Decizia penală nr. 1812/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA PENALĂ NR.1812/R/2012
Ședința publică din 18 decembrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G.IER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A., împotriva sentinței penale nr.972/(...), pronunțată în dosar nr. (...)* al J. B., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prev.de art.215/1 al.1 Cod penal, înșelăciune, prev.de art.215 al.1 și 2 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Linca A. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. A. și partea civilă SC U. SA.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.M. O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Apărătorul inculpatului, arată că partea civilă a fost radiată iar în cadrul procedurii de lichidare a fost atrasă și răspunderea și a fost numit un lichidator judiciar, depunând în acest sens extrase de pe site-ul T. G. cu numerele de dosare formate, menționând totodată că pe tot parcursul judecății de fond a fost citat lichidatorul. F. de această împrejurare, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea efectuării unei adrese la Tribunalul Gorj pentru atașarea sentințelor comerciale pronunțate în dosarele menționate pe site.
Reprezentantul P., menționează că dacă cererea de amânare este pentru lipsa de procedură cu lichidatorul judiciar, nu se opune dar pentru alte motive se opune amânării cauzei.
Apărătorul inculpatului, referitor la SC M. P. S. arată că instanța a reținut că a fost radiată în 2009 însă de pe portaul instanței rezultă că este radiată în anul 2007, fiind vorba astfel despre o eroare materială.
Instanța, deliberând, respinge cererile formulate de apărătorul inculpatului, apreciind că nu sunt utile și concludente cauzei.
Apărătorul inculpatului, depune la dosar motivele de recurs solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Linca A. C., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. A. și partea civilă SC U. SA.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului arată că la pagina 913 există o încheiere de înlăturarea omisiunii vădite care nu a fost comunicată părților.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu privire la motivele de nelegalitate, arată că prima instanță a încălcat dispozițiile relative la sesizarea instanței, respectiv cele privind verificarea sesizării; hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; greșita soluționare a laturii civile; nu se indică temeiul juridic în baza căruia s-a dispus anularea unor acte false și inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată.
Motivele de netemeinicie a hotărârii primei instanțe constau în analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și civile lipsesc, instanța preluând integral conținutul rechizitoriului; instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriului administrat reținând greșit săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
Cu privire la actul de sesizare, se poate observa că acesta nu cuprinde mențiunea „ verificat sub aspectul legalității și temeiniciei „ lipsa acestei mențiuni atrăgând neregularitatea actului de sesizare în condițiile art.300 alin.2
C.pr.pen.
Apreciază că în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de delapidare, fără a motiva această soluție și fără a individualiza acțiunile săvârșite. Nu reiese dacă inculpatul a avut calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare. Din probele dosarului reiese că inculpatul nu avea un contact direct și material cu bunurile societății SC U. R. SA ci doar un contact virtual, juridic și supus cenzurii conducerii executive. Inculpatul își desfășura activitatea în B. și de acolo își exercita atribuțiile de președinte al consiliului de administrație, prin urmare, însușirea ca modalitate de sustragere ar fi presupus un contact direct cu suma de 81.000 lei pe care ar fi scos-o din detenția persoanei juridice. Pe de altă parte, intenția inculpatului la momentul la care a dispus virarea sumelor către el, nu a fost aceea de însușire ci de a lua un avans de la SC U. R. SA în vederea prospectării pieței externe. Inculpatul nu a avut niciodată atribuții de primirea, păstrarea și dispoziția asupra banilor SC U. R. SA astfel că acesta nici nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare. Din probele administrate rezultă mecanismul restituirii sumei de 1030 miliarde lei în mod indirect. Dacă intenția inculpatului ar fi fost aceea de însușire pe nedrept, nimic nu l-ar fi împiedicat să nu recunoască dispozițiile date în vederea scoaterii sumelor de bani din caseria unității. Inculpatul a solicitat directorului economic transferul unei sume de bani care s-a realizat cu aprobarea și știința conducerii societății, prin urmare, prejudiciul s-a produs prin fapta organelor de conducere. Așa cum se precizează și în răspunsul expertei P. M., în prima jumătate a anului 2004, gestionarea resurselor financiare ale SC U. R. SA, a fost asigurată de conducerea executivă, prin urmare, inculpatul nu și-a putut însuși sumele de bani atâta timp cât acesta nu gestiona resursele financiare. În anul 2004, creditorul fiscal DGFP G. a formulat cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC U. R. SA iar la scurt timp a fost numit în calitate de administrator judiciar SCP S. S. În dosarul nr. (...) soluționat de Tribunalul Argeș, lichidatorul judiciar a formulat o cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere ale SC U. R. SA, inculpatul fiind obligat să aducă la masa credală suma de
30.000.450,22 lei, sumă în care sunt incluse și despăgubirile solicitate pe calea acțiunii civile.
