Decizia penală nr. 1650/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR. 1650/R/2012

Ședința publică din 21 noiembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I.

JUDECĂTORI : A. D. L.

: M. R. GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 880 din data de 13 iulie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul C. O. I. trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 11874/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. O. I. asistat de apărător ales, avocat G. I. D., din cadrul Baroului Sălaj, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 18 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat B. A. D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 11 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar note de ședință și arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Potrivit art. 38514 Cod procedură penală se aduce la cunoștința inculpatului obligativitatea ascultării, precum și faptul că în calea de atac promovată de către P. se poate modifica hotărârea și în defavoarea sa.

De asemenea, se aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a fi asistat de către un apărător, precum și dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul C. O. I. arată că dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs, sens în care se procedează la ascultarea acestuia, declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M.ui P. susține recursul declarat de către P. de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 880/2012 a Judecătoriei

C.-N., pe care o critică sub aspectul greșitei soluții de achitare pronunțată și, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea căii de atac, casarea integrală a sentinței penale recurate și rejudecarea cauzei. În urma rejudecării solicită să se rețină vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, care să fie individualizată corespunzător criteriilor prev. de art. 72 din Codul penal, ținând seama de valoarea alcoolemiei rezultate de inculpat, respectiv de 1,70 g ‰ stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, iar ca modalitate de executare, să se dispună aplicarea art. 81 din Codul penal, apreciind ca fiind un mijloc de reeducare suficient raportat la circumstanțele personale ale inculpatului C. O. I.

Susține că soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. d din Codul de procedură penală este evident greșită întrucât instanța fondului reține că va avea în vedere expertiza de calcul retroactiv pentru stabilirea alcoolemiei, respectiv cea de-a doua variantă de consum, care stabilește că inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,57 g ‰ la momentul evenimentului rutier. A., apreciază că soluția pe care instanța trebuia să o pronunțe este cea prev. de art. 11 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală și cu corelarea din art. 12 Cod procedură penală, respectiv cu sesizarea organelor de poliție în vederea aplicării sancțiunii contravenționale, fapta constituind contravenție dacă valoarea alcoolemiei nu se situează peste limita de 0,80 ml/l alcool pur în sânge.

De asemenea, susține că critica de fond, respectiv principală vizează greșita achitare a inculpatului. A., arată că a constatat că instanța fondului a analizat cu multă aplecare probele administrate în cauză și a concluzionat că declarațiile inculpatului C. O. I. privind consumul de băuturi alcoolice, diferite în funcție de momentul ascultării, sunt confirmate exclusiv de declarația fostei soții, respectiv soția inculpatului la acel moment, despre care se arată că este milimetric egală cu cea a inculpatului atât în ceea ce privește consumul de băuturi alcoolice cât și în ceea ce privește cantitatea și intervalul orar în care s-a realizat ingerarea băuturilor alcoolice. Mai arată că instanța fondului deși a reținut cu evidență că declarația este subiectivă și influențată, sugerându-se adevărul susținut de către martoră, în condițiile imposibilității stabilirii în mod indubitabil a valorii alcoolemiei, a reținut și incidența dispozițiilor art. 10 lit. d din Codul de procedură penală. Consideră că analiza probelor și concluzia lipsei de concludență a acestora este greșită, cu referire la faptul că, în mod cert, în cauză, sunt stabilite date sau împrejurări care vor permite aflarea adevărului și concluzia că inculpatul la momentul opririi în trafic prezenta o alcoolemie peste limita legală admisă. A., arată că evenimentul rutier a avut loc la ora 1., moment în care s-a realizat oprirea în trafic a inculpatului, testul de respirație efectuându-se la ora 1., respectiv la un interval de timp scurt, care a indicat o valoare de 0,98 mg/l alcool pur în aerul expirat. Consideră că acest test de respirație nu este o probă indubitabilă cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul 1., dar că reprezintă un indiciu extrem de puternic și de pertinent cu privire la valoarea alcoolemiei la acel moment, știut fiind și fiind acceptată inclusiv de medicii legiști că valoarea alcoolemiei raportat la valoarea alcoolului în aerul expirat este undeva în jurul dublului acesteia din urmă. Așadar, raportat la buletinul de analiză toxicologică arată că se poate constata că la ora 1. inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,70 g ‰, în scădere față de valoarea testului de respirație și apoi în scădere față de cea de-a doua probă recoltată la o oră, care indică o valoare de 1,60 g ‰. Mai arată că în cauză s-a procedat la efectuarea a două expertize pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, respectiv pentru cele două variante de consum, prima fiind cea declarată de inculpat la momentul examinării sale clinice în sensul că a consumat 200 ml de coniac în intervalul orar 1. - 1., iar cea de-a doua, în sensul că a consumat 250 ml de țuică imediat anterior urcării la volanul autoturismului și conducerii în trafic a acestuia. A., precizează că variantele de consum au determinat concluzii diferite, medicii legiști arătând că prima variantă ar indica o valoare a alcoolemiei de circa 1,83 g

