Decizia penală nr. 1652/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1652/R/2012
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de partea civilă M. Ana M. și de SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr.279 din 11 iulie 2012 a Judecătoriei Z., privind pe inculpatul G. T. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă M. Ana M., asistată de apărător ales, av.T. Crihan, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul G. T., SC O. V. I. G. SA, partea resp.civilmente SC H. I. SRL și părțile civile M. Ana M., S. J. de U. Z., S. J. de A. S., S. C. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul părții civile M. Ana
M. depune la dosar acte medicale, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea resp.civilmente alături de asigurator la plata despăgubirilor civile conform constituirii de parte civilă formulată în cauză.
Sentința este pronunțată în contradictoriu cu B. A. V. I. G. SA care la momentul pronunțării hotărârii nu mai avea calitatea procesuală de asigurator, datorită fuziunii intervenite între aceasta și O. Viena I. G. la 01 mai 2012, cea din urmă preluând drepturile și obligațiile fostului asigurator.
Partea civilă a fost victima unui accident de circulație, care a avut ca urmare rănirea extrem de gravă a acesteia, fiind aproape de a-și pierde viața, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de
180-190 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei. Aceasta se afla la începutul studiilor, când se pregătea pentru o carieră profesională care a fost distrusă ca urmare a accidentului. F. de aceste aspecte, a solicitat obligarea inculpatului la contravaloarea prejudiciului moral încercat de partea civilă până în prezent în cuantum de 150.000 euro sumă globală și contravaloarea prejudiciului moral încercat de partea civilă începând cu data depunerii constituirii de parte civilă, (...) și până la o eventuală însănătoșire a acesteia, în cuantum de 1000 euro pentru fiecare lună. I. de fond a acordat doar 150.000 lei, însă a apreciat greșit prejudiciul moral suferit de partea civilă. De altfel, instanța de fond nici nu s-a pronunțat cu privire la suma de 1000 euro solicitată lunar de partea civilă. Cererea a fost formulată deoarece consecințele nefaste ale accidentului rutier continuă să se producă și în prezent și se vor produce și în continuare.
În privința daunelor materiale periodice, partea civilă a solicitat suma de 300 euro lunar, începând cu data de (...) și până la o eventuală însănătoșire, având în vedere că a fost încadrată în gradul de handicap cu însoțitor, iar din această cauză beneficiază de o indemnizație de 293 lei lunar de la stat. I. de fond a respins această cerere, însă nu se poate afirma că o persoană încadrată în grad de handicap grav este o persoană normală, care să poată presta o activitate remunerată asemenea unei persoane sănătoase.
Solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare ca nefondat, având în vedere că se solicită diminuarea daunelor morale.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului doar în privința obligării inculpatului în solidar cu partea resp.civilmente alături de asiguratorul SC O. V. I. G. SA la plata despăgubirilor civile către partea civilă, având în vedere că B. A. nu mai există. Cu privire la celelalte aspecte solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.
C U R T E A,
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr.279 din 11 iulie 2012, în baza art. 14 și art.346 alin.1
Cod procedură penală, raportat la art.998-999, art. 1000 alin.3, art. 1003
Cod civil și art. 54 din L. nr.1., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Ana M. domiciliată în loc. Z., str. B.P. Hașdeu, nr. 25, bl. H25, sc. A, ap. 7, jud. S. și a obligat pe inculpatul G. T. G. fiul lui T.- Ș. și V., născut la data de (...) în localitatea H., jud. C., domiciliat în municipiul Z., str. Ciocârliei, nr.5, bl.C5, sc. A, ap.13, jud. S., CNP 1., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă M. Ana M. a sumei de 5096,09 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 150 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-
999 cod civil și art. 313 din L. nr.95/2006, coroborat cu art. 54 alin.1 din L. nr.1., a admis acțiunile civile formulate de părțile civile S. J. de A. S., S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate M. Ana M. și obligă inculpatul G. T. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri materiale : suma de 1358,60 lei către partea civilă S. J. de A. S., - suma de
799,68 lei actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. J. de U. Z. - suma de 39.677,11 lei actualizată cu dobânda oficială a
B.N.R, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. C. J. de U. C.
