Decizia penală nr. 697/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR.697/R/2012

Ședința publică din 7 mai 2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE : M. Ș., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

V. G.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr. 1265 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul H. F. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. F. I. asistat de apărător ales av.Budișan C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în prezenta cauză a fost formulată o cerere de abținere de către unul dintre judecătorii desemnați cu soluționarea prezentului recurs, cerere de abținere care a fost admisă în baza art.47 al.2 C. rap.la art.6 din CEDO, din completul de judecată investit cu judecarea cauzei, urmând a face parte judecătorii Ș. M., C. Ana și G. V., cel din urmă, de pe lista de permanență a instanței.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul H. F. I., arată că își menține declarațiile date și nu are de făcut completări la acestea.

Apărătorul ales al inculpatului H. F. I., av.Budișan C., depune la dosar rezoluția pronunțată în dosarul nr.1148/P/2010 al P. de pe lângă tribunalul C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul H. F. I. sr. sub aspectul infracțiunii prev. de art.6/1 din L. nr.78/2000 și prin care s-a constatat că acesta nu a intervenit la IML C., în sensul influențării rezultatelor expertizei ce urma a fi efectuată inculpatului, care este fiul său.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Reprezentantul M.ui P. susține recursul declarat de P. de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca, înțelege să păstreze motivele arătate în memoriu depus la dosar, care sunt principial întemeiate, însă modifică în parte, solicitarea principală de admitere a recursului, în sensul casării integrale a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Menține în subsidiar, solicitarea făcută de colegii săi, în sensul că, dacă nu se vor agrea argumentele în susținerea solicitării principale, să se rețină cauza spre rejudecare în urma casării integrale a soluției date și, rejudecând, să se reevalueze materialul probator și să se pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului, cu aplicarea unei sancțiuni în limitele speciale prevăzute de textul de lege, pentru care s-a reținut acuzația și cu aplicarea art.81 C., fără reținere de circumstanțe atenuante.

Consideră întemeiată solicitarea principală, raportat la dispozițiile legale care guvernează faza de cercetare judecătorească și care, în opinia sa, nu s-a realizat deloc. Este adevărat că instanța a procedat la audierea a trei martori și a inculpatului la termenul la care aceștia au fost citați. Apreciază însă că această audiere a fost pur formală și că în final, încălcând principiul la care se referă art.289 C., referitor la nemijlocire, instanța și-a motivat soluția pe un ansamblu probator de o complexitate mult mai mare, care include cu precădere probe care nu au fost supuse dezbaterii, cercetării și readministrării în faza de cercetare judecătorească, fără a exista vreun motiv pertinent pentru acest fapt, și care, în final, s-au dovedit esențiale în susținerea soluției de achitare.

Având în vedere obiectul cauzei, care presupune o singură cale de atac, ce are forma și limitele de devoluare rezultate în urma modificărilor Codului de procedură penală prin L. nr.202/2010, că indirect, instanța a afectat și dreptul la apărare al inculpatului, singurul remediu procesual al modului în care s-a derulat judecata în fond și s-a dat soluția în cauză, ar fi să se trimită cauza spre rejudecare la prima instanță. Își întemeiază această solicitare, pe de o parte pe disp.art.289 C. cu referire la art.197 al.2 C. și raportat la art.385/9 alin.1 pct.10 C. Consideră că instanța a făcut o judecată de valoare bazată pe un material probator nesupus discuției părților, care afectează pe de o parte posibilitatea parchetului de a realiza acuzații pertinente pe baza principiilor pe care se desfășoară faza de judecată, iar pe de altă parte, chiar și dreptul de apărare a inculpatului care în această fază a recursului, în măsura în care se face o analiză a întregului material probator rezultat în urma cercetării judecătorești la prima instanță, nu are posibilitatea să se apere, dacă se dispune condamnarea și nici să mai acționeze ulterior. Consideră că din acest punct de vedere, s-ar putea aduce unele acuze, atât faptului că a lipsit un rol activ atât din partea apărării inculpatului, care s-a mulțumit cu o situație despre care a crezut că este favorabilă, cât și din partea procurorului judiciar de ședință care a mers pe ideea autorului rechizitoriului. Petru aceasta supune atenției următoarele : studiind dosarul cauzei rezultă că într-adevăr, actul de sesizare ca și soluția instanței, se bazează pe un material probator extrem de complex în cauză raportat la apărările inculpatului. În faza de urmărire penală, au fost verificate în detaliu toate aspectele legate de modul în care s-a derulat activitatea de conducere, aspectele din procesul verbal de constatare, martorii care au fost audiați, inclusiv cei prezenți la acest incident, cu privire la toate fazele la care inculpatul face referire în apărările sale.

