Decizia penală nr. 62/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2012

Ședința publică din 16 ianuarie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : L. M.

V. V. A. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V.

T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă

Judecătoria Beclean și inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.122 din

(...) a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1 și 2 C.pen. și părăsire a locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG nr.1. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare și cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. G. asistat de către apărători aleși av.Octavian P.escu și Anderco A. ambii avocați din cadrul Baroului București cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se depun la dosar motivele de recursul ale inculpatului și se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere referitoare la persoana inculpatului, sens în care se depun înscrisurile de la f.36-41, și audierea martorului M. V. Ș. care este prezent.

Curtea, acordă cuvântul asupra cererii formulate de către apărătorul inculpatului.

Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea cererii cu privire la audierea martorului M. V.

Instanța deliberând, admite cererea în probațiune formulată de către apărătorul inculpatului T. G., respectiv audierea martorului, dat fiind faptul că nici nu se impune amânarea în acest scop, motiv pentru care se procedează la audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la fila 43 dosar.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta M.ui P., susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, să fie casată în parte sentința atacată cu privire la natura penală a acestei cauze, respectiv în ceea ce privește refacerea procesului de individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pentru cele două infracțiuni reținute ca fiind comise de acesta cu vinovăția caracteristică fiecăreia, să se refacă corespunzător concursul de infracțiuni și să se păstreze modalitatea de executare a pedepsei rezultate.

In esență, așa cum rezultă și din memoriul de recurs, solicită înlăturarea art.74 și 76 C.pen., pe care nu le consideră incidente în cauză din considerentele ce le va expune și să fie individualizate pedepsele astfel încât să reflecte pericolul social extrem de ridicat al faptelor comise de către inculpat, soluția dată de prima instanță opinând că este vădit netemeinică raportat la împrejurările dovedite în dosar, pornind de la premisa că în cauză, de altfel oarecum surprinzător față de soluția dată în final, instanța în cuprinsul motivării din această sentință în ceea ce privește starea de fapt reținută în actul de sesizare, analiza probelor administrate în cele două faze procesuale parcurse până în prezent, raportat la modificările parțiale ale testimoniilor și completarea probațiunii cu alte declarații referitoare la circumstanțele percepute direct sau indirect ale activității infracționale și elementul legat de conduita inculpatului, instanța procedează corect. In opinia sa, nu se impune să se intervină în vreun fel cu privire la elementele care caracterizează starea de fapt și persoana inculpatului sub aspectul celor reținute de prima instanță. In opinia sa, este corectă starea de fapt reținută, inclusiv vinovăția inculpatului pentru că s-a dovedit dincolo de elementele părtinitoare din depozițiile unora dintre martori, elementul că inculpatul a comis două infracțiuni, una complexă prev.de art.178 al.1 și 2 C.pen., iar cealaltă referitoare la părăsirea locului accidentului prev.de art.89 al.1

OUG.1..

C. că nu există dubii cu privire la starea de fapt, este dovedit că inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice într-o concentrație care nu a determinat din punct de vedere juridic reținerea vreunei infracțiuni sau agravante prev.de art.178 C.pen., care să pună problema acestei situații, a comis un accident de circulație din culpa sa exclusivă, după care a părăsit locul accidentului deși a conștientizat comiterea faptei, în scopul vădit de a se sustrage responsabilității implicată de situația dată.

S-a stabilit și de către prima instanță că circumstanțele evidențiate de inculpat în apărare cu precădere la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, toate elementele în apărare referitoare la lipsa laturii subiective generate de starea de temere serioasă a inculpatului raportat la reacția persoanelor prezente la locul faptei nu sunt dovedite ci în sens contrar au fost administrate probe din care rezultă că aceste împrejurări nu au existat.

De altfel, toate susținerile inculpatului referitoare la acțiunile sale ulterioare, cu motivațiile sale legate de prezența sa și anunțarea organelor de poliție, sunt reținute corect de instanță.

Pe baza tuturor acestor elemente, așa cum a arătat instanța, se realizează un proces de individualizare care apreciază că ar fi sumar, în care se reține că se au în vedere disp.art.72 C.pen., fără ca instanța să facă o analiză a împrejurărilor concrete și a unor împrejurări pe care instanța le apreciază ca reflectând tezele din art.74 al.1 lit.a,b,c C.pen., pe care le și reține în final în cuprinsul hotărârii, cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special și aplicării unei rezultante de 9 luni închisoare.

Contestă modul de individualizare principial și de fapt. P. i s-ar părea normal ca instanța să se refere măcar generic la ansamblul acestor împrejurări.

Sub aspectul naturii acestor atenuante, consideră de asemenea că procesul de individualizare este netemeinic pentru că unele dintre ele nu există, altele sunt interpretate extrem de vast de instanță, fără ca prin studiul esenței acestora să se aibă în vedere o corelație între aceste elemente și celelalte reale și personale din dosar, de natură agravantă sau generice astfel încât procesul de individualizare să aibă caracterul specific activității infracționale și în final să cuprindă o soluție care să reflecte această situație.

Astfel, se reține că inculpatul a avut o conduită sinceră în faza de cercetare judecătorească. E. nereală reținerea circumstanței pentru că nu se poate aprecia o conduită procesuală sub aspectul sincerității atunci când ea este parțială. Ori de câte ori elementul ce caracterizează întreaga activitate infracțională dedusă judecății sunt complete, legate indisolubil și nu pot fi separate. Nu putem considera că este corect să spunem că inculpatul a fost parțial sincer și să reținem circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a C.pen., fără să conteze că pentru art.89 din OUG nr.1., nu a recunoscut fapta dar în același timp și pentru această faptă să se facă aceeași apreciere generică. Acest element de sinceritate ar trebui să fie o circumstanță ce caracterizează și influențează esențial procesul decizional al speței. Inculpatul nu a avut o conduită sinceră.

La fel se reține că este circumstanță atenuantă împrejurarea că s-a prezentat la toate termenele de judecată. A. constituie o conduită normală și este o dovadă de respect față de instanță. Inculpatul avea tot interesul să se prezinte la judecată personal. Prin urmare, această conduită nu este de natură să atragă reducerea pedepsei.

De asemenea, apreciază că inculpatul a plătit despăgubirile solicitate de părțile civile însă practic este singurul element pe care parchetul îl vede pozitiv și care nu poate avea o pondere substanțială esențială pentru a constitui prin el însuși la reducerea pedepselor cu atât mai mult cu cât sfera sa de aplicare este art.178 pentru că urmările în planul patrimonial se situează doar prin aceasta.

Prin urmare, nu vede nici un element juridic pentru care instanța a procedat în acest fel.

În opoziție cu aceste elemente, arată că elementul de natură a concretiza că faptele sunt grave, abundă în dosarul cauzei. Solicită a fi privite ca atare pentru că sunt obiective și a se da o formă juridică pentru că altfel întreg procesul penal devine nesemnificativ și practic scopul legii penale nu poate fi atins.

Așa cum a arătat, în cauză este vorba de comiterea a două fapte penale aflate în legătură de conexitate. Una dintre acestea, ucidere din culpă trebuie privită ca fiind gravă prin modul și circumstanțele de comitere și pe care inculpatul nu le neagă.

Chiar dată relevanța juridică strictă din punct de vedere tehnic, în legislația română astfel de fapte sunt apreciate ca infracțiuni complexe cu caracter de culpă. In majoritatea legislațiilor europene astfel de infracțiuni au un caracter intenționat sau prezintă o interpretare. Consumul de alcool influențează modul în care s-a produs activitatea infracțională, respectiv faptul că este cunoscută neatenția la volan care generează astfel de situații se datorează unei situații ca cea prezentată în dosar. In aceste condiții, producerea accidentului și cu nerespectarea regulii de prioritate esențiale pentru persoane care traversează prin locuri permise și marcate, face de asemeni să se reflecte în situația din dosar.

Pe de altă parte, elementele trebuie coroborate cu cele obiective legate de faptul că după comiterea faptei inculpatul a înțeles să părăsească locul accidentului. C. că așa cum a făcut-o și prima instanță, pus și simplu s-a urmărit înlăturarea răspunderii penale.

Nu în ultimul rând, are în vedere elementele obiective legate de conduita ulterioară procesuală a inculpatului. A. nu poate fi apreciată de colaborare și sinceritate raportat la demersul pe care urmează să-l facă organele judiciare pentru că s-a încercat denaturarea adevărului prin prisma dovedirii unor circumstanțe care nu au existat și cu privire la care s-a făcut proba în acest sens și pe care solicită a fi avută în vedere și pentru a conchide cu privire la aceste împrejurări, i se pare relevant că aceste elementele legate de persoana inculpatului trebuie privite din perspectiva acordării obiective.

Precizează că acești martori în circumstanțiere sunt persoane apropiate inculpaților. O. persoană, respectiv inculpat, la un moment în existența sa, poate produce o probă constând în cel puțin un martor care să afirme că acea persoană are cele mai frumoase calități. Spune acest lucru pentru că dacă pornim de la această premisă consideră că nu pot avea această valoare. Conduita omului raportat la viața sa de familie este importanță însă consideră că trebuie privită cu valoarea generică pentru că acestea au comis o faptă penală și nu să se diminueze importanța pentru această împrejurare.

Chiar dacă legiuitorul pentru unele fapte nu consideră necesar să caracterizeze elemente de gravitate raportat la persoana inculpatului, nu trebuie să facem abstracție. In speța de față, inculpatul în calitatea în care a comis activitatea infracțională, era totuși cadru activ al M.ui de I. și avea atribuții de serviciu pe linie de supraveghere a traficului rutier. Acest element nu se poate ignora și trebuie privit cu valoarea semnificativă în dosar. S. că inculpatul era primul om care trebuia să se ocupe de aceste reguli de securitate.

Raportat la toate circumstanțele dosarului cauzei, acordarea unei sancțiuni în final de 8 luni și 9 luni, situate mult sub minimul de 2 ani, fără o justificare juridică serioasă în cauză, i se pare că face procesul de judecată în cauză să devină superfluu.

De altfel, nu a înțeles logica instanței care a acordat o pedeapsă mai mare chiar dacă numai cu o lună, în condițiile date, acordând o pedeapsă mai mică pentru ucidere din culpă.

Solicită a se acorda atenția cuvenită acestor elemente în măsura în care să fie admis recursul așa cum a fost formulat, în sensul majorării pedepsei și să se păstreze modalitatea de executare privativă de libertate întrucât la baza procesului de individualizare a modului de executare a pedepsei stau criteriile legate de funcțiile pedepsei care sunt identice.

Apărătorul ales al inculpatului T. G., asupra recursului declarat de parchet, arată că solicită înlăturarea în întregime a concluziilor și solicitărilor parchetului ca fiind discriminatorii. Solicită a se observa că practic nu ar exista, generic vorbind, situații în care să se poată reține circumstanțe atenuante. Faptul că inculpatul înțelege să aducă un martor în circumstanțiere este un lucru banal.

În ce privește recursul declarat de inculpat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în principal să fie casată hotărârea și menținând cauza spre rejudecare, să se constate că probatoriul a fost insuficient, nu s-a efectuat expertiza de specialitate și pe cale de consecință să se procedeze la administrarea de probe.

In opinia sa, se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.98 al.1 din OUG nr.1., și de asemenea se impune individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și mai ales asupra modalității de executare, urmând a pronunța în cauză o soluție subsidiară de suspendare condiționată a executării pedepsei sau sub supraveghere, ori prin executare la locul de muncă.

Solicită a se observa că situația de fapt în cauză nu este pe deplin dovedită. Art.6 al.2 C.pr.pen., garantează inculpatului dreptul la apărare iar pe de altă parte, din perspectiva comiterii unei grave erori de fapt de către instanța de judecată în modalitatea în care s-a administrat probațiunea poate duce la pronunțarea unei hotărâri eronate.

S. că la dosarul cauzei singurele probe sunt declarațiile martorilor pe care instanța le împarte în două categorii : declarații ale acuzării și celelalte declarații. D. acuzării sunt cele ale celor trei-patru martori propuși de către parchet și audiați în cursul urmăririi penale care sunt cvasi identice. Cea de- a doua categorie de declarații au fost înlăturate deoarece vin de la prieteni, afini sau rude, ca fiind neobiective. Pentru identitate de rațiune, a constatat că cele trei-patru declarații ale martorilor validate de către instanță împotriva inculpatului sunt ale rudelor victimei, ale fraților victimei sau nepoților victimei. Pentru identitate de rațiune consideră că ar trebui să fie și acelea anulate, fie să fie avute în vedere și declarațiile inculpatului. E. o categorie specială de declarații în cauză, declarațiile celor doi martori F. C. și F. A. pe care instanța de judecată le înlătură ca fiind părtinitoare. Chiar și declarațiile provenite din partea victimei au fost în sensul că „am vrut să-l omor";...și a doua declarație în care se spune „mașina a oprit"; am văzut cum a staționat";.

Întorcându-se însă la critica pe fond, respectiv la expertiză, solicită a se observa că prin neadministrarea acestei probe s-a încălcat dreptul la apărare.

Nu știe în ce măsură instanța poate proceda la individualizarea vinovăției. Să nu uităm că victima avea o alcoolemie de 2,15 grame la mie. Se reține că victima traversa regulamentar strada. Nu avem un element din care să avem convingerea că victima traversa regulamentar strada. P. firul logic și rațional al întregului raționament al instanței pleacă de la următoarea situație de fapt

: victima traversa regulamentar, toate probele în cuprinsul cărora inculpatul susține că victima s-ar fi aflat înafara zonei pietonale de traversare a străzii sunt înlăturate ca fiind părtinitoare.

E. surprinzătoare poziția instanței de fond.

Solicită a se avea în vedere că din singura probă, respectiv planșele fotografice, rezultă că nu este nici o urmă biologică, materială sau de altă natură. Toate sunt la distanță de trecerea de pietoni. Ori îi este greu de crezut că poate fi înlăturată mărturia unor martori care recunosc că erau în zonă și consumau alcool. E. prima situație pe care o întâlnește în practică la un accident auto în care nu există expertiză tehnică.

Nu avem decât probele testimoniale și proba tehnică.

Din această perspectivă se impune casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.

Pe al doilea aspect invocat de parchet, solicită respingerea recursului parchetului și validarea apărărilor sale probate și, să se constate că situația de fapt a fost greșit reținută.

Plecând de la cele expuse mai devreme că surprinzător instanța reține intenția inculpatului de părăsire a locului accidentului, arată că vorbim de un accident rutier pe timp de seară, în care inculpatul purta uniforma de serviciu, face un accident rutier, o persoană de etnie rromă este accidentată, imediat în momentul următor un grup de persoane tot de etnie rromă se strâng la locul accidentului, unul dintre martori proferează injurii și amenințări la adresa inculpatului. R. martorul că era beat sau băut, nu știe ce a vrut să-i spună exact, dar apreciază instanța că nu i se putea produce inculpatului o stare de îngrijorare pentru ca să părăsească locul accidentului.

Solicită a se observa că nu se poate susține corectitudinea și temeinica concluziilor instanței, fiindcă nu poate fi acreditată ideea susținută de inculpat, deoarece ulterior părăsirii accidentului a fost urmărit de două mașini, acest lucru fiind validat de doi martori. R. și arată că mărturiile înlăturate ca fiind părtinitoare, nu aparțin martorilor propuși de către inculpat ci doar de cei ai victimei care spun că erau două mașini care au plecat în urmărirea inculpatului.

In astfel de situații, se întreabă cum se poate reține intenția cu privire la săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

Solicită a se observa că soluția pronunțată este cu atât mai ciudată cu cât toate celelalte mărturii date în cauză sunt imprecise, neconcludente și nu sunt în măsură să reflecte starea obiectivă. Sunt mărturii care în fața organelor de cercetare penală au spus că mașina nu a oprit iar în fața instanței de judecată au spus că mașina a oprit. E. mărturia lui F. A.

Toate aceste argumente impun casarea hotărârii.

Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a pedepsei, se referă la certificatul depus la dosarul cauzei din cuprinsul căruia rezultă că, copilul minor al inculpatului are un handicap mediu, că în momentul de față este singurul întreținător de familie, soția sa se află în concediu pentru creșterea copilului. Solicită a se observa că acesta este singurul care întreține părinții soției sale și chiar o bunică a soției, aspecte probate cu actele de la dosar din care rezultă că bunica soției se află în întreținerea acestuia pe baza unui contract de întreținere. S. de asemenea că nu știe în ce măsură scopul pedepsei ar fi atins, dacă se aplică inculpatului o pedeapsă în regim de penitenciar, pentru familia inculpatului.

C. că scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea inculpatului în libertate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu suspendare a executării a pedepsei. Scopul pedepsei și învățămintele care au fost trase de către inculpat sunt de netăgăduit, acesta învățând suficient prin rezultatul negativ al arestării preventive. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost prezent la fiecare termen de judecată, precum și faptul că vorbim de o infracțiune din culpă și nu a existat intenția indirectă.

Ca un ultim aspect, solicită a se avea în vedere modalitățile alternative de executare a pedepsei și din perspectiva dorinței concrete a inculpatului de a se îndrepta și de a participa la creșterea și educarea copilului său.

În consecință, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind discriminatoriu.

Celălalt apărător ales al inculpatului, susține aceleași concluzii.

Reprezentantul M.ui P., în ce privește recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

În susținerea poziției procesuale arată că admiterea probei cu expertiza tehnică, indiferent din ce perspectivă privim obiectivele acesteia este în continuare lipsită de utilitate. C. că prima instanță în mod corect a soluționat cererile în probațiune, dat fiind faptul că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă necesitatea consultării unor experți privind dinamica accidentului, atât pentru că există date în procesul verbal de constatare pe care le apreciază ca fiind relevante prin coroborarea cu depozițiile martorilor și nu în ultimul rând chiar cu declarațiile formale ale inculpatului, raportat la modul de producere al accidentului, astfel că instanța poate stabili dinamica producerii accidentului fără consultarea experților, proba cu expertiza nefiind obligatorie.

C. că și în această speță ca în altele similare, sunt incidente disp.art.6 pct.1 din OUG 1..

Din perspectiva sa proba a fost respinsă corect.

Pe de altă parte, consideră de asemenea că sub aspectul părăsirii locului accidentului, intenția inculpatului are un caracter mai complex.

Apreciază că instanța a epuizat și acest aspect pentru că deși nu face o precizare expresă la aceste elemente și în plus pentru că uneori motivarea rezultă din cea mai simplă posibilitate de expunere a situației din dosarul cauzei, așa cum s-a și procedat în cauză. Are în vedere elementul legat de apărarea inculpatului, care permanent a susținut că starea de temere serioasă care a stat la baza părăsirii locului accidentului a avut la bază atitudinea persoanelor care strânse imediat la locul faptei au pornit în urmărirea sa cu două autoturisme.