În baza art.193 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală și art.50 din L. nr.1., a obligat pe inculpatul G. T. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 2.000 lei în favoarea părții civile M. Ana M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr.63 din (...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), definitivă față de inculpat la data de (...) prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul G. T. G., în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și art.76 alin.1 lit.e) Cod penal la pedeapsa de 5000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva părții vătămate M. Ana M. S-a dispus executarea pedepsei amenzii conform prev. art. 425 C.p.p. și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 631 C.p. De asemenea, s-a constatat că în baza art. 3201 alin.5 Cod procedură penală, a fost disjunsă latura civilă a cauzei, formându-se un nou dosar, cu numărul (...).
În data de (...), în jurul orelor 18.00, inculpatul G. T.-G. conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare (...), proprietatea H. I. SRL, pe bld. M. V. din mun. Z. din direcția gară către centru. Afară era întuneric, ploua, carosabilul era umed, iar iluminatul stradal era slab în zona respectivă datorită faptului că neonul din apropierea trecerii de pietoni nu funcționa, învinuitul fiind singur în autoturism. La trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător cu indicator rutier și marcaj transversal din zona S. Samtex S. Z., din cauza neatenției și neadaptării vitezei în raport de condițiile concrete de drum ( vizibilitate redusă ) nu a observat-o pe partea vătămată, care s-a angajat în traversarea străzii regulamentar și a acroșat- o cu partea dreaptă -față a autoturismului, a preluat-o pe capotă și parbriz, după care a proiectat-o pe carosabil la o distanță de 14,20 metri de la trecerea de pietoni. În urma accidentului, M. Ana-M. a suferit numeroase fracturi, fiind transportată cu ambulanța la S. J. de U. Z., pentru acordarea de îngrijiri medicale. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 230/II/b/35 din (...), emis de S. J. de M. L. S., partea vătămată M. Ana-M. a suferit, ca urmare a accidentului leziuni traumatice care pot data din (...) și care i-au pus părții vătămate viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 120 -150 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată M. Ana-M. a arătat că se constituie parte civilă în cauză, cuantumul despăgubirilor solicitate urmând a fi precizat în fața instanței de judecată. Prin cererea depusă în faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, aflată la filele 25-28, partea vătămată s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea asigurătorului S. B. A. V. I. G. SA la plata următoarelor sume:
5096,09 lei, reprezentând daune materiale, 300 EUR reprezentând daune materiale periodice, 150 000 EUR reprezentând daune morale și suma de
1000 EUR lei reprezentând daune morale periodice și a cheltuielilor judiciare. P. dovedirea pretențiilor civile partea vătămată a depus la dosarul cauzei copii de pe bonuri fiscale și chitanțe (f. 30-44).
Prin adresa nr.21266/(...), aflată la fila 46 din dosarul de urmărire penală (în prezentul dosar în copie f. 20), S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 799,68 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată M. Ana-M. În probațiune a fost depus decont de cheltuieli (în copie fila 21).
Prin adresa nr.103/(...) aflată la fila 49 din dosarul de urmărire penală, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1358,6 lei, din care 318 lei reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși, iar 1040 lei contravaloarea echipajelor, pentru transportul părții vătămate M. Ana-M.
Prin adresa nr. 24527/(...), aflată la fila 52 din dosarul de urmărire penală (în prezentul dosar în copie f. 22) S. C. J. de U. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 39.677,11 lei cu majorări de întârziere calculate din ziua următoare externării și până la achitarea integrală a debitului, cerere confirmată și în cursul judecății (81), reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată M. Ana-M., în probațiune depunând decontul de cheltuieli ( f. 23).
În cauză a fost citat în calitate de asigurător S. B. A. V. I. G. SA. De asemenea, întrucât la momentul producerii accidentului inculpatul G. T. G. în calitate de angajat, conducea autovehiculul proprietatea S. H. I. S. N., a fost citată această societate în calitate de parte responsabilă civilmente.
Pentru soluționarea laturii civile a cauzei au fost administrate următoarele probe:
La solicitarea părții civile, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către I. de M. legală C. N., fiind întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 8064/II/b/131 din (...), depus la dosar la filele 54-56, în concluziile acestuia arătându-se că leziunile suferite de partea civilă au necesitat pentru vindecare 180-190 de zile de îngrijiri medicale, evoluția stării de sănătate a părții civile M. Ana M. a fost pozitivă cu vindecarea leziunilor cauzate de accidentul rutier din data de (...), ca urmare a accidentului rutier din data de (...) partea vătămată nu prezintă invaliditate, leziunile de la nivelul extremității cefalice care au cauzat tulburări de memorie beneficiază în prezent de un tratament medicamentos adecvat cu revenirea la normal în timp a acesteia.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii A. P. (f.