Procurorul de caz precizează în rechizitoriu că în susținerea acuzării se folosește doar de trei dintre acești martori, respectiv, martorul B. M. și cele două martore care au fost prezente la consumul inițial de alcool din bar. Instanța a procedat la citarea și audierea acestora, după luarea unei scurte declarații inculpatului, însă se poate observa, pe de o parte, că există o discrepanță vădită între conținutul declarațiilor acestor martori date în faza de urmărire penală, care sunt extrem de detaliate, în opoziție cu declarațiile din fața instanței, care sunt extrem de sumare. M. B. M. afirmă într-o singură frază că într-adevăr, așa este cum a spus inculpatul, au băut în Clubul Obssesion, apoi au plecat, au oprit să consume un sandvici și din nou au plecat de la acest ultim bar, în care se presupune că inculpatul a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volan. A. este tot conținutul declarației. In primul rând, remarcă că martorul nu-și susține declarațiile date în faza de urmărire penală, unde face precizări de detaliu cu privire la acest consum aflat în discuție. Instanța nu se preocupă de lămurirea acestor aspecte esențiale. Deși la dosar există depoziții și ale altor persoane, care au calitatea de martori, nu se solicită suplimentarea probatoriului, instanța nefiind interesată de acest aspect și trecând la soluționarea cauzei. Din cuprinsul hotărârii, pe lângă aserțiunile care nu au nici o susținere probatorie, soluția instanței de achitare se bazează cu preponderență pe verificările făcute cu privire la această apărare a inculpatului, respectiv pe confirmarea raportului de expertiză medic-legală

10154/499 al I.M.L., prin referiri exacte și de detaliu la martorii K. J., L. A.

M., M. și cu alte referiri la starea de ebrietate pentru martora D. T. A., persoane neaudiate niciodată în fața instanței.

Atât timp cât faza de cercetare judecătorească nu permite judecătorului să ia cunoștință, să verifice serios, profesionist și pertinent, nu numai apărările inculpatului, dar și teza acuzării, toate probele în cauză pentru a realiza ceea ce se numește echilibru de forțe, legalitatea de arme reflectată de art.63 C., soluția în cauză nu poate fi considerată una pertinentă, legală și dată pe baza acestor principii ce guvernează faza de judecată.

De aceea, susține că în această fază procesuală, dată fiind structura procesului penal în prezent, este o îndoială între acuzare și apărare, pe baza unui material probator care nu a fost supus verificării.

Prin urmare, atât timp cât instanțele de control judiciar au considerat în practică că simplul fapt al copierii rechizitoriului într-o motivare echivalează cu nulitatea hotărârii pentru că instanța nu a avut rol activ, în această cauză, lipsa rolului activ este vădită. Apărările inculpatului nu au fost deloc verificate.

Susține că nu a existat o cercetare judecătorească conformă cu dispozițiile legale în materie și această greșeală gravă ar trebui corectat, de principiu, prin rejudecarea cauzei.

În măsura în care instanța nu va îmbrățișa acest punct de vedere, susține subsidiarul referitor la condamnarea inculpatului, care trebuie să aibă în vedere probatoriul vast administrat la urmărire penală și care în ultimă instanță, ar putea fi redus sub aspectul caracterului relevant, pertinent și concludent al probațiunii, la: procesul verbal de constatare a infracțiunii ; documentația rezultată în urma recoltării probelor biologice; la declarația inculpatului.

