Decizia penală nr. 1615/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1615/R/2012

Ședința publică din 14 noiembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C.

JUDECĂTORI : A. D. L.

: M. R. GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. G. F. împotriva sentinței penale nr. 671 din data de 11 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr. (...), privind pe inculpații:

- T. M. G., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1. al P. de pe lângă

Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42, art. 75 lit. c Cod penal și

- S. G.-F., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1. al P. de pe lângă

Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.

208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42, art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul S. G. F., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. O. R., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 12 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Inculpatul S. G. F., apărătoarea din oficiu a acestuia și procurorul prezent apreciază că denumirea corectă a căii de atac promovate este recurs și că nu se impune necesitatea recalificării acesteia, fiind greșit intitulată.

Inculpatul S. G. F. arată că își menține recursul peste termen, solicitând rejudecarea cauzei. De asemenea, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 3859 pct. 21 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțată în fond de către

Judecătoria Gherla și, în consecință să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că judecata în fața primei instanțe a avut loc fără citarea legală a inculpatului. A., arată că în dosarul de fond există la fila nr. 74 un proces-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului din care rezultă că acesta nu a putut fi pus în executare întrucât inculpatul nu mai locuiește pe raza comunei J., datat din luna august 2010.

Ulterior, verificând toate procedurile de citare a constatat faptul că aproape la fiecare termen de judecată acestea au fost viciate. A., solicită a se avea în vedere

și considerentele Deciziei penale nr. 1275/2012 a Curții de A. C. aflată la filele 14

și 15 în dosarul component prin care s-a casat sentința penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru aceleași motive privind nelegala citare în fața instanței de fond, dar pentru celălalt coinculpat T. M. G.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că judecata în fața instanței de fond s-a derulat cu respectarea procedurii de citare, solicită, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, casarea hotărârii și, rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal și consecința acesteia, prev. de art. 76 lit. c Cod penal.

T., apreciază că ar fi posibil ca inculpatul să beneficieze și de reducerea prev. de art. 3201 Cod procedură penală. A., consideră că redozarea pedepsei se impune raportat la faptul că inculpatul a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, a avut o comportare sinceră și că, sub aspect civil, se poate constata că prejudiciul cauzat a fost recuperat. Mai arată că inculpatul are în întreținere un minor în vârstă de 3 luni și că în prezent inculpatul își are asigurată existența prin muncă. Cu privire la modalitatea de executare apreciază că scopul pedepsei poate fi atins conform prev. art. 52 Cod penal și fără executarea în regim de deținere. În acest sens invocă fișa de cazier a inculpatului și, respectiv condamnarea anterioară din starea de minoritate, cu privire la care apreciază că nu atrage starea de recidivă, făcând posibilă aplicarea disp. art. 81

Cod penal.

Raportat la susținerile apărătorului inculpatului se solicită lămuriri acestuia. A., inculpatul S. G. F. arată că în cursul lunii martie 2012 a plecat în străinătate la muncă, de unde s-a întors în data de 9 octombrie, iar în data de 12 octombrie a fost arestat. De asemenea, mai arată că în prezent locuiește la domiciliul concubinei sale, numita C. R. A. din localitatea L., comuna P. de Jos, fără a putea indica cu exactitate numărul administrativ, mai concret de un an și

7 luni, exceptând perioada când în care a fost plecat. Cu privire la adresa de la J.

H., nr. 71 arată că nu mai locuiește acolo de la comiterea faptei și că la nr. 71 sunt circa 20 de locuințe. T., cu privire la adresa sa de domiciliu din C., nr. 237, arată că acolo locuiește bunica sa împreună cu o mătușă cu care se află într-o situație conflictuală și nu a fost anunțat, iar la adresa din J. de Sus, nr. 432, arată că nu a locuit.

Reprezentanta ministerului P. solicită admiterea recursului peste termen, respectiv să se constate că sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea acestuia având în vedere că recurentul nu a fost prezent în fața instanței de fond, iar calea de atac a fost exercitată în termenul de 10 zile de la începerea executării din12 octombrie 2012.