63), martora M. O. (f. 74), martorul V. D. (f. 75).
Totodată, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: copie de pe foaia matricolă a părții vătămate de la G. Ș. V. G. Z. (f.71), certificat de încadrare a părții vătămate M. Ana M. în grad de handicap grav (f. 76), fotografii ale părții vătămate anterior și ulterior producerii accidentului rutier (f. 78-81), adresa 2089/(...) a Casei de P. S. din care reiese că partea civilă beneficiază de pensie de urmaș (f.8), adresa 3154/(...) a Casei de P. S. din care rezultă că partea civilă nu beneficiază pensie de invaliditate, adresa 4445/(...) de la ITM S. potrivit căreia partea civilă nu figurează în baza de date ca fiind angajată cu contract individual de muncă în perioada
2010 până în prezent (f. 95), copie de pe situația școlară a părții civile în anul 2010-2011 și 2011-2012 Universitatea de V. V. G. A. facultatea de Ș. U., P. și A. (f. 96-97), cupon pensie aferent lunii decembrie 2011 și cupon indemnizație pentru handicap aferent lunii noiembrie 2011 (f. 98).
Din cuprinsul probatoriului administrat și ținând cont de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului G. T. G., față de care s-a dispus condamnarea definitivă pentru infracțiunea săvârșită, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului : existența faptei ilicite - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - atingerea adusă sănătății și integrității corporale a părții vătămate, legătură de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs așa cum rezultă din expertiza medico legală efectuată în cauză și vinovăția inculpatului reținută sub forma culpei.
La data producerii accidentului -(...)- autoturismul condus de inculpat avea încheiată polița RCA seria RO/22/P22/HI nr. 002330171 din data de (...) valabilă de la data de (...) pană la data de (...) încheiată între SC H. Istruments SRL și asigurătorul de răspundere civilă SC SC B. A. SA (f.40 din dosar de u.p.), a cărei denumire actuală este, potrivit verificărilor efectuate, SC B. A. V. I. G. SA, societate care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
P. art.49 coroborate cu art.44, 50 și 54 din L. nr.1. asigurătorul a acordat în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. P. art. 51 alin.1 din L. 1. despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acorda și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.
În ce privește pe SC H. I. SRL proprietarul autovehiculului condus de inculpat, instanța a constatat că între această persoană juridică și inculpat există raporturi de prepușenie, inculpatul G. T. având la data producerii accidentului calitatea de angajat al SC H. I. SRL N., calitate în care i-a fost încredințat autoturismul spre folosință, în consecință SC H. I. SRL are calitate de parte responsabilă civilmente în această cauză, urmând a-i fi angajată răspunderea civilă în solidar cu inculpatul potrivit art. 1000 alin.3 și art. 1003 Cod civil.
În ce privește pretențiile civile ale părții civile M. Ana M., instanța a constatat că aceasta a formulat pretenții atât cu privire la prejudiciul patrimonial suferit, cât și cu privire la cel nepatrimonial. Având în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea gravă a părții civile M. Ana M., cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180-190 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată a fost în stare de comă o perioadă lungă, a fost imobilizată la pat și după externare, având fracturi multiple, perioada de recuperare a fost lungă, partea vătămată a suferit pierderi de memorie, instanța apreciază că părții civile i s-a cauzat atât un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința fizică și psihică deosebită creată ca urmare a accidentării prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă M.
Ana M. instanța a constatat că pentru dovedirea prejudiciului material invocat partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale - bilet de ieșire din spital (...) (f.27), bonuri fiscale privind cumpărarea de medicamente, combustibil, bilete de transport, de asemenea fiind audiați sub acest aspect și martorii A. P., V. D. și M. O.. Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate. Analizând actele medicale depuse în cauză, dovezile de plată și declarațiile martorilor, instanța a constatat că partea vătămată în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli privind medicamentația, deplasarea părții vătămate și a persoanelor din familia acesteia de la Z. la C. N. în perioada de timp cât aceasta a fost internată ((...)-(...), (...)-(...)) dar și pentru consultații medicale ulterioare, motiv pentru care apreciază ca dovedite și întemeiate pretențiile civile solicitate prin constituirea de parte civilă în ce privește suma de 5096,09 lei reprezentând costuri cu medicația și transportul.