Aspectul a fost analizat prin prisma tuturor elementelor de complexitate. Nu este prima situație de această natură în care se pune problema violenței de manifestare în cadrul comiterii unei astfel de fapte. P. este conduita inculpatului de părăsire a locului accidentului, care trebuie verificată prin prisma elementelor complexe pe care le presupune și în această cauză. Inculpatul nu a fost condamnat pentru simplul motiv că nu și-a putut face o apărare că cele două mașini l-au urmărit.

S-a făcut dovada că inculpatul a avut posibilitatea să anunțe telefonic organul de poliție pentru a raporta acest accident mai înainte să fie descoperit. Nu a făcut acest lucru și de aceea a susținut că este intenție părăsirea locului faptei.

In ce privește celelalte aspecte, apreciază că este vădit o apreciere subiectivă a condiției legate de posibilitățile de reeducare a inculpatului cu sau fără privare de libertate.

C. că situația din dosarul cauzei reclamă o astfel de soluție.

Apărătorul inculpatului T. G., în replică, arată că inculpatul nu a sunat la poliție întrucât nu avea telefon, aspect ce rezultă din actele dosarului, și nu a oprit la poliție pentru că era urmărit de două mașini.

Inculpatul T. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate

și achiesează la concluziile apărătorului său.

Referitor la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 122 din data de (...) a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului T. G. - fiul lui M. și F., născut la data de (...), în com. R.ănești, jud. Olt, cetățean român, căsătorit, 2 copii minori, studii superioare, fără ocupație, fără antecedente penale, dom. în mun. G., str. C., nr. 14, jud. C., CNP

1.69.03.16.28.22.00. - pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. „a";, „b";

și „c"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 1., cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal, la pedeapsa de 9 luni închisoare.

S-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal, motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit. „b"; Cod penal - s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, în

regim de detenție.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II-a și lit. „b"; C. penal.

S-a constatat că, în perioada (...), orele 06,00 - (...), orele 13,00, inculpatul s-a aflat în stare de reținere, respectiv arest preventiv.

În baza disp. art. 88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv sus menționată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. nr. 3. 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1 și 2 Cod penal și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal.

În fapt, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că inculpatul T. G., în seara zilei de (...), fără a avea legătură cu atribuțiile de serviciu, a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca „Audi A4";, cu nr. de înmatriculare (...), după ce - în prealabil - a consumat băuturi alcoolice, deplasându-se din localitatea C. spre mun. G., locul din față dreapta al autoturismului fiind ocupat de către martorul M. T. M., aflat în stare avansată de ebrietate.

În timp ce se deplasa pe DN 17, pe raza localității B., jud. BN , în jurul orei 20,15, inculpatul nu a acordat prioritate numitului C. A., angajat regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul trecerii pentru pietoni, presemnalizată și semnalizată corespunzător, pieton pe care l-a lovit violent cu partea din față dreapta a autoturismului, l-a basculat pe capotă și parbriz, proiectându-l la aproximativ 25 metri de la locul impactului, pe acostamentul din dreapta drumului. În urma evenimentului rutier, numitul C. A. a decedat.

S-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că, din raportul de constatare medico-legală nr. 2817/III/340/2010 al S.ui J. de M. L. B. - N., a rezultat că moartea victimei a fost una violentă, respectiv că aceasta poate data din (...) și s-a datorat edemului bulbar ascendent, consecutiv contuziei și dilacerării medulo-bulbare , în cadrul unei fracturi de coloană cervicală, leziunile constatate pe cadavrul victimei putându-se produce în cadrul unui accident rutier prin mecanismul de lovire-basculare-proiectare. În momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 2,15 gr%0.

S-a arătat, totodată, în cuprinsul rechizitoriului că, după producerea accidentului, inculpatul T. G. nu a oprit, a încetinit doar puțin, după care și- a continuat deplasarea, respectiv că - potrivit declarațiilor martorilor F. P. și F. C. K., precum și a părții civile F. I. - la câteva minute după producerea accidentului , inculpatul s-a întors spre locul faptei, de la o distanță de 75-

100 m, a pornit faza lungă a farurilor, după care a întors autoturismul, plecând în viteză spre mun. D. D. producerea accidentului, inculpatul s-a întors la locuința sa din mun. G., fără să anunțe organele de poliție.

S-a menționat, totodată, că - în urma impactului cu victima - de pe autoturismul inculpatului s-a desprins plăcuța cu nr. de înmatriculare

(...), plăcuță ce a rămas la locul accidentului, astfel că autoturismul implicat în eveniment a fost ușor identificat.

În consecință, în jurul orelor 21,30, lucrătorii de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului în mun. G., acesta confirmând că el este autorul accidentului.

Inculpatul T. G. a refuzat să facă testul de respirație în vederea determinării concentrației de alcool, astfel că, în continuare, i-au fost recoltate două probe de sânge, la orele 22,15 și 23,15, respectiv o probă de urină, la S. M. G.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 800 din (...) al S.ui de M. L. BN, s-a stabilit că inculpatul avea la data de (...), la ora

22,15 , o alcoolemie de 0,46 gr %0, iar la ora 23,15 o alcoolemie de 0,32 gr

%0.

Organul de urmărire penală a mai menționat în cuprinsul actului de sesizare că, în faza de urmărire penală, inculpatul T. G. a recunoscut faptele în materialitatea lor, precizând, însă, că victima s-a angajat in traversare, în fugă, in condiții de întuneric, astfel că nu a reușit să o evite, respectiv că, după producerea accidentului, s-a oprit, a coborât din autoturism să vadă ce s-a întâmplat cu victima, însa, fiind speriat de mulțimea de oameni ce s-a strâns la fața locului și care a început a profera amenințări cu linșajul la adresa sa, a urcat in autoturism pornind spre D. Inculpatul a explicat că nu s-a oprit pe drum la vreo unitate de politie, deoarece era urmărit de două mașini, după care a intrat în locuința sa din mun. G. ca să se schimbe, urmând să meargă apoi imediat la politie. Î. timp, însă, lucrătorii de politie au venit la el acasă (f. 160-164 dosar urmărire penală).

Organul de urmărire penală a apreciat că apărările inculpatului sunt neîntemeiate, respectiv înlăturate de probele administrate în cauză.

Astfel, martorul ocular F. P. (f.96-100) și partea civila F. A. (f.87-91) au relatat că victima C. A. s-a angajat regulamentar în traversarea drumului național, pe marcajul trecerii pentru pietoni și - după ce a trecut de axul drumului - a fost lovită în plin de autoturismul inculpatului, vehicul care circula cu viteză și care nu a oprit la locul accidentului, încetinind doar. Martorii F. P. (f.96-100) și F. C. K. (f.101-102), precum și partea civila F. I. (f.84-86) au declarat că, după câteva minute, inculpatul a revenit la locul accidentului, după care s-a întors spre D.

S-a mai arătat în actul de sesizare că părțile civile F. I. (f.84-86) si F.

A. (f.87-91), precum și martorii F. P. (f.96-100), F. C. K. (f.101-102), Bojor Ana (f. 103-104) si F. A. (f. 105-106) - prezenți la locul accidentului - au negat categoric că cineva ar fi proferat amenințări cu limbajul sau acte de violență la adresa inculpatului, precizând că practic nimeni nu l-a văzut pe inculpat la locul accidentului sau în apropiere. Martorul F. Ciaba a declarat și el că nu a auzit in mod clar și explicit ca oamenii adunați la locul accidentului să profereze amenințări spre un autoturism ce staționa cu motorul pornit la o oarecare distanță (se poate aprecia că este vorba despre autoturismul inculpatului). Martorul a mai declarat că, văzând acel autoturism, a dedus că acesta are legătura cu un accident rutier și atunci a strigat, folosind o expresie vulgară, să oprească. Concomitent, martorul a făcut un gest cu mâna, în sensul de a opri și un pas în direcția autoturismului, care însă a pornit spre Dej (f.107-108). Oricum atitudinea martorului - care era singur, cu mâinile goale - nu a fost de natura să creeze o astfel de temere inculpatului încât să-l determine sa părăsească locul accidentului.

Organul de urmărire penală a reținut că, în cauză, nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi fost urmărit de vreo mașină, afirmațiile sale în acest sens fiind singulare si neconfirmate de nici un alt element probator.

S-a mai apreciat de către organul de urmărire penală că - din probatoriul administrat - este evident că inculpatul a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice și a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de politie, fără să anunțe poliția in legătura cu acest eveniment, deplasându-se direct la locuința sa.

S-a mai reținut în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul avea posibilitatea să anunțe și telefonic accidentul, deoarece - potrivit declarației martorului M. T. M. (f.92-95) - acesta avea telefonul la el. De asemenea, și martorul M. T. M. - pasager pe locul din dreapta al autoturismului - avea telefonul asupra sa, aparatul fiind în stare de funcționare. S-a menționat că martorul M. T. M. - datorita stării de ebrietate in care s-a aflat - nu a putut da relații in legătura cu accidentul rutier.

Organul de urmărire penală - raportat la comportamentul inculpatului după producerea accidentului - a menționat că poate fi acceptată ipoteza că acesta a părăsit locul faptei pentru a se sustrage de la răspunderea penala, în condițiile in care a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice.

S-a precizat în actul de sesizare că, la aproximativ 2 ore de la producerea accidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 0,46 gr.%0, respectiv că, raportat la o viteză de absorbție a alcoolului de 0,14 gr.%0 într-o oră (viteză ce rezultă din buletinul de analiză toxicologică), este posibil ca în momentul evenimentului rutier inculpatul să fi avut o valoare a alcoolemiei cuprinsă intre 0,70 gr.%0 și 0,80 gr.%0, la limita angajării răspunderii penale sub acest aspect.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat în actul de sesizare că, în cursul urmăririi penale, inculpatul T. G. i-a despăgubit pe numiții B. Eva, M. F., F. I., B. M., C.. Alexandra si F. A., succesori ai defunctului C. A., astfel că aceștia au declarat în fata notarului public că nu mai au pretenții civile în cauză (f. 124-127 dosar urmărire penală).

În drept, s-a reținut de către organul de urmărire penală că fapta inculpatului T. G., persoană care, în seara zilei de 23 octombrie 2010, în jurul orelor 20,15, în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice , pe raza localității B., jud. BN, a provocat un accident rutier, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 102 al. 3 lit. „a"; și art. 72 alin. 2 din OUG nr. 1., privind circulația pe drumurile publice, precum și a art. 135 alin. 1 lit. „h"; din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, în urma căruia numitul C. A. a decedat a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1 și 2 Cod penal.

S-a reținut, totodată, că fapta aceluiași inculpat, de a părăsi, fără încuviințarea poliției, locul accidentului de circulație a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, faptele fiind comise în concurs real prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal.

Legal citat și prezent în instanță - asistat apărători aleși - cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că recunoaște comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal, respectiv nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 89 al. 1 din OUG 1., arătând că starea de fapt a fost următoarea:

Împreună cu prietenul său - martorul M. M. - a consumat un pahar de șpriț (vin cu apă și cu gheață) la restaurantul din loc. C., de unde a plecat în jurul orelor 19,40, cu intenția de a ajunge la domiciliu.

În localitatea B., având în vedere că șoseaua nu beneficia de iluminatul public și după ce a trecut peste marcajul aferent trecerii de pietoni, respectiv după cca. 5 m, a remarcat apariția din partea stângă - potrivit direcției sale de mers - a unei umbre, ce se deplasa în fugă.

A mai arătat inculpatul că, din sens opus, a remarcat apariția unui camion. Respectiva umbră a trecut prin fața mașinii sale, după care a simțit izbitura provocată de lovirea cu colțul din dreapta mașinii sale a acelei umbre. În încercarea de a evita acest impact, a virat atât cât a putut spre stânga, existând, însă, pericolul să se izbească de acel camion ce venea din sens opus.

Inculpatul a mai declarat că a oprit autoturismul, a coborât din acesta, constatând că umbra despre care a făcut vorbire era o persoană de sex masculin, căzută pe acostamentul consolidat, la o distanță de cca. 5 m față de spatele mașinii sale.

A mai arătat inculpatul că s-a speriat foarte tare văzând că lovise un om, după care - în momentele imediat următoare, după cca. 3 minute - din barul aflat în apropiere au ieșit mai multe persoane (cca. 20), care au început să-i adreseze cuvinte de amenințare și injurioase, de genul: „. nenorocit";, „stai, că te omorâm"; și alte cuvinte asemănătoare.

Inculpatul a declarat că s-a panicat și, drept urmare, a urcat la volanul mașinii. A constatat imediat că două dintre mașinile ce staționau în zona barului au pornit de îndată în urmărirea sa, astfel că și-a continuat drumul, intenția sa fiind de a opri în mun. Dej, la sediul poliției pentru a anunța evenimentul rutier petrecut.

Inculpatul a mai arătat că, în permanență, a observat că cele două mașini sus menționate îl însoțesc, ajungând chiar să fie încadrat între aceste două autoturisme (înmatriculate în jud. B.-N., de culoare neagră, marca

„Ford"; și „Mercedes";), respectiv că, după traversarea podului de peste S., situat la intrarea în orașul Dej, una dintre aceste două mașini i-a blocat calea, situație în care a fost nevoit să vireze stânga, să urce pe bordură și să-și continue drumul spre direcția G., pe șoseaua de centură.

O dată intrat în orașul G. - a mai arătat inculpatul - s-a deplasat spre domiciliul său, cu intenția de a se dezbrăca de uniforma de serviciu întrucât persoanele aflate în cele două mașini care au continuat să-l urmărească l-ar fi recunoscut în cazul în care și-ar fi păstrat ținuta de serviciu.

Inculpatul a precizat că cele două autoturisme au reușit să-l urmărească până ce a intrat în mun. G., respectiv că acestea i-au pierdut urma întrucât - cunoscând foarte bine străzile orașului - și-a continuat drumul pe străzile lăturalnice ale acestuia.

A învederat instanței că nu a reținut integral numerele de înmatriculare ale celor două autoturisme care au pornit în urmărirea sa, ci doar județul unde fuseseră înregistrate.

A mai arătat că, ajuns la domiciliul său, a lăsat mașina în fața casei, după care și-a schimbat ținuta, îmbrăcându-se într-un trening. I-a relatat soției sale cele întâmplate și i-a cerut acesteia telefonul său mobil (obiect pe care nu îl avusese asupra sa întrucât îl lăsase la încărcat) cu intenția de a-i anunța pe lucrătorii de poliție legat de cele întâmplate. A apucat să iasă din casă când a constatat că mașina poliției se afla deja în fața locuinței sale.

Inculpatul a declarat că le-a confirmat lucrătorilor de poliție faptul că fusese implicat într-un eveniment rutier, în localitatea B., după care - împreună - s-au deplasat la sediul poliției, mașina condusă de el și implicată în accident fiind adusă ulterior, la scurt timp, de către un fin de-al său și parcată în fața sediului poliției.

În declarația sa, inculpatul a mai arătat că a fost condus cu mașina poliției direct la spitalul din oraș, unde s-a procedat de îndată la prelevarea de probe de sânge în prezența medicului, unde s-a supus acestei proceduri. A arătat că nu i s-a cerut de către lucrătorii de poliție să se supună testării cu aparatul în vederea stabilirii alcoolemiei în aerul expirat, dar că i-a auzit pe lucrătorii de poliție discutând în hol legat de faptul că omiseseră să-l supună acestei testări, respectiv că nu aveau asupra lor respectivul aparat. Totodată, inculpatul a arătat că l-a auzit pe șeful lucrătorilor de poliție spunând că nu este o problemă, având în vedere că i se recoltase sânge.

A fost condus, apoi, la sediul P. din G. și, apoi, la Curtea de A. din C..

Cu ocazia audierii în instanță, inculpatul a mai declarat că își menține declarațiile date in faza de urmărire penală, cu precizările mai sus menționate.

Inculpatul a mai declarat că autoturismul condus de el a rămas în urma impactului cu victima la o distanță de cca. 3-4 m. față de acel bar despre care a făcut vorbire, bar ce era luminat puternic, având afară postată firma.

A precizat că nu a avut niciodată telefon mobil de serviciu, ci doar mobilul personal, care - la data evenimentului rutier - îi rămăsese la domiciliu.

Inculpatul a declarat că prietenul său M. M. -aflat într-o stare avansată de ebrietate - avea asupra lui un telefon mobil, care era, însă, descărcat, aspect pe care acesta îl sesizase la momentul când se aflau împreună în restaurantul din loc. C., motiv pentru care i-a cerut barmanei să-i împrumute un încărcător. Nu a obținut, însă, un astfel de încărcător.

A mai precizat inculpatul că evenimentul rutier în care a fost implicat s-a petrecut în jurul orelor 20,00 - 20,15, la domiciliu ajungând în jurul orelor 21, 00, respectiv că lucrătorii de poliție au ajuns în fața casei sale în jurul orelor 21,05 - 21,10 (după cca. 5 minute, în jurul orelor 21,15, ajungând la spitalul din mun. G.).

A mai învederat instanței că ideea de a se dezbrăca de ținuta de serviciu a devenit o obsesie pentru el, întrucât a considerat că oamenii îl văzuseră îmbrăcat astfel și a fost convins că reacția acestora s-a datorat hainelor cu care el era îmbrăcat.

A apreciat că viteza cu care s-a deplasat în momentele imediat premergătoare evenimentului rutier a fost de aproximativ 50 km/oră.

A precizat că a observat existența acelei treceri de pietoni din localitatea B., abia după ce a coborât din mașină, pentru a vedea ce anume se întâmplase. Nu a sesizat ca alte persoane - în afara celor care au ieșit din bar - să se deplaseze spre locul accidentului.

A mai arătat inculpatul că prietenul său nu a coborât din mașină după producerea accidentului. I-a relatat acestuia cele petrecute și înainte de a coborî din mașină și după ce a revenit la volanul mașinii. Inculpatul a arătat că M. M. adormise înainte de impactul cu victima, respectiv că acesta s-a trezit în urma acestui impact. L-a informat că mulțimea se luase după el atunci când a revenit la volanul mașinii .

A mai declarat că - după propria apreciere - s-a scurs un interval de cca. 5 minute de la momentul când a coborât din mașină pentru a se lămuri de cele întâmplate și până a revenit la volan și a părăsit locul accidentului.

A mai precizat că, la domiciliul său - în afara soției sale și a copiilor săi - s-a mai aflat și numitul S. I. (un fin de-al său), respectiv că, de la momentul preluării sale de către polițiști și până la cel al prelevării probei de sânge, a trecut aproximativ o oră.

A învederat instanței că, în momentul în care a văzut victima căzută pe acostament, aceasta nu mai mișca, respectiv că, drept urmare, s-a gândit că e posibil ca aceasta să fi decedat.

A declarat că a remarcat că plăcuta cu numărul de înmatriculare al autoturismului condus căzuse în zona impactului, respectiv că nu a avut nici cea mai mică intenție în a o ridica de acolo.

Inculpatul a apreciat că valoarea reală a alcoolemiei nu poate fi stabilită decât în urma analizării probelor de sânge. A arătat că există o reglementară legală de ordin interior, conform căreia atunci când valoarea indicată de alcooltest este de 0,40 în aerul expirat aceasta conduce la atragerea în sarcina persoanei a unei fapte de natură penală. Există însă probleme legate de calibrarea acestor aparate, situație în care valorile indicate sunt eronate.

A mai arătat inculpatul că faptele menționate în actul de sesizare constituie abateri disciplinare, abateri care ar fi condus la excluderea sa din poliție.

A mai arătat că a învederat în faza de urmărire penală aspectul legat de prezența finului său, Sânmărtean I., la domiciliul său, celălalt fin care a transportat mașina mea în fața sediului poliției din G. fiind numitul Rad S.

A mai declarat inculpatulcă nu a consumat pe parcursul zilei de (...) decât acel pahar cu șpriț, la restaurantul din loc. C..

În probațiune - prin apărătorii săi - a solicitat, pe lângă proba testimonială (ce a fost încuviințată) și efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiect dinamica producerii accidentului rutier, probă ce a fost respinsă de către instanță - raportat la probatoriul testimonial administrat și, în special, la declarațiile martorilor oculari - ca nefiind una utilă și pertinentă.

Analizând actele și lucrările dosarului respectiv: piesele dosarului de urmărire penală (fil. 1- 167), actul de sesizare a instanței (fil. 168-175), declarația inculpatului (f.25-27 din dosarul instanței), declarațiile martorilor F. P., F. A. (f. 36-40), F. I., Bojor Ana, F. C. K., M. T. M. (f.52-60), F. A., F. C., Sânmărtean I. (f.72-74), Diț A., M. A., O. A., B. Sandu (f.85-90), Bărăian E. M., Cornea Grigore (f.108, 109), M. M. (dată cu ocazia reaudierii - f.113) și T. D. C. (f.125-126), adresa nr. 3.2010 din (...)1 a P. de pe lângă Curtea de A. C. și înscrisurile atașate acesteia (f.90-102), rechizitoriul nr. 96/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. (f. 118-121) și concluziile scrise comunicate la dosar de către apărătorii inculpatului, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul T. G. este în vârsta de 42 ani, a avut calitatea de ofițer de politie judiciara in cadrul I.P.J. C. (prin Ordinul M.A.I. nr. 11/4081 din (...), a fost aprobată încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia, prin demisie, începând cu data de (...)), este căsătorit, are doi copii minori și - potrivit fișei cazierului judiciar - nu posedă antecedente penale.

În cursul zilei de (...), inculpatul - îmbrăcat în uniforma de serviciu, dar fără a avea legătură cu atribuțiile de serviciu - a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca „Audi A4";, cu număr de înmatriculare (...), vehicul pe care l-a condus, mai întâi, pe raza mun. G., locație unde a fost văzut și, ulterior, contactat telefonic de către martorul M.

M. (lucrător de poliție, persoană ce domiciliază în același municipiu - G. - și care se afla în perioada concediului legal de odihnă, fiind amic cu inculpatul).

Cei doi au hotărât să se întâlnească - aspect materializat în fața restaurantului „Transilvania"; din mun. G. - după care au convenit să consume carne de pește, motiv pentru care s-au îndreptat spre localul „. M. din mun. D.

S-au deplasat amândoi cu autoturismul condus de către inculpat, la destinația sus menționată ajungând în jurul orelor 14,47 (conform imaginilor surprinse de camerele de supraveghere din local - fil. 68 dosar urmărire penală).

În acest restaurant, cei doi bărbați au poposit preț de câteva ore, locația fiind părăsită abia în jurul orelor 18,56 (potrivit acelorași imagini -fil. 74 dosar urmărire penală), în intervalul de timp petrecut în restaurant inculpatul și însoțitorul său consumând băuturi (vin și apă plată - potrivit depozițiilor martorilor Diț M. și M. A., ospătari în cadrul acestui local). Cert este că martorul M. M. - urmare a consumului de băuturi alcoolice (vin) - a ajuns într-o vădită stare de ebrietate, stare ce s-a agravat, având în vedere consumul de băuturi alcoolice realizat ulterior, pe înserate, în cadrul restaurantului „Belvedere";, situat pe raza loc. C. (cartier al orașului B., jud. B.-N.) și unde cei doi bărbați au ajuns în cursul aceleiași zile (pe înserate).

Aici - potrivit depozițiilor martorilor O. A. și B. A. - cei doi bărbați anterior menționați au poposit pentru o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv preț de cca. 30 - 50 minute. La masă a fost adusă o butelie de vin și două sticle cu apă plată, ospătara (martora O. A.) preparându-le celor doi consumatori câte un „șpriț";, niciunul dintre aceștia nereușind să consume integral conținutul paharelor aferente.

La un moment dat, martorul M. M. i-a solicitat ospătarei a-i furniza un încărcător pentru telefonul său mobil marca „Nokia"; (cerere neonorată, raportat la inexistența unui astfel de încărcător în incinta localului). Urmare a acestei scurte discuții - purtată în zona tejghelei barului - martora a sesizat că însoțitorul inculpatului, deși era „băut";, se exprima „coerent"; (potrivit declarației existente la fila 88 din prezentul dosar).

Din localitatea C., cei doi bărbați s-au deplasat cu același autoturism spre mun. G., locul din față dreapta al vehiculului fiind ocupat de către martorul M. T. M., persoană aflată într-o stare avansată de ebrietate.

În timp ce se deplasa pe DN 17, ajuns pe raza localității B., com.

Petru-R., jud. BN , în jurul orei 20,15, inculpatul nu a sesizat apariția pe carosabil a victimei C. A., persoană angajată regulamentar în traversarea străzii - pe marcajul trecerii pentru pietoni, presemnalizată și semnalizată corespunzător - și căreia nu i-a acordat prioritate.

Drept urmare, a lovit-o pe aceasta violent, cu partea din față dreapta a autoturismului, a basculat-o pe capotă și pe parbriz, după care a proiectat-o la aproximativ 25 metri de la locul impactului, pe acostamentul din dreapta drumului (în urma evenimentului rutier, numitul C. A. decedând).

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2817/III/

340/2010 al S.ui J. de M. L. B. - N., instanța a reținut că moartea victimei a fost una violentă, respectiv că aceasta a putut să dateze din (...), fiind urmare a edemului bulbar ascendent, consecutiv contuziei și dilacerării medulo- bulbare, în cadrul unei fracturi de coloană cervicală, leziunile constatate pe cadavrul victimei putându-se produce în cadrul unui accident rutier prin mecanismul de lovire- basculare-proiectare. S-a mai reținut din cuprinsul actului medico-legal că, la momentul decesului, victima avea o alcoolemie de

2,15 gr%0.

Din vastul probatoriu testimonial administrat în cauză coroborat cu declarația inculpatului, instanța a mai reținut că, după producerea accidentului, inculpatul T. G. a încetinit viteza de deplasare a autoturismului la al cărui volan se găsea, după care și-a continuat deplasarea spre direcția D.

Astfel, potrivit declarațiilor martorilor oculari F. P., F. A. (f.36-38 și 39-

40), F. C. Carol, F. I. și Bojor Ana (f. 52-52, 56-58 și 54-55), la câteva minute după producerea accidentului și anterior apariției lucrătorilor de poliție (care au venit la locul accidentului înaintea mașinii salvării), inculpatul s-a întors la locul producerii evenimentului rutier, mai exact la o distanță de cca. 100-

200 m față de locul unde căzuse victima. Acolo, a pornit faza lungă a farurilor autoturismului (din care nu a coborât nici o persoană), după care a întors autoturismul, plecând în viteză spre direcția D.

Și-a continuat drumul până la locuința sa, situată în mun. G., fără să anunțe organele de poliție, deși - așa cum însuși martorul M. M. a declarat pe întreg cursul procesului penal - inculpatul avea asupra sa telefonul mobil

(lăsarea la încărcat a acumulatorului acestuia la domiciliu - aspecte relevate de către inculpat, respectiv soția acestuia - neputând fi luate în considerare de către instanță, cu atât mai mult cu cât martora menționată - audiată în faza de urmărire penală - nu a putut să dea detalii concrete cu privire la acest obiect, arătând că „Nu știu dacă soțul meu avea telefonul la el"; - fila

113 din dosarul de urmărire penală).

Din cuprinsul ansamblului probatoriu administrat în cauză (depoziții testimoniale, respectiv schița locului accidentului, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică - fil. 3-20 din dosarul de urmărire penală), instanța a reținut, totodată, că, în urma impactului cu victima, de pe autoturismul inculpatului s-a desprins plăcuța cu nr. de înmatriculare (...), obiect ce a rămas la locul accidentului, situație în care autoturismul implicat în eveniment a fost ușor identificat.

În consecință, în jurul orelor 21,30, lucrătorii de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului în mun. G., ocazie cu care acesta a confirmat faptul că el este autorul accidentului.

S-a mai reținut că - o dată condus la S. M. G. - inculpatului T. G. i-au fost recoltate două probe de sânge, la orele 22,15 și 23,15, respectiv o probă de urină și că, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 800 din (...) al S.ui de M. L. BN, s-a stabilit că inculpatul avea la data de (...) la ora 22,15 , o alcoolemie de 0,46 gr %0, iar la ora 23,15 o alcoolemie de 0,32 gr %0.

Din probatoriul administrat pe întreg cursul procesului penal, instanța a mai reținut că susținerile inculpatului referitoare la panica indusă acestuia de către atitudinea violentă manifestată de către persoanele adunate la locul accidentului rutier și concretizată în cuvintele vulgare și de amenințare cu moartea proferate acestuia nu pot fi avute în vedere, cât timp din depozițiile martorilor audiați în cauză se desprinde cu certitudine împrejurarea conform căreia, la locul evenimentului rutier, s-au adunat inițial un număr de maxim

5-6 persoane (număr care a crescut considerabil - până la cca. 20 persoane - abia după momentul apariției lucrătorilor de poliție), ce au fost preocupate cu predilecție de soarta victimei, și nicidecum de persoana inculpatului (singurul martor care a confirmat proferarea unei expresii indecente la adresa inculpatului fiind numitul F. C. - f.73 din dosarul instanței - persoană care, aflată sub influența băuturilor alcoolice, la vederea inculpatului, i-a spus acestuia „oprește, măi p....ică, că te omor";; de menționat că aceste spuse s-au proferat la momentul când inculpatul a revenit în preajma locului accidentului, iar nu în momentele imediat ulterioare evenimentului rutier, așa cum inculpatul a susținut cu ocazia audierii sale).

Față de împrejurarea că declarațiile martorilor F. C. K. și F. C. date în faza de cercetare judecătorească au ajuns să releve detalii suplimentare - menite să susțină varianta declarată de inculpat - în sensul apariției pe carosabil a celor „. mașini de culoare închisă";, respectiv „., ce au pornit în urmărirea imediată a mașinii conduse de către inculpat, respectiv a existenței în trafic la momentul producerii evenimentului rutier și a altor vehicule

(martorul F. C. făcând vorbire chiar despre staționarea pe marginea șoselei a unei mașini de teren, „., venită dinspre direcția Dej și la ale cărei faruri a putut remarca uniforma de serviciu în care era îmbrăcat inculpatul), instanța urmează să constate că acestea sunt vădit părtinitoare, motiv pentru care va proceda la înlăturarea tuturor depozițiilor date de către cei doi martori (atât a celor date în faza de urmărire penală, cât și a celor date în faza de cercetare judecătorească).

Nici depoziția martorului S. I. (fin de-al inculpatului) nu a putut fi privită ca fiind întrutotul obiectivă, respectiv nepărtinitoare, cât timp - audiat în instanță - acesta a relevat aspecte pe care nu le-a furnizat cu ocazia audierii sale de către organul de urmărire penală, respectiv că l-a auzit pe inculpat în timp ce-i declara fiului său minor că victima îi apăruse în față „ca o nălucă"; (aspecte ce, de asemenea, nu vor fi avute în vedere de către instanță, urmând a fi implicit înlăturate).

Că acroșarea victimei s-a realizat pe marcajul trecerii de pietoni - semnalizat regulamentar - respectiv după ce aceasta reușise să parcurgă jumătate din partea carosabilă, angajată fiind în parcurgerea benzii de circulație pe care se afla autoturismul inculpatului reiese cu certitudine din depozițiile celor doi martori oculari F. P. și F. A. (persoane care au relatat și în instanță starea de fapt relevată organului de urmărire penală). Amândoi au arătat că autoturismul inculpatului circula cu o viteză excesivă, că locul producerii evenimentului rutier beneficia doar parțial de iluminatul stradal și că victima a fost practic luată pe capota autovehiculului, respectiv basculată la o distanță de cca. 20-25 metri față de marcajul pietonal. Aspectele reliefate de către aceștia se coroborează, de altfel, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, respectiv cu mențiunea consemnată în acesta și referitoare la absența vreunei urme de frânare (fil. 5 din dosarul de urmărire penală).

Legat de depoziția martorului M. M. - ocupantul locului din dreapta față a mașinii conduse de către inculpat - instanța de fond a constatat că - așa cum acesta a învederat personal în faza de cercetare judecătorească, ca urmare a reaudierii sale - starea de fapt reală a fost cea relatată organului de urmărire penală, respectiv că, dată fiind starea avansată de ebrietate în care s-a aflat la momentul producerii evenimentului rutier, acesta nu a avut cunoștință despre circumstanțele concrete în care incidentul rutier s-a produs.

Reiese, prin urmare, că, la momentul acroșării victimei de către autoturismul inculpatului, martorul s-a aflat într-o stare de inconștiență, astfel că susținerile inculpatului referitoare la scurta discuție purtată cu martorul imediat după lovirea victimei nu subzistă.

Din ansamblul probatoriu administrat pe întreg cursul procesului penal a reieșit că starea de fapt menționată în actul de sesizare a fost una ce a corespuns realității, inculpatul săvârșind două fapte de natură penală, una din culpă - ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la regimul circulației autovehiculelor - iar cealaltă cu intenție.

Prin fapta de părăsire fără drept a locului accidentului sunt puse în pericol două valori sociale, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice și activitatea organelor judiciare.

În consecință, această obligație impusă conducătorilor de autovehicule

- de a rămâne la locul accidentului - se justifică prin necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, a identificării persoanelor vinovate de producerea lui și, pe cale de consecință, a tragerii la răspundere a acestora.

A rezultat că elementul material al infracțiunii analizate constă în acțiunea de părăsire - ilicită - a locului accidentului, acțiune ce are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite. Pentru existența infracțiunii nu este necesară intenția de sustragere de la urmărire, ci de zădărnicire a unor constatări utile.

Instanța nu a putut să ignore calitatea de lucrător de poliție avută de către inculpat la momentul provocării evenimentului rutier atunci când a analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 1., în special din punct de vedere al laturii subiective.

E. neîndoielnic faptul că inculpatul a realizat că - prin plecarea sa de la locul accidentului - s-a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației, dar - mai ales - că astfel s-a îngreunat activitatea organelor judiciare în legătură cu accidentul sus menționat. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit crearea respectivei stări de pericol sau îngreunarea activității organelor judiciare, el a acceptat producerea consecințelor anterior menționate, infracțiunea sus menționată putând să fie comisă și în forma intenției indirecte.

Apărarea acestuia întemeiată pe incidența disp. art. 45 alin. 2 sau a art. 46 alin. 2 Cod penal nu a putut fi avută în vedere de către instanța de fond, cât timp din probatoriul administrat reiese cu certitudine că, față de inculpat, nu au fost proferate cuvinte de amenințare în măsură să-i inducă acestuia temerea serioasă că viața, integritatea corporală sau sănătatea sa au fost puse în pericol, respectiv că asupra inculpatului s-a exercitat vreo constrângere de natură morală.

Chiar și după momentul plecării de la locul producerii evenimentului rutier, inculpatul a avut posibilitatea de a-i anunța pe lucrătorii de poliție, fie telefonic, fie prin oprirea autovehiculului la una dintre unitățile de poliție aflate pe sectorul de drum parcurs de autoturismul inculpatului până la domiciliul său din mun. G. Nu a făcut acest lucru, inculpatul motivând imposibilitatea sa obiectivă prin aceea că „. autoturisme de culoare închisă"; l- au urmărit în permanență până în localitatea de domiciliu (susținere neluată în considerare de către instanță, ca urmare a înlăturării depozițiilor martorilor F. C. și F. C. K.).

Mai mult decât atât, toți martorii audiați - persoane ce s-au aflat în prejma locului accidentului - au făcut referire la momentul revenirii autoturismului inculpatului în apropierea locului anterior menționat (aspect negat de către inculpat, cu ocazia audierii sale), situație în care instanța a apreciat că, în cauză, se impune a se reține existența laturii subiective cât privește infracțiunea prevăzută de disp. OUG nr. 1. republ.

Raportat la starea de fapt mai sus reținută - recunoscută în parte de către inculpat cu ocazia audierii sale în faza de cercetare judecătorească - instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului T. G., persoană care, în seara zilei de 23 octombrie 2010, în jurul orei 20,15, în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice, pe raza localității B., județul B.-N., a provocat - din culpa sa exclusivă - un accident rutier, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 102 alin. 3, lit. „a"; și art. 72 alin. 2 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, precum și a art. 135 alin. 1 lit. „h"; din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice (a condus având în sânge o îmbibație alcoolica de peste 0,46 gr.%0, respectiv nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea drumului public), accident în urma căruia victima C. A. a decedat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 si 2 Cod penal.

De asemenea, instanța a reținut că fapta aceluiași inculpat, persoană care, in seara zilei de 23 octombrie 2010, a părăsit, fără încuviințarea politiei, locul accidentului de circulație de pe raza localității B., județul B.-N., accident în urma căruia a rezultat uciderea victimei C. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.

În virtutea textelor legale anterior menționate și a disp. art. 72 C.p., având în vedere împrejurarea că inculpatul a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale, că a avut o conduită sinceră în faza de cercetare judecătorească (recunoscând infracțiunea de ucidere din culpă), că a depus toate diligențele în vederea despăgubirii aparținătorilor victimei, respectiv s- a prezentat la toate termenele de judecată, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. „a";, „b"; și „c";

Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Legat de cealaltă infracțiune - comisă cu intenție indirectă - raportat la lipsa de antecedente penale și la împrejurarea prezentării inculpatului la fiecare termen de judecată, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. „a"; și „c"; Cod penal și făcând aplicarea disp. art. 76 lit. „d"; Cod penal, l-a condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 9 luni închisoare.

Raportat la modalitatea comiterii prezentelor infracțiuni - prin două acțiuni distincte ce au întrunit elementele constitutive a două fapte de natură penală - s-a constatat că acestea au fost comise în concurs real prev. de art.

33 lit. „a"; Cod penal, motiv pentru care - în baza disp. art. 34 lit. „b"; C.p. - s- au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, în regim de detenție.

La adoptarea acestei modalități de executare a pedepsei rezultante, instanța a avut în vedere că infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O. nr. 1. este neîndoielnic gravă, astfel că, la individualizarea tratamentului penal, instanța a ținut seama că acțiunea inculpatului a avut drept consecință o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier, împrejurare care coroborată cu nesinceritatea inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art.1 din Codul penal.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. „a"; Teza II-a și lit. „b"; C. penal.

În virtutea disp. art. 88 Cod penal, s-a constatat că, în perioada (...), orele 06,00 - (...), orele 13,00, inculpatul s-a aflat în stare de reținere, respectiv arest preventiv, sens în care s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv sus menționată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termen legal P. DE PE L.

JUDECĂTORIA BECLEAN și inculpatul T. G.

P. DE PE L. JUDECĂTORIA BECLEAN a solicitat admiterea recursului, având în vedere împrejurarea că pedepsele aplicate inculpatului T. G. și pedeapsa rezultantă au fost greșit individualizate.

S-a arătat că în raport de modul concret de comitere a faptelor, de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, pedepsele aplicate inculpatului sunt nejustificat de blânde, nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal, impunându-se aplicarea unor pedepse prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, în regim de privare de libertate, care să asigure o coerciție fermă a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Faptele deduse judecății prezintă un pericol social concret mare. Inculpatul a avut o conduită nesinceră, a comis din culpă infracțiunea prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și a părăsit în mod conștient locul accidentului, pentru a nu fi identificat, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației și pentru a împiedica sau îngreuna activitatea organelor judiciare.

Inculpatul nu s-a preocupat de starea victimei, părăsind ilicit locul evenimentului rutier. Inculpatul avea la data accidentului calitatea de polițist, funcționar public, perceput ca apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și al ordinii de drept.

Inculpatul T. G., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, urmând a se administra probe, deoarece nu s-a efectuat expertiza de specialitate.

S-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.89 al.1 din OUG nr.1. și reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, cerând suspendare condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ori executare la locul de muncă.

S-a arătat că instanța a luat în considerare doar declarațiile martorilor acuzării, înlăturând celelalte declarații întrucât provin de la prieteni, afini sau rude ale inculpatului. C. că pentru identitate de rațiune, trebuiau înlăturate și celelalte declarații întrucât provin de la rudele victimei, frați sau nepoți.

Prin neefectuarea expertizei s-a încălcat dreptul la apărare și nu se poate individualiza vinovăția. Victima avea o alcoolemie de 2,15 grame la mie și nu există niciun element din care să rezulte că victima traversa regulamentar strada.

Din planșele fotografice rezultă că urmele biologice, materiale sau de altă natură sunt la distanță de trecerea de pietoni.

S-a considerat că nu se poate reține intenția cu privire la săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, deoarece inculpatul a plecat de la fața locului pe fondul scandalului provocat de persoanele de etnie rromă și fiind urmărit de două mașini.

Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a pedepsei s-au făcut referiri la certificatul privind încadrarea într-un grad de handicap a copilului minor al inculpatului faptul că inculpatul este singurul întreținător de familie, soția sa se află în concediu pentru creșterea copilului și mai are în întreținere părinții soției și o bunică a soției.

S-a arătat că inculpatul a tras învățămintele necesare prin rezultatul negativ al arestării preventive. Totodată, inculpatul a fost prezent la fiecare termen de judecată, iar fapta de ucidere a fost comisă din culpă.

S-a solicitat a fi avute în vedere modalitățile alternative de executare a pedepsei, inculpatului dorind să se îndrepta și să participa la creșterea și educarea copilului său.

S.rile P. și ale inculpatului sunt redate pe larg în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt fondate în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei și în aceste limite vor fi admise, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, mai puțin în ce privește reținerea încălcării de către inculpat a prevederilor art.135 alin.1 lit.h din H.G.

1391/2006.

A rezultat din ansamblul probator că în seara zilei de 23 octombrie

2010, în jurul orei 20,15, în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice pe raza localității B., județul B.-N., inculpatul T. G. a provocat un accident rutier datorită nerespectării unor reguli de circulație pe drumurile publice, faptă în urma căreia numitul C. A. a decedat, apoi inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului T. G. în comiterea acestora, punând însă în evidență caracterul neadecvat al pedepsei aplicate ca și cuantum și ca modalitate de executare.

Starea de fapt nu a fost contestată de inculpat, care a recunoscut comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, negând însă faptul că nu ar fi acordat victimei prioritate la trecerea de pietoni, arătând că impactul a avut loc după ce a trecut cu 5 metri de respectiva trecere de pietoni, iar în privința infracțiunii de părăsire a locului accidentului, inculpatul nu a negat cele reținute în actul de acuzare, respectiv că a părăsit locul faptei fără a anunța organele de poliție, fără a avea încuviințarea acestora, deplasându-se la locuința sa din localitatea G., însă a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea acestei infracțiuni, deoarece plecarea sa de la locul accidentului s-a datorat faptului că a fost amenințat de mulțimea adunată în acel loc, iar pe drum a fost urmărit de două autoturisme.

Chiar dacă ar fi reale susținerile inculpatului referitoare la mulțimea de oameni adunată la fața locului, care l-ar fi amenințat, și la faptul că ar fi fost urmărit de două mașini, acestea nu sunt de natură a înlătura răspunderea sa penală pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, câtă vreme inculpatul nu a făcut nici un demers pentru a anunța organele de poliție și a le aduce la cunoștință fapta comisă și împrejurările în care s-a deplasat de la fața locului.

Apărarea inculpatului nu poate fi primită câtă vreme pe de o parte nu s-a dovedit că ar fi fost amenințat de persoanele adunate la fața locului, iar pe de altă parte pe traseul până la G. inculpatul a avut posibilitatea de a opri la mai multe unități de poliție pentru a anunța accidentul.

Martorul F. I. a arătat (f.85-86 u.p., f.52 dosar fond) că după ce s-a strâns lumea la locul accidentului cineva a strigat ";uite că vine înapoi mașina";, moment în care martorul a observat cum se oprește o mașină venită dinspre Dej, a schimbat luminile pe faza lungă, apoi a întors și a plecat spre D. A mai arătat martorul că oamenii prezenți nu au amenințat pe nimeni și practic nu aveau pe cine amenința, deoarece pe șoferul vinovat nu l-a văzut nimeni.

În același sens sunt și declarațiile martorilor F. A. (f.88-89 u.p.), F. P. (f.98 u.p., f.37 dosar fond), F. C. K. (f.102 u.p), Bojor Ana (f.104 u.p., f.54 dosar fond), F. A. (f.106 u.p., f.72 dosar fond), F. Ciaba (f.108 u.p., f.73 dosar fond), F. A. (f.40 dosar fond), F. C. K. (f.57 dosar fond).

Chiar dacă nu s-ar înlătura partea din depozițiilor martorilor F. C.

(consemnat Ciaba la u.p.) și F. C. K. referitoare la două autoturisme de culoare închisă care ar fi pornit în urmărirea inculpatului și s-ar considera ca fiind reală susținerea inculpatului în privința aspectului menționat, aceasta nu este de natură a înlătura răspunderea lui penală pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, inculpatul având posibilitatea reală de a anunța accidentul direct la o unitate de poliție, dar nu a făcut acest lucru, deși a trecut pe lângă mai multe astfel de unități în drumul său spre localitatea de domiciliu, G.

În consecință curtea constată că în mod corect s-a reținut că inculpatul T. G. se face vinovat și de comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, faptă prev.și ped.de art.89 alin.1 din OUG 1..

În ceea ce privește susținerea inculpatului T. G. în sensul că accidentul nu a avut loc ca urmare a neacordării priorității de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, curtea constată că există un dubiu în ce privește locul exact al impactului, dubiu care profită inculpatului, dar care nu este de natură a-l exonera de răspunderea penală pentru fapta de ucidere din culpă, fiind dovedită săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării altei prevederi legale și anume ca urmare a conducerii autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,46 g/l alcool pur în sânge, concentrație care nu atrage încadrarea faptei în alin.3 al art.178 Cod penal, dar realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal.

Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului (f.3-7) reiese că locul în care a fost identificat cadavrul se situa la o distanță de 5,2 metri de reperul reprezentat de stâlpul rețelei electrice nr.133, situat pe partea dreaptă a drumului și la o distanță de 25,10 metri față de marcajul trecerii de pietoni.

Totodată s-a găsit o plăcuță de înmatriculare cu nr. (...) în șanțul din partea stângă a drumului, la distanța de 12,9 metri față de reper și la 3,5 metri față de capătul de pod al unui drum lateral și au fost identificați martorii oculari F. P. și F. A.

În cauză nu a fost întocmit un raport de constatare tehnico științifică sau un raport de expertiză privind dinamica producerii accidentului, pentru ca în raport de datele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, de avariile autoturismului marca Audi implicat în accident, de alcoolemia de 2,15 g/l alcool pur în sânge avută de victimă, să se stabilească locul impactului, viteza de deplasare a autoturismului.