A., admițând recursul peste termen solicită ca, pe fond, să se dispună respingerea ca nefondat a recursului promovat de inculpatul S. G. F. împotriva sentinței penale nr. 671/2012 a Judecătoriei G., menținerea acesteia și implicit a pedepsei aplicate de 3 ani și 3 luni, constatându-se că executarea a început din

12 octombrie 2012.

Apreciază că nu se impune trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare întrucât citarea inculpatului s-a realizat cu respectarea normelor prev. de art. 177 Cod procedură penală. În acest sens, consideră ca fiind real faptul că inculpatul nu mai locuia la niciuna dintre adresele comunicate de către acesta organelor de urmărire penală însă, faptul că instanța de judecată nu a putut să stabilească o altă adresă, este culpa inculpatului, care nu a comunicat schimbarea intervenită cu privire la adresă. A., arată că, în faza de urmărire penală, inculpatul a indicat adresa din comuna C. pentru a fi citat, respectiv adresa bunicilor, cu privire la care s-a comunicat în faza de judecată prin procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere că acesta nu mai locuia acolo și nici la adresa din comuna J. motiv pentru care s-a procedat la citarea acestuia prin afișare la consiliul local pe parcursul întregii judecăți. În condițiile anterior expuse apreciază că procedura de citare nu este viciată, fiind respectate prev. art. 177 alin. 3 și 4 Cod procedură penală, respectiv că, în condițiile în care nu se cunoaște locul unde locuiește inculpatul, procedura se citare se realizează prin afișare la consiliul local. Pentru motiv redat Apreciază că, neexistând viciu în procedura de citare la prima instanță de judecată, nu se impune trimiterea spre rejudecare.

De asemenea, consideră că nu se impune nici admiterea formulată în solicitarea subsidiară de rejudecare a cauzei de către instanța de recurs și de reindividualizare a sancțiunii aplicate, sens în care arată că aceasta este stabilită în mod corect de către instanța de judecată, orientată înspre minimul special.

Consideră că nu sunt aplicabile prev. art. 3201 Cod procedură penală în această fază procesuală, dispozițiile fiind doar pentru situația tranzitorie în care inculpatul ar fi putut să solicite aplicarea acestora în fața instanței de recurs, precum și că nu sunt incidente prev. art. 74 lit. c Cod penal, conduita sinceră a inculpatului neputând primi semnificația unei circumstanțe de atenuare facultativă raportat la celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 din codul penal.

Având în vedere că se află în situația unei infracțiuni în formă continuată ce înglobează patru acte materiale de sustragere, precum și conduita anterioară a inculpatului, care constituie antecedență penală deși nu atrage starea de recidivă, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, apreciază că pedeapsa este corect individualizată și că, deși teoretic este admisibilă aplicarea art. 81 Cod penal, aceasta nu este justificată a se reține în prezenta cauză. Modalitatea de executare dispusă de prima instanță, respectiv prin privare de libertate corespunde în totalitate criteriilor de individualizare și scopului de sancționare și de prevenție al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.

Pentru motivele expuse solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.

Având în vedere că s-au pus concluzii și pe fondul cauzei se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare, cu mențiunea că anterior s-a adus la cunoștința acestuia dreptul la tăcere și i s-a atras atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului raportat la posibilitatea aplicării disp. art. 3201 Cod procedură penală în calea de atac a recursului consideră că se află în prezența unei situații juridice născută sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecată sub legea nouă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, sens în care apreciază că dispozițiile legale invocate sunt aplicabile, în conformitate și cu considerentele decizii Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate.

Instanța aduce la cunoștința inculpatului prevederile disp. art. 3201 Cod procedură penală.

Inculpatul S. G. F. arată că solicită aplicarea prev. disp. art. 3201 Cod procedură penală, că și-a recunoscut vinovăția, dar și că nu s-au folosit cheile potrivite, cu precizarea faptului că și declarațiile date anterior au fost în același sens.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită aplicarea dispozițiilor cerute și apreciază că împrejurarea relevată nu afectează admisibilitatea cererii având în vedere că fapta există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de către inculpat, iar acesta și-a însușit întrutotul faptele reținute în sarcina sa.

Reprezentanta M.ui P. arată că își menține poziția anterior expusă cu privire la inaplicabilitate în acest moment a disp. art. 3201 Cod procedură penală și apreciază că acestea nu sunt incidente în condițiile în care recunoașterea este nuanțată numai cu privire la o împrejurare și o circumstanță de calificare a infracțiunii.

Inculpatul S. G. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei, aplicarea unei pedepse mai mici, cu precizarea că regretă și recunoaște comiterea faptelor. De asemenea, invocă și o stare de ebrietate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.671 din 11 mai 2012 pronunțată de Judecătoria

Gherla în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul T. M.-G., la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul 208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul 2, articolul 42 și articolul 75 litera c) din Codul penal.

S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul S. G.-F., la pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de articolul

208 alineatul 1, articolul 209 alineatul 1 literele a), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul 2, articolul 42 și articolul 75 litera c) din Codul penal.

S-a constatat că persoana vătămată F. L. nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că persoana vătămată Ș. V. nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că persoana vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile D. E. a fost recuperat în natură.

S-a confiscat de la inculpatul T. M.-G., suma de 600 lei.

A fost obligată S. C. ,,Amo Prescom’’ S. R. L. A., să predea către S. C. M. S. R. L. J. H. un număr de 7 grătare metalice.

Au fost obligați inculpații să achite fiecare, câte 800 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma totală de 600 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui Justiției, domnului avocat M. I. și doamnei avocate P. M.-C. câte 300 lei pentru fiecare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpații T. M.-G.

și S. G.-F. nu au agreat mijloacele licite de obținere de venituri, preferând calea comiterii de infracțiuni.

În acest context, într-un caz au reușit să racoleze și pe învinuitul minor

P. G.-A.-L.

Activitatea infracțională a susnumiților s-a derulat, potrivit celor ce urmează:

1. La data de 22 iunie 2009, după-amiază, inculpatul T. M.-G. s-a deplasat, de unul singur, la domiciliul părții vătămate Ș. V., din comuna J., sat J. H., a intrat în curte și apoi într-o magazie, de unde și-a însușit o drujbă marca Husqvarna pe care a și demontat-o.

2. În noaptea de 2. iulie 2009, de această datăinculpatul T. M.-G. împreună cu inculpatul S.-F. și minorul P. G.-A.-F. s-audeplasat toți trei la o hală ce aparținea părții vătămate SC M. -F. S. R. L. din localitatea J. H., și au dislocat din pardosealăun număr de 7 grătare metalice, pe care ulterior le -au transportat la o unitatede prelucrare a fierului vechi, valorificându-le.

3. În noaptea de 1. august 2009, inculpatulT. M.-G. împreună cu inculpatul S. G.-F.,s-au deplasat la domiciliul părții vătămate A. I. din localitatea J. deSus. Au înlăturat sistemul de închidere al porții, apoi au pătruns în antreulcasei, de unde și-au însușit un număr de două radiocasetofoane cucompact disc, respctiv un sistem MP3.

4-5. În noaptea de 1. august 2009, inculpatul T. M.-G., împreună cu inculpatul S. G.-F. s-au deplasat în zona unde se găseau magaziile părților vătămate D. E. și F. L.

Folosindu-se de chei potrivite, au deschis lacătele de la uși și au sustras din magazia primei părți vătămate mai multe bunuri, reprezentând scule electrice: o mașină de găurit, două mașini de înșurubat și o mașină portabilă de debitat metale.

După aceasta, inculpații au forțat cu o rangă metalică și ușa de la magazinul părții vătămate F. L., iar din interior au sustras un generator electric.

6. La data de 23 octombrie 2010, pe timp de zi, inculpatul T. M.-G. a intrat într-o hală ce aparținea părții vătămate SC M. F. SRL J. H. - unde și-a pus într-un sac diverse componente metalice, însă a fost surprins de șeful fermei, care l-a și recunoscut (fila 125).

Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile părții vătămate Ș. V. (filele 20, 21); sesizarea din oficiu cu privire la furtul comis în dauna părții vătămate SC M. F. SRL (fila 22); plângerea și declarația reprezentantului legal al firmei menționate, Suciu R.-Simion (filele 23); plângerea și declarațiile părții vătămate A. I. (filele 26, 27); plângerea și declarațiile părții vătămate D. E.-M. (filele 28, 29); proces-verbal de cercetare la fața locului-magaziile părții vătămate menționate (fila 31), precum și planșa fotografică (fila 33-35); plângerea și declarațiile părții vătămate F. L. (fila 36); procesul-verbal de cercetare la fața locului -magazia acestei părți vătămate, împreună cu planșa fotografică (filele 37-40); proces-verbal de reconstituire (fila 76), privind fapta de la domiciliul părții vătămate A. I., cu planșele fotografice (filele 78-80); proces-verbal de reconstituire (privind furtul de la magazia părții vătămate D. E. precum și planșa fotografică (filele 81-86); proces-verbal de reconstituire (privind furtul de la magazia părții vătămate F. L.) și planșa fotografică (fila 87-92); declarațiile martorilor (fila 93); dovada de restituire a bunurilor de la partea vătămată D. E.-M. și planșa fotografică (fila

93); dovadă de restituire a bunurilor sustrase părții vătămate F. L. (fila 92), și planșa fotografică (fila 93); dovada de restituire a bunurilor sustrase de la partea vătămată A. I. (filele 94) și planșa foto (fila 95); declarațiile inculpaților T. M.-G. (filele 43, 44, 47, 49, 191); S. G.-F. (filele 54,55,59) și învinuitului P. G.-A.-S. (fila 67,175). De asemenea, în cursul judecății s-au administrat declarații ale martorilor (filele 39, 40, 60 și 61). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpații se face vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept:

A. 1. Fapta inculpatului T. M.-G., care, în perioada iunie 2009- octombrie

2010, cu aceeași rezoluție infracțională - singur sau împreună cu inculpatul S.

G.-F. iar într-un caz și cu învinuitul minor P. G.-F. - pe timp de zi, însă de regulă pe timp de noapte și prin efracție, (având și o tentativă de furt la SC M. F. SRL), și-a însușit tară drept diverse bunuri - în paguba părților vătămate S. V., SC M. F. SRL J. H., A. I., D. E. și F. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 al.l, art. 209 al.l lit. a, g, i cu aplicarea art. 41 al.2 , art. 42 din Codul penal și art. 75 lit.c din Codul penal.

2. Fapta inculpatului S. G.-F. care, în perioada lunilor iulie-august

2009, cu aceeași intenție infracțională, împreună cu inculpatul T. M.-G., într- un caz și cu învinuitul minor P. G. A.-F., pe timp de noapte și efracție, și-a însușit fără drept mai multe bunuri, în paguba părților vătămate SC M. F. J. H., A. I., D. E. și F. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.l, art. 209 al.l lit. a, g, i cu aplicarea art. 41 al.2, art. 42 din Codul penal, art. 75 lit. c din același cod.

La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta a fost recuperat; b) persoana inculpatului T. M.-G., care nu a mai fost condamnat (fila 50 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 53 și fila 168 din dosarul de urmărire penală); locuiește cu mama sa și nu este încadrat în muncă, își câștigă existența din munci ocazionale și din furturi; obișnuiește să plece mai multe zile de acasă prin C.

N. și A., unde este predispus la săvârșirea de furturi; c) persoana inculpatului S. G.-F., care a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pentru fapte similare (fila 62 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate (fila 63 din dosarul de urmărire penală); nu este încadrat în muncă și își câștigă existența din munci ocazionale și din furturi; d) limitele speciale ale pedepsei.

Având în vedere cele arătate, instanța a apreciat că, în favoarea inculpaților nu se pot reține circumstanțe atenuante, astfel că nu se poate reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru a se putea dispune suspendarea condiționată.

În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului T. M.-G., o pedeapsă de 3 ani închisoare iar inculpatului S. G.-F., o pedeapsă de 3 ani 3 luni închisoare.

În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva

României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție

- S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.

În rechizitoriu se arată că partea vătămată Ș. V. se constituie parte civilă pentru suma de 600 lei. Examinând probele dosarului, instanța a constatat că la fila 20 din dosarul de urmărire penală se află plângerea persoanei vătămate Ș. V., în care arată că valoarea drujbei sustrase este de 600 lei. Nici în acest act și nici în declarația de la fila 21 din dosarul de urmărire penală, persoana vătămată Ș. V. nu a arătat că se constituie parte civilă sau că are vreo pretenție de la autorul furtului. Prin urmare, instanța a constatat că persoana vătămată Ș. V. nu s-a constituit parte civilă. Prejudiciul în sumă de 600 lei, cauzat persoanei vătămate nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 118 litera e) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpatul T. M.-G., suma de 600 lei.

Persoana vătămată S. C. M. S. R. L. J. H. se constituie parte civilă pentru suma de 700 lei (fila 23 verso din dosarul de urmărire penală). Din procesul verbal de la fila 25 reiese că cele 7 grătare metalice sustrase, au fost date în custodia S. C. ,,Amo Prescom’’ S. R. L. A.. Prin urmare, Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 14 alineatul 3 litera b) din Codul de procedură penală a fost obligată S. C. ,,Amo Prescom’’ S. R. L. A. să predea către S. C. M. S. R. L. J. H.. cele 7 grătare metalice.

Persoana vătămată A. I. a suferit un prejudiciu de 4., care a fost recuperat în natură (fila 16 verso din dosarul instanței). Acesta a declarat că nu se constituie parte civilă.

Persoana vătămată D. E. a suferit un prejudiciu de2.500 lei și s-a constituit parte civilă cu această sumă (fila 28 din dosarul de urmărire penală). Așa cum reiese din actul de la fila 102 din dosarul de urmărire penală, prejudiciul a fost recuperat în natură. Acest aspect s-a consemnat în dispozitiv, conform articolului 346 alineatul 1 și articolului 357 alineatul 1 din Codul de procedură penală.

Persoana vătămată F. L. a înregistrat un prejudiciu de 1.800 lei, conform actului de la fila 36 din dosarul de urmărire penală. În acest act, persoana vătămată F. L. nu a arătat că se constituie parte civilă sau că are vreo pretenție de la autorul furtului. Din actul de la fila 104 din dosarul de urmărire penală reiese că generatorul sustras a fost recuperat în natură. Prin urmare, instanța a constatat că persoana vătămată F. L. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de (...), inculpatul S. G.

F., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, recursul formulat este peste termen, întrucât judecata în fond a cauzei s-a făcut în lipsa inculpatului, plecat la muncă în S. și că a aflat de hotărârea atacată abia la data încarcerării sale și anume la data de (...), astfel că sunt îndeplinite cerințele art.365 C.

Apoi, inculpatul a mai arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că inculpatul nu a fost legal citat acesta locuind de 1 an și 7 luni la concubina sa în localitatea L., comuna P. de Jos, iar pe durata procesului la prima instanță inculpatul se afla la muncă în S. Mai mult, în cazul coinculpatului T. M. D. s-a pronunțat Decizia penală nr.1274/R/2012 a Curții de A. C. prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ca urmare a nelegalei citări a inculpatului.

În ceea ce privește fondul cauzei, inculpatul învederează faptul că se impune reținerea art.320 ind.1 C. având în vedere faptul că încă din faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, ceea ce impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate și stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, fiind îndeplinite în cauză cerințele art.81 C.p., condamnarea anterioară a inculpatului este din minoritatea acestuia, ceea ce nu atrage starea de recidivă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Mai întâi, cu privire la termenul de introducere a căii de atac vom arăta că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art.385 ind.3 alin.2 rap. la art.365 C. în sensul că, din actele de la dosar rezultă că inculpatul a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare și a declarat prezentul recurs în mai puțin de 10 zile (adică la data de (...)) de la încarcerarea sa, (...), dată la care s-a pus în executare hotărârea primei instanțe.

În ceea ce privește excepția nelegalei citări a inculpatului apreciem că aceasta este nefondată.

