Decizia penală nr. 1617/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1617/R/2012
Ședința publică din 15 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.701 din 05 iunie 2012 a Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 85 al.4 din OUG nr.195/2002 și prev. și ped. de art. 86 al.1 din OUG nr.195/2002, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., totul cu aplic. art.33 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Pușcaș Bena Ana M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., achitarea inculpatului, fapta nefiind comisă de acesta. S. că instanța de fond s-a bazat pe declarația martorului L. din faza de urmărire penală, când a arătat că l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul, dar în fața instanței și-a retras declarația. Inculpatul a vrut să conducă autoturismul, dar nu a reușit să-l pornească. Cât timp nu există la dosar probe certe de vinovăție, iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, conform principiului in dubio pro reo, solicită achitarea acestuia, orice dubiu trebuind să-i profite recurentului.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru faptele care i se rețin în sarcină.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea, deoarece este nevinovat.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.701 din (...), în baza art. 85 al. 4 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen. a condamnat pe inculpatul S. A., cetățean român, fiul lui A. și M., născut la data de 4 aprilie 1984 în C.-N., jud. C., CNP
1., domiciliat în C.-N., str. T. V., nr. 94, jud. C., cu antecedente penale, studii medii, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, la pedeapsa de
10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală
663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010.
În baza art. 83 al. 1 din C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală 663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se va adăuga pedepsei de 10 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen. a condamnat pe inculpatul S. A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală
663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010.
În baza art. 83 al. 1 din C.pen.s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală 663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se va adăuga pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile în condițiile concursului ideal de infracțiuni.
În baza art.34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani și 2 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de
3 ani și 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul S. A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 an și 4 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art.
71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 88 al.1 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii inculpatului din data de 24 martie 2011.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată, avansate de stat.
Onorariile avocatului desemnat din oficiu, d-nul MUDURE V. G. de 100 lei
și d-na BENA ANA M. de 200 lei au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul al P. de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 3. din data de 17 octombrie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu deține permis de conducere fapta prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, R și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are dreptul de a circula în R. prev. de art. 85 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, R, fiecare cu aplicarea art.
37 lit. a din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen. .
În fapt, s-a reținut că la data de 23 martie 2011 inculpatul S. A. a condus pe drumurile publice din F., respectiv pe str. Gh. D. autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 înmatriculat în Franța care nu avea dreptul de circulație în R. întrucât nu avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație și în condițiile în care inculpatul nu deținea permis de conducere.
Instanța a audiat inculpatul și a administrat proba testimonială, precum și proba cu înscrisuri.
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 24 martie 2011, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.
Conform procesului verbal de la fila 6 din dos. UP, la data de 23 martie
2011, în jurul orei 21.50 în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe str. Gh. D. din F. au observat un autovehicul marca Peugeot 605 care era parcat și care avea luminile de întâlnire în funcțiune, iar la volan se afla inculpatul S. despre care agenții știau că nu deține permis de conducere. Pe următoarea stradă agenții de poliție au întors autovehiculul cu care se deplasau și au pornit în urmărirea autovehicul marca Peugeot 605 care între timp s-a pus în mișcare. După ce agentul de poliție care conducea a pus în funcțiune semnalele luminoase autovehicul marca Peugeot 605 a oprit iar din interior a ieșit șoferul și un pasager și au fugit, iar agenții au pornit în urmărirea celor doi. Pasagerul din dreapta a fost prins și imobilizat în prezența martorului P. T., iar autovehiculul care a fost abandonat cu motorul pornit și cheile în contact a fost imobilizat. Pasagerul din dreapta a fost identificat în persoana lui L. O. F. A. a declarat că la volanul autovehiculului a fost inculpatul S. și a fost condus la secția de poliție pentru audieri. În jurul orei 22.40 la secția de poliție a venit inculpatul S. A. care a solicitat să i se predea cheia mașinii și a refuzat să dea orice declarație.