‰ la ora evenimentului rutier și că motivul declarat de inculpat nu este concordant cu valoarea stabilită prin buletinul de analiză toxicologică. Mai arată că cea de-a doua variantă ar indica o valoare sub 0,80 mg/l alcoolemie, cu concluzia medicilor legiști în sensul că ar putea constitui probabil un consum real, dar că ar fi prezentat o alcoolemie la momentul evenimentului rutier de 1,55 g ‰. A., raportat la cel de-al doilea consum, pe baza probelor biologice recoltate cu valoare certă și indubitabilă, acesta ar fi prezentat la momentul recoltării o valoare de 1,55 g ‰, apreciază că nici acest al doilea consum nu este real și nu poate justifica valoarea de la recoltarea probelor biologice, care este mult mai mare, respectiv de 1,70 g ‰. Cu certitudine, așa cum se arată în rechizitoriu, în motivele de recurs și chiar și în cuprinsul hotărârii instanței fondului, niciuna dintre declarațiile inculpatului cu privire la consumul de băuturi alcoolice nu este sinceră și apreciază că nu se va stabili vreodată caracterul sincer al declarației inculpatului cu privire la consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, mai arată că fiecare expertiză de calcul retroactiv are mențiunea evidentă de faptul că concluziile depind de verosimilitatea declarațiilor inculpatului și a celorlalte probe administrate în cauză și precizează că, în speță, singura probă testimonială care confirmă susținerile inculpatului provine de la soția acestuia de la acel moment, care și-a menținut declarația și în fața instanței de judecată, care a reținut că aceasta este milimetric egală cu cea a inculpatului și că beneficiază de un subiectivism ridicat. A., apreciază că în ipoteza în care se stabilește faptul că alcoolemia pe care inculpatul ar fi prezentat-o, respectiv pe oricare dintre cele două variante de consum declarate, nu este concordantă cu alcoolemia stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, semnifică că cele două expertize de calcul retroactiv nu sunt utile și concludente în cauză pentru a stabili valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii autoturismului. De asemenea, precizează că, în cazul în care s-ar reține cea de-a doua variantă de consum, inculpatul ar fi trebuit să prezinte la prima recoltare de probă biologică 1,55 g ‰, dar el prezenta 1,70 g ‰. În concluzie, raportat la cea de-a doua variantă de consum consideră că declarația de consum nu este de natură să ducă la concordanță cu valoarea certă stabilită prin buletinul de analiză toxicologică. A., apreciază că rămân două probe certe în cauză, respectiv valoarea testului de respirație și valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică, respectiv de 1,70 g ‰ la momentul recoltarea probei biologice. Pentru acest motiv apreciază că în mod greșit s-a reținut că nu sunt probe suficiente în cauză care să dovedească vinovăția, respectiv valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g ‰, dispunându-se o soluție greșită de achitare.

Așadar, solicită ca, rejudecând cauza, să se analizeze probele administrate, să se concluzioneze că este dovedită vinovăția inculpatului, că este realizată latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 nefiind în prezența unei simple contravenții și să se aplice sancțiunea corespunzătoare conform solicitărilor inițiale formulate. Cu cheltuieli de judecată în sarcina statului, fiind recursul P..

Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea ca nefondat a recursului conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și menținerea sentinței penale nr. 880 din 13 iulie 2012 ca fiind legală.