Apreciază că apărarea inculpatului nu poate fi primită din două motive: în primul rând - pentru că nu este susținută științific, iar în al doilea rând, pentru că nu este susținută uman. Din punct de vedere al susținerii științifice, sunt rapoartele de expertiză medico-legale care au realizat o recalculare a alcoolemiei pe baza elementelor din curba Widmark pe baza a două declarații. P. declarație a inculpatului dată în fața medicului de gardă și cea de a doua care se bazează pe ipoteza teoretică arătată de inculpat. A. două probe științifice sunt concurente cu privire la un aspect pe care-l consideră esențial, respectiv că în conținutul ambelor expertize se arată de către medicul legist aceeași împrejurare - consumul de alcool declarat de inculpat este mai mic decât cel real. Practic, nici una din ipotezele arătate de către inculpat nu se susține științific. Are în vedere elementul rezultat din procesul verbal de constatare, procesul de recoltare și buletinul de analiză.

Prin urmare, solicită admiterea recursului și pronunțarea unei soluții legale.

Apărătorul ales al inculpatului H. F. I., av.Budișan C., solicită respingerea recursului P. ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

În speță, consideră că nu au fost respectate dispozițiile procedurale cu privire la sesizarea instanței prev. de art.263 C., care arată ce trebuie să cuprindă actul de trimitere în judecată.

Solicită a se observa că la fila 4 din rechizitoriu și f.161 dosar penal, sunt indicate probele de către procurorul care a întocmit actul de sesizare a instanței, fiind menționați trei martori, care au fost audiați în instanță.

Există la disp.art.66 al.1 C., prezumția de nevinovăție și al.2 care spune că în ipoteza în care există probe în acuzare, inculpatul poate să administreze alte probe pentru dovedirea netemeiniciei acelor probe aflate la dosar.

Inculpatul este cercetat și judecat pentru infracțiunea prev. de art.87 din OUG nr. 195/2002.

Faptul că instanța de judecată menționează în considerentele hotărârii și alte declarații de martori, decât cele administrate în fața ei, este cu totul altceva. Susținerea că inculpatul are mai multe declarații succesive, în care are poziții procesuale diferite, din punctul său de vedere, nu se confirmă pentru că, se poate observa că inculpatul are o declarație de învinuit și, apoi, o declarație de inculpat, dar starea de fapt este unică. Solicită a se avea în vedere că în ziua acelui incident, inculpatul a dat declarații fără a fi asistat de un apărător ales, și care, din momentul zero și până la momentul în care se află în fața instanței de recurs sunt aceleași. Solicită a se observa că se spune în rechizitoriu că intervalul de consum alcool a fost de la ora 23.00 și până la ora 11.02. Acest interval orar este același cu intervalul declarat de către inculpat la momentul când a fost pus sub învinuire.

Susține că legiuitorul a prevăzut că testarea cu aparatul etilotest nu este o probă. Mai mult, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest după 40 minute, când alcoolemia poate ajunge la o valoare maximă.

In motivele de recurs ale parchetului se face referire la acele rapoarte de expertiză medico-legale, în sensul că există o neconcordanță între declarațiile inculpatului și consumul real de alcool, însă se stabilesc două motive. Atunci, ar solicita să se cenzureze dacă declarațiile de învinuit și toate declarațiile succesive sunt sau nu declarații care pot fi luate în considerare. Acest buletin de analiză indică contrariul situației, în sensul că inculpatul nu era sub influența băuturilor alcoolice. Apreciază că trebuie stabilit exact dacă există dovezi certe că inculpatul la momentul în care a condus autovehiculul a avut sau nu, alcoolemia peste 0,8 grame la mie.

Inculpatul H. F. I., având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1265 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 10 lit. b rap. la art.11 pct.2 lit.a C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului H. F. I. ( fiul lui F. I. și A., născut la data de (...) în mun. G., jud. C., cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat in mun. G. str. C. nr. 8, jud. C., posesor al C.I., seria KX nr.7. eliberată de S. G., CNP 1., fără antecedente penale), pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Inculpatul H. F. I., a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.968/P/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj din data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. si pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

În rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj se reține că la data de

(...), în intervalul orar 07:45-8:00 inculpatul a condus pe drumurile publice în C.-N. autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare (...), care a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare (...), la intersecția străzilor Iosif Vulcan și Ady Endre din mun. C.-N.. Accidentul s-a produs din vina inculpatului nerespectând semnificația indicatorului cedează trecerea. În autoutilitara Ford se găseau martorii D.