Confiam concluziilor experților contabili, instanța a reținut că inculpatului i s-a plătit în numerar doar suma de 43.000 RON iar prin constituirea de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 81.000 lei noi, în final suma fiind reactulizată, însă, instanța nu a motivat această soluție.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se reține că inculpatul ar fi atribuit numere false de înregistrare contractului de vânzare cumpărare nr.1. și ofertei nr.117/2004. La dosarul de urmărire penală au fost depuse două acte, oferta fiind adresată societății SC Metrou S. și nu SC M. P. S. Instanța de fond nu a clarificat dacă această ofertă a fost adresată societății constituite parte civilă și dacă menționarea greșită a denumirii societății ar avea vreo consecință juridică.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, rezultă din declarația martorului
R. I. că inițiativa cu privire la achiziționarea fierului vechi i-a aparținut în mare măsură. A doua zi, cu toate că prețurile i s-au părut suspect de mici, la insistența cuscrului său S. I. și a lui T. A., s-a deplasat la sediul firmei A. G. în vederea semnării contractului. La data la care a acceptat să plătească în avans deșeurile fieroase, reprezentantul socității M. P. S. știa că activitatea SC U. SA era afectată de greva salariaților și că existau probleme de lichidități care ar fi putut să întârzie livrarea deșeurilor. Pe de altă parte, societatea păgubită deși se consideră înșelată, acceptă compensarea unei părți din datorie și se înscrie la masa credală cu suma restantă. Susține că un contract nul pentru lipsa consimțământului invocată într-o acțiune civilă alăturată acțiunii penale, nu poate fi valabil într-o acțiune comercială și nu ar fi putut produce efecte juridice. T. reținut că SC M. P. S. a fost radiată în 2007 și nu 2009 , fiind supusă procedurii falimentului. Odată cu numirea lichidatorului, acesta ar fi trebuit introdus în cauză însă acest lucru nu a avut loc. La dosarul cauzei nu există nici o precizare de acțiune prin care să se indice cine este persoana îndreptățită la repararea prejudiciului și nu există date referitoare la soluția dată în dosarul de insolvență.
Prima instanță trebuia să rețină că partea civilă SC M. P. a pierdut una din condițiile esențiale pentru a putea susține o acțiune civilă, aceea de a avea capacitatea de folosință. În mod nelegal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 170.000 lei în condițiile în care nu s-a stabilit că inculpatul a dobândit această sumă.
Pentru toate acestea, solicită în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., în subsidiar, aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus cu reținerea de circumstanțe atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a și c C.penal. Solicită a se consta că infracțiunile deduse judecății se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.2. a T. B. și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.216/F/2005 a T. B. Năsăud, motiv pentru care solicită contopirea acestora în pedeapsa anterioară de 4 ani, dispunându-se ca aceasta să fie pedeapsa rezultantă, executorie prin înlăturarea sporului de șase luni.
Consideră că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 C.penal. La reindivudualizarea pedepsei solicită a se avea în vedere că inculpatul nu prezintă un pericol social concret de natură a justifica aplicarea unui regim sancționator excesiv de sever. A., arată că aceste fapte s-au comis în condițiile în care inculpatul C. A. junior se afla implicat în activități economice desfășurate în baza unui statut legal. Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită bună, este absolvent al Universității din B., are asigurate venituri din surse licite și are o familie respectată în societate. Pe de altă parte, prin obligarea inculpatului la executarea unei pedepse rezultante în regim de detenție, consideră că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără sporul aplicat.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cu privire la nelegalitatea actului de sesizare, nu trebuie omis că acesta a fost emis în 2004 când era o altă procedură iar desfășurarea activității în primă instanță s-a realizat în anul 2005, înainte de modificările C. de P. Penală astfel că este tardiv pentru a se discuta această problemă. Pe de altă parte, instața de fond a reluat starea de fapt prin trimiterea la probele cauzei stabilind vinovăția inculpatului cu privire la toate cele trei infracțiuni și a înlăturat motivat apărările pe care inculpatul le-a făcut. Legat de infracțiunea de delapidare, face trimitere la art.147 alin.2 C.penal cu privire la calitatea persoanei astfel încât nu este nici o problemă cu privire la această calitate. Cu privire la infracțiunea de fals, arată că plăsmuirea unui act în întregime în fals precum și adăugirile și aspectele nereale se încadrează în cadrul acestei infracțiuni. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, arată că din declarațiile martorilor rezultă că există această infracțiune. Este clar că acelei părți vătămate nu i s-a livrat ceea ce i s-a promis. Instanța a analizat apărările inculpatului și starea de fapt prin probele existente și nu există nici o contradicție între aspectele invocate și redactate în considerente și aspectele care apar în dispozitivul hotărârii. Apreciază că și latura civilă a fost corect soluționată, inculpatul fiind obligat la despăgubiri către partea civilă. S-a constatat că cealaltă parte civilă a fost radiată, că reprezentantul acesteia care ar fi putut să exercite acțiunea civilă nu a mai formulat astfel de lucruri, motiv pentru care s-a procedat la confiscarea sumei.
Cât privește individualizarea pedepsei, nu este de acord cu solicitarea apărătorului inculpatului în sensul că dacă în acea condamnare anterioară s-au reținut anumite circumstanțe atenuante trebuie reținute și în această cauză.
Consideră că nu se poate reține în mod automat și în această cauză circumstanțe atenuante ținând cont că inculpatul nu era la prima abatere, ținând cont de poziția procesuală negativă adoptată de inculpat, de faptul că nu a recunoscut faptele în ciuda probelor existente la dosar.
Apărătorul inculpatului, solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.
Instanța, pune în vedere apărătorului inculpatului că dacă în cursul deliberării va constata că se impune amânarea pronunțării, se va comunica acest lucru.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 972 pronunțată la data de 4 iulie 2012 de
Judecătoria Bistrița, în temeiul art. 334 C. s-a admis cererea formulată de reprezentantul M. P. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 C. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 C.
S-a dispus condamnarea inculpatului C. A., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în Sibiu, domiciliat în mun. B., str. L. B., nr.5, jud. B., necăsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1 C. cu aplic. art. 41 alin.2 C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că faptele deduse judecății sunt comise în concurs real prev. de art. 33 lit.a C. atât între ele cât și cu faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C. prin S. 2. a T. B. secț.II penală definitivă la data de (...).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C. prin S. 2. a T. B. secț.II penală definitivă prin D. 3. (...) a Î.C.C.J., în elementele sale componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
-3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.257 C. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C. aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,4,5 C. cu aplic. art. 41 alin.2 C., art. 74 lit.a, 76 alin.2 C. prin S. a T. B-N, pedeapsă a cărei suspendare a executării sub supraveghere a fost anulată.