Pentru a conchide astfel, curtea a verificat dovezile de citare a inculpatului, care a fost citat cu mandat de aducere de la toate adresele cunoscute: comuna J., sat J. de Sus nr.432, comuna C. nr.237, județul Mureș și comuna J., sat J. H. nr.71, județul C.. Din procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere a reieșit că inculpatul nu mai locuiește din august 2010 pe raza comunei J. și nu locuiește efectiv la bunicii săi din comuna C., fiind plecat în străinătate.

Instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea art. 177 alin.4 C. apreciind că se impune citarea inculpatului prin afișare la sediul C. local J., în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea. Raportat la această împrejurare, constatăm că inculpatul a fost legal citat încă de la începutul cercetării judecătorești, martorii fiind audiați la termenul de judecată din data de (...), când procedura de citare era îndeplinită cu inculpatul recurent, prin afișare la C. local J..

Tocmai această împrejurare face ca situația inculpatului S. să difere de cea a coinculpatului T. M. G., prin decizia penală nr.1275/R/2012 a Curții de A. C. constatându-se nelegala citare a acestuia, tocmai în considerarea faptului că inculpatul a fost citat doar de la domiciliile cunoscute, iar din procesele-verbale de executare a mandatelor a rezultat faptul că acesta a plecat de la domiciliu fiind cioban la o stână de oi.

Față de considerentele expuse mai sus, apreciem că inculpatul recurent a fost legal citat pe parcursul judecării sale de către instanța de fond, iar faptul că acesta și-a schimbat domiciliu și a fost plecat la muncă în S. nu pot constitui temei de trimitere a cauzei spre rejudecare, fiind vorba în speță de culpa exclusivă a inculpatului, care a omis informarea organelor de cercetare penală cu privire a aceste aspecte, în condițiile în care cunoștea faptul că este cercetat în prezentul dosar.

În ceea ce privește aplicarea în cauză a prevederilor art.320 ind.1 C. apreciem că nu se impune reținerea acestui text de lege, nefiind aplicabile dispozițiile art. XI din OUG 121/2011, potrivit căruia în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, dispozițiile art.320 ind.1 C. se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Ori, în speță, cercetarea judecătorească a cauzei a început mult după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, inculpatul având posibilitatea să se prezinte în fața instanței e judecată și să ceară judecarea sa conform art.320 in.1

C. sau, mai mult, să depună la dosar o declarație autentică dată în sensul textului de lege amintit.

De altfel, prin declarația inculpatului, dată în fața instanței de recurs, acesta a recunoscut doar nuanțat faptele descrise în rechizitoriu, arătând că nu a folosit cu nicio ocazie chei potrivite.

În ceea ce privește starea de fapt reținută, se constată că aceasta este conformă cu realitatea, vinovăția inculpatului fiind deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și nemijlocit de către instanța de judecată.

A., se reține că, în perioada lunilor iulie-august 2009, cu aceeași intenție infracțională, inculpatul împreună cu inculpatul T. M.-G., într-un caz și cu învinuitul minor P. G. A.-F., pe timp de noapte și efracție, și-a însușit fără drept mai multe bunuri, în paguba părților vătămate SC M. F. J. H., A. I., D. E. și F. L.

Raportat la pericol social concret al faptelor comise, la perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și la persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală și care s-a sustras cercetării judecătorești, având astfel o conduită procesuală necorespunzătoare, apreciem că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență orientând cuantumul pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de textul incriminator. De asemenea, ne însușim argumentația primei instanțe cu privire la necesitatea executării pedepsei în regim de detenție, această modalitate fiind singura care poate să contribuie în mod efectiv la sancționarea și reeducarea inculpatului.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefundat recursul peste termen declarat de inculpat.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P.

Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpatul S. G. F. (fiul natural al numitei R., născut la data de 13 mai 1989 în Luduș, județul Mureș, domiciliat în comuna C., satul C. nr. 237, județul Mureș, codul numeric personal 1., de cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație) împotriva sentinței penale nr. 671 din 11 mai 2012 a Judecătoriei G..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. O.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 14 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. C. A. D. L. M. R.

L. A. S.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond. Georgiu I.

← Decizia penală nr. 332/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1812/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1615/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1615/2012, Curtea de Apel Cluj