G., conducătorul vehiculului care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 3-4 zile de îngrijiri medicale, D. T. A., ce a suferit leziuni de 7-8 zile de îngrijiri medicale și C. E., persoană care nu a suferit leziuni. C. auto au fost testații pentru depistarea alcoolemiei, inculpatul având la ora 8. o concentrație alcoolică de 0,72 mg/l, iar martorul D. G. a avut o concentrație alcoolică de zero. I. i s-au recoltat probe biologice, prima la ora

9. rezultatul fiind de 1,40 g/l alcool pur în sânge. In actul de sesizare al instanței se reține că s-a procedat la calcularea retroactivă a alcoolemiei,

Institutul de M. L. C.-N., efectuând două calcule, unul care a luat în considerare și consumul de alcool, așa cum a fost declarat de către inculpat, respectiv 200 ml whisky „J&B";, consumat între orele 7.30-7:40, iar la celălalt calcul a luat în considerare doar valorile alcoolemiei determinate prin analiza toxicologică a celor două probe de sânge provenite de la inculpat, care conduc la o valoare apropiată de 1,55 g/l.

Instanța de fond a reținut că inculpatul H. F. I., la data producerii accidentului era agent de poliție în cadrul Inspectoratului de P. a J. C., îndeplinind funcția de agent II, la B. R. pentru autostrada Transilvania din cadrul S.ui R. și făcea parte din structura poliției judiciare.

În seara zilei de (...), inculpatul s-a întâlnit cu martorul B. M., student la acea dată, în municipiul G. după care au sosit în municipiul C. cu autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare (...). Cei doi au petrecut seara în Clubul Obssesion împreună cu cunoștințe comune dintre care, se rețin martorii G. I. A., A. C. A. și C. A. R. Din analiza declarațiilor inculpatului și a martorilor menționați, rezultă că doar martorul B. a consumat băuturi alcoolice, cât timp s-au aflat în club. Astfel, martora G. I. A. arată că din grup au făcut parte mai multe persoane, mai mulți băieți, care au băut alcool, dar nu știe ce fel de alcool și în ce cantitate. Martora A. C. A. nu l-a văzut pe inculpat consumând alcool, iar martora C. A. R. arată că în club numitul „., martorul B. M., nu a consumat alcool și nu-și amintește dacă băiatul care era cu el, inculpatul a băut sau nu alcool în perioada cât a stat în club. Din analiza declarațiilor acestor persoane rezultă că în noaptea respectivă, în grup au fost mai multe persoane, rămase neidentificate și că nu se poate stabili cu precizie dacă inculpatul a consumat sau nu băuturi alcoolice până la plecarea din clubul Obssesion. Declarațiile acestor martori se contrazic, astfel, martorul B. M., audiat fiind în data de (...), mult după producerea accidentului arată că el a băut în jur de 300-400 ml whisky în club și că inculpatul ar fi băut doar 100 ml de whisky, în timp ce martorele A. C. A. și C. A. R. susțin că martorul B. M. „. nu a băut deloc.

Spre dimineața, în data de (...), inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare (...), aparținând amicului său B. M. și împreună, înainte de a merge spre casă, în jurul orelor 6:50 a oprit la F. F. R., din spatele complexului Sora unde și- au cumpărat de mâncare, inculpatul servind două sandvișuri cu șnițel de pui și un cașcaval pane, pe care le-au mâncat în mașină. În jurul orelor

7:30, inculpatul și martorul B. M. au mers la barul „. unde au dorit să consume alcool, dar pentru că la ora 7. nu se mai lua nici o comandă, cu permisiunea angajaților au băut dintr-o sticlă de whisky „J&B"; pe care au luat-o din mașină, inculpatul consumând aproximativ 200 ml. În jurul orelor

7:40, cei doi au pornit la drum, iar la intersecția străzilor Iosif Vulcan și Ady