În temeiul art. 86/1 alin.1 C. rap. la art. 85 C. s-a menținut anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin S. a T. B-N și în temeiul art. 33 lit.a C. rap. la art. 34 lit.b C. s-au fost contopite toate pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea respectiv 4 ani închisoare ca pedeapsă principală la care s-a aplicat sporul de 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C., inculpatul având de executat pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b C., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b C.
În baza art. 88 C. s-a dedus din durata închisorii pronunțate reținerea din data de (...), reținerea și arestul preventiv din perioada (...)-(...), (...)-(...).
S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător prezente sentințe.
A fost obligat inculpatul C. A. la plata sumei de 81.209,6 lei vechi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC U. R. SA prin lichidator judiciar SC S. S.
S-a constatat că partea vătămată SC M. P. S. T.-Jiu este radiată din data de (...) iar unicul asociat, numitul R. I. nu s-a constituit în nume propriu, parte civilă în cauză.
În temeiul art.118 lit.e C. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de
170.000 lei vechi, iar în baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 12.000 lei vechi cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
S. U. S. R. era o societate comercială cu capital integral privat de la sfârșitul lunii septembrie 1999, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 9 iunie 1999 între fostul F.P.S. și C. jr. A. din municipiul B.
C. de administrație societății a fost constituit de C. A. jr. ca președinte, membrii acestuia fiind inculpatul C. A. și N. V., în calitate de membru.
În perioada martie-iunie 2004, conducerea executivă a societății a fost asigurată de numiții B. I. și D. E., director general, respectiv, director economic.
După privatizare, S. U. S. R., deși a fost preluată cu datorii consistente către bugetul statului, noii acționari nu și le-au achitat, acestea crescând mereu. În plus, situația financiară a societății s-a înrăutățit continuu ca urmare a faptului că acționarii au rulat sume importante prin intermediul a zece societăți clin municipiul B. care le aparțineau. în final, neplata salariilor și a datoriilor către bugetul statului au adus întreprinderea în incapacitate de plată, rezultatul fiind ample mișcări de protest ale salariaților și diminuarea drastică a activității. în luna mai 2004, prin hotărâre judecătorească s-a dispus reorganizarea societății, fiind numit administrator judiciar (dosar F. 106/2004 al T. G.).
1. D. în societate angajații începuseră să protesteze din ce în ce mai vehement pentru că nu li se achitau salariile, în desconsiderarea lor și în interesul de a-și însuși sume de bani de care să dispună după bunul plac, inculpatul C. A., președinte al C.ui de A., a dispus să-l fie plătită suma totală de
810.000.000 lei vechi în perioada 9 martie - 2 aprilie 2004.
Dispozițiile au fost date numitei D. E., director economic al S. U. S. R., aceasta conformându-se, cu toate că avea deplină cunoștință că sumele de bani din cont nu puteau fi folosite decât pentru plata drepturilor bănești ale angajaților. Facem precizarea că în perioada respectivă, ca de altfel și mai înainte, conturile S. U. S. R. fuseseră blocate de Ministerul Finanțelor Publice ca urmare a neplății datoriilor de sute le miliarde de lei vechi către stat.
La rândul ei, numita D. E. a dispus numitei G. C., casiera unității, să scoată de la bancă cu file cec sumele respective și să le expedieze acolo unde i se indică.
A., la 9 martie 2004, D. E., după ce a primit banii scoși de la bancă de la G. C. a expediat suma de 60.000.000 lei vechi on-line pe numele lui Ș. I., domiciliat în B.
La 11 martie 2004, D. E. și G. C. au mers la S. G. a B. și au ridicat cu filă cec suma de 300.000.000 lei vechi.
În continuare, D. E. s~a deplasat în fața sediului S. N. a L. O., situată în centrul municipiului Tg. Jiu și i-a predat inculpatului C. A. suma respectivă.
La 18 martie 2004, G. C. a scos din bancă suma de 70.000.000 lei vechi pe care a expediat-o on-line lui Ș. I., la B.
În mod similar a procedat și la 30 martie 2004, când a expediat on-line lui
D. I. S. din B. suma de 90.000.000 lei vechi.
La 2 aprilie 2004, în baza indicațiilor date de D. E., învinuita G. C. a mers la R. B. - S. B. și a virat în numele S. U. S. R. suma de 290.000.000 lei vechi în contul personal al inculpatului C. A. - tatăl.
Se impune să precizăm că, de fiecare dată, sumele au fost date sau expediate fără nici un document legal.
Începând cu 15-16 aprilie 2004, angajații S. U. S. R. au intrat în grevă, au ocupat mai întâi curtea întreprinderii și mai apoi au blocat circulația pe drumul european Filiași - Tg. Jiu pentru a atrage atenția autorităților asupra situației create în scopul satisfacerii cerințelor legitime a plății drepturilor bănești.
Inculpatul C. A. nu a luat niciodată legătura cu sindicatul salariaților și nici nu a mai venit la sediul S. U. S. R.
Datorită faptului că G. C. nu putea să justifice legal situația casei, ea a luat legătura cu conducerea executivă a S. U. S. R., solicitând ajutorul.
Un prim demers a fost făcut cu „nota informativă" înregistrată la S. U. S. R. sub nr. 1516 din 16 aprilie 2004 prin care învinuitul C. A. era rugat să ajute societatea să justifice sumele expediate.
Cu ocazia deplasării la sediul firmelor din B. a inculpatului C. A., numiții
B. I. și D. E. au reușit să obțină de la acesta patru dispoziții de plată în sumă totala de 720.000.000 lei vechi, toate completate de inculpatul C. A. - tatăl și semnate de primirea a 430.000.000 lei vechi de învinuitul C. A. - fiul și de
290.000.000 lei vechi de către învinuitul C. A. - tatăl. Ca scop al plății a fost înscris „avans spre decontare".
