Încheierea penală nr. 1101/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 1101/R/2012
Ședința publică din 3 august 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
JUDECĂTORI: V. C.- președinte secție
: M. B.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C. S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. I. M. împotriva încheierii penale nr. 92 din 31 iulie 2012, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev de art. 20 Cod penal, raportat la art 174 combinat cu art 175 lit i Cod penal, cauza având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în conformitate cu prevederile art 145 Cod procedură penală. De asemenea, solicită a se constata că hotărârea nu este motivată, fiind preluate argumentele din încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, nu s-au analizat probele, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, în acest sens impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de apărătorul inculpatului că, în conformitate cu art.15 alin.1 Cod procedură penală, judecătorul trebuie să răspundă la două întrebări esențiale și anume: dacă mai este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a asigura garanțiile procesual penale bunei desfășurări a procesului penal în prezenta cauză penală și dacă punerea în libertate a inculpatului este de natură a prezenta un pericol viitor și concret pentru ordinea publică. În prezenta cauză, nici o probă nu a putut fi administrată și nici invocată pentru a fi în măsură a dovedi că judecarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un asemenea pericol concret pentru ordinea publică și conform art 66 Cod procedură penală sarcina probei revine organului judiciar penal.
Solicită instanței de recurs a se avea în vedere natura și modalitatea concretă în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunea reținută în sarcina sa, probleme reale ridicând însăși încadrarea juridică a infracțiunii, faptul că până la acest moment procesual parchetul nu a reușit să dovedească existența intenției de a ucide, în ce îl privește pe inculpatul R., întreg materialul probator demonstrând existența unei stări conflictuale între părți, astfel că, consideră apărătorul inculpatului că ne aflăm în prezenta infracțiunii de vătămare corporală gravă în forma prevăzută de art 182 alin 2 din Codul penal. Cert este că faptele s-au comis pe fondul stării de provocare, determinată de conduita părții vătămate și a grupului de rromi din care acesta făcea parte, astfel că în mod cert în cauză sunt aplicabile prevederile art 73 lit b din Codul penal, vizând circumstanța legală a scuzei provocării. În cauză prezintă relevanță și faptul că s-a dovedit împrejurarea că actele de agresiune nu s-au produs în public, ci în câmp deschis, pe timp de noapte și doar în prezența unui singur martor.
Se mai solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră și cooperantă avută de inculpat pe întreg parcursul fazei de urmărire penală, când și-a asumat responsabilitatea actelor de agresiune imputate, precizând în detaliu modalitatea lor de comitere, menționând că nu a vrut decât să aplice o corecție părții vătămate și nu să ucidă; împrejurarea că posedă o pregătire școlară redusă, fiind absolvent a numai 8 (opt) clase elementare, absolvite cu destulă dificultate; nu are antecedente penale, precum și conduita bună avută anterior și confirmată de caracterizările și aprecierile depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului arată că, trebuie demonstrat caracterul necesar al menținerii măsurii privative de libertate pentru o derulare corectă și operativă a întregii faze de urmărire penală și pe de altă parte, să se facă dovada ineficienței celorlalte măsuri preventive pentru realizarea cu aceeași eficiență a scopurilor prevăzute de art 136 alin 1 Cod procedură penală, având în vedere prezumția de libertate constituită în favoarea celui acuzat și caracterul de excepție al măsurii preventive.
Caracterul rezonabil al duratei acestei măsuri preventive nu poate fi evaluat in abstracto, ci evaluat în funcție de particularitățile concrete ale fiecărei cauzei, sens în care C. a stabilit că menținerea încarcerării unei persoane nu se justifică decât dacă indicii și probe concrete dovedesc și pe mai departe utilitatea acestei măsuri preventive.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică. Cele două temeiuri de casare invocate de apărătorul ales al inculpatului, consideră că în ciuda argumentelor arătate în fața instanței de recurs, nu sunt fondate. De asemenea și solicitarea trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nu este întemeiată. Redactarea nu poate fi un argument de casare a acestei încheieri, raportat la dispozițiile legale și la probele pe care se întemeiază, instanța verificând dacă sunt realizate condițiile legale.
Aceeași practică judiciară a C. reclamă și permit luarea unei astfel de măsuri a arestului preventiv, menționând că temeiurile prevăzute de dispozițiile art 148 lit f Cod procedură penală sunt incidente în continuare. Raportat la poziția inculpatului, consideră că se impune menținerea arestului preventiv luată față de acesta. L. inculpatului în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezidând din natura faptelor, fiind vorba de infracțiuni îndreptate contra vieții; gravitatea deosebită a faptelor imputate, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire a acestora și urmările grave produse. Din actele de urmărire penală administrate până în prezent în cauză rezultă că, inculpatul a aplicat lovituri repetate cu pumnii, picioarele, în zone vitale, provocând leziuni grave părții vătămate, printre altele, fractură fronto-temporo-parietală stânga, fractură maxilar stâng, fractură perete superior orbită stânga. În cauza urmează a mai fi efectuate o serie de acte de urmărire penală, audieri, confruntări și alte acte ce se vor impune. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii măsurii arestului preventiv.
Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul R. I. M. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, recunoaște că a lovit partea vătămată. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 92/C/31 iulie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpații P. I., fiul lui V. și F., ns. la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., dom. în com. M., sat M. nr. 544, jud. C., CNP 1. și R. I. M., fiul lui R. și V., ns. la data de (...) în com. M., jud. C., dom. în com. M., sat M. nr. 387, jud. C., CNP
1.,
- pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 04 august 2012 și până la data de 02 septembrie 2012 inclusiv.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.189 C.p.p., s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. onorariu avocațial parțial din oficiu în sumă de 100 lei cuvenit av. Leahu M., ce se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații P. I. și R. I. M., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv, arătând în motivare în esență faptul că, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, menținerea ei fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Inculpații sunt cercetați în dosar nr. 880/P/2012 al P.ui de pe lângă
Tribunalul Cluj, fiecare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.i C.pen., reținându-se în esență faptul că, în seara zilei de 4 iulie 2012, pe raza localității M., jud. C., în mod repetat, inclusiv pe drumul public, sus-numiții au agresat-o fizic pe persoana vătămată V. O. A., lovind-o în mod repetat și în mai multe episoade, inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ, cu pumnii, picioarele, pari, provocându-i leziuni grave - fractură fronto-temporo parietală stânga cu interceptarea orbitei, fractură temporo-parietală dreapta, fractură de sinus maxilar stâng -, leziuni ce necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale și îi pun în pericol viața.
Prin Încheierea penală 84/C/(...) a T. C., s-a dispus în temeiul art.149/1 și art.148 al.1 lit.f C.p.p., arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 zile, începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv.
În cauză subzistă indiciile temeinice prev. de art.68/1C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că, inculpații sunt autorii pretinselor fapte pentru care sunt cercetați; aceste indicii sunt relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală; procese- verbale; concluziile preliminare formulate de I. C.-N. conform cărora numitul V. O. A. prezintă leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor; leziunile necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale; leziunile au pus în primejdie viața victimei; leziunile pot data din data de (...); declarația părții vătămate; declarațiile martorilor audiați în cauză; procese-verbale de confruntare, toate coroborate cu declarațiile inculpaților care recunosc comiterea faptelor în materialitatea lor, invocând în apărare faptul că, au fost provocați de persoana vătămată aflată în stare de ebrietate.
Temeiul prev. de art. 148 al.1 lit. f C.p.p. subzistă, având în vedere că, pentru infracțiunile deduse judecății, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
L. în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezidă mai întâi din natura faptelor, fiind vorba de infracțiuni îndreptate contra vieții; gravitatea deosebită a faptelor imputate, concretizată în modul și mijloacele de săvârșire a acestora; urmările grave produse;
Astfel, din actele de urmărire penală administrate până în prezent în cauză rezultă că, inculpații au aplicat lovituri repetate cu pumnii, picioarele, inclusiv pari, în zone vitale, provocând leziuni grave părții vătămate, printre altele, fractură fronto- temporo-parietală stânga, fractură fronto-temporo-parietală dreapta, fractură maxilar stâng, fractură perete superior orbită stânga.
Totodată, urmărirea penală nu a fost finalizată, pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului, urmează a fi comunicat de către IML C., raportul de constatare medico-legală privind partea vătămată; nu au fost emise constatările tehnico-științifice privind comportamentul simulat al inculpaților; de asemenea, urmează a mai fi efectuate o serie de acte de urmărire penală: audieri, confruntări și alte acte ce se vor impune.
Față de cele arătate, instanța a apreciat propunerea formulată de P. de pe lângă T. C. ca fiind întemeiată pentru buna desfășurare a procesului penal și, pe cale de consecință, a admis-o.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul R. I. M., solicitând casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului, s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate și nu a indicat probele din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că în cauză este posibil a se da o altă încadrare juridică faptei, având în vedere că din harta depusă la dosar rezultă că locul săvârșirii faptei nu este un loc public, iar din probele administrate în cauză rezultă că fapta s-a comis în condițiile disp.art.73 lit.b C.pen. și aceasta se poate desprinde din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat că în fața casei inculpatului a avut loc un incident.
Totodată, în raport de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a avut un comportament corespunzător în cursul urmăririi penale și circumstanțele reale ale cauzei, împrejurarea că probațiunea este aproape epuizată, urmând a se efectua doar o expertiză medico-legală, nu se poate reține că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și deci nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, reține următoarele:
Inculpatul R. I. M. este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 rap.la art.174 C.pen., art.175 lit.i C.pen., de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin încheierea penală nr.84/C din 06 iulie 2012 a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. I. M. pe 29 de zile, începând cu data de 06 iulie 2012 până la 03 august 2012, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit. f C.pr.pen.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut că în seara zilei de 4 iulie 2012, pe raza localității M., jud. C., în mod repetat, inclusiv pe drumul public, inculpatul R.
I. M., împreună cu inculpatul P. I. au agresat-o fizic pe persoana vătămată V. O. A., lovind-o în mod repetat și în mai multe episoade, inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ, cu pumnii, picioarele, pari, provocându-i leziuni grave - fractură fronto- temporo parietală stânga cu interceptarea orbitei, fractură temporo-parietală dreapta, fractură de sinus maxilar stâng -, leziuni ce necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale și îi pun în pericol viața.
În prezenta cauză, P. de pe Tribunalul Cluj a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea raportului de constatare medico- legală de către IML C., audierea martorilor, efectuarea confruntărilor, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
Potrivit art.155 alin.1 C. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând considerentele încheierii atacate, se observă că instanța de fond a analizat temeiurile arestării preventive și împrejurarea dacă acestea mai subzistă și impun în continuare privarea de libertate. A. invocate de inculpat în motivele de recurs în legătură cu analiza unor probe nu sunt de natură a atrage nulitatea hotărârii și aprecierea că aceasta nu este motivată, întrucât în faza de urmărire penală și în speță, în soluționarea cererii de prelungire a duratei arestării preventive nu se impune o astfel de analiză, după cum se menționează în textul de lege enunțat.
Împrejurarea că odată cu concluziile puse în apărarea inculpatului la soluționarea cererii de prelungire s-a solicitat luarea unei alte măsuri preventive și nu aceea a arestării, iar instanța nu a menționat expres că nu va adopta o astfel de soluție, nu este de natură a atrage casarea pentru nemotivare, întrucât stabilind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.155 și urm.C.pr.pen., dispunând prelungirea arestării preventive, s-a pronunțat implicit și asupra inoportunității luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
În ceea ce privește soluția atacată, în cauza de față, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume cele prev.de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. nu s-au modificat, iar acestea impun în continuare privarea de libertate, în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.155 și urm.C.pr.pen., dispunând prelungirea măsurii arestării preventive.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, în această fază procesuală, instanțele investite cu prelungirea măsurii arestării preventive nu pot analiza decât încadrarea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și probele care susțin indiciile temeinice în sensul disp.art.68/1 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul R. I. M., împreună cu inculpatul P. I. sunt autorii faptei pentru care au fost cercetați, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea în legătură cu care s-a dispus arestarea preventivă.
În același timp, împrejurările de fapt care ar putea atrage reținerea disp.art.73 lit.b C.pen. nu pot fi apreciate în acest cadru procesual, deoarece impun o analiză a probelor administrate în condițiile în care urmărirea penală nu a fost finalizată și vizează fondul cauzei.
Din declarațiile părților, ale martorilor audiați și concluziile preliminare ale
IML C. N. au rezultat indicii că în seara zilei de 4 iulie 2012, inculpații ar fi agresat fizic pe partea vătămată V. O. A., lovind-o în mod repetat, inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ cu pumnii, picioarele, pari, determinând leziuni grave inclusiv la nivelul capului, ce au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în pericol viața.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptei, împrejurarea că este îndreptată împotriva vieții unei persoane, că a fost comisă prin agresiuni repetate și cu lovituri în zone vitale, chiar și cu picioarele și pari imediat după ce victima a căzut la pământ, prelungirea măsurii arestării preventive se impune, atât pentru a preveni săvârșirea unor astfel de infracțiuni, cât și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, fapta determinând o reacție a opiniei publice care justifică acțiunea fermă a autorităților în astfel de situații.
Inculpatul a fost arestat preventiv doar la data de 4 iulie 2012 și nu se poate considera că după 30 zile, pericolul pe care lăsarea sa în libertate pentru ordinea publică îl prezintă s-a diminuat, iar temeiurile inițiale nu ar impune privarea de libertate în continuare.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că în anumite situații, gravitatea faptei justifică o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp prin prisma pericolului determinat de reacția opiniei publice în raport de astfel de infracțiuni, în condițiile în care există indicii temeinice că s-a comis o infracțiune gravă cum este cea prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.pen.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată și prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței C. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că, întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, conform actelor depuse, neefectuându-se proba științifică (raportul de constatare medico-legală), nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată fiind mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.f Cod proc.pen.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceste măsuri nefiind suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, dar și un climat de liniște și securitate în rândul comunității.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.f C., raportat la art.155 și 159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. I. M., aflat în arestul IPJ CLUJ, împotriva încheierii penale nr. 92/C/2012 din 31 iulie 2012 a T.ui C.
Obligă pe inculpatul R. I. M. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 august 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. V. C. M. B.
GREFIER M. N.
Red. C.I./M.N.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 392/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