Apreciază că relatările P. vizează inducerea în eroare a instanței, sens în care arată că nu există două declarații ale inculpatului în cauză. A., raportat la înscrierea efectuată în buletinul de analiză arată că medicul de gardă a susținut în fața instanței de judecată că nu recunoaște scrisul. Mai arată că în conținutul buletinului apare că inculpatul ar fi fost pasager pe scaunul din dreapta, aspect nereal pe considerentul că nu a contestat faptul că s-a aflat la volan, precum și că ar fi consumat cantitatea de alcool indicată. În acest sens arată că declarațiile nu aparțin inculpatului, iar din punct de vedere legal, consideră că consemnările din buletin nu pot fi luate ca și o declarație de învinuit, concluzionându-se astfel că declarațiile sunt contradictorii și că au fost în număr de două. Mai arată că inculpatul a dat o singură declarație sinceră, care a fost menținută pe tot cursul procesului penal și în care a indicat cantitatea de alcool consumată anterior urcării la volan.

Raportat la susținerea ce vizează faptul că declarațiile sunt milimetrice arată că acestea corespund adevărului, condiție în care nu pot fi sub altă formă. În acest sens, solicită instanței a avea în vedere faptul că martora a fost soția inculpatului, a fost o situație conflictuală și a survenit divorțul, iar în momentul audierii acesteia de către instanță, sentința de divorț era deja pronunțată, respectiv în data de 10 ianuarie 2012, iar situația conflictuală era existentă. Cu privire la susținerile P. în sensul că martora a fost influențată și că i s-a sugerat arată că starea de fapt nu justifică o atare interpretare, declarația fiind una care corespunde realității.

De asemenea, arată că cea de-a două probă a fost efectuată pe cheltuiala și la solicitarea inculpatului pentru a dovedi adevărul, respectiv că valoarea de 200 ml de coniac nu corespunde adevărului, ci valoarea declarată. A., apreciază că concluziile din recalculare de 0,57 sunt foarte clare și consideră că acesta este calculul real pe care instanța trebuie să-l aibă în vedere.

Raportat la concluziile P. în sensul că valoarea etilotestului constituie un indiciu în baza căruia apreciază că nu poate fi condamnat un om și că acesta confirmă doar consumul. A., probele efectuate ulterior referitor la orele 1. și 1. confirmă faptul că inculpatul se află sub influența penalului, dar apreciază că acestea nu au absolut nicio relevanță raportat la momentul săvârșirii faptei, respectiv la ora 1.. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect existența unui dubiu rezonabil privitor la faptul că în momentul surprinderii în trafic a inculpatului calculul corect era de 0,57.

Totodată, susține că insinuările P. se raportează la funcția de șofer al P. M.

C. deținută de către inculpat și la faptul că acesta cunoaște legea și solicită a se observa că similitudinea nu trebuie efectuată, oferind cu titlu de exemplu faptul că un doctor, un șofer pe ambulanță nu semnifică că știe opera.

Mai arată că în data de 22 decembrie 2010 inculpatul a dat declarația de învinuit, iar probele datează din 28 și apreciază că aceasta o probă certă, dată anterior cunoașterii rezultatului, inculpatul spunând adevărul fără a cunoaște limite sau valori. A., consideră că din dosarul cauzei rezultă în mod evident sinceritatea inculpatului, care s-a supus și testului poligraf pentru dovedirea nevinovăției, concluziile acestuia, deși incerte, apreciază că sunt favorabile pentru că se menționează că din răspunsurile oferite rezultă faptul că inculpatul ar putea fi sincer.

Consideră că în cauză există suficiente probe care se coroborează între ele și prin care se arată că în momentul surprinderii inculpatului în trafic există un dubiu asupra valorii alcoolemiei. Solicită respingerea recursului P. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 880. De asemenea, consideră că temeiul achitării inculpatului este un temei legal.

Reprezentanta M.ui P. mai arată că, chiar dacă declarația martorei cu privire la consumul băuturilor alcoolice în imediata apropiere a evenimentului rutier este sinceră, martora nu a fost întrebată, nu atestă și nu cunoaște ce consum de băuturi alcoolice anterior acelui moment a mai putut ingera inculpatul C. O. I., cu precizarea că aceasta practic cunoaște doar intervalul și atestă că în fața sa s-a consumat o cantitate oarecare de băuturi alcoolice, însă fără a cunoaște și fără a fi întrebată dacă anterior acelui moment inculpatul a mai consumat, respectiv în intervalul de 1. - 1.. A., apreciază că declarația martorei nu poate avea o altă concludență în cauză.