Pentru că sumele de mai sus nu puteau face obiectul unei asemenea plăți, ele trebuind obligatoriu să fie făcute pentru plata drepturilor bănești, conducerea executivă a societății a refuzat să le semneze întrucât se încălcau normele legale. Învinuita G. C. a justificat în registrul de casă plățile respective cu dispozițiile de plată în forma primită și cu copiile foii de vărsământ și mandatelor on-line, urmând a se clarifica ulterior situația creată.
Inculpatul C. A. - fiul a recunoscut primirea sumei totale de 810.000.000 lei vechi, cu motivarea că Ș. I. și D. I.-S. îi sunt persoane cunoscute și de încredere, ce au fost angajate la alte firme ale sale și că avea nevoie de bani în locul în care indica unde să i se trimită deoarece se deplasa în interes de afaceri în B. și B.
În apărarea sa, inculpatul C. A. - fiul a susținut că suma i-a fost necesară
„pentru prospectarea pieței interne, ce avea ca finalitate un export în Africa de
Sud" și că, personal, ca persoană fizică, a alimentat conturile S. U. S. R. cu sume mult mai mari decât 810.000.000 lei vechi.
În opinia procurorului însă s-a reținut că în primul rând, dacă ar fi să se accepte că motivația plăților o reprezintă avansul spre decontare, apare obligatoriu ca justificarea sumelor să fie făcută în baza unor documente ce trebuiau anexate decontului într-un interval de maximum 30 de zile. Or, cum rezultă și din declarația inculpatului și din materialul probator administrat în cauză, inculpatul C. A. - fiul nu a depus la S. J. S. R. vreun decont sau document justificativ. De asemenea, s-a reținut că este de notorietate că acordarea unui asemenea avans ar fi trebuit precedată de un referat justificativ, lucru care nu s-a întâmplat.
În al doilea rând, inculpatul C. A. - fiul nu a achitat ca persoană fizică sume de bani în contul SC U. SA. R. după ce a primit cei 810.000.000 lei vechi.
Conform extraselor de cont și documentelor anexate, S. U. S. R. a primit pentru plata salariilor restante suma de 1 miliard de lei vechi de la SC A. M. S. B. conform ordinelor de plată nr. 152 și nr. 153 din 29 aprilie 2004, cu mențiunea „plată la ordinul SC S. S. B. (cele două firme aparținând tot învinuitului C. A. - fiul). Tot pentru plata salariilor, SC U. SA R. a primit, la 30 aprilie 2004, suma de 2 miliarde lei vechi de la SC M. S. T., în condițiile ce vor fi expuse ulterior.
În concluzie, s-a reținut că inculpatul C. A. - fiul și-a însușit în interes personal suma de 810.000.000 lei vechi, tocmai în perioada în care avea serioase probleme cu plata salariilor restante din ultimele 3 luni, așa cum se menționează în comunicatul de presă al A. N. de C. din cadrul Guvernului României.
Vinovăția sa este dovedită cu declarațiile învinuiților B. I., D. E., G. C. și Ș. I., cu declarațiile martorilor S. M.-M. și S. G. precum și cu celelalte probe din dosar.
Prejudiciul nu a fost recuperat.
2. Mișcarea revendicativă (grevă) a salariaților SC U. SA R. a avut ca principal obiectiv obținerea drepturilor salariate, neplătite de 3 luni.
În atare situație, dată fiind amploarea nemulțumirilor, la sediul SC U. SA R., al P. G. și al S. N. a L. O. s-a deplasat echipa Autorității N. de C. din cadrul Guvernului României, condusă de dl. I. B.
Drept urmare, învinuitul C. A. - fiul a fost nevoit să depună diligente pentru asigurarea de moment a plății salariilor.
Neavând însă lichidități (cel puțin aparent), învinuitul C. A. - fiul a încercat să le obțină prin fraudă, de la un agent economic naiv.
În acest sens, învinuitul C. A. - fiul la rugat pe învinuitul T. T., consilier juridic de-al său, fost colonel de P. din cadrul I. G., să contacteze cunoștințe de- ale lui dispuse să plătească urgent, în avans, sume de bani în schimbul livrării de deșeuri metalice.
Numitul T. T. s-a conformat și a luat legătura telefonic cu martorul S. I., cetățean de etnie romă din Municipiul T., căruia i-a propus ca, în schimbul achiziționării de fier vechi și deșeuri de neferoase, să plătească în avans suma de 2 miliarde lei vechi.
Martorul a contactat telefonic pe partea civilă R. I., patron al SC M. P. S. T., indicându-i să ia legătura cu învinuitul C. A. - fiul pentru a aprecia asupra oportunității afacerii.
La 29 aprilie 2004, ajunsă la sediul firmelor inculpatului C. A. - fiul din B., partea civilă a fost întâmpinată de acesta, care i-a propus să-i vândă, în calitate de patron al SC U. SA R., motoare electrice pentru dezasamblare,
(transformatoare electrice pentru dezasamblare, sârmă de cupru, alte neferoase, role (noi și uzate) și fier vechi.
În acest sens, inculpatul C. A. - fiul a întocmit o (ofertă în numele S. U. SA R., pe care a înscris un număr de înregistrare fals (117/(...)), în care două din repere (motoare electrice pentru dezasamblare și sârmă clin cupru) erau oferite la 7.000, respectiv 12.000 lei vechi/Kg. Partea civilă R. I. a fost tentată să încheie această afacere întrucât, după spusele lui, numai la sârma de cupru prețul de piață era de aproximativ 80.000 lei vechi /Kg la acea dată.