S-a constatat că inculpatul nu deține permis de conducere, iar pentru autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 înmatriculat în Franța nu a fost încheiată o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă și nu putea fi pus în circulație pe drumurile publice din R..
În prima declarație olografă din data de 23 martie 2011, martorul L. O. F. a arătat că în jurul orei 21.40 se plimba pe str. S. B. din F., iar la intersecția cu str. Gh. D. s-a întâlnit cu inculpatul S. care i-a propus să meargă împreună la plimbare cu mașina. Mașina era parcată lângă blocuri, iar inculpatul S. a urcat la volan, a pornit de pe loc și a parcurs o distanță de aproximativ 10 metri, până a văzut venind din sens opus un camion care l-a determinat pe inculpat să oprească pe dreapta. Din spatele camionului au văzut venind un autovehicul din dotarea poliției având semnalele luminoase în funcțiune ș atunci inculpatul S. a ieșit din mașină și a fugit, iar martorul, știind că inculpatul S. nu deține permis de conducere s-a speriat și fugit până a fost prins de martorul M. D. D. a fost dată la secția de poliție în prezența martorului P. T. și a fost menținută întocmai a doua zi, când martorul L. a fost audiat din nou, iar declarația sa a fost consemnată pe formular tipizat. M. P. a declarat că declarat că a văzut autovehiculul oprit pe str. GH. D. cu farurile aprinse și cu cheile în contact.
M. M. D. a declara că în seara zilei de 23 martie 2012 în jurul orei 21.50 se deplasa pe str. Gh. D. când a văzut doi polițiști care urmăreau un tânăr strigând prinde-ți hoțul. M. l-a prins pe acel tânăr care i-a spus lasă-mă D.e, sunt eu Floricuță. După aproximativ 15 minute martorul s-a întâlnit cu numitul V. N. care l-a găsit pe inculpat ascuns în spatele blocului N și discutând cu acesta inculpatul ar fi spus l-a prins poliția că a împins mașina.
M. L. G. a arătat că a fost de față când inculpatul a achiziționat autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 la data de 22 martie 2012 de la o persoană din comuna B. care ne-a dus cu mașina în probă pe străzile din B. (fila 25 verso dos. UP). A doua zi inculpatul i-a adus mașina pentru a-i efectua anumite reparații la motor, iar după amiază a venit împreună cu martorul L. și au luat mașina pe care au scos-o din curte împinsă, întrucât pornea greu, fiindu-i slabă bateria. Cei doi au ieșit cu mașina în stradă iar martorul s-a spus lui sucală să nu facă acest lucru întrucât știam că nu are permis de conducere dar acesta nu m-a ascultat (fila 26 dos. UP). Totodată a precizat că mașina pornea ușor dacă era împinsă 2-3 metri.
M. Gal Călin a declarat că la solicitarea martorului L. a identificat o mașină în comuna B. pe care inculpatul a văzut-o la data de 22 martie 2012, dar pentru că avea bateria slabă nu pornea și atunci martorul Gal a adus o baterie de la o altă mașină și a împrumutat-o inculpatului,iar acesta a pornit mașina și a probat-o. S-au întors cu toții în F. și la locuința martorului L. inculpatul i-a înapoiat bateria.
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că la data de 22 martie
2012 a cumpărat autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE
02 pe care l-a testat după ce martorul Gal i-a împrumutat o baterie. Au dus mașina la locuința inculpatului din comuna F. unde a restituit bateria martorului Gal, iar a doua zi în jurul amiezii a împins singur mașina până la locuința martorului L., care i-a montat pe mașină o baterie și a reparat un far (fila 31 dos. UP).
