuse de lege pentru această instituție juridică.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a dispus respingerea pretențiilor părții civile D. C., de obligare a inculpatei la plata sumelor datorate cu titlu de impozit și accesorii, pentru care posedă deja titlul executoriu în baza căruia au început executarea silită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA DEJ și partea civilă A. N. DE A. F. (A.N.A.F.), D. G. F. P. A J. C..
P. DE PE L. JUDECĂTORIA DEJ a solicitat admiterea recursului și în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr.pen. să se dispună respingerea pe fond a plângerii la soluția de neîncepere a urmăririi penale formulată de partea civilă.
S-a arătat că s-a greșit inițial când a fost admisă plângerea împotriva soluției adoptate de procuror, precum și de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată prin nerespectarea indicațiilor de casare.
Este cert că în cauză s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art.10 lit.d Cod pr.pen. față de inculpată și că instanța nu ar fi putut să dea o soluție de reținere a cauzei spre rejudecare pe fond, respectiv conform art.2781 alin.8 lit.c Cod pr.pen. pentru că Î. Curte printr-o dispoziție obligatorie o prohibește. Prin urmare instanța a procedat greșit în ceea ce privește admiterea plângerii și reținerea cauzei spre rejudecare pe fondul cauzei.
În momentul în care s-au dat indicații de casare, instanța trebuia să evalueze plângerea părții civile din perspectiva art. 2781 alin. 8 Cod pr.pen., iar soluția prev. de art. 2781 alin. 8 lit. c Cod pr.pen. nu putea fi pronunțată având în vedere indicațiile din decizia în interesul legii, rămânând astfel doar variantele de la lit. a și b a acestui text de lege.
S-a apreciat că în cauză se impune respingerea pe fond a plângerii formulată de partea civilă împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu există elemente din care să rezulte indicii de vinovăție a inculpatei și că urmărirea penală ar mai trebui completată cu ceva de către procuror astfel încât să se adopte o altă soluție care să fie deferită instanței sau să se înceapă urmărirea penală pentru că nu există indicii conform art.222 alin. 1 și 2 Cod pr.pen.
Nu opinează pentru pronunțarea unei hotărâri în sensul trimiterii cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări având în vedere actele dosarului și că starea de fapt nu este contestată în materialitatea sa de inculpată, respectiv cu privire la demolarea chioșcului care făcea parte din bunurile executabile ale inculpatei.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 13.892 lei, cu accesorii de la data de (...) și până la achitarea integrală a debitelor.
Verificând hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt fondate (recursul părții civile pentru alte motive decât cele invocate), urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că în mod greșit prin sentința penală nr.925 din (...)
Judecătoria Dej a admis conform art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală plângerea părții vătămate D. C., în reprezentarea Statului Român prin A. N. de A. F., reținând cauza spre rejudecare și dispunând trimiterea în judecată a inculpatei M. T. F.
Aceasta deoarece în cauză procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin D. X. (48)/2007 dată în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.278/1 lit.c din Codul de procedură penală.
Referitor la rezoluția procurorului din data de (...) curtea constată că în baza art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăriri penale în cauză întrucât faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, latura obiectivă.
Ori, în cauză , acțiunea de demolare a chioșcului nu este contestată.
De asemenea greșit a reținut procurorul în rezoluție că sechestrul aplicat este nelegal, rezoluția procurorului nefiind o cale de atac împotriva procesului verbal de sechestru.
Susținerea făptuitoarei M. T. F. că a fost nevoită să demoleze chioșcul deoarece a fost somată de proprietarul terenului, nu a fost dovedită.
În consecință, constatând că procesul verbal de sechestru nr.19251/(...) a fost semnat de făptuitoare fără obiecțiuni și nu a fost contestat la instanța de judecată în termen de 15 zile de la comunicare sau de la luare la cunoștință, că sechestrul a fost aplicat conform art.142 alin.1
Cod procedură fiscală, că făptuitoarea M. T. F. a dezmembrat bunul sechestrat fără a încunoștința organele de executare, curtea urmează ca în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală să admită plângerea petentei A. N. de A. F., D. G. F. P. a J. C. împotriva rezoluției din 13 mai
2009 dată în dosar nr.1096/P/2008 al P.ui de pe lângă Judecătoria Dej pe care o va desființa și va trimite cauza la P. de pe lângă Judecătoria Dej în vederea începerii urmăririi penale.
P. urmează a verifica apărările făptuitoarei în sensul că a fost somată de proprietarul terenului să demoleze chioșcul prin audierea proprietarului terenului, Moholea S., efectuând totodată cercetări pentru a se stabili cu exactitate cine este proprietarul ternului, prin extras de carte funciară, va verifica situația exactă a chioșcului, respectiv dacă acesta putea fi mutat în altă parte, iar dacă a fost efectiv demolat se va verifica situația materialelor rezultate din demolarea, dacă au fost sau nu valorificate.
În funcție de toate aceste elemente urmează a se stabili vinovăția ori nevinovăția făptuitoarei M. T. F. în comiterea faptei prevăzute de art.9 alin.1 lit.g din Legea nr.241/2005, precum și gradul de pericol social al acestei fapte.
P. va administra orice altă probă utilă și concludentă pentru stabilirea exactă a situației de fapt.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (av. C. T.), sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA DEJ și partea civilă A. N. DE A. F. (A.N.A.F.), D. G. F. P. A J. C. împotriva sentinței penale nr. 809 din (...) a Judecătoriei D., pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 925 din 28 octombrie 2010 a aceleași judecătorii și, rejudecând:
În baza art.278/1 alin.8 lit.b C.pr.pen. admite plângerea petentei A. N. de A. F., D. G. F. P. a județului C. împotriva rezoluției din 13 mai 2009 dată în dosar nr. 1096/P/2008 al P.ui de pe lângă Judecătoria Dej pe care o desființează și trimite cauza la P. de pe lângă Judecătoria Dej în vederea începerii urmăririi penale.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( av. C. T.), sumă ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. M. ANA C. I. M.
GREFIER, M. V.-G.
Red.L.M./(...) Dact. H.C./3 ex. Jud.fond: I. C.G..
| ← Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 293/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