În aceeași zi, la 29 aprilie 2004. a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare înregistrat sub nr. 1., dintre S. U. SA. R., reprezentată de învinuitul
C. A. - fiul și SC M. P. S. T., reprezentată de partea civilă R. I.
Obiectul contractului 1-a constituit vânzarea-cumpărarea a 300 tone motoare electrice uzate, transformatoare electrice uzate, 80.000 Kg sârmă cupru și 2.000 tone fier vechi nepregătit, cu condiția ca SC M. P. S. Tg. Jiu să achite în avans, prin virament bancar, suma de 2 miliarde lei vechi, la semnarea contractului. Prețurile convenite în contract conduc fără echivoc la concluzia că învinuitul C. A. - fiul a urmărit să-și înșele partenerul printr-o ofertă de prețuri cu mult sub valoarea reală de piață. De exemplu, prețul fierului vechi la data respectivă era în jur de 1. 200 U., în timp ce în contract prețul convenit era de
30 U.. Sârma de cupru a fost tranzacționată la prețul de 11.000 lei vechi /Kg, iar motoarele și transformatoarele electrice uzate au fost negociate la prețul de
6.000 lei vechi/Kg.
La cantitățile menționate în contract și la prețurile convenite, parcea civilă
R. I. a fost determinată să-și dea acordul deoarece, în ipoteza executării lui, câștiga în mod consistent.
Conform contractului, SC U. SA R. „garantează buna execuție a contractului și livrarea cantităților contractate cu fila cec cu seria - nr. - în valoare de 3.000.000.000 lei vechi (trei miliarde lei vechi) scadentă la (...), completată, datată și semnată de către vânzător" (f.110 dosar u.p).
Tot pentru a o determina pe partea civilă R. I. să-i facă plata de 2 miliarde lei vechi în avans, învinuitul C. A. - fiul a inserat în contract art. 12, în care se menționa explicit „în cazul în care cumpărătorul nu acoperă cu deșeuri întregul avans achitat la semnarea contractului, va restitui în termen de 3 zile suma rămasă, în caz contrar va datora penalități de 10 % din valoarea neacoperită, calculate pentru fiecare zi de întârziere".
După semnarea contractului, la sediul .firmelor din municipiul B. ale inculpatului C. A. - fiul, partea civilă R. I. l-a contactat telefonic pe tatăl său, R.
I. cerându-i ca a doua zi, pe 30 aprilie 2004, să se prezinte la BRD - S. Tg. Jiu și să depună în contul SC U. SA R. suma de 2 miliarde lei vechi.
La 30 aprilie 2004, la sediul BRD - S. G. s-au prezentat R. I., tatăl părții civile, S. I., ginerele acesteia, S. G., contabilul SC M. P. S. T. și B. S., trimis special al inculpatului C. A. - fiul.
După ce suma de 2 miliarde lei vechi a fost virată prin bancă de către SC M. P. S. T. pentru SC U. SA R., martorul B. S. a completat factura seria GJ ACA nr. 5099701 din (...) din partea SC U. SA R. către SC M. P. S. T., pentru suma de
2.000.003.250 lei vechi, reprezentând „avans plată marfă conform contract nr.
118/(...)".
Totodată, la 29 aprilie 2004, la B., inculpatul C. A. - tatăl, a eliberat două file cec emise de SC S. S. B. către SC M. P. S. Tg. Jiu, pentru suma de 3 miliarde lei vechi, scadente la (...)
Întrucât nu se făcuse nici o livrare de fier vechi și deșeuri neferoase, partea civilă R. I. a mers din nou la B. și s-a întâlnit cu cei doi învinuiți C. A., tatăl și fiul.
De această dată, învinuitul C. A. - tatăl, pentru a garanta plata sumei de 2 miliarde lei vechi sau livrarea de mărfuri conform contractului, a eliberat alte două file cec, seria BE.302 nr. 1/0182851 și nr. 00182853, de câte 1,5 miliarde iei fiecare, cu scadența la (...), emitentul fiind SC S. S. B., unde este administrator.
După ce au fost introduse la plată, filele cec au fost refuzate, motivul fiind lipsa totală de disponibil.
De altfel, din observarea rulajului contului nr. 4786020800 deschis la
BRD - S. B., se constată că la (...) soldul disponibil al SC S. S. B. era de numai
13.981.302 lei vechi, aspect ce demonstrează neîndoielnic că la data emiterii celor două file cec sus-menționate nu exista provizia necesară, ca de altfel și la data introducerii lor la plată.
Numerele de înregistrare ale ofertei și contractului de vânzare-cumpărare s-au dovedit a fi false. Din verificarea făcută la sediul SC U. SA R., a rezultat că numerele de înregistrare ale directorului general 117 și 118 clin (...), aparțin de fapt datei de (...) și se referă la o adresă către Primăria Țicleni și la o comunicare a unei hotărâri judecătorești a T. Dolj.
În registrul de înregistrare a corespondenței pe unitate, la data de (...) figurează numerele 6.864-6.903.
De altfel, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1. nici nu a fost înregistrat la SC U. SA R., motivul fiind acela că învinuitul C. A. - fiul nu a mai trecut pe la unitate.
Pe de altă parte, factura fiscală seria DJ ACA nr. 5099701 face parte dintr- un facturier care a fost luat de învinuitul M. V. în luna februarie 2004, din dispoziția învinuitului C. A. - fiul și dus acestuia la B. D. s~au făcut demersuri de către funcționarii SC U. SA R., cele două registre nu au fost restituite nici până în prezent.
Cu privire la cele de mai sus, învinuitul C. A. - fiul a refuzat să facă declarații, cu motivarea că își rezervă dreptul de a-și face apărarea la un moment pe care îl va preciza ulterior.
Învinuitul C. A. - tatăl nu a putut fi audiat întrucât, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în perioada 20-24 septembrie 2004.
La 25 septembrie 2004 a fost emis un mandat de aducere a acestuia, însă a comunicat telefonic lucrătorului de poliție că se va prezenta de bunăvoie la sediul I. G. împreună cu apărătorul ales, iar ulterior s-a internat în spital.
