Decizia penală nr. 392/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.392/R/2012
Ședința publică din 08 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. P. B. I. împotriva sentinței penale nr.16 din 02 martie 2012 a T. S., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în
Arestul IPJ S., asistat de apărător ales, av.Tudor Felezeu, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.R. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 C. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină inculpatului nu depășește 18 ani închisoare și nici nu există probe că, în libertate, acesta ar încerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar. La fila 3 din încheiere, alineatul 4, chiar și instanța de fond a constatat că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit alte infracțiuni sau că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Arată că în cursul zilei de ieri s-a respins recursul inculpatului împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestării preventive. În cererea de prelungire se menționează activitatea infracțională a inculpatului la 8 puncte, din care, însă, 7 puncte aparțin inculpatului R. T. F. de acest inculpat, cu 8 acte materiale dovedite, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar față de inculpatul S., cu un singur act material, s-a luat măsura arestării preventive. Se arată că ar mai fi indicii pentru 70 acte materiale, însă această susținere nu este dovedită. Infracțiunea de trafic de droguri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Inculpatul va formula un denunț împotriva unor persoane care aduc droguri din străinătate, astfel că i se va reține art.16 din legea 143/2000. În aceste condiții, pedeapsa va fi între 1 an și jumătate și 7 ani jumătate, iar dacă se va reține art.320/1 C., pedeapsa de la care se va pleca va fi între 1 an și 5 ani închisoare. F. de lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, acestuia i se va aplica o pedeapsă cu suspendare chiar sub supraveghere a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa nu depășește 18 ani închisoare, condiție îndeplinită în speță. Există indicii că inculpatul, în libertate, ar săvârși noi infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În cauză sunt implicate mai multe persoane, unele cercetate în libertate, altele în stare de arest. A. unic act material este momentul prinderii în flagrant a inculpatului, dar există zeci de acte materiale pe care inculpatul le-ar fi comis. Există riscul ca acesta să influențeze celelalte persoane audiate în dosar. Arată că la 29 februarie 2012, Tribunalul Sălaj a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, iar în cursul zilei de ieri, a fost respins recursul inculpatului împotriva acestei soluții. Prin urmare, nu s-a schimbat nimic în privința inculpatului, care să determine punerea sa în libertate sub control judiciar.
Apărătorul inculpatului arată că inclusiv instanța de fond a constatat că nu există indicii la dosar că inculpatul ar încerca să comită alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar, arată că această instituție nu are eficiență din punct de vedere al procurorului. S. două proceduri total diferite. Inculpatul nu putea formula această cerere odată cu prelungirea, acesta fiind motivul pentru care a formulat o cerere separată. Mai dorește să arate că inculpatul R. cu 8 acte materiale se află în stare de libertate, iar inculpatul S. cu un singur act material este în stare de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta și dorește să se reabiliteze. În legătură cu cele 70 acte materiale, arată că sunt acte de cumpărare pentru el și prietenii lui. În sarcina sa se poate reține un singur act material de vânzare.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2012 pe rolul T. S., inculpatul S. P. B. I. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru infracțiuni al căror maxim special este inferior limitei de 18 ani prev. de art.1602 alin.1 C.p.p., iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-a precizat că prin declarațiile sincere date de inculpat în faza de urmărire penală se impune a se ține cont de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 rep., deoarece inculpatul a denunțat și a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor infracțiuni legate de droguri, precum și persoanele cu care se foloseau (se consumau), însă singurul arestat a fost inculpatul. F. că a început să cumpere droguri și să le folosească a fost o curiozitate, iar intermedierea vânzărilor către prieteni a fost făcută dintr-un act de bravură, inculpatul nu a aplicat adaosuri la prețurile cu care cumpăra drogurile, iar în mare parte consuma drogurile cu aceștia. Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional - starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă ( a fost invocată cauza Wemhoff contra Germaniei, hot. din (...)).
Prin sentința penală nr. 16/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar
nr. (...), în baza art. 1608a alin.6 teza a II-a C., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. P. B. I. (fiul lui G. și V., născut la data de (...) în B. M., jud. Maramureș, domiciliat în B. M., str. Dimitrie Cantemir, nr.6, ap.64, jud. Maramureș, CNP 1.), în prezent deținut în Arestul IPJ S., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/U/(...), emis de Tribunalul Sălaj (măsură dispusă prin Î. penală nr.5/C din data de (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T. S.).
Conform art. 192 alin.2 C., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Măsura dispusă prin prezenta va fi adusă la cunoștința inculpatului de către administrația locului de detenție.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rezoluția nr. 22/P/2011 a Biroului T. S. - Direcția de I. a I. de C.