Seara l-a sunat pe martorul L. căruia i-a cerut să îl ajute să împingă mașina de la locuința martorului L. până la locuința sa. Au împins amândoi mașina în stradă, iar apoi inculpatul s-a urcat la volan iar L. a început să împingă pentru a porni mașina. Au parcurs astfel aproximativ 20 de metri fără să reușească să pornească mașina, iar inculpatul a oprit întrucât din sensul opus veneau alte mașini de dimensiuni mari, iar după aceea a trecut un echipaj al poliției care venea spre mine cu semnalele luminoase în funcțiune, iar în acel moment m-am speriat și am luat-o la fugă întrucât și prietenul meu L. a fugit înaintea mea, fiind și acesta speriat de polițiști.
În cursul judecății inculpatul nu a dorit să dea declarații, iar la ultimul cuvânt a declarat că mașina nu era pornită și că înainte de a fugi a lăsat-o parcată.
Inculpatul L. a declarat că întâmplător s-a întâlnit cu inculpatul care era singur și care a rămas cu mașina în mijlocul drumului. Mașina nu avea motorul pornit dar avea farurile aprinse. Inculpatul i-a cerut martorului să îl ajute să o împingă, iar după vreo 10 metri, când mașina era aproape parcată a văzut mașina poliției, iar martorul a fugit întrucât era căutat de polițiști pentru că a participat la un scandal. Totodată a văzut când a fugit și inculpatul S. dar nu cunoaște motivul pentru care acesta a abandonat mașina. În cursul audierii martorul a declarat că este văr cu inculpatul, iar după ce i s-a adus la cunoștință disp. art. 80 din C.p.p. a refuzat să mai dea declarații, fără să explice de ce și-a schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale sau care variantă reprezintă adevărul.
M. P. a declarat că a auzit niște femei strigând hoții, hoții, a fugit spre acel loc și a văzut o mașină care nu era chiar pe mijlocul drumului, dar nici nu era parcată regulamentar, iar o persoană fugea fiind la o distanță de aproximativ 60 de metri. A precizat că farurile erau aprinse, cheia era în contact dar motorul nu era pornit, pentru că l-a auzit pe un polițist că merge să oprească motorul, dar acesta era oprit.
M. L. a declarat în cursul cercetării judecătorești că inculpatul a adus mașina pentru reparați la sistemul de alimentare și pentru că nu pornea la cheie întrucât avea bateria slabă. P. a fi pornită trebuia împinsă o distanță mare, iar inculpatul și martorul L. au scos mașina din curte împingând-o, fără ca martorul să vadă ce s-a întâmplat ulterior, dar a arătat că i-a spus inculpatului să nu urce la volan după ce pornește mașina, știind că nu are permis.
În fața instanței martorul M. D. a arătat că a văzut mai mulți polițiști la intersecția străzilor S. B. și Gh. D. și după ce l-a prins pe martorul L. fost strigat de către vărul său care i-a spus că a găsit ascunsă o persoană, martorul recunoscându-l pe inculpat căruia i-a spus S. Inculpatul i-a spus că a fost văzut de către polițiști când a ieșit din curte împingând mașina și l-a chemat pe martor să-l ajute să o împingă, probabil după plecarea organelor de poliție. M. a declarat că am încerc at s ă îl aju t s ă o p arc ăm reg ul amen tar ș i mi -am d at se ama c ă maș in a
nu porne a, n ic i f arur ile nu f uncțion au, f iind apr inse do ar poz iț iile … m -am urcat la
vol an încerc ând s ă p ornesc maș in a d ar n u î mi amin te sc d ac ă che ile er au în con tac t sau mi le-a dat S..
S-a constatat că în fața instanței toți martorii audiați, alături de inculpat, au insistat asupra împrejurării că mașina nu avea motorul pornit și că nici nu putea fi pornit având probleme cu bateria, în contradicție cu declarațiile date în faza de urmărire penală. D. martorului M. este însă și măsura nesicerității acestor declarații. D.-un exces de zel ușor de înțeles în condițiile în care martorul îi spune inculpatului S., adăugând elementele substanțiale declarației față de cea din cursul urmăririi penale, martorul a declarat că după ce l-a găsit pe inculpat ascunzându-se l-a ajutat pe inculpat să parcheze mașina care avea pozițiile aprinse, care nu avea motorul pornit și nici nu a reușit să pornească motorul deși martorul a încercat acest lucru. Însă, din probele administrate în cauză și chiar din declarația inculpatului reținem că organele de poliție au luat cheia din contact înainte de a merge la secția de poliție pentru audierea martorului L., iar inculpatul a solicitat restituirea cheii în jurul 22.40 de la secția de poliție, ceea ce înseamnă că în lipsa cheii de contact martorul M. nu avea cum să vadă pozițiile aprinse, nu putea aprecia dacă motorul era pornit sau nu și nici nu avea cum să încerce să pornească mașina. D. martorului nu are nicio legătură cu adevărul și ignorând orice elemente de fapt deja stabilite, cel mai probabil la inițiativa inculpatului, a încercat să ofere argumente irefutabile cu privire la împrejurarea că mașina nu putea fi pornită. Or, un astfel de efort imaginativ nu poate avea altă explicație sau motivație decât ascunderea adevărului care se desprinde din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează fidel cu declarațiile martorului L. din cursul urmăririi penale și care nu au fost retractate, precum și cu împrejurarea că la vederea organelor de poliție inculpatul a abandonat mașina și a fugit cu scopul de a se ascunde, fără să poată oferi o explicație plauzibilă a fricii care l-a cuprins în acel moment, în afara celei rezonabile că știa cu nu deține permis de conducere și că a fost surprins conducând un autovehicul.
Instanța a reținut dincolo de orice îndoială rezonabilă că la data de 23 martie 2011, în cursul termenului de încercare de 4 ani stabilit în urma condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală 663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010, inculpatul S. A. a condus pe drumurile publice din F., respectiv pe str. Gh. D. autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 înmatriculat în Franța care, în condițiile art. 82 al. 4 din OUG 195/2002, R, nu avea dreptul de circulație în R. întrucât nu avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație și în condițiile în care inculpatul nu deținea permis de conducere. A. fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoana care nu deține permis de conducere fapta prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, R și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are dreptul de a circula în R. prev. de art. 85 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, R, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen.
La individualizarea pedepselor instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de vârsta inculpatului, de gradul de pericol social ridicat al faptelor raportat la împrejurarea că a condus autovehiculul pe o stradă intens circulată și având pasager, la starea de recidivă postcondamnatorie, precum și la conduita inculpatului din cursul judecății, fiind greu de crezut că martorii au ales din proprie inițiativă să declare împrejurări necorespunzătoare adevărului și pe alocuri chiar aberante. Vom reține indiferența inculpatului față de normele legale, întrucât acesta a achiziționat un autovehicul, în mod cert pentru a-l folosi, în condițiile în care nu a întreprins nici un demers pentru obținerea unui permis de conducere.
În baza art. 85 al. 4 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din
C.pen. a condamnat pe inculpatul S. A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală
663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010.
În baza art. 83 al. 1 din C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală 663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se va adăuga pedepsei de 10 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. a din
C.pen. vom condamna pe inculpatul S. A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală
663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010.
În baza art. 83 al. 1 din C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în condițiile art.81, 82 din C.pen. prin sentința penală 663/5 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 19 iulie 2010, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se va adăuga pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare și vom aplica inculpatului pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile în condițiile concursului ideal de infracțiuni.
În baza art.34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 10 luni închisoare și 3 ani și 2 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de
3 ani și 2 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, întrucât inculpatul trebuie să conștientizeze fiecare infracțiune în parte, urmând ca inculpatul S. A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 an și 4 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s- au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
S-a dedus perioada reținerii din data de 24 martie 2011.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul S. A. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței Judecătoriei C.-N. și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa de sub învinuirea infracțiunilor imputate, în baza art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul faptelor penale deduse judecății.
Curtea examinând recursul promovat, prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
În esență, instanța de recurs reține că prin rechizitoriul P. de pe lângă
Tribunalul Cluj, s-a stabilit că la data de 23 martie 2011 inculpatul S. A. a condus pe drumurile publice din F., respectiv pe str. Gh. D. autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 înmatriculat în Franța, care nu avea dreptul de circulație în R., întrucât nu poseda asigurare obligatorie de răspundere civilă și nici nu deținea permis de conducere.
Conform procesului verbal de la fila 6 din dos. UP, la data de 23 martie
2011, în jurul orei 21.50 în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe str. Gh. D. din F., organele de poliție au observat un autovehicul marca Peugeot 605 care era parcat și care avea luminile de întâlnire în funcțiune, iar la volan se afla inculpatul S., despre care agenții știau că nu deține permis de conducere. Pe următoarea stradă, polițiștii au întors autovehiculul cu care se deplasau și au pornit în urmărirea autovehiculului marca Peugeot 605, care între timp, s-a pus în mișcare. După ce agentul de poliție care conducea, a pus în funcțiune semnalele luminoase autovehicul marca Peugeot 605 a oprit, iar din interior a ieșit șoferul și un pasager și au fugit, iar polițiștii au pornit în urmărirea celor doi. Pasagerul din dreapta a fost prins și imobilizat în prezența martorului P. T., iar autovehiculul care a fost abandonat cu motorul pornit și cheile în contact a fost supus verificărilor. Pasagerul din dreapta, a fost identificat în persoana lui L. O. F. A. a afirmat că la volanul autovehiculului s-a aflat recurentul S. și a fost condus la secția de poliție, pentru declarații mai ample. În jurul orei 22.40 la sediul poliției s-a prezentat inculpatul S. A. care a solicitat să i se predea cheia vehicolului, refuzând să dea orice declarație în legătură cu incidentul în care a fost implicat.
S-a constatat cu această ocazie că recurentul nu deținea permis de conducere, iar pentru autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294
YE 02 înmatriculat în Franța nu a fost încheiată o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă și nu putea fi pus în circulație pe drumurile publice din R..
În prima declarație olografă din data de 23 martie 2011, martorul L. O. F. a arătat că în jurul orei 21.40 se plimba pe str. S. B. din F., iar la intersecția cu str. Gh. D. s-a întâlnit cu inculpatul S. care i-a propus să efectueze împreună o plimbare cu autoturismul. Vehicolul era parcat lângă blocuri, iar inculpatul S. a urcat la volan, a pornit de pe loc și a parcurs o distanță de aproximativ 10 metri, până a observat deplasându-se din sens opus, un camion, împrejurare ce a determinat staționarea autoturismului recurentului pe partea dreaptă a drumului. Din spatele camionului, au sesizat venind un autovehicul din dotarea poliției, având semnalele luminoase în funcțiune și atunci inculpatul S. a ieșit din mașină și a fugit, iar martorul, știind că recurentul nu deține permis de conducere s-a speriat și a părăsit în grabă locul faptei, fiind surprins de martorul M. D.
D. acestuia a fost dată la secția de poliție în prezența martorului P. T. și a fost menținută întocmai a doua zi, când martorul L. a fost ascultat din nou.
Curtea reține că martorul P. a afirmat în sensul că, a observat autovehiculul recurentului, oprit pe str. Gh. D. din F. cu farurile aprinse și cu cheile în contact.
De asemenea, martorul M. D. a declarat că în seara de 23 martie 2012 în jurul orei 21.50 se deplasa pe str. Gh. D. când a observat doi polițiști care urmăreau un tânăr strigând „prinde-ți hoțul";. M. l-a imobilizat pe tânărul urmărit, care i-a spus textual „lasă-mă D.e, sunt eu Floricuță";. După 15 minute martorul M. s-a întâlnit cu numitul V. N. care l-a observat pe inculpatul S., ascuns în spatele blocului N și discutând cu acesta, recurentul ar fi învederat că „l-a prins poliția împingând mașina";.