Apărătorul ales al inculpatului arată că anterior momentului a fost acasă împreună cu inculpatului, fiind o familie.

Inculpatul C. O. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă evenimentul, că în momentul trimiterii sale în judecată a demisionat pentru a-și salva onoarea și rezultatele și că în prezent deține funcția de secretar, iar ulterior intenționează să obțină calitatea de mediator pentru deschiderea unui cabinet.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.880 din 13 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C. rap. la art. 10 lit. d din C. a fost achitat inculpatul C. O. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R.

În baza art. 193 al. 3 din C. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 al.1 din C. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d-na M. C.-ALEXANDRA de 200 lei a fost avansat din Fondurile M.ui

Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2011, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată.

Conform procesului verbal de la fila 4 din dos. UP, la data de 18 decembrie

2009, în jurul orei 15.50, organele de poliție au fost sesizate cu privire la un accident rutier soldat cu persoane rănite petrecut pe str. A. V. La fața locului s-a constatat că inculpatul a condus autovehiculul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare N-0. și din cauza neatenției a intrat în coliziune cu autovehiculul care circula în fața sa și era condus de către martorul M. Inculpatul a suferit anumite leziuni la nivelul pieptului și i s-au acordat îngrijiri medicale. Întrucât emana miros specific consumului de alcool inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o valoare de 0,980 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la ora 17.10 alcoolemia a fost de 1,70 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 18.10 a rezultat o alcoolemie de 1,60 gr%o.

La examinarea clinică s-a constatat că inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice și a declarat că a consumat 200 ml de coniac în intervalul orar 11.00 - 14.00, această împrejurare fiind consemnată în buletinul de analiză clinică de către polițist conform declarației martorului Tat R. M., medicul care l-a examinat pe inculpat și care a arătat că fișa se completează de către medic și polițist. În declarația olografă din data de 22 decembrie 2009, cu privire la consumul de alcool inculpatul declară că în jurul orei 15.00 a luat prânzul împreună cu soția sa la domiciliu, respectiv o ciorbă și un fel principal (grătar cu cartofi prăjiți), iar în intervalul orar 15.15 - 15.30 din cauza unor neînțelegeri cu soția sa a băut aproximativ 250 de ml de țuică de prune de 50 de grade alcolice și continuând certurile a urcat la volanul autovehiculului pe care l-a condus de pe str. A. până la sensul giratoriu din cartierul S. unde și-a dat seama că nu este bine ce face și a decis să se întoarcă. Pe drum s-a întâlnit cu martorul G. I. C., prieten de-al său, pe care l-a luat în mașină pentru a-l duce până la stația mijloacelor de transport în comun de la IRA (filele 40-41 dos. UP).

Urmare a declarațiilor inculpatului s-a dispus efectuarea a două rapoarte de expertiză medico-legale pentru calcul retroactiv al alcoolemiei, raportat la prima variantă de consum de alcool, respectiv cea consemnată în buletinul de analiză clinică, precum și la cea de a doua variantă declarată la data de 22 decembrie 2009. În condițiile primei variante de consum de alcool, respectiv 200 ml de coniac în intervalul 11.00 - 14.00 cu aport alimentar anterior a rezultat că ar fi avut o alcoolemie de 0,50 gr%o, la ora recoltării primei probe, iar neconcordanța ar rezulta dintr-un consum mai mare de alcool. C. retroactiv bazat pe valorile alcoolemiei stabilite prin analiză a concluzionat că inculpatul ar fi avut o alcoolemie de 1,83 gr%o la ora accidentului, respectiv 15.50.

Conform celei de a doua variante de consum de alcool, respectiv 250 ml de

țuică cu tărie de 50 de grade alcoolice consumate în intervalul 15.15 - 15.30, ar fi rezultat o valoare a alcoolemiei de 1,55 gr%o la ora prelevării primei probe de sânge, iar la data evenimentului rutier de 0,57 gr%o, expertul concluzionând că există o posibilă concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de către inculpat și valorile certe stabilite prin analiză.

