Decizia penală nr. 1739/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1739/R/2012
Ședința publică din data de 7 decembrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C. - președinte secție
JUDECĂTORI : C. I.
: I. C. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.567 din 3 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., privind pe inculpatul P. C., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelaciune si uz de fals in inscrisuri oficiale si uz de fals în înscrisuri sub semnatură privată fapte prevazute si pedepsite de art.215 al. 1, 2 si 3 C., art.291 teza 1 C. si art.291 teza 2 C. cu aplic.art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de avocat M. M. F., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat N. G. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile vătămate C. B. SA-S. C.-N. și C. B. SA B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, inculpatul se identifică cu C.I. seria KX nr. 3., CNP 1..
Apărătorul prezent depune la dosarul cauzei pentru apărătorul desemnat din oficiu, referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs. Mai arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
R. parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnare inculpatului pentru toate faptele reținute în sarcina sa, iar în temeiul art 118 alin 1 lit e Cod penal, se mai solicită confiscarea de la inculpat a sumei de 17000 lei, dobândită de inculpat prin comiterea faptei, