Decizia penală nr. 1649/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1649/R/2012
Ședința publică din 21 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : A. D. L.
: M. R. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul I. F. A. împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 29 iunie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, dat în dosar nr. 2.268/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit în penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, faptă prev. de art. 742 alin. 1 din Legea nr. 2., cu aplicarea art.
37 lit. b din Codul penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică constată că se prezintă inculpatul I. F. A., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat U. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 10 ), lipsă fiind partea vătămată P. cu R. de M. S. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul I. F. A. menține recursul declarat și arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea pune în discuție termenul de introducere a recursului.
Reprezentanta M.ui P. apreciază că recursul declarat de către inculpatul I. F. A. este tardiv. Astfel, solicită să se constate tardivitatea recursului și să se dispună respingerea acestuia, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală. În acest context arată faptul că hotărârea a fost comunicată conform dovezii de la fila nr. 37 ( dosar de fond ) în data de 4 iulie 2012 și că inculpatul a expediat prin poștă calea de atac, având ca dată a poștei 17 iulie 2012, cu precizarea că termenul de recurs se împlinea în data de 15 iulie 2012, respectiv într-o zi nelucrătoare, fiind o zi de duminică, sens în care acesta s-a prorogat până la data de 16 iulie 2012, aceasta fiind ultima zi de declarare legală a recursului în cauză.
Pentru motivele expuse, respingerea ca tardiv a recursului declarat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că în cuprinsul declarației de recurs se indică data de 13 iulie 2012, iar raportat la aceasta consideră că acesta ar fi declarat în termen.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului inculpatului, casarea sentinței Judecătoriei G. și, rejudecând, în principal, să se pronunțe o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, reținând lipsa intenției inculpatului de a săvârși fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Astfel, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptul că ar fi introdus în penitenciar obiecte interzise prin R. de ordine interioară a penitenciarelor, respectiv un telefon mobil, găsit de către gardieni la controlul efectuat. Totodată, apreciază că nu s-a dovedit dacă inculpatul avea sau nu cunoștință despre existența telefonului mobil în geanta sa sau despre faptul că introducerea acestuia în penitenciar era interzisă. Mai arată că telefonul mobil era unul total deteriorat și că nu există dovada faptului că acesta era și funcțional, aspect pe care îl apreciază esențial pentru elementele constitutive ale infracțiunii. În acest context, consideră că lipsește latura subiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, ulterior, condamnat, sens în care solicită achitarea acestuia.
În subsidiar, solicită diminuarea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, respectiv aceea de un an închisoare, raportat la limitele prevăzute, de la o lună la 2 ani închisoare. Astfel, solicită orientarea cuantumului spre minimul special având în vedere situația concretă în care a fost săvârșită fapta și precizează că recursul inculpatului vizează și încheierea de îndreptare a erorii materiale a hotărârii, respectiv hotărârea în întregime.
Reprezentanta M.ui P. apreciază că recursul inculpatului este tardiv formulat și menține concluziile anterior formulate în acest sens, iar pe fond solicită respingerea ca nefondat a acestuia.
Raportat la solicitarea principală formulată apreciază că art. 10 lit. d Cod procedură penală nu este incident în cauză și că este nefondată susținerea în cauză a faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii speciale prev. de art. 742 din Legea nr. 2. având în vedere că inculpatul deținea în bagajul personal un telefon mobil, a cărui introducere și deținere în penitenciar este interzisă. De asemenea, apreciază ca fiind evident faptul că inculpatul a luat la cunoștință despre împrejurarea interdicției și arată că nu rezultă din niciun fel de element sau dovadă în cauză faptul că telefonul nu era funcțional, fiind o simplă susținere a inculpatului. Mai arată că deținerea și introducerea în locurile de deținere a unui obiect dintre cele interzise trebuie făcută în scopul utilizării, nefiind necesar ca acesta să se și realizeze.
Cu privire la solicitarea reținerii faptului că inculpatul nu avea cunoștință despre existența bunului a cărei deținere este interzisă apreciază că, în condițiile în care bunul era ascuns în bagajul personal al inculpatului, aceasta este pur formală și că nu poate fi avută în vedere.
În ce privește reducerea pedepsei solicitată prin apărător apreciază că sancțiunea este corect individualizată și că încercarea inculpatului de a introduce în penitenciar un telefon mobil nu este nicidecum o faptă minoră. Astfel, pentru disciplina la locurile de deținere, dar și pentru scopul pentru care o astfel de deținere este interzisă consideră că pedeapsa aplicată de către prima instanță de un an închisoare este corespunzătoare și că dozarea reflectă gradul de pericol social al faptei și al persoanei inculpatului.
Mai arată că prin îndreptarea de eroare s-a remediat omisiunea instanței fondului de a se reține și prevederile art. 37 lit. b Cod penal, astfel încât apreciază că hotărârea nu poate fi criticată și că nu se impune reformarea acesteia.