Endre, inculpatul conducând autoturismul la coborâre în pantă, ca urmare a neacordării semnificației indicatorului cedează trecerea au intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) condus de către martorul D. G. Ca urmare a impactului, autoutilitara a fost împinsă într-un stâlp, iar inculpatul și martorul B. M. au coborât din autoturism și au ajutat să coboare din mașină pe celelalte persoane, portierele autoutilitarei fiind blocate în urma accidentului. Martora D. T. A. a sunat la

112, la fața locului prezentându-se organele de poliție. C. auto au fost testați cu aparatul alcooltest, care a indicat 0,72 mg/l pentru inculpatul H. F. I. și o alcoolemie de zero pentru martorul D. G. Inculpatul a fost condus la IML unde i s-au recoltat probe biologice la ora 9. prima probă și la ora 1. cea de a doua probă. Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.2749 la prima probă inculpatul a avut 1,40 gr.%0, iar la cea de a doua

1:30 g %0.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.10154/IX/d/499 din

(...) calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcolemiilor stabilite la analiză, ținând cont atât de consumul de băuturi alcoolice declarat, cât și de faza toxicocinetică stabilește că la ora evenimentului rutier - 7:50 inculpatul putea avea o alcoolemie mai mică de 0,80 g %0. cu o valoare teoretică apropiată de 0,70 g %0. In capitolul privitor la metoda de lucru, raportul arată că prin calculul teoretic aplicat, prin aplicarea formulei rezultă că din consumul declarat, inculpatului i-ar fi rezultat o alcoolemie maximă teoretică de 1,05 g %0. la 60 minute de la terminarea consumului, dar că se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat și valorile certe stabilite de analiză, care se datorează unui consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3152/IX/d/143 din (...) calculul retroactiv calculat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând cont atât de consumul de băuturi alcoolice declarat, cât și de faza toxicocinetică, raportat la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că la ora evenimentului inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g %0 cu o valoare teoretică apropiată de

1,50 g %0. In privința metodei de lucru, în raport se arată că, se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de către inculpat și valorile certe stabilite la analiză, care se datorează unui consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

La stabilirea vinovăției, probele nu au o valoare de prioritate dinainte marcată, trebuind să fie coroborate cu toate celelalte probe și mijloace de probă administrate în cauză. Instanța nu a putut reține că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, cât timp s-a aflat în clubul Obssesion, deoarece declarațiile martorilor care au fost de față nu sunt certe. Instanța de fond a apreciat însă ca fiind elocvente depozițiile martorului D. G., conducătorul autoutilitarei, precum și a celorlalte persoane aflate în această mașină, martorii D. T. A. și C. E., declarații din data de (...) și care au fost menținute în tot timpul urmăririi penale, din analiza cărora se desprinde concluzia că inculpatul nu era în mod vizibil sub influența băuturilor alcoolice; de altfel, nici una dintre aceste persoane nu menționează că ar fi mirosit a băutură, cum ar fi trebuit să fie dacă ar fi avut la ora producerii accidentului alcoolemia de 1,50 g %0 . Este greu de crezut că inculpatul , care împreună cu martorul B. M. au ajutat pe celelalte persoane să iasă din mașină, avea o alcoolemie de 1,50 g %0, o stare avansată de ebrietate care presupune un comportament specific și care nu avea cum să nu fie remarcat. În același sens, instanța de fond a reținut și mențiunea din buletinul de examinare clinică existent la f.29 din dosar, unde medicul concluzionează că inculpatul nu pare sub influența alcoolului.

Este posibil ca inculpatul să se fi pierdut în momentul în care, cu ocazia examinării clinice a declarat că a consumat 300 ml de whisky în intervalul 23:00 - 11.02, însă instanța a luat în considerare doar depozițiile ulterioare ale acestui, inclusiv pe aceea din ziua accidentului, în care arată că a băut între orele 7:30-7:40, aproximativ 200 ml whisky.