M. L. G. a arătat că a fost prezent când recurentul a achiziționat autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE 02 la data de 22 martie 2012 de la o persoană din comuna B., „. ne-a dus cu mașina în probă pe străzile din acea localitate"; (fila 25 verso dos. UP). A doua zi, recurentul i-a adus vehicolul pentru a-i efectua anumite reparații la motor, iar după amiază a venit împreună cu martorul L. și au luat autoturismul pe care l-au scos din curte, împins, întrucât pornea dificil, bateria auto nefiind în stare de funcționare. Cei doi au ieșit cu autoturismul în stradă iar martorul l-a atenționat textual pe recurent în sensul că „să nu mai efectueze acest lucru, întrucât știa că nu posedă permis de conducere, dar acesta nu l-a ascultat (fila 26 dos. UP). Același martor a afirmat că „. pornea ușor dacă era împinsă 2-3 metri";.
M. Gal Călin a declarat că la solicitarea martorului L. a identificat o mașină în comuna B., pe care inculpatul a văzut-o la data de 22 martie 2012, dar pentru că bateria auto nu era funcțională, vehicolul nu pornea, condiții în care martorul Gal a adus o baterie de la un alt autoturism, a împrumutat-o recurentului, iar acesta l-a pus în funcțiune, efectuând o deplasare în F. iar la locuința martorului L., inculpatul i-a restituit bateria.
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că la data de 22 martie
2012 a cumpărat autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare 5294 YE
02 pe care l-a testat, după ce martorul Gal i-a împrumutat o baterie. Precizează că au transportat mașina la locuința inculpatului din comuna F., locație în care a returnat bateria împrumutată martorului Gal, iar a doua zi în jurul amiezii a împins singur vehicolul până la locuința martorului L., „. i-a montat pe aceasta o baterie și a reparat un far"; (fila 31 dos. UP).
În aceeași seară, l-a apelat telefonic pe martorul L., căruia i-a solicitat ajutorul, în sensul de a împinge vehicolul până la locuința sa, acesta fiind de acord, au efectuat manopera de împingere a autoturismului în stradă, iar apoi inculpatul s-a urcat la volan și martorul L., l-a ajutat prin împingere, la pornirea mașinii. Au parcurs astfel aproximativ 20 de metri, vehicolul nu a pornit, iar recurentul a oprit, întrucât din sens opus, veneau alte mașini de dimensiuni mari. Potrivit susținerii recurentului, un echipaj al poliției „venea spre mine"; cu semnalele luminoase în funcțiune, iar „în acel moment m-am speriat și am luat-o la fugă întrucât și prietenul meu L. a fugit înaintea mea, fiind și acesta speriat de polițiști";.
În fața magistratului fondului, inculpatul nu a dorit să dea declarații uzând de dreptul la tăcere, iar în ultimul cuvânt a susținut că vehicolul nu era pornit și că înainte de a fugi, acesta nu era în stare de funcționare.
În fața judecătoriei, inculpatul L. a afirmat că întâmplător s-a întâlnit cu inculpatul care era singur și care a rămas cu mașina în mijlocul drumului, aceasta nu avea motorul pornit, dar avea farurile aprinse. Inculpatul i-a cerut martorului să îl ajute să o împingă, iar după vreo 10 metri, când aceasta era aproape parcată, a observat mașina poliției, iar martorul a fugit, întrucât era căutat de organele de ordine, deoarece fusese implicat într-un scandal. A observat când a luat-o la fugă și recurentul S., dar nu cunoaște motivul pentru care acesta a abandonat mașina. În cursul audierii, martorul a declarat că este văr cu inculpatul, iar după ce i s-au adus la cunoștință disp. art. 80 din C.p.p. a refuzat să mai dea detalii, fără să motiveze revenirea asupra celor relevate la procuror.