O. și T., din data de (...), ora 09,00, s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului S. P. B. I., fiul lui G. si V., născut la data de (...) în municipiul B. M., județul Maramureș, cu domiciliul în municipiul B. M., str. Dimitrie Cantemir nr.6, ap.64, județul Maramureș, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, fapta fiind comisă în formă continuată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Prin Ordonanța din data de (...) a Biroului T. S. - Direcția de I. a I. de
C. O. și T., s-a dispus, în temeiul art.228 alin.1 C., extinderea cercetărilor penale față de învinuitul S. P. B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 rep., cu aplicarea art. 41, alin.2
C.p., respectiv cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, fapta fiind comisă în formă continuată și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Prin Ordonanța nr. 22/D/P/2011 a Biroului T. S. - Direcția de I. a I. de C. O. și T., s-a dispus reținerea învinuitului S. P. B. I., pe o durată de 24 ore respectiv de la data de (...) ora 03,00 până la data de (...) ora 03,00, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000
Rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., ; art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 rep., cu aplicarea art. 41, alin.2 C.p., totul cu aplicarea art. 33, lit. a, C.p.
Prin Ordonanța nr. 22/D/P/2011 a Biroului T. S. - Direcția de I. a I. de C. O. și T. din data de (...), s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui S. P. B. I., iar prin referatul întocmit la aceeași dată, s-a propus arestarea preventivă a inculpatului.
S-a reținut în fapt, în esență, că începând cu data de (...) inculpații R. T. M. și S. P. B. I. împreună cu învinuiții, O. C. G., B. I. V., S. R. și H. G. S. au comercializat cannabis, respectiv droguri de risc care fac parte din tabelul anexei nr. 1 din Legea 143/2000 - unor tineri de pe raza județelor S. și Maramureș, pentru sume cuprinse între 50 - 80 lei gramul.
Prin încheierea penală nr.5/C/(...) a T. S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de
(...) ora1500 și până la data de (...) ora 1500.
Temeiul arestării preventive invocat l-au constituit dispozițiile art.136,
143 și art.148 lit. f Cod procedură penală.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr.3/U/(...).
Ulterior, din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că, în perioada mai 2011 - februarie 2012, inculpatul a încheiat un număr de 70 tranzacții de vânzare - cumpărare a drogurilor de risc respectiv hașiș și cannabis, aceste droguri fiind achiziționate de către inculpat de la diferite persoane de pe raza municipiului B. M., atât hașișul cât și cannabisul fiind vândut sub diferite forme respectiv biluțe, baghete sau cuburi, la prețul de aproximativ la 60 lei gramul.
Potrivit art.1602 alin.1 C., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602 alin.1 C.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În cauză, din probatoriul administrat până în prezent nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, rămânând în discuție necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni .
Se impune a se preciza faptul că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea acesteia. Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
Cu prilejul aprecierii temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar nu se analizează dacă se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă, ci doar dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună. Dacă nu s-ar menține temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive sau acestea s-ar schimba, instanța ar avea obligația să dispună revocarea sau înlocuirea arestării preventive și nu s-ar mai pune problema liberării provizorii.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe în sensul art. 143 C.p.p. din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care este cercetat, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat, atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acestora, cât și prin modalitatea concretă de comitere: în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, într-o perioadă mare de timp, prin atragerea în câmpul infracțional a numeroși tineri.
Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Cu toate acestea, nu pot fi admise apărările lui S. P. B. I. privind comiterea faptelor din curiozitate ori din bravură, dată fiind perioada de timp în care au fost consumate ori comercializate drogurile de către acesta, faptul că inculpatul a cunoscut nelegalitatea preocupărilor sale și, cu toate acestea, a continuat activitatea infracțională. Împrejurările că inculpatul nu a aplicat adaosuri la prețurile cu care cumpăra drogurile, iar în mare parte consuma drogurile împreună cu cei cărora le vindea sunt argumente în plus pentru a aprecia ca nefiind oportună, la acest moment, lăsarea sa în libertate.
S-a precizat că în data de (...) pentru existența de indicii temeinice cu privire la comiterea de fapte similare celor reținute în sarcina lui S. P. B. I. (trafic de droguri), într-o cauză conexă s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului H. C. V. (dos. nr.(...) al T. S.).