Instanța de fond a considerat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în cantitate de aproximativ 200 ml la barul „., după ce a mâncat, cu puțin timp înainte de a se urca la volan. In acest sens, sunt elocvente depozițiile martorilor K. I. și L. A. M., care nu-și amintesc în luna noiembrie când au fost audiați, dacă inculpatul și martorul B. M. au fost în local în dimineața zile de (...), dar arată că, clienții obișnuiesc să-și aducă băutură de afară. Acești martori nu exclud prezența inculpatului și a martorului B. M. D. pentru prezența inculpatului și a prietenului său la acea oră la barul R. ar fi fost hotărâtoare înregistrările video, însă imaginile nu se stochează mai mult de 10-15 zile așa cum rezultă din actele existente la f.79 din dosar și din depoziția martorei M. E. Î. video au fost cerute de către organele de anchetă în data de (...).

Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că față de inculpat nu există probe de vinovăție certe, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo. In acest sens, I.C.C.J. a statuat că înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Î. justiției penale cere ca judecătorul să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Chiar dacă în fapt, s-au administrat probe în sprijinul încriminării, iar alte probe nu se întrevăd ori nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este echivalată cu o probă pozitivă de nevinovăție și se impune ca inculpatul să fie achitat.

Probele pe care instanța de fond le-a considerat ca decisive în cauză sunt declarațiile martorilor D. G., D. T. A. și C. E., mențiunea din buletinul de examinare clinică și raportul de expertiză medico-legală care concluzionează că inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică apropiată de 0,70 g %0.

În timpul urmăririi penale, inculpatul a plătit contravaloarea stricăciunilor cauzate autoutilitarei condusă de martorul D. G., iar pentru vătămările corporale nu au existat plângeri.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 10 lit.b rap. la art.11 pct.2 lit.a C.p.p. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului H. F. I., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, fapta nefiind prevăzută de legea penală, conducerea cu alcoolemie de 0,70 g %0 este contravenție.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs P.

DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând casarea acesteia și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului H. F. I., pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea solicitării principale, s-a arătat că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 C. rap. la art. 197 al.2 C., întrucât cercetarea judecătorească efectuată de judecătorul fondului a fost una formală, nu au fost administrate nemijlocit toate probele de la urmărire penală, deși ele au fost avute în vedere la adoptarea soluției de achitare și că, s-ar încălca dreptul la apărare al inculpatului în situația în care, completarea probatoriului și pronunțarea unei soluții de condamnare s-ar face de către instanța de recurs.

Atât timp cât faza de cercetare judecătorească nu permite judecătorului să ia cunoștință, să verifice serios, profesionist și pertinent, nu numai apărările inculpatului, dar și teza acuzării, toate probele în cauză pentru a realiza ceea ce se numește echilibru de forțe, legalitatea de arme reflectată de art.63 C., soluția în cauză nu poate fi considerată una temeinică, legală și dată pe baza principiilor ce guvernează faza de judecată.

În motivarea solicitării subsidiare, s-a arătat că, în mod neîntemeiat, judecătorul fondului a apreciat că nu există probe certe în cauză că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice în barul Obsession și că, în consecință, ar exista dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, dubiu ce îi profită și reclamă achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța nu a ținut seama că, deși cele două expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei au concluzii contradictorii, au o constantă comună în privința împrejurării că relevă o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce se datorează unui consum de băuturi alcoolice mai mare decât cele declarat, și totodată că, declarația inculpatului, pe care s-a bazat expertiza ce a determinat alcoolemia sub limita legală, în mod nejustificat a fost apreciată ca sinceră de către instanță, în condițiile în care a fost dată la 6 ore de la evenimentul rutier, după ce inculpatul fusese testat cu aparatul etilotest și declarase un alt interval de consum și alte cantități de alcool consumate, la medicul de gardă, astfel că a putut să-și elaboreze o strategie de apărare, el fiind la acel moment agent de poliție la B. R. al IPJ C.

Nu poate fi primită nici explicația inculpatului că, la momentul recoltării probelor biologice ar fi fost speriat și, de aceea a declarat un alt interval orar de consum, dacă se are în vedere calitatea sa de agent de poliție rutieră și ale cărui atribuții de serviciu erau tocmai în acest domeniu.

În mod greșit au fost interpretate și declarațiile martorilor K. J. și L. A.