Inculpatul I. F. A., având ultimul cuvânt, arată că a fost transferat în anul
2010, că a avut multe bagaje și că s-a găsit un telefon, cu precizarea că acesta era cu ecranul spart, nu avea cartelă, nu avea baterie, fiind absolut inutil, aspect pentru care a fost sancționat. Astfel, arată că își recunoaște vinovăția pentru că bagajele i-au aparținut, că nu a avut nicio intenție și apreciază cuantumul pedepsei ca fiind prea mare.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.901 din 29 iunie 2012 a condamnat pe inculpatul I. F.-A., fiul lui S. și F., născut la data de 27 aprilie 1986 în municipiul B., fără studii, fără loc de muncă, fără ocupație, de cetățenie română, recidivist, domiciliat în comuna P. R., satul B., nr. 140, județul Bistrița Năsăud, posesor al C. I seria XB nr. 1. eliberat de S. B., codul numeric personal 1., la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit în penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, prevăzută de articolul 742 alineatul 1 din Legea 2.,
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să achite 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondurile M.ui J., domnului avocat H. M. (pentru faza de judecată).
S-a stabilit onorariu pentru asistența juridică acordată în timpul urmăririi penale, suma de 200 lei, în favoarea domnul avocat H. M., ce se va achita din fondurile M.ui J..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. F.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în mod ilicit în penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, prevăzută de articolul 742 alineatul 1 din Legea 2..
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul I. F. A., a fost condamnat de mai multe ori la pedepse privative de libertate. U. condamnare a fost dată prin sentința 128 din 11 octombrie 2007, dosar (...) a Judecătoriei Bistrița Năsăud, definitivă prin neapelare, sentință prin care au fost contopite și pedepsele din sentința 270 din 17 aprilie 2006, dosar 3029/2005 a Judecătoriei Dej, definitivă prin neapelare. Inculpatul a început executarea pedepsei rezultante la data de 10 decembrie 2005 și a fost liberat condiționat la 7 iulie 2006, cu un rest de 93 zile (filele 25-26).
La data de 18 noiembrie 2009, inculpatul a fost arestat preventiv de
Judecătoria Beclean în altă cauză, decât cea sus menționată și depus în arestul IPJ Bistrița Năsăud. La data de 23 decembrie 2010 inculpatul a fost transferat din arestul IPJ Bistrița Năsăud în P. cu R. de M. S. G. (filele 6-13, 21, 22-24, 25-26).
Cu ocazia primirii în penitenciarul gherlean, conform art. 38 și urm. din Ordinul Ministrului J. nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea R.ui privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, inculpatului i s-a adus la cunoștință pe bază de semnătură faptul că introducerea în penitenciar de obiecte sau bunuri interzise constituie infracțiune, inculpatul a primit și un extras al regulamentului de ordine interioară al penitenciarului. Cu toate că avea bunul a cărei deținere este interzisă, respectiv, un telefon mobil Nokia, în bagaj, în căptușeala dorsală a unui troller, inculpatul nu
1-a declarat și 1-a introdus astfel în peniteniciar (filele 6-13, 21, 22-24).
Fapta a fost constatată la punctul de primire deținuți, aflat în interiorul locului de deținere, numerotat punct de control nr.4, inculpatul a trecut de punctele de control 1 și 3. Telefonul marca Nokia a fost ridicat de personalul penitenciarului și confiscat prin dispoziția directorului penitenciarului (filele 6-13,
21, 22-24).
Conform anexei 1 pct. c din Hotărârea G.ului nr. 1897 din 21 decembrie
2006, pentru aprobarea R.ui de aplicare a L. nr. 2. privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, sunt bunuri și obiecte interzise care intră sub incidența art. 74/2 din Legea nr. 2. privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal -telefoanele mobile, componentele, subansamblele, accesoriile, cartelele SIM, dispozitivele de tip hands-free.
Penitenciarul Gherla este unitate de detenție în subordinea Admnistrației
Naționale a Penitenciarelor, conform anexei Hotărârii de G. 1849 din 28 octombrie 2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației
Naționale a Penitenciarelor.
Față de inculpat s-a inițiat procedura disciplinară pentru săvârșirea abaterilor prev. de art. 62 lit. a și b, art. 63 alin. 1 lit. j, m, din Hotărârea G.ului nr. 1897 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea R.ui de aplicare a L. nr. 2. privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (filele 6-13, 21, 22-24).
Cu ocazia ascultării, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând că telefonul nu îi aparține și nu a avut cunoștință de existența acestuia.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu nicio probă (filele 17, 20, 29-30, 31).
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea P.ui G., cu anexe (filele 6-13,
21, 22-24), declarațiile inculpatului (filele 17,20,29-30), copia cazierului judiciar
(filele 25-26) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penala (fila
31). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului I. F.-A. care în data de 23 decembrie 2010 a introdus în mod ilicit în P. cu R. de M. S. G., un telefon mobil, bun interzis a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în mod ilicit în penitenciar a bunurilor și obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, prev.de art. 74/2 alin. 2 din Legea 2..
Inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit.b din Codul penal privind recidiva mare postexecutorie întrucât a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare prin sentința 128 din 11 octombrie 2007, dosar (...) a Judecătoriei Bistrița Năsăud, definitivă prin neapelare, sentință prin care au fost contopite și pedepsele din sentința 270 din 17 aprilie 2006, dosar
3029/2005 a Judecătoriei Dej, definitivă prin neapelare, executată în perioda 10 decembrie 2005 - 7 iulie 2006, și a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentului rechizitoriu înainte de împlinirea termenului de reabilitare, infracțiunea este intenționată și pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la modalitatea de realizare a laturii obiective; b) persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare (fila 29 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate, c) limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pedeapsa închisorii apoi a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva
României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție
- S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
Inculpatul a fost asistat în cursul urmăririi penale, la data de (...) (joi) de către domnul avocat H. M. (fila 15). Prin urmare instanța, în temeiul articolului 5 alineatul 1 litera a) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr. 113928/2008, s-a acordat domnului avocat un onorariu în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. F. A. solicitând casarea acesteia și rejudecând în principal, să se dispună achitarea sa în baza art.10 lit.d C. de sub învinuriea de a fi săvârșit infracțiunea prev.de art.742 din
Legea 2., iar în subsidiar, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul nu a avut cunoștință de existența telefonului mobil în bagajul personal, iar acesta era deteriorat, fără cartelă și baterii, astfel că lipsește latura subiectivă a infracțiunii.
În subsidiar, s-a solicitat să se aibă în vedere că pedeapsa aplicată se situează înspre maximul special prev.de lege deși raportat la situația concretă și la circumstanțele în care s-a comis această faptă, nu se justifică o astfel de sancțiune.
Văzând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește termenul de introducere a recursului, se observă că sentința penală atacată a fost comunicată la inculpatului la adresa de domiciliu unde a semnat de primire mama acestuia la data de 4 iulie 2012, iar inculpatul a formulat declarația de recurs la data de 13 iulie 2012, iar ulterior a expediat prin poștă la data de 17 iulie 2012.
Având în vedere că zilele de 14 și 15 iulie 2012 au fost zile nelucrătoare, iar prima și ultima zi a termenului de 10 zile prevăzut de art.3853 C. nu intră în calcul, se apreciază că ultima zi de declarare a recursului era data de 17 iulie
2012 și în consecință, excepția privind tardivitatea recursului urmează a fi respinsă calea de atac fiind formulată în termenul legal.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la data de (...) fiind transferat din Arestul IPJ Bistrița-Năsăud în Penitenciarul Gherla, asupra inculpatului a fost găsit un telefon mobil Nokia, situat în căptușala dorsală a unui troller, pe care inculpatul nu l-a declarat, deși cu ocazia primirii în penitenciar i s-a adus la cunoștință, pe bază de semnătură, faptul că introducerea în penitenciar de bunuri și obiecte interzise, constituie infracțiune.
Apărările inculpatului în sensul că nu îi aparține acel telefon, au fost corect înlăturate de instanța de fond, întrucât nu s-au confirmat, iar faptul că telefonul nu se afla în stare de funcționare nu prezintă relevanță, inculpatul având obligația de a-l declara.
Față de cele mai sus menționate, în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.742 alin.1 din Legea nr.2..
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, ținând cont și de împrejurarea că inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b C.pen., raportat la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.270 din (...) a Judecătoriei Dej dar și de limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită și anume de la o lună la 2 ani sau amendă, se apreciază că în raport de fapta concretă comisă, pedeapsa de 1 an închisoare este prea aspră în raport cu criteriile de individualizare prev.de art.72 C.pen.
În consecință, recursul declarat de inculpat va fi admis sub acest aspect și în baza art.38515 pct.2 lit.d C., se va casa hotărârea atacată și rejudecând, se va reduce cuantumul pedepsei de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare, având în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, cât și pericolul social al făptuitorului, apreciindu-se ca fiind suficientă o pedeapsă de 4 luni închisoare cu executare, pentru infracțiunea prev.de art.74/2 alin.1 din Legea 2. cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
Se va dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței atacate, urmând a se emite un nou mandat cu deducerea perioadei executate începând cu data de 22 august 2012 la zi.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge excepția tardivității recursului.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul I. F. A. (fiul lui S. și F., născut la (...)) împotriva sentinței penale nr.901 din (...) a Judecătoriei G., pe care o casează în parte, doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Rejudecând, reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 742 alin. 1 din Legea 2. cu aplic. art. 37 lit. b
Cod penal de la 1 an închisoare la 4 luni închisoare.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 958/2012 al Judecătoriei
G. și dispune emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de (...) la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza art. 189 C. stabilește onorariu pentru apărătorul din oficiu în sumă de 200 lei, care se avansează din FMJ Baroului de avocați C. în favoarea av. U. C..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. A. D. L. M. R.
GREFIER L. A. S. red.C.I./A.C.
3 ex. - (...) jud.fond.G. I.
| ← Decizia penală nr. 126/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 305/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