F. de prestațiile peri odice solicitate atât cu titlu de daune materiale cât și cu titlu de daune morale, instanța a reținut în primul rând că în domeniul angajării răspunderii civile delictuale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului (atât a pierderii efectiv suferite dar și a beneficiului sau câștigului nerealizat) pot fi acordate daune materiale sub forma de prestații periodice calculate ca diferență între veniturile care ar fi putut fi realizate de către partea civilă și veniturile efectiv realizate ca urmare a vătămării suferite, sau pentru efortul suplimentar necesar ca urmare a reducerii capacității de muncă a acesteia. În aceste condiții se pune problema existenței unei incapacități de muncă temporare sau permanente a părții civile și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și incapacitatea de muncă.
La data producerii accidentului rutier partea civilă nu obținea venituri din muncă aceasta fiind elevă. Ulterior producerii accidentului așa cum rezultă din adresa ITM aceasta nu a fost încadrată în muncă, în prezent fiind în continuarea studiilor. Din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că parții civile M. Ana M. i-a fost redusă capacitatea de muncă în urma accidentului rutier suferit și că aceasta nu poate obține venituri din muncă.
P. raportului de expertiză medico legală 8064/II/b/131 din (...) la obiectivul nr. 3 formulat în cauză „care este gradul de scădere a capacității de muncă a părții civile și dacă aceasta poate fi încadrată într-un grad de invaliditate"; comisia de expertiză a concluzionat că în urma accidentului rutier din data de (...) partea civilă nu prezintă invaliditate.
P. certificatului 12191/7611 din (...) (f. 46) partea civilă M. Ana M. se încadrează în gradul de handicap grav fără asistent personal, ca urmare a încadrării în grad de handicap grav partea civilă beneficiază de indemnizație de handicap și buget complementar în cuantum total de 293 lei pe lună. Încadrarea unei persoane în grad de handicap nu se confundă cu încadrarea unei persoane într-un grad de invaliditate, chiar dacă cele două situații nu se exclud. Încadrarea unei persoane într-un grad de handicap (grav, accentuat, mediu, ușor) nu duce în mod obligatoriu la reducerea capacității de muncă a acesteia și dă dreptul la o indemnizație pentru persoanele care nu obțin venituri, ca și în cazul părții civile în speță. Încadrarea unei persoane într-un grad de invaliditate (grad I, II sau III) are legătură reducerea capacității de muncă a acesteia, dă dreptul la pensie de invaliditate în sistemul asigurărilor sociale și, în funcție de gradul de invaliditate, dă dreptul sau nu la obținerea de venituri din muncă. În speță încadrarea părții vătămate M. Ana M. în gradul de handicap grav nu probează reducerea temporară sau permanentă a capacității de muncă a acesteia în lipsa unei decizii privind încadrarea într-un grad de invaliditate sau concluziile unei comisii medicale de expertiză din care să rezulte că a fost redusă capacitatea de muncă a părții civile. În aceste condiții instanța apreciază ca nefiind probată o pierdere în ce privește capacitatea de muncă a părții vătămate, respectiv o diminuare a veniturilor pe care partea vătămată le-ar fi putut obține dacă nu ar fi suferit vătămarea produsă prin fapta inculpatului. De asemenea pe perioada în care partea civilă a fost internată în spital și pe perioada recuperării, aceasta fiind elevă la liceu nu a obținut venituri din muncă și nici nu putea obține în mod normal venituri din muncă, urmând cursurile școlare. Pe aceste considerente apreciază ca neîntemeiată cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale periodice, iar în ce privește cererea de acordare de daune morale periodice instanța a analizat acordarea daunelor morale din perspectiva aprecierii unei sume globale și nu a unor prestații periodice.
F. de daunele morale solicitate de partea civilă M. Ana M. instanța apreciază că prin leziunile corporale suferite părții civile, pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. Analizând actele medicale existente la dosarul cauzei, având în vedere natura leziunilor provocate - fracturi bază craniu, bazin, humerus drept, gamba dreaptă, comă gr. III/IV care s-a superificializat după 4 săptămâni, perioada lungă de imobilizare la pat, perioada foarte lungă de tratament și recuperare, dar și vârsta părții civile, instanța apreciază că în mod cert suferința fizică a părții civile a fost foarte puternică și de lungă durată, urmările în plan fizic sunt și vor fi resimțite pe termen mai lung, iar pe lângă suferința fizică i-a fost afectată în mod grav acesteia viața socială, pregătirea profesională, capacitatea de relaționare și integrare socială, i-a fost limitată pentru o perioadă lungă de timp libertatea de mișcare și posibilitatea de a-și desfășura viața în mod normal și firesc, toate acestea producând suferințe psihice părții civile. F. de gravitatea consecințelor produse atât în plan fizic, psihic, social și profesională, instanța apreciază că acestea vor fi resimțite și vor afecta și pentru viitor desfășurarea normală a vieții părții civile.
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a unui fapt ilicit și culpabil, patrimonial sau nepatrimonial, și criteriul echității, aplicabile în materia răspunderii civile delictuale, exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la aceste considerente instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care, prin prisma elementelor arătate mai sus, ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța a considerat că suma de 150.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile M. Ana M.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, a art.998-
999, art. 1000 alin.3, art. 1003 Cod civil și a art. 54 din L. nr.1., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Ana M. și a obligat inculpatul G. T. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente
SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă M. ana M. a sumei de 5096,09 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 150 000 lei cu titlu de daune morale.
F. de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale cu contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate M. Ana M. , având în vedere deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate (f. 21, 23) și constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998
-999 Cod civil, iar în conformitate cu prevederile art.313 din L. nr.95/2006, aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999
Cod civil și art. 313 din L. nr.95/2006, coroborat cu art. 54 alin.1 din L. nr.1., instanța a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. J. de A. S., S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate M. Ana M. și va obliga inculpatul G. T. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri materiale :- suma de 1358,60 lei către partea civilă S. J. de A. S., - suma de 799,68 lei actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. J. de U. Z. - suma de 39.677,11 lei actualizată cu dobânda oficială a B.N.R de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale, către partea civilă S. C. J. de U. C.
Partea civilă M. Ana M. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât au fost depuse la dosar chitanțele și facturile care atestă plata onorariului (f.105-108), în cuantum total de 2.000 lei, în baza art.193 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală și art.50 din L. nr.1., apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC H. I. SRL N. și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC B. A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în sumă de 2.000 lei.
Împotriva soluției instanței de fond, au declarat recurs partea civilă
M. Ana M. și asigurătorul S. O. V. I. G. SA-R. C.
Prin motivele scrise și orale, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. H. I. SRL N. la suportarea daunelor morale în valoare de 150.000 euro ca sumă globală și
1.000 euro pentru fiecare lună cu titlu de despăgubiri periodice de la (...), data constituirii ca parte civilă a victimei și până la o eventuală însănătoșire.
Solicită totodată obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei sume de 300 euro/lunar cu titlu de despăgubiri periodice materiale de la (...) - data constituirii ca parte civilă și până la o eventuală însănătoșire a recurentei, întrucât în urma accidentului provocat de inculpat a fost încadrată în grad de handicap grav cu însoțitor, beneficiind în acest sens din partea statului de o indemnizație de 293 lei/lunar.
Prin motivele scrise, asigurătorul a solicitat diminuarea atât a cuantumului daunelor morale cât și a celor materiale, apreciindu-le exagerate.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul părții civile,
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția
Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO
2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă M. Ana M., instanța constată că pentru dovedirea acestuia, partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale - bilet de ieșire din spital (...) (f.27), bonuri fiscale privind cumpărarea de medicamente, combustibil, bilete de transport, de asemenea fiind audiați sub acest aspect și martorii A. P., V. D. și M. O.
Curtea verificând actele medicale depuse la dosar, dovezile de plată și declarațiile martorilor, constată că partea vătămată în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli privind medicația, deplasarea acesteia și a aparținătorilor de la Z. la C.-N. pe perioada internării în clinică(...)-(...), (...)-(...), suportând însă și valoarea consultaților medicale ulterioare, condiții în care apreciază ca probate pretențiile civile solicitate prin constituirea de parte civilă în cuantum de 5096,09 lei.
Raportat la prestațiile periodice cerute cu titlu de daune materiale cât și cu titlu de daune morale, curtea reține că în domeniul angajării răspunderii civile delictuale, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, pot fi acordate daune materiale sub forma de prestații periodice, calculate ca diferență între veniturile care ar fi putut fi realizate de către partea civilă și cele efectiv încasate ca urmare a vătămării suferite, sau pentru efortul suplimentar necesar, efect al reducerii capacității de muncă a acesteia. În aceste condiții, se verifică existența unei incapacități de muncă temporare sau permanente a părții civile și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul păgubitor încercat de victimă.
Curtea reține că la data producerii accidentului rutier, partea civilă nu obținea venituri din muncă, fiind elevă. Ulterior producerii evenimentului, așa cum rezultă din adresa ITM, victima s-a aflat în continuarea studiilor. P. actelor depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că parții civile M. Ana M. i-a fost diminuată capacitatea de muncă, în urma accidentului rutier suferit.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.
8064/II/b/131 din (...) la obiectivul nr. 3 formulat în cauză „care este gradul de scădere a capacității de muncă a părții civile și dacă aceasta poate fi încadrată într-un grad de invaliditate, comisia de expertiză a concluzionat că în urma accidentului rutier din data de (...) partea civilă nu prezintă invaliditate";.
P. certificatului 12191/7611 din (...) (f. 46) partea civilă M. Ana M. se încadrează într-un grad de handicap grav, fără asistent personal, beneficiind de indemnizația aferentă și buget complementar în cuantum total de 293 lei pe lună.
Încadrarea unei persoane în grad de handicap nu se confundă cu încadrarea unei persoane într-un grad de invaliditate, chiar dacă cele două noțiuni nu se exclud. Situarea unei persoane într-un grad de handicap ( grav, accentuat, mediu, ușor) nu duce în mod obligatoriu la diminuarea capacității de muncă a acesteia și dă dreptul la o indemnizație pentru persoanele care nu obțin venituri, ca și în cazul părții civile, în speță.
Încadrarea părții vătămate M. Ana M. în gradul de handicap grav, nu dovedește reducerea temporară sau permanentă a capacității de muncă a acesteia, în lipsa unei decizii privind situarea sa într-un grad de invaliditate, sau concluziile unei comisii medicale de expertiză, din care să rezulte fără echivoc, diminuarea aptitudinii de a munci, a victimei.
Așa fiind, curtea apreciază ca nefiind dovedită o pierdere în ce privește capacitatea de muncă a părții vătămate, respectiv o diminuare a veniturilor pe care aceasta le-ar fi putut obține, dacă nu ar fi suferit vătămarea produsă de către inculpat.
Curtea reține că pe durata internării în spital, victima nu a realizat venituri, fiind elevă.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond nu a acordat despăgubiri periodice lunare în cuantum de 300 euro, cu titlu de daune materiale.
Nimic nu împiedică însă partea civilă, ca ulterior, pe calea une i
acțiuni civile, dacă s tarea sanitară se va altera și va fi necesa ră încadrarea
într-un grad de invaliditate, să obțină obligarea inculpatului în solidar cu
partea responsabilă civilmente, la repararea prejudiciului material și moral
conform art. 998 Cod civil.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor morale solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către partea civilă, cât și potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce privește despăgubirile materiale, iar nu și cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanțele investite cu judecarea fondului, și numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și ceea ce rețin instanțele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum se arată și în practica constantă a instanței supreme
„stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, critica cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realități materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.18
C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția";.
Daunele materiale fiind corect stabilite pe baza probelor testimoniale cât și a actelor medicale la care curtea a făcut referire în considerentele deciziei, daunele morale neputând fi cenzurate de către instanța de control judiciar, se va respinge ca nefondat recursul părții civile, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen., sentința instanței de fond fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Cu privire la recursul asigurătorului
Prin art.48 din L. 1. modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; A. prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din L. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, în art.23 și 24 C.pr.pen. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C.pr.pen., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente).
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.
Corespunde realității că în fața instanței de fond a fost citat în calitate de asigurător S. B. A. V. I. G. SA B., care însă a fuzionat cu S. O. V. I. G. SA, instanța de recurs citând corect la soluționarea cauzei din (...) asigurătorul S. O. V. I. G. SA B. - R. C.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. I. ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Nu se impune reducerea daunelor morale și materiale în favoarea părții civile M. Ana M. întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercate de victimă și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.
În speță, s-a dovedit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, probele științifice și testimoniale atestând indubitabil această aserțiune.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Va obliga pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte
100 lei cheltuieli judiciare conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen..
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondaet recursurile declarate de partea civilă M. ANA M. si al asiguratorului S. O. V. I. G. S. împotriva sentintei penale nr. 279 din 11 iulie 2012 a Judecătoriei Z..
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte
100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER V. G. D. P. M. B. S. D.
red.PD/CA
2 ex. - (...)
jud.fond.M. E.
| ← Decizia penală nr. 1739/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 98/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
