Decizia penală nr. 1623/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1623/R/2012
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : V. C. - președinte secție
JUDECĂTORI : C. I.
: L. H.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. G.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul I. C. și partea civilă S. ROMÂN prin A. N. DE A. F. împotriva sentinței penale nr.345 din 15 martie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 1. din data de
(...) pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în modalitățile prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a, art. 37 lit.a și art. 864 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea responsabilă civilmente SC G. SRL prin lichidator judiciar M. M. M., părțile civile D. G. a F. P. C. și A. N. de A. F. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la data de 15 noiembrie 2012, s-a depus prin serviciul registratură din partea inculpatului, o cerere prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător în cauză, motivat de faptul că a încercat să-și angajeze un apărător din O., însă situația sa financiară nu i-a permis să îndeplinească cerințele de asistență din partea apărătorului (taxat pentru deplasare, diurnă, onorariu), ca atare solicită un termen pentru a-și angaja un apărător din C.-N. care să studieze dosarul cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu, depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu, arată că având în vedere că inculpatul este condamnat cu executare, solicită amânarea cauzei pentru motivele arătate în cererea depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul parchetului consideră că cererea de amânare formulată de inculpat este nejustificată, dacă la primul termen de judecată, cel din 14 septembrie
2012, procedura nu era îndeplinită cu inculpatul, la cererea acestuia au mai fost acordate alte trei termene pentru angajare de apărător.
Curtea, având în vedere că în cauză au fost acordate mai multe termene pentru angajarea unui apărător și pentru apărare în cauză, va respinge cererea inculpatului.
Din oficiu, pune în discuția părților, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr.
241/2005, prin sentința judecătoriei care a fost dată cu drept de recurs și trimisă
direct la Curtea de A. excepția privind instanța competentă să soluționeze calea de atac, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere jurisprudența Înaltei Curți de C. și J.
Reprezentantul parchetului arată că jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție este contradictorie; este adevărat însă că ultima decizie de speță este în sensul că astfel de hotărâri care au ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, pot fi atacate și cu apel și cu recurs.
Prin urmare, dacă se are în vedere această ultimă decizie, calea de atac are natura juridică a apelului, și prin urmare Curtea nu are competență materială să soluționeze apelul, solicitând în acest sens declinarea competenței de soluționare a apelului T.ui C.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului arată că este de acord cu declinarea competenței de soluționare a apelului, la Tribunalul Cluj.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.345 din 15 martie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul I. C., fiul lui A. și Ana, născut la data de 2 martie 1977, în O., CNP 1., studii superioare, necăsătorit, jurist, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în O., B-dul D., nr. 20, bloc C104, ap. 18, jud. B., ffl în C.-N., str.
C., nr. 2, ap. 55, jud. C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În temeiul art. 86 indice 4 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 2347/07 aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și
Justiție și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 65 alin.1, 2 Cod penal, raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de
2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din Cod penal.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul I. C., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 1 an 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În temeiul art. 86 indice 4 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 2347/07 aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și
Justiție și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 ani 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor, rezultând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1, 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 14, 346 C. pr. pen., coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. C. și a fost obligat inculpatul I. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL, prin lichidator judiciar M. M. M., cu sediul în C.-N., str. A. I., nr. 15, jud. C., la plata despăgubirilor civile în cuantum de 363.975 lei (reprezentând TVA, impozit pe profit, impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru perioada 01 iulie 2007 - (...)), plus accesorii majorări și penalități aferente sumei începând cu data scadenței și până la achitarea integrala a debitului în conformitate cu prevederile legale OG nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala.
Potrivit art. 13 din Legea. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la Oficiul Național al Registrului Comerțului C.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că fapta inculpatului I. C. care, în calitate de administrator al SC G. SRL C.-N., în perioada 2007 - 2008, în mod repetat a omis să evidențieze în actele contabile ale firmei și în documente justificative legale operațiunile comerciale derulate în mod real și veniturile realizate din închirierea autovehiculelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către stat, respectiv a unui impozit pe profit în sumă de 151.990 lei și a unui TVA în cuantum de 187.643 lei lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului I. C. care, în calitate de administrator al SC G. SRL C.-N., în perioada ianuarie - septembrie 2008, în mod repetat nu a vărsat cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele de bani reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă,acumulând un debit total în cuantum de 24.342, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzutăde art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.
37 lit. a Cod penal.
Dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal au fost incidente la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni având în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/24 septembrie
2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 2347/07 aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și J.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite, persoana inculpatului. I. a avut în vedere că prin activitatea infracțională inculpatul a cauzat prejudicii de valoare ridicată bugetului de stat, ignorând dispozițiile legale care reglementează modul de desfășurare a operațiunilor comerciale cu intenția de a se sustrage de la plata impozitelor către stat. Inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale și nu s-a prezentat în fața instanței la niciunul dintre termenele de judecată, deși avea cunoștință de derularea procesului penal. Relevant a fost și faptul că inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere prezentele infracțiuni fiind săvârșite în termenul de încercare stabilit potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.
Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului I. C. pedeapsa de
3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și pedeapsa de 1 an 8. închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal.
Având în vedere că infracțiunile au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 86 indice 4 Cod penal, raportat la art.
83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/24 septembrie
2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 2347/07 aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005 este obligatorie aplicarea pedepsei complementare, iar pedeapsa principală stabilită este mai mare de 2 ani, în temeiul art. 65 alin.1, 2 Cod penal, raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din Cod penal
În temeiul art. 86 indice 4 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal instanța a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 342/24 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 2347/07 aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și Justiție și va dispune executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare ce s-a aplicat pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 ani 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal instanța a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, art. 35 alin. 1 Cod penal a dispus contopirea pedepselor, rezultând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator asociat sau acționar ori de a îndeplini funcția de administrator la orice societate comercială pentru o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art.
66 din Cod penal
Pentru motivele expuse în cuprinsul stării de fapt, în temeiul art. 14, 346
C.p.p., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. C. și a dispus obligarea inculpatului I.
C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL, prin lichidator judiciar
M. M. M., la plata despăgubirilor civile în cuantum de 363.975 lei (reprezentând
TVA, impozit pe profit, impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru perioada
01 iulie 2007 - (...)), plus accesorii majorări si penalități aferente sumei începând cu data scadenței si până la achitarea integrala a debitului în conformitate cu prevederile legale OG nr. 92/2003 privind Codul procedura fiscala.
Potrivit art. 13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la Oficiul Național al Registrului Comerțului C.
Împotriva sentinței menționatei au declarat recurs în termenul legal inculpatul I. C. și partea civilă S. ROMÂN prin A. N. DE A. F..
La ultimul termen de judecată s-a pus în discuție competența Curții de A. de a soluționa calea de atac intitulată recurs de către inculpat și partea civilă.
Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345/15 martie 2012 a Judecătoriei C.-N. inculpatul I. C. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1 din Legea nr. 214/2005 și la un an și 8 luni închisoare pentru
infracțiunea prev. de art.1 din același act normativ, ambele cu aplicarea art.41alin.2 C. pen.
În fapt, s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al SC G. SRL C.- N. în perioada 2007-2008 nu a evidențiat contabil operațiile comerciale reale în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit de 151.990 lei și a taxei de valoare adăugată de 187.643 lei, precum și că între lunile ianuarie-septembrie
2008, nu a vărsat cu intenție în 30 zile de la scadență, sumele de bani reprezentând impozite și contribuții cu referire la sursa în cuantum 24.342 lei.
Curtea de apel reține - potrivit practicii Secției penale a Înaltei Curți de C. și
Justiție concretizate în decizia nr.1451/8 mai/2012 
că din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. 1 și 3 din Legea nr. 202/2010 rezultă că sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii 202/2010 sunt supuse apelului la tribunal și recursului la Curtea de apel.
Într-adevăr, modificarea competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în fond cauzele de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr.
241/2005, de la judecătorie la tribunal prin art. X. pct. 3 din Legea nr. 202/2010 text ce a introdus categoria infracțiunilor de evaziune fiscală menționate în competența materială a tribunalului, nu influențează asupra posibilității exercitării în aceaste cauze atât a apelului, cât și a recursului.
În ceea ce privește instanța competentă să judece apelul, în speță, este
Tribunalul Cluj, fiindcă potrivit art. XXIV alin. 2 din Legea 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței vor continua să fie judecate de aceleași instanțe, sintagmă ce se referă inclusiv la instanțele ce erau competente să judece calea de atac declarată.
Așa fiind, în temeiul textului menționat va recalifica calea de atac în apel și va declina, în temeiul art. 42 C. pr. pen. competența de soluționare a acestuia în favoarea T.ui C.
Văzând si disp. art. 192 alin. 3 C. pr. pen. și art. 42 alin. 4 C. pr.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Recalifică în apel calea de atac a recursului declarat de inculpatul I. C. și partea civilă A. -. G. A F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 345 din 15 martie 2012 a Judecătoriei C.-N..
În baza art. 42 Cod procedură penală declină competența de soluționare a apelului în favoarea T.ui C.
Stabilește suma de 200 lei în favoarea Baroului C., reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. L. H.
GREFIER, M. N.
Red.C.V./Dact. V.R.
2 ex. /.11.2012
Jud. Fond.A. P.
| ← Decizia penală nr. 1359/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 480/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