M. ( angajați ai barului „.), neputându-se reține un fapt pozitiv (prezența inculpatului în acest bar), doar din neexcluderea acestei posibilități de către martori, care nu au arătat cu certitudine că l-au văzut pe inculpat în bar, în dimineața respectivă, consumând alcool, ci doar nu au exclus această posibilitate - toate acestea, coroborate și cu explicația neverosimilă și ilogică a inculpatului că, ar fi consumat o asemenea cantitate de alcool - 200 ml whisky - într-un interval atât de scurt, cantitate pe care, inexplicabil, a adus-o din mașină pentru a fi consumată în bar.

Așa fiind, s-a apreciat de către recurent că probele dosarului, analizate și interpretate corect dovedesc vinovăția inculpatului și, pe cale de consecință, se impune condamnarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, sub aspectul celei de a doua solicitări - de casare a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare - pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În privința solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind incidente în cauză cazuri de casare, care să impună această soluție.

Împrejurarea că instanța nu a administrat toate probele de la urmărire penală, deși le-a avut în vedere la adoptarea soluției - nu se circumscrie cazului de casare invocat de recurent - prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 C., întrucât instanța s-a pronunțat asupra faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, precum și asupra probelor administrate la instanță, dar și la urmărire penală și, nu s-au identificat cereri esențiale formulate de inculpat sau parchet - de natură a garanta drepturile acestora și de a influența soluția procesului - asupra cărora instanța să nu se fi pronunțat.

Faptul că instanța a interpretat greșit probele ( pentru considerentele ce le vom arăta în continuare) și, prin aceasta a pronunțat o soluție greșită, iar instanța de control judiciar poate, prin remedierea acestui aspect să pronunțe o altă soluție - nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al inculpatului, care, asistat de apărător ales, a avut posibilitatea în tot cursul procesului să propună probe în apărare, care să combată eventual, probele invocate de parchet în apărare.

Cât privește al doilea motiv de recurs - greșita achitare a inculpatului,

pe motiv că fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală - Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel că, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.16 C., recursul formulat de parchet va fi admis în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.

Astfel, eronat a interpretat instanța ca relevante în susținerea variantei inculpatului ( că ar fi consumat băuturi alcoolice la barul „.) depozițiile martorilor K. I. și L. A. M. A. nu au arătat în mod cert că inculpatul și martorul B. M. au fost în local în dimineața zilei de (...), au arătat că nu îi recunosc pe cei doi ( după fotografii), ci doar că se obișnuiește ca acest lucru să se întâmple, adică unii clienți să vină cu băutură din afara barului și să o consume în bar și că nu exclud prezența celor doi în bar la data respectivă.

Nu se poate stabili așadar, cu certitudine, prezența inculpatului și a martorului B. în barul respectiv și, implicit, consumul de alcool al inculpatului în dimineața incidentului, doar din simpla presupunere a celor doi angajați ai barului, că s-ar fi putut afla în bar acești clienți. Mai mult, în condițiile în care inculpatul, în declarația din (...) declară că a cerut permisiunea angajaților de a aduce alcool din afară, este puțin credibil ca aceștia să nu-și aducă aminte o astfel de împrejurare, care nu se întâmplă atât de frecvent.

Aceasta și în contextul în care, declarația inculpatului în acest sens nu poate fi apreciată ca sinceră, având în vedere poziția sa oscilantă de-a lungul procesului ( în prima declarație din (...), inculpatul și martorul precizează doar consumul de alcool în acest bar, nu și faptul că băutura a fost adusă din afară), cu privire la cantitățile de alcool consumate și intervalul orar de consum, ultima variantă necoroborându-se cu restul probelor, în special cu cele științifice.

Nu poate fi acceptată explicația inculpatului ( primită, de asemenea, cu multă ușurință de către instanță), că ar fi fost speriat la momentul recoltării probelor biologice și de aceea, ar fi declarat un alt consum de alcool - câtă vreme, inculpatul era agent de poliție la B. R. și, în virtutea atribuțiilor de serviciu, avea cunoștință despre astfel de proceduri, despre relevanța și importanța datelor furnizate de cel căruia i se recoltează probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, cu atât mai mult, cu cât, rezultă că nu ar fi fost foarte afectat de consumul de alcool, deci influența alcoolului încă nu-și pusese amprenta asupra funcțiilor organismului.