Audiată la data de 15 februarie 2011, adică după 2 luni de la eveniment, martora C. M., soția inculpatului declară că la data de 18 decembrie 2010, în jurul orei 15.00 a luat masa împreună cu inculpatul, respectiv o ciorbă de legume, cartofi piure cu grătar și murături, iar în timpul mesei s-a iscat o ceartă între cei doi. În acest context inculpatul a băut 200 - 250 ml de țuică de prune în

15 minute punând de două ori aproximativ 150 de ml dintr-o sticlă de 0,25 l. F. în continuare foarte nervos s-a urcat la volanul autovehiculului și a plecat. Aceleași împrejurări au fost declarate de către martoră, milimetric la data de 24 ianuarie 2012 când a fost audiată în fața instanței de judecată.

Martorul G. I.-C. a declarat că în jurul orei 15.40 se afla pe str. T. V. în zona Aeroportului C., iar inculpatul a oprit în dreptul său, iar martorul a urcat în dreapta inculpatului continuându-și deplasarea spre C.-N. D. aproximativ 500 de metri au fost implicați într-un accident. Aceeași declarația a fost susținută și în fața instanței cu precizarea că incidentul s-a produs la aproximativ 1 sau 2 minute de la momentul la care martorul a urcat în autovehiculul inculpatului. L- a întrebat ce face, iar inculpatul i-a spus că a fost cu mașina până la sensul giratoriu in localitatea D. și că avut ceva discuții cu soția.

S-a constatat un șir de evenimente care se înscriu în practica mai recentă a persoanelor care au fost depistate conducând sub influența băuturilor alcoolice, respectiv de a declara un consum ridicat de alcool imediat înainte de a fi surprinși în trafic. Rațiunea este aceea că băuturile alcoolice cu grade alcoolice ridicate se ingerează mai repede putând fi justificată alcoolemia ridicată din momentul primei recoltări, corelativ cu o alcoolemie scăzută la data depistării în trafic, care este în general cu 1 h - 1,5 h înainte. Dar desigur, experiența organelor judiciare nu poate compensa în totalitate adevărul procesual, respectiv cel care rezultă din probe, din fiecare cauză în parte.

Declarația inculpatului privind consumul de alcool de 200 - 250 ml de țuică în intervalul orar 15.15 - 15.30 este susținută de o declarație milimetric egală a soției acestuia. E. cert că în general memoria nu se cristalizează și nu devine mai precisă cu cât timp se scurge de la un eveniment și cu atât mai mult un eveniment care nu are caracter excepțional, cum ar fi luarea mesei de prânz și cantitatea de alcool consumat. Cel mai probabil, chiar dacă nu are certitudinea că nu ar fi spus adevărul, martorei i s-a sugerat adevărul în discuțiile ulterioare cu soțul său, de aceea a reușit să și-l amintească de fiecare dată în aceeași succesiune. M. adevărului procesual însă este dat de consecvența împrejurărilor adiacente care se pot desprinde din probe administrate prin mijloace de probă legale. În acest context reținem că inculpatul a consumat băuturi alcoolice la data de 18 decembrie 2010, iar consemnările privind consumul de alcool din buletinul de analiză clinică nu au valoarea unei declarații ale făptuitorului. Remarcăm că rezultatul alcoolemiei este cuprins în buletinul de analiză din data de 28 decembrie 2010, adică după ce inculpatul dă prima declarație în fața organelor judiciare la data de 22 decembrie 2010. Consumul de alcool declarat cu această ocazie justifică, în opinia expertului, valoarea alcoolemiei la ora prelevării primei probe. Cu alte cuvinte, înainte de a afla valoarea alcoolemiei dată de buletinul toxicologic, inculpatul declară consumul de băuturi alcoolice, care justifică concluziile științifice ulterioare. Pe lângă această probe certe care se coroborează între ele, avem un indiciu incert și de aceea nevalabil, respectiv concluziile expertului criminalist care a analizat sinceritatea inculpatului cu privire la răspunsurile la întrebările relevante. A. s-a concluzionat că au fost provocate ușoare modificări care ar putea fi asociate comportamentului simulat, rezultând astfel că este probabil ca subiectul să fi fost sincer, la fel cum este posibil să nu fi fost sincer.