M. P. a declarat că auzit niște femei strigând „hoții, hoții";, s-a deplasat spre acel loc și a văzut o mașină care „nu era chiar pe mijlocul drumului, dar nici nu era parcată regulamentar";, iar o persoană fugea, fiind la o distanță de aproximativ 60 de metri față de el. A precizat că farurile autoturismului erau aprinse, cheia era în contact dar motorul nu era pornit.
În fața instanței de fond, martorul L. a declarat că inculpatul i-a adus mașina pentru a efectua reparații la sistemul de alimentare. P. a se afla în stare de funcționare, aceasta trebuia împinsă o distanță mare, iar inculpatul și martorul L. au scos mașina din curte, împingând-o, fără ca martorul să vadă ce s-a întâmplat ulterior, dar a arătat că i-a spus inculpatului „să nu urce la volan după ce pornește mașina, știind că nu are permis";.
În fața judecătoriei, martorul M. D. a învederat că a văzut mai mulți polițiști la intersecția străzilor S. B. și Gh. D. și după ce l-a prins pe martorul L., a fost strigat de către vărul său, care i-a spus că a găsit ascunsă o persoană, martorul recunoscându-l pe inculpat căruia i s-a adresat cu prenumele S. R. i-a spus că a fost văzut de către polițiști, când a ieșit din curte, împingând mașina și l-a chemat pe martor să-l ajute să o împingă, probabil după plecarea organelor de poliție. M. a declarat că „ am încerc at s ă îl aju t s ă o p ar c ăm re gul amen tar ș i mi -am
d at se ama c ă maș in a nu porne a, n ic i f arur ile nu f uncțion au, f iind apr inse do ar
poz iț iile … m-am urc at l a vol an încerc ân d s ă pornesc maș in a d ar nu î mi amin te sc
d ac ă che ile er au în c on tac t s au mi le -a dat S.";.
În fața judecătoriei, toți martorii audiați, alături de inculpat, au insistat asupra împrejurării că mașina nu avea motorul pornit, având probleme cu bateria auto, în contradicție cu declarațiile date în faza de urmărire penală.
Din probele administrate în cauză și chiar din declarația inculpatului, curtea reține că organele de ordine au luat cheia din contact, înainte de a merge la secția de poliție, pentru audierea martorului L., iar recurentul a solicitat restituirea acesteia în jurul 22.40 de la polițiști, de unde rezultă că, în lipsa cheii de contact, martorul M. nu avea cum să observe pozițiile aprinse, nu putea aprecia dacă motorul era pornit sau nu și nici nu avea cum să încerce să pună în stare de funcțiune vehicolul. Modul de comitere al infracțiunilor este relevat de conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu declarațiile martorului L. din cursul urmăririi penale și care nu au fost retractate, precum și cu împrejurarea că la vederea organelor de poliție, inculpatul a abandonat mașina și a fugit, cu scopul de a se ascunde, fără să poată oferi o explicație plauzibilă a temerii care l-a cuprins în acel moment, rezultând fără dubiu că aceasta a fost generată de lipsa permisului de conducere și că a fost surprins conducând un autovehicul fără să dețină actele legale pe teritoriul R.
Revenirea atât a recurentului cât și a martorilor în fața judecătorului fondului asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, s-a făcut cu scopul evident de a scăpa sau a-și atenua răspunderea penală.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și recurs au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul
Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția recurentului sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Deși inculpatul S. a negat constant comiterea faptelor în fața instanței de fond, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator, inițial acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor, revenirea asupra recunoașterii fiind nejustificată și singulară necoroborându-se cu probele științifice și testimoniale administrate nemijlocit în fața judecătorului.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul S., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului S. A., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea inculpatului S. A. s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p.
Va obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin. 2 C.p.p.
P. A. M.IVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A., domiciliat în F. nr. 94, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 701 din 5 iunie 2012 a Judecătoriei C. N..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
M. B. V. G. D. P. | D. S. |
2 ex. - (...) jud.fond.M. L.
| ← Decizia penală nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1207/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
