Încheierea penală nr. 867/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.867/R/2012
Ședința publică din 07 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. I. împotriva încheierii penale nr.67/C din 31 mai 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă, cercetat pentru comiterea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al.1, al.2 lit.b și al.3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Coroi A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat împotriva încheierii T.ui C. și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 și 148 C.pr.pen. Chiar dacă există indicii că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu există la dosar probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul social al inculpatului nu se identifică cu pericolul social al faptei. Nu există date la dosar din care să rezulte că în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii ce urmează să fie audiați, apreciind că cercetarea penală și procesul penal se poate desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate. De altfel, regula procesului penal este cercetarea în stare de libertate a inculpatului și doar ca excepție, judecarea în stare de arest. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece nu este vinovat, fiind acuzat de soția lui, din răzbunare, pentru că o bătea.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.67 din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art.149/1 rap.la art.143 C.p.pen. și art. 148 lit.f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 31 mai 2012 și până la 28 iunie 2012.
Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Țuțu Octavian G., ce se avansează din F.M.J.
Potrivit art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rezoluția din 30 mai 2012, confirmată de către procuror, organele de cercetare penală au început urmărirea penală față de B. I. având în vedere că din aceste acte rezultă probe și indicii temeinice că a săvârșit infracțiunea de viol prev. și ped. de art. 197 al.1, al.2 lit.b și al.3 Cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, în cursul lunii mai, a întreținut un act sexual normal cu minora R. Ana-M. în vârstă de 12 ani, fiica soției sale dintr-o relație anterioară, prin constrângere, amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința în mod valid. Minora susține că o astfel de constrângere se exercită asupra sa de cca. 2 ani de zile, fiind obligată sub amenințare să întrețină relații sexuale cu acesta.
Prin ordonanța din 31 mai 2012, în temeiul art. 235 din C.pr.pen. a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa dobândind calitatea de inculpat.
Din probele administrate până în prezent a rezultat faptul că, în perioada de referință, profitând de lipsa mamei minorei plecate la spital cu un alt copil sau în vecini, prin folosirea forței de constrângere și prin amenințări, profitând și de imposibilitatea victimei în vârstă de 12 ani de a-și exprima voința în mod valid, acest inculpat a întreținut raporturi sexuale normale cu aceasta. Victima a relatat unei prietene ce se întâmplă, aceasta la rândul ei i-a spus directoarei școlii unde învață, ocazie cu care au fost demarate cercetările.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, partea vătămată prezintă o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată. Pe fondul audierii ca învinuit și inculpat, numitul B. I. a expus o variantă contrară, nesusținută de materialul probator de la dosar și, întrucât sunt date și indicii temeinice că a desfășurat o astfel de activitate infracțională, instanța apreciază că în cauză este necesară privarea sa de libertate și emiterea unui mandat de arestare.
Examinând referatul întocmit și actele de urmărire penală efectuate în cauză, dată fiind activitatea infracțională desfășurată de inculpat, modalitățile concrete de materializare a acesteia, împrejurările care califică acțiunile lui, valorile sociale lezate, precum și modul de operare a activității infracționale, în cauză se impune arestarea preventivă pentru temeiurile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f din C.pr.pen. respectiv că ". a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică";( fapta din prezentul dosar care relevă un pericol social evident pentru faptă și autorul acesteia).
Referitor la teza I a art.148 lit.f din C.pr.pen., infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa de la 10 la 25 de ani iar în ceea ce privește teza a II a, în cauză a rezultat faptul că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunii pentru este cercetat care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la viața sexuală precum și la persoana inculpatului.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială iar fapta pentru care este cercetat inculpatul întrunește toate elementele menționate.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpat cât și de către persoane care au această tendință văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. P. de față este în deplină concordanță cu punctul de vedere exprimat de către Curtea E. a D. O. care a statuat în repetate rânduri că, infracțiuni prezentând o gravitate deosebită - ca și cea din prezenta speță - pot să suscite o tulburare socială care să justifice măsura preventivă privativă de libertate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Astfel, în temeiul art.149/1 rap.la art.143 C.p.pen. și art. 148 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 31 mai 2012 și până la 28 iunie 2012.
Conform art.189 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, cuvenit av. Țuțu Octavian G., ce s-a avansat din F.M.J.
Potrivit art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul B. I., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă propunerea de arestare preventivă formulată de parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 C.p.p.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, chiar dacă există indicii că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Pericolul social al inculpatului nu se identifică cu pericolul social al faptei. Nu există date din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii ce urmează a fi audiați , apreciind că cercetarea penală se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
În subsidiar inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus a fi comisă de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de săvârșire a infracțiunii și urmările acesteia, respectiv inculpatul B. I. profitând de imposibilitatea minorei R. Ana-M. în vârstă de 12 ani, fiica soției sale dintr-o relație anterioară prin folosirea forței de constrângere și prin amenințări, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele luării măsurii arestării preventive din perspectiva art.143
și 148 lit. f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea E. a D. O. a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. instanța de fond în mod întemeiat a luat măsura arestării preventive față de inculpat și raportat la fapta presupus a fi comisă de inculpat, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și urmările presupusei infracțiuni, nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, așa cum a solicitat inculpatul prin motivele de recurs, sens în care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale nr.67 din 31 mai 2012 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea baroului de avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. I., aflat in Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 67/C din 31 mai 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul B. I. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond. A. I.
| ← Decizia penală nr. 219/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 201/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