Liberarea provizorie trebuie să asigure potrivit art. 136 alin.2 C.p.p scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p, si anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aliniatului 2 al art. 160 2 C.p.p. pentru a lua măsura liberării provizorii sub control judiciar instanța trebuie să constate că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Având în vedere aspectele invocate mai sus și prevederile legale incidente, instanța a constatat că la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată. Faza de urmărirea penală nu este finalizată, instanța consideră ca raportat la gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările producerii acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, necesitatea împiedicării acestuia să consume ori să comercializeze droguri, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât asigurarea bunei desfășurării a procesului penal impune judecarea in stare de arest preventiv, in condițiile in care subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f C.p.p., iar pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi înlăturat decât prin menținerea stării de arest preventiv a acestuia. Riscul de a fi reluată de către inculpat activitatea infracțională, odată pus în stare de libertate, rezultă inclusiv din elementele care se analizează potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p., avându-se în vedere persoana inculpatului. Din această perspectivă, este știut faptul că de la mimetism se trece ușor la dependență, persoanele dependente reușesc cu greutate să renunțe la narcotice, nu sunt rare cazurile care au un final tragic, iar problema traficului ilicit de droguri și a abuzului de droguri devine tot mai îngrijorătoare. Ori, așa după cum el însuși a declarat, inculpatul nu numai că a comercializat droguri, dar a și consumat, împreună cu persoanele cărora le vindea sau le oferea gratuit aceste droguri, creându-le astfel dependența. Prin urmare, este firesc a fi luat în considerare și riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională. Gradul de pericol social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, așa încât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi oportună.
Chiar dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat in jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat in cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii, prin raportare la: natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, puternica rezonanță socială negativă a acestor fapte, necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor, durata arestului preventiv, care este relativ scurtă și se încadrează noțiunii de termen rezonabil, această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului. În aceste condiții, instanța apreciază că buna desfășurare a urmăririi penale și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpat pot fi garantate numai prin menținerea acestuia sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
F. de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 C., instanța a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. P. B. I..
În temeiul art. 192 alin. 2 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. P. B. I., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 C.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină inculpatului nu depășește 18 ani închisoare și nici nu există probe că, în libertate, acesta ar încerca să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar. La fila
3 din încheiere, alineatul 4, chiar și instanța de fond a constatat că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit alte infracțiuni sau că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Arată că în cursul zilei de ieri s-a respins recursul inculpatului împotriva încheierii prin care s-a prelungit măsura arestării preventive. În cererea de prelungire se menționează activitatea infracțională a inculpatului la 8 puncte, din care, însă, 7 puncte aparțin inculpatului R. T. F. de acest inculpat, cu 8 acte materiale dovedite, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, iar față de inculpatul S., cu un singur act material, s-a luat măsura arestării preventive.
Se arată că ar mai fi indicii pentru 70 acte materiale, însă această susținere nu este dovedită. Infracțiunea de trafic de droguri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Inculpatul va formula un denunț împotriva unor persoane care aduc droguri din străinătate, astfel că i se va reține art.16 din Legea nr.
143/2000.
În aceste condiții, pedeapsa va fi între 1 an și jumătate și 7 ani jumătate, iar dacă se va reține art. 3201 C., pedeapsa de la care se va pleca va fi între 1 an și 5 ani închisoare.
F. de lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, acestuia i se va aplica o pedeapsă cu suspendare chiar sub supraveghere a executării pedepsei.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 1602 C. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 1601 alin. 1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii raportat la probele administrate în cauză.
În acord cu jurisprudența C.E.D.O., se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens jurisprudența C.E.D.O., a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale și legăturile cu familia.
În cauză, prin încheierea penală nr. 5/C/(...) a T. S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile, reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f C.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în perioada mai 2011 - februarie 2012, inculpatul a încheiat un număr de 70 de tranzacții de vânzare-cumpărare a drogurilor de risc, respectiv hașiș și canabis, aceste droguri fiind achiziționate de către inculpat de la diferite persoane de pe raza municipiului B. M.
Pe baza probelor existente la dosarul de urmărire penală se reține că în speță există împrejurări pe baza cărora se poate concluziona că cererea inculpatului este neîntemeiată. Astfel, în acest moment procesual, se reține că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, și este de natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, s-a stabilit că prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot determina o tulburare specială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. S. de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, cât și la nivelul întregii ordini sociale.
În cauză, instanța de fond a reținut că în prezent urmărirea penală nu este finalizată, iar în scopul bunei desfășurări a procesului penal se impune cercetarea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. P. B. I., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 16 din 2 martie 2012 a T. S..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat R. C.).
Obligă pe inculpatul S. P. B. I. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
V. G. D. P. | M. B. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
4 ex./(...)
Jud.fond: D.B.Ț.
| ← Decizia penală nr. 1632/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1101/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