Cu privire la așa zisul consum de alcool declarat de către inculpat la momentul examinării clinice, s-a reținut că acesta a fost nesincer în fața medicului și a organului de cercetare penală, dar de aici nu se poate trage concluzia că toate declarațiile ulterioare sunt nesincere, mai ales pentru că exprimă alte împrejurări de fapt. E. cert că valoarea alcoolemiei din aerul expirat indicată de aparatul etilotest este un indiciu că s-ar fi putut săvârși o infracțiune, însă acest indiciu singur nu poate răsturna prezumția de nevinovăție. La fel, concluziile buletinului de analiză toxicologică bazate pe prelevarea probelor biologice la 1 oră și 20 de minute, respectiv 2 ore și 20 de minute de la momentul depistării în trafic nu este probă irefutabilă cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul relevant decât în condițiile în care inculpatul nu contestă prezumția că și la momentul depistării în trafic ar fi avut o alcoolemie superioară celei de 0,80 gr%o. D., în principiu, calcularea retroactivă a alcoolemiei este un drept al inculpatului și nu ar fi relevantă dacă inculpatul ar prezenta un consum de alcool după aflarea rezultatelor buletinului de analiză toxicologică, pentru că ar exista probabilitatea ridicată ca inculpatul să prezinte un consum de alcool care să justifice valorile, dar să indice o alcoolemie scăzută la momentul relevant, însă declararea consumului de alcool anterior aflării rezultatelor buletinului de analiză toxicologică, este o probă relevantă care trebuie avută în vedere pentru stabilirea adevărului procesual.

Având în vedere argumentele de mai sus instanța a apreciat că există un dubiu rezonabil cu privire la alcoolemia inculpatului din momentul depistării în trafic, iar în contextul în care inculpatul a prezentat o variantă a adevărului înainte de aflarea valorilor alcoolemiei stabilite prin buletinul de analiză toxicologică, instanța a reținut concluziile raportului de expertiză nr. 4. iunie

2011 și constatând că valoarea alcoolemiei indicată în raport este sub 0,8 gr%o, în temeiul art. 10 lit. d din C. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R, iar pe cale de consecință s-a dispus achitarea inculpatului C. O. I..

În baza art. 191 al. 3 din C. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului, iar onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost avansat din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a învederat faptul că soluția de achitare a inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 este nelegală, având în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului. A., în cauză există date și împrejurări care permit aflarea adevărului și din care rezultă că, inculpatul la momentul opririi în trafic prezenta o alcoolemie peste limita legală admisă. Aceste date se referă la testul de respirație efectuat la scurt timp de la oprirea în trafic a inculpatului, la valoarea ridicată a acestuia, apoi la buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, efectuat de asemenea la puțin timp după acea oprire în trafic, probe ce nu au putut fi răsturnate prin concluziile celor două expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, care la rândul lor diferă raportat la consumul de alcool diferit declarat de către inculpat, iar declarația fostei soții a inculpatului este subiectivă, fiind identică cu cea a inculpatului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea reține următoarele:

Din ansamblul probator vast administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și de către instanța de judecată se desprinde următoarea stare de fapt:

La data de 18 decembrie 2009, în jurul orei 15.50, organele de poliție au fost sesizate cu privire la un accident rutier soldat cu persoane rănite petrecut pe str. A. V. La fața locului s-a constatat că inculpatul a condus autovehiculul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare N-0. și din cauza neatenției a intrat în coliziune cu autovehiculul care circula în fața sa și era condus de către martorul M. Inculpatul a suferit anumite leziuni la nivelul pieptului și i s-au acordat îngrijiri medicale. Întrucât emana miros specific consumului de alcool inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o valoare de 0,980 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, însă, în declarația olografă din data de 22 decembrie 2009, cu privire la consumul de alcool inculpatul declară că în jurul orei 15.00 a luat prânzul împreună cu soția sa la domiciliu, respectiv o ciorbă și un fel principal

(grătar cu cartofi prăjiți), iar în intervalul orar 15.15 - 15.30 din cauza unor neînțelegeri cu soția sa a băut aproximativ 250 de ml de țuică de prune de 50 de grade alcoolice și continuând certurile a urcat la volanul autovehiculului pe care l-a condus de pe str. A. până la sensul giratoriu din cartierul S. unde și-a dat seama că nu este bine ce face și a decis să se întoarcă. Pe drum s-a întâlnit cu martorul G. I. C., prieten de-al său, pe care l-a luat în mașină pentru a-l duce până la stația mijloacelor de transport în comun de la IRA (filele 40-41 dos. UP).