Stabilirea faptului că victima era angajată regulamentar în traversarea drumului public s-a făcut pe baza declarațiilor martorilor oculari F. A. și F.

P., fratele, respectiv nepotul victimei.

F. A. a văzut cele întâmplate din curtea casei de la nr.81, pe timp de noapte.

Acuzarea nu a prezentat distanța la care este situată această locuință, locul exact în care se afla martorul și posibilitatea lui de vedea pe timp de noapte ce se petrece în stradă.

F. P. a arătat că se afla în fața porții locuinței de la nr.81 și l-a văzut pe unchiul său care traversa strada pe trecerea pentru pietoni și la un moment dat a apărut un autoturism ce se deplasa cu o viteză foarte mare, care l-a lovit în plin pe unchiul său.

Martorul F. A. a declarat că nepotul său F. P. a văzut la rândul lui accidentul, aflându-se pe trotuar și că lângă F. P. a căzut numărul de înmatriculare al autoturismului implicat în accident.

Ori din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că plăcuța de înmatriculare cu nr. (...) s-a găsit în șanțul din partea stângă a drumului, la distanța de 12,9 metri față de reperul stâlp de iluminat, reper aflat la distanța de 27,60 metri de trecerea de pietoni.

Din nou acuzarea nu a prezentat date concrete referitoare la posibilitatea martorului F. P. de a vedea pe timp de noapte locul impactului raportat la locul în care se afla acesta, care din coroborarea declarațiilor celor doi martori oculari se pare că se afla la peste 30 de metri de trecerea de pietoni.

Planșa fotografică realizată la data de (...), după accident, ilustrează o vizibilitate foarte redusă în zona accidentului (f.9-20 dosar u.p.).

F. P. este fiul lui F. I., iar acesta din urmă și F. A. au beneficiat de despăgubiri de la inculpat (f.126 dosar u.p.), în calitate de succesibili ai victimei C. A., fiind direct interesați să susțină că victima traversa regulamentar strada, în caz contrar existând riscul ca despăgubirile primite de ei să fie reduse sau chiar să nu primească vreo despăgubire.

În consecință curtea va înlătura reținerea producerii accidentului ca urmare a neacordării priorității de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare, însă, în lipsa unor probe obiective referitoare la locul impactului, nu va putea reține vreo culpă nici în sarcina victimei.

Inculpatul a solicitat în recurs efectuarea expertizei tehnice auto privind dinamica producerii accidentului, însă această probă nu mai este utilă la momentul actual, dată fiind trecerea timpului și posibilitatea ca semnele de circulație și marcajele rutiere de la locul accidentului să fi suferit modificări, precum și datorită lipsei unor fotografii ale locului faptei realizate pe timp de zi, imediat după accident.

Curtea mai observă că deși în cursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de apărători aleși, încă din data de (...), nu a solicitat efectuarea unei astfel de expertize, iar în faza de judecată proba a fost solicitată după epuizarea probațiunii testimoniale, instanța pronunțându-se la data de (...) asupra acestei cereri,astfel că rămân valabile cele mai sus reținute referitoare la utilitatea acestei probe după trecerea unui interval mare de timp.

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, curtea constată că în mod corect au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, însă s-a dat o prea mare eficiență acestora, iar executarea în regim de detenție este o modalitatea prea aspră în raport de datele concrete ale cauzei, de gravitatea faptei și de persoana inculpatului.

Inculpatul T. G. se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită bună în societate anterior comiterii faptelor, are în întreținere doi copii minori dintre care unul încadrat în grad de handicap mediu, a recuperat integral prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, încă din faza de urmărire penală, în cauză neexistând constituire de parte civilă, s-a prezentata în fața instanței la toate termenele de judecată și a recunoscut faptele în materialitatea lor, comportarea sinceră în sensul art.74 lit.c Cod penal fiind o noțiune diferită de recunoașterea vinovăției și nefiind incompatibilă cu formularea de apărări în circumstanțierea modului de comitere a faptelor.

Corespunde adevărului susținerea P. în sensul că o conduită bună a persoanei reprezintă starea de normalitate, însă curtea observă că potrivit art.74 lit.a Cod penal legiuitorul a dorit să confere valența de circumstanță atenuantă tocmai acestei conduite bune, normale pentru orice persoană, și nu unei conduite excepționale, situate peste nivelul mediu, cel al unui om obișnuit.

Curtea constă, contrar susținerii P. în sensul că ar fi o conduită normală, că și conduita inculpatului de a achita integral despăgubirile către urmașii victimei, este una puțin frecventă, în cursul anului 2011 pe rolul acestui complet aflându-se doar un singur dosar având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă comisă ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, în care nu a existat constituire de parte civilă, prejudiciul fiind recuperat (dosar nr.(...)).

Nu poate fi primită susținerea P. în sensul că inculpatul a recunoscut că el este autorul faptelor doar datorită faptului că a fost găsita la locul accidentului plăcuța cu numărul de înmatriculare al autoturismului său.

Simpla găsire a plăcuței de înmatriculare la locul accidentului sau în apropiere nu era suficientă pentru a lega inculpatul de fapta de ucidere din culpă din prezentul dosar, plăcuța putând cădea la locul respectiv și din alte motive, iar inculpatul a recunoscut că el este autorul accidentului de pe raza localității B. încă din noaptea producerii acestuia.

P.a constantă a Curții de A. C. în cazul infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, fie singure, fie în concurs cu alte infracțiuni, este aceea de a dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Tot în mod constant Curtea de A. C. a dispus executarea în regim de detenție în cazul infracțiunilor de ucidere din culpă comise de un conducător de vehicul ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, caz în care încadrarea juridică este cea prevăzută de art.178 alin.1,2 și 3 Cod penal.

În cazul concret, curtea constată că unul dintre argumentele acuzării pentru executarea în regim de detenție este de natură discriminatorie, acuzarea făcând referire la calitatea inculpatului de ofițer de poliție.

Ori legea nu distinge și nu sancționează mai grav infracțiunea de ucidere din culpă comisă de un ofițer de poliție decât aceea comisă de oricare altă persoană.

Atunci când legiuitorul a dorit să sancționeze mai aspru faptele comise de persoane ce au o calitate specială, a menționat acest lucru în mod expres (a se vedea infracțiunea de omor deosebit de grav prev.de art.176 lit.g Cod penal, când forma agravată se realizează atunci când subiectul activ al infracțiunii are calitatea de polițist, judecător, procuror jandarm sau militar, iar fapta este comisă în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora).

În cazul de față inculpatul a comis infracțiunile în afara atribuțiilor și în afara timpului de serviciu, aspect reținut în rechizitoriu.

Faptele comise de inculpatul T. G., care au avut ca și consecință moartea unui om, sunt în mod neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama de acest aspect, fără a ignora însă atitudinea inculpatului în ansamblul ei, atitudine care demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă este posibilă prin aplicarea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai ridicat și cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Fără a minimaliza gradul de pericol social al infracțiunilor, totuși, nu se poate spune că ne aflăm în prezența unei persoane care să nu poată beneficia în prezent de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurările anterior amintite în favoarea inculpatului, cert rezultate din actele dosarului, denotând că acesta nu prezintă o periculozitate care să justifice executarea pedepsei prin privare de libertate, scopul legal al pedepsei aplicate putând fi realizat cu maximă eficiență printr-un tratament sancționator mai blând, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării, cu atât mai mult cu cât sunt întrunite condițiile instituite prin art.86/1 Cod penal.

Nu se poate omite nici împrejurarea că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauza, durata arestului preventiv fiind suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze o dată în plus consecințele faptelor sale.

Ca urmare, pentru toate considerentele prezentate, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, curtea va admite recursurile declarate de P.

DE PE L. JUDECĂTORIA BECLEAN și de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr. 122 din (...) a Judecătoriei B., pe care o va casa în latura penală în ce privește individualizarea pedepselor aplicate.

Rejudecând cauza, va condamna pe inculpatul T. G. pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 cod penal, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a, b și c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal și la pedeapsa de

1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.1., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal și art. 76 lit.d

Cod penal.

Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal se vor contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1

an ș i 8 lun i înch iso ar e.

Conform art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din perioada (...)-(...).

În baza art.86/1 Cod penal, având în vedere cele mai sus expuse, urmează a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit conforma art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 Cod penal se va impune inculpatului T. G., domiciliat în G., strada C., nr. 14, județul C., ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art.359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. B. D., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BECLEAN și de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr. 122 din (...) a Judecătoriei B., pe care o casează în latura penală în ce privește individualizarea pedepselor aplicate.

Rejudecând cauza, condamnă pe inculpatul T. G.

- la 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 cod penal, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a, b și c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal;

- la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev.de art.89 alin.1 din OUG nr.1., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal și art. 76 lit.d

Cod penal.

Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 8 luni închisoare.

Conform art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din perioada (...)-(...).

În baza art.86/1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit conforma art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 Cod penal impune inculpatului T. G., domiciliat în G., strada C., nr. 14, județul C., ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. B. D., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

ANA C. V. V. A. L. M.

GREFIER, M. B.

Red.L.M./(...). Dact.H.C./ 3 ex. Jud.fond: V. M.L..

← Decizia penală nr. 172/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1370/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1772/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1461/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 172/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 293/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1211/2012, Curtea de Apel Cluj