Din suma totală de 2 miliarde lei vechi, SC M. P. S. Tg. Jiu primit la 1 și 2 iulie 2004 var hidratat în sumă de 250.620.426 lei vechi. Facturarea mărfii s-a făcut de această dată de SC A. S. B. (tot o firmă a învinuitului C. A. - fiul cu mențiunea că privește obligația de plată stipulată în contractul nr. 118/(...)
În contextul celor expuse mai sus, s-a apreciat că vinovăția învinuitului C. A. - fiul este probată indubitabil, acesta săvârșind infracțiunile de înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa susținând și în fața instanței în ceea ce privește fapta de la punctul 1 că suma de 810.000.000 lei vechi reprezintă avans spre decontare, prin intermediar în scopul prospectării pieței internaționale și că suma a fost returnată prin SC A. M. S. B. și prin alte societăți.
Inițial, prezenta cauză s-a aflat pe rolul J. T. Jiu în fața acestei instanțe SC U. R. Sa constituindu-se prin reprezentanții săi legali parte civilă. S-au depus de către partea civilă acte justificative și precizări conform cărora suma de
1.030.000.000 lei vechi primită de la SC A. M. S. B., conform ordinelor de plată
152/(...), 1. din dispoziția SC S. S. B., nu reprezintă așa cum susține inculpatul contravaloarea avansului spre decontare și reprezintă parte din datoriile SC S. S. B., respectiv contravaloarea fierului vechi livrată către SC P. E. S. C. prin intermediar SC S. S. B., conform contractelor de vânzare cumpărare nr.
602/(...), 605/2003. În aceste contracte s-a precizat că plata contravalorii fierului vechi urmează să se facă de către SC P. E. S. C., în conturile SC S. S. B., în calitate de agent economic comisionar urmând ca acesta din urmă să achite părții civile sumele încasate după reținerea comisionului.
De asemenea, s-a mai susținut de către partea civilă în ceea ce privește fapta de la pct. 2 că susținerile inculpatului în apărarea sa conform cărora SC U. R. SA ar fir refuzat să livreze produsele contractate cu SC M. P. S. Tg. Jiu, conform contractului nr. 118/(...), sunt nereale. În realitate acest contract nu a fost încheiat și înregistrat în contabilitatea SC U. R. SA, conducerea unității nu a avut cunoștință de acest contract.
S-a mai arătat că referitor la declarațiile inculpatului conform cărora în perioada 2000-2004 societățile acestuia din B. ar fi virat către SC U. R. SA sume de peste 165.000.000.000 lei vechi pentru achitarea drepturilor bănești ale salariaților fără a avea vreo obligație în acest sens, sunt total neadevărate întrucât la data de (...) SC Phoenix Trading S. B. datora SC U. R. SA suma de
73.319.119.778,50 lei vechi sumă recunoscută personal de inculpat prin confirmarea extrasului de cont nr. 513/(...), iar SC Multitrade C. S. B. datora suma de 52.216.466.770 lei vechi conform extrasului de cont nr. 514/(...) confirmat sub semnătură de inculpat.
Prezenta cauză a fost strămutată prin H. I. nr. 2. (...) la Judecătoria
Bistrița, dispunându-se readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, martorii acuzării menținându-și declarațiile.
La cererea inculpatului s-a efectuat în cauză o expertiză contabilă pentru a se preciza de către experți care au fost sumele pe care SC U. R. SA le-a plătit inculpatului și care au fost sumele primite de la inculpat de către partea vătămată prin intermediul SC A. M. S. B. dacă la data efectuării plăților existau relații comerciale între aceste două societăți, dacă SC A. M. S. B. avea datorii față de partea vătămată la data efectuării viramentului bancar de 1,03 miliarde lei vechi, care erau atribuțiile președintelui C.ui de A. în ceea ce privește operațiunile de plăți și încasări; care erau persoanele abilitate ale SC U. R. SA, să angajeze, să lichideze sau să efectueze plăți; dacă avansul spre decontare poate fi restituit în cazul în care nu este cheltuit, dacă poate fi utilizat pentru deplasări în interes de afaceri de către președinte C.ui de A. cine administra, gestiona în prima jumătate a anului 2004 resursele financiare ale SC U. R. SA; cine avea obligația efectuării plății și asigurării respectării legalității întocmirii documentelor necesare în condițiile în care președintele C.ui de A. solicita sume de bani pentru deplasări în străinătate în interesul SC U. R. SA.
Prin expertiza contabilă întocmită la data de (...) s-a răspuns că din suma totală de 810.000.000 lei vechi, inculpatul a primit cu titlu de avans spre decontare suma de 300.000.000 lei vechi, iar celelalte plăți au fost primite de S. I. completându-se ulterior dispoziție de plată pe numele inculpatului cu scop avans spre decontare semnată de primire de către acesta, on-line către numitul D. I. S. s-a trimis suma de 90.000.000 lei vechi pentru care nu s-a prezentat vreo dispoziție de plată, ulterior în data de (...) s-a depus în contul inculpatului suma de 290.000.000 lei vechi pentru care de asemenea s-a completat o dispoziție de plată pe numele acestuia.
S-a mai reținut în expertiza contabilă că partea vătămată SC U. SA R. a primit de la SC A. M. S. din dispoziția inculpatului suma totală de
1.030.000.000 lei vechi prin ordine de plată în perioada 29-(...) dată la care între cele două societăți nu existau relații comerciale iar SC A. M. S. nu avea datorii către partea vătămată.