Aceste declarații ale inculpatului, susținute, după cum afirmă chiar instanța de fond, milimetric identic la data de 24 ianuarie 2012 când a fost audiată în fața instanței de judecată, fosta soție a inculpatului martora C. M., nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, neputând înlătura datele și împrejurările concrete ce rezultă din probele tehnice administrate la scurt timp de la oprirea acestuia în trafic.

A., apreciem că organele de cercetare penală au acționat în mod corect, supunând inculpatul testării cu aparatul alcooltest, la circa 15 minute după evenimentul rutier, aparatul a indicat o valoare mare de 0,9. alcool pur în aerul expirat, ceea ce a determinat conducerea inculpatului la spital în vederea recoltării probelor biologice, care de asemenea au fost prelevate conform Ordinului nr.376/2006 ce reglementează această materie .

Din buletinul de examinare clinică întocmit în vederea determinării gradului de intoxicație etilică rezultă consumul declarat de inculpat la momentul prelevării probelor biologice și anume 200 gr de cogniac.

Nu putem împărtăși opinia apărării referitoare la irelevanța acestei consemnări, atâta vreme cât acest înscris oficial are valoare probantă până la înscrierea sa în fals.

Mai mult decât atât, raportul de expertiză medico-legală, calcul retroactiv al alcoolemiei întocmită în faza de urmărire penală (f.23-25) pe baza alcoolemiilor stabilite la analiză, ținând seama de consumul de băuturi alcoolice declarat cât și de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp existent între evenimentul rutier și prima recoltare, stabilește că inculpatul putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie mai mare de , 8., cu o valoare teoretică apropiată de 1,83 g%o.

Coroborând probele arătate mai sus, apreciem că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, susținerile acestuia referitoare a consumul de băuturi alcoolice fiind nesincer, iar depoziția identică a martorei C. M. în mod evident subiectivă (cea de-a doua expertiză întocmită în cauză neprezentând relevanță deoarece se bazează pe consumul de alcool învederat de inculpat).

Față de cele de mai sus, constatând că recursul declarat este fondat, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.b C. se va admite și se va dispune casarea în întregime a hotărârii atacate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, Curtea, ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, raportat la alcoolemia inculpatului, precum și la evenimentul rutier produs, de urmările unui astfel de comportament în trafic, de persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală și este integrat în muncă și societate, apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator și anume de 1 an și 6 luni închisoare va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.

În cauză sunt îndeplinite cerințele art.81 c.p., scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, astfel că se va dispune suspendarea coniționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni prev. de art.82 C.

Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal. Va face aplicarea art. 71 alin.5, 64 lit. a teza a II-a b Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare la judecata în fond în sumă de 600 lei.

În baza art. 189 C.pr.pen. va stabili onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 lei, care se avansează din FMJ Baroului de avocați C. în favoarea av. B. A. D..

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de P. DE

PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.880/(...) a

Judecătoriei C.-N., pe care o casează în întregime.

Rejudecând, în aceste limite condamnă pe inculpatul C. O. I. (cetățean român, fiul lui T. și V., născut la data de 21 martie 1974 în localitatea N., jud. Sălaj, CNP 1.) :

În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de :

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Face aplicarea art. 71 alin.5, 64 lit. a teza a II-a b Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare la judecata în fond în sumă de 600 lei.

În baza art. 189 C.pr.pen. stabilește onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu în sumă de 100 lei, care se avansează din FMJ Baroului de avocați C. în favoarea av. B. A. D..

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. I. A. D. L. M. R.

L. A. S.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.fond.L. M.

← Decizia penală nr. 902/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1472/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1650/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1650/2012, Curtea de Apel Cluj