Faptul că ( așa cum în mod facil, a reținut instanța, ca având valoare elocventă, determinantă) din depozițiilor martorilor D. G., D. T. A. și C. E. și din mențiunea din buletinul de examinare clinică de la data recoltării probelor biologice - rezultă că inculpatul nu părea sub influența alcoolului - nu poate fi determinant, nu poate răsturna proba științifică de stabilire a alcoolemiei ( buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și expertiza de calcul retroactiv al alcoolemiei).

Nu este corectă deducția instanței că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în barul Obsession, atât timp cât această împrejurarea este dovedită cu declarațiile martorului B. M., atât de la urmărire penală, cât și din fața instanței ( fila 26 dos. u.p. și fila 6 dos. inst.), martorei G. I. M., care a susținut constant că în anturajul în care s-a aflat în club s-a consumat alcool, mai exact i-a văzut pe băieți care au băut alcool , doar că nu știe ce s- a consumat ( filele 152 dos. u.p. și 17 dos. inst.), declarația inculpatului din fața medicului de gardă, în care a susținut că a băut 300 ml whisky în intervalul orar 23.00 - 02.00, declarație avută în vedere, împreună cu rezultatele din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și la efectuarea expertizei medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei din (...) ( fila 113 dos. u.p. ). Se reține ca reflectând realitatea această din urmă expertiză, întrucât are la bază declarația considerată sinceră a inculpatului privind consumul de alcool și intervalul orar și, pentru că se coroborează cu restul probelor testimoniale administrate în cauză.

De altfel, chiar dacă cu concluzii diferite, ambele expertize relevă aceeași împrejurare esențială pentru caracterizarea poziției ulterioare a

inculpatului, ca nesinceră - și anume o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcord anț ă ce se d atore az ă unu i con su m de b ău tu ri alcoolice mai mare decât cel declarat.

Pentru toate aceste considerente, reținând comiterea de către inculpat a infracțiunii deduse judecății, din probele anterior menționate, Curtea va admite recursul formulat în cauză în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C. împotriva sentinței penale nr. 1.265 din (...) a Judecătoriei C.-N., care va fi casată în întregime și rejudecând, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.

195/2002 va dispune condamnarea inculpatului H. F. I., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 C. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune (pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani închisoare); gradul de pericol social al faptei săvârșite - relativ ridicat, raportat la natura și importanța relațiilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările comiterii faptei ( acțiunea inculpatului soldându-se cu un eveniment rutier, în care au fost vătămate două persoane); persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu a o atitudine nesinceră în cursul procesului.

S-a apreciat astfel că, o pedeapsă situată la nivelul minimului special prevăzut de lege va fi în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 C.

Se va face aplicarea dispoz. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv, se va interzice inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei închisorii.

Deoarece pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, se va dispune în baza art.81,82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării condiționate (săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare).

În baza art.71 alin.5 C. pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din

FMJLC pentru av. Stan A. C..

În baza art.191 alin.1 C. va fi obligat inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat la fond, iar în baza art.192 alin.3 C. restul cheltuielilor judiciare ocazionate cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU A. M.IVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În conformitate cu prevederile art.38515 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1265 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în întregime și rejudecând:

Condamnă pe inculpatul H. F. I., fiul lui F. I. și A., născut la (...) în G., cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în G. str. C. nr. 8, CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare.

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.

Conform art.81,82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe un termen de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii prev. art.71, 64 lit. a teza a II-a Cod penal.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJLC pentru av.

Stan A. C..

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea fondului în sumă de 600 lei vor fi suportate de inculpat, restul cheltuielilor judiciare ocazionate cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. ANA C. V. G.

GREFIER M. B.

Red.A.C./ Dact.H.C.

4 ex./15 mai 2012

Jud.fond: O.C.

← Decizia penală nr. 827/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 697/2012, Curtea de Apel Cluj