Conform concluziilor expertului contabil atribuțiile președintelui C.ui de A. a părții vătămate sunt cele ale C.ui de A. iar la obiectivul 5 s-au indicat și persoanele abilitate să angajeze, să lichideze să efectueze plăți printre care președintele C.ui de A. în relațiile cu terții. S-a răspuns că avansul spre decontare nejustificat cu documente legale trebuie restituit, că președintele C.ui de A. putea efectua deplasări în interes de afaceri pentru SC U. SA R., că inculpatul împreună cu alte persoane asigurau în prima jumătate a anului 2004 administrarea SC U. SA R.
Expertul contabil a făcut și niște considerații personale referitor la sumele precizate la obiectivul nr. 1, menționându-se că sumele avansate inculpatului prin dispoziții de plată emise ca avans spre decontare nu poartă nici o semnătură a conducătorului unității, a vreunei persoane din compartimentul financiar contabil și nu au fost evidențiate în contul de avans spre decontare, ci în contul 473 „decontări în curs de clarificare";, unde au rămas până în luna decembrie 2004 când nefiind clarificate au fost trecute în contul „debitor din furnizori";.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, că între SC U. SA R. și SC A. M. S. nu existau relații comerciale, dar menționează că în evidența contabilă au fost înregistrate cele trei ordine de plată de la această societate din urmă, la scopul plății fiind menționat la ordinul lui SC S. S. B. care la rândul său nu a avut relații comerciale cu SC U. SA R. Ca urmare expertul concluzionează că cele două societăți menționate anterior nefiind clienți ai părții vătămate SC U. SA R., cele trei ordine de plată fiind semnate și de către inculpat plata sumei menționate în ordinele de plată aveau un alt scop decât cel trecut în actele respective care putea să includă și restituirea de către inculpat a sumei totale de
810.000.000 lei vechi, reprezentând avans spre decontare.
În sprijinul acestei opinii expertul argumentează că în evidența contabilă a părții vătămate se înregistrează la venituri suma datorată către SC S. S. B., în cuantum de 701.500.000 lei vechi, conform facturii nr. 2521674/ (...), însă întrucât această societate nu s-a înscris la masa credală cu această sumă, acest aspect confirmă încă o dată că suma încasată de la SC A. M. S. avea o altă destinație decât plata unor datorii către partea vătămată.
Concluziile expertizei nu au fost puse în discuția părților, administrându- se în continuare probe testimoniale și formulându-se de către inculpat prin apărător, în mod nejustificat, mai multe excepții de neconstituționalitate care au dus la tergiversare cauzei, sau inculpatul prevalându-se de dreptul său la apărare angajându-și alți avocați care au cerut l rândul lor termene pentru studierea cauzei. Între timp, partea vătămată SC M. P. S. T. a intrat în insolvență, iar la data de (...) a fost radiată. Întrucât din istoricul SC M. P. S. Tg.
Jiu (f.599 vol.3) rezultă că unic asociat era numitul R. I., în continuare a fost citat acesta, în calitate de parte civilă, fără însă ca acesta să depună vreun script prin care să aducă la cunoștință în instanță că se constituie parte civilă în nume propriu.
De asemenea, față de împrejurarea că SC U. SA R. a intrat în lichidare, partea civilă a fost citată prin lichidator judiciar SC S. S. T. Jiu, care prin reprezentant la termenul din (...) a depus note de ședință referitoare la concluziile expertizei întocmite în cauză. Se arată de către partea civilă că în mod nejustificat experta a făcut afirmații de genul că între partea vătămată și SC S. S. B., nu ar exista relații comerciale și că mențiunea de pe ordinele de plată este pur formală. În susținerea acestei obiecțiuni la raportul de expertiză reprezentată părții civile a depus contracte (f.611-632 vol. 3) și acte din care rezultă că între partea vătămată și SC S. S., SC T. C. S., SC P. E. S. (societăți ale inculpatului) existau relații comerciale, că la momentul deschiderii procedurii insolvenței SC U. SA, această societate avea de încasat de la SC S. S. B. sume de bani cu care s-a înscris la masa credală.
S-a solicitat ca experta să răspundă concis la obiectivele formulate fără divagații sau afirmații gratuite,arătându-se că expertiza contabilă nu a fost comunicată către partea civilă, iar de la data depunerii raportului până la termenul din (...) partea civilă nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni față de acesta.
Totodată s-a precizat constituirea de parte civilă (f. 640 vol.3), solicitându- se obligarea inculpatului la plata sumei de 81.000 lei noi.
La termenul din 26 ianuarie 2011, apărătorul inculpatului arată că își însușește obiecțiunile formulate de expertul H. T., depuse conform susținerilor avocatului la un termen anterior, fără a indica care este acest termen sau măcar filele la care aceste obiecțiuni s-ar afla în dosarele cauzei.
Întrucât ambele părți au solicitat completarea raportului de expertiză s-a solicitat completarea acestuia pentru a se clarifica aspectul dacă există sau nu un prejudiciu față de SC U. SA.
Reprezentantul parchetului a solicitat însă efectuarea unei noi expertize contabile întrucât așa cum rezultă din concluziile expertului contabil, acesta nu a avut în vedere documentele și susținerile părții civile așa cum au fost depuse la dosarul cauzei (dosarul J. T. Jiu - f. 58-106).
În cauză a fost încuviințată efectuarea unei noi expertize care s-a depus la termenul din 04 aprilie 2012.
Conform concluziilor experților contabili s-au plătit inculpatului numerar de către partea civilă 43.000 RON, reținându-se doar dispozițiile de plată din datele (...),(...),(...), iar din examinarea documentelor aflate la dispoziția specialiștilor nu există sume de bani primite de partea civilă de la inculpat sau de la SC A. M. S., în numele inculpatului.
S-a mai reținut că în conformitate cu explicațiile de pe ordinele de plată
SC A. M. S.,a făcut plăți către partea civilă în contul datoriilor pe care SC S. S. B. le avea față de partea civilă, această societate fiind comisionar conform contractelor depuse la dosarul cauzei.
La data efectuării plăților nu existau relații comerciale între SC A. M. S. și
SC U. SA R. și ca urmare nici datorii ale primei societăți față de partea civilă.
S-a impus a se preciza că anterior depunerii expertizei, s-a depus o notă a experților conform cărora aceștia au luat legătura cu expertul parte solicitat de inculpat astfel că acesta din urmă s-a angajat să depună extrase de cont aparținând SC A. M. S. și SC S. S., din care să rezultă cu certitudine că aceste societăți nu dețineau disponibilități în conturi în perioada 29-(...) decât cele făcute prin depuneri în numerar de către inculpat și care ar reprezenta astfel restituirea avansurilor spre decontare.
Experții însă au menționat în nota respectivă că pentru formularea unor concluzii pertinente se impune verificarea extraselor de cont și a registrului de casă pentru perioada martie - aprilie 2004 ale mai multor societăți din grupul C. iar pentru SC A. M. S. și SC S. S. se impune depunerea extraselor de cont și a registrului de casă din toată perioada 01.03-(...).
Ca urmare însă a depunerii raportului de expertiză la termenul următor în condițiile în care s-a solicitat de la expertul parte un termen pentru formularea concluziilor, s-a acordat un singur termen punându-se în vedere inculpatului să depună actele solicitate de către experții contabili, în condițiile în care societățile din grupul C. nu mai există, inculpatul fiind singurul în măsură să pună la dispoziția instanței aceste acte.
D. în fapt s-au acordat două termene inculpatului, inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor instanței însă s-au depus obiecțiunile formulate de către acesta prin apărător și opinia separată a expertului parte care susține întrutotul susținerea inculpatului.
Din ansamblul tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul C. A. - fiul, în calitate de proprietar al SC U. SA R., s-a comportat în mod dictatorial, impunând gestionarea patrimoniului unității după bunul său plac. Orice obiecțiuni ale conducerii executive, numite tot de el, erau sancționate cu pierderea locului de muncă, sancțiune ce reprezintă, în contextul economico-social prezent, o amenințare cu un pericol grav pentru persoana respectivă.
În ceea ce privește fapta de înșelăciune comisă în dauna SC M. P. S. Tg. Jiu, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică, în sensul reținerii art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, inducerea în eroare a părții vătămate săvârșindu-se cu ocazia încheierii și executării unei convenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, în subsidiar,, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C., iar în al doilea subsidiar, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, încălcându-se dispozițiile privind sesizarea instanței, rechizitoriul necuprinzând mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei";, lipsă care atrage neregularitatea acțiunii de sesizare, că hotărârea este nemotivată, contrazice dispozitivul, iar latura civilă a fost greșit soluționată.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de delapidare întrucât acesta nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ, că la infracțiunea de fals lipsește obiectul material al infracțiunii, adică activitatea de contrafacere a scrierii sau de alterare a înscrisului, iar cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-a arătat că inculpatul nu a indus în eroare pe reprezentantul S. M. P. S., contractul încheiat fiind un simplu act de comerț.
În fine, inculpatul a mai arătat că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, impunându-se reducerea acesteia și înlăturarea sporului de 6 luni aplicat cu prilejul contopirii pedepselor.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Motivul de nelegalitate a hotărârii, în sensul verificării instanței privind inexistența confirmării rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei este nefondat. Este real că potrivit Deciziei nr. 9 a Î.C.C.J. publicată în Monitorul
Oficial nr. 831/(...) actul de sesizare a instanței trebuie „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei"; de procurorul șef și că lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare a instanței, însă această decizie produce efecte numai pentru viitor. Or, instanța de judecată a fost legal sesizată prin rechizitoriu nr. 2., situație în care la acel moment actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege, obligativitatea verificării în sensul deciziei în interesul legii neputându-se aplica retroactiv.
În egală măsură, celelalte motive de nelegalitate invocate privind nemotivarea hotărârii atacate, contradicția între considerente și dispozitiv, greșita soluționare a acțiunii civile, neindicarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus anularea actelor false sunt fie neîntemeiate, așa cum rezultă din analiza hotărârii atcate, fie nu pot fi considerate motive de nelegalitate, ci eventual motive de netemeinicie.
În aceste condiții este evident că cererea inculpatului de casare a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond apare ca neîntemeiată.
Potrivit art. 215/1 Cod penal, însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește.
Susținerea inculpatului în sensul că nu avea calitatea prevăzută de textul de lege, nu poate fi reținută câtă vreme potrivit art. 147 alin. 2 Cod penal, prin funcționar se înțelege persoana menționată la alin. 1 precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice. Or, inculpatul, în calitate de proprietar al S. U. S. R. și președintele consiliului de administrație, avea calitatea de funcționar în sensul legii, însușindu-și fără drept suma de 810.000.000 lei de la societate.
În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a întocmit o ofertă și un contract de vânzare-cumpărare cărora le-a atribuit numere de înregistrare false, pe care ulterior le-a folosit pentru inducerea în eroare a S. M. P. S. T. în scopul obținerii sumei de 2.(...) lei vechi, situație în care este evident că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în concurs cu infracțiunea de înșelăciune privind art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare.
Susținerile inculpatului în sensul reținerii unor circumstanțe prev. de art.
74 Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor aplicate pe considerentul că acestea i-au fost reținute în cazul unor condamnări anterioare, este contrazisă de criteriile generale de individualizare și de gradul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina sa.
Mai mult, numărul mare al pedepselor contopite, cuantumul ridicat al acestora justifică în întregime și sporul de 6 luni închisoare aplicat cu ocazia contopirii și stabilirii pedepsei rezultante.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 192 alin. 2 C., la 400 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial în recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 972 din 4 iulie 2012 a J. B..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G.IER, L. C.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond: J. L..
| ← Decizia penală nr. 1615/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1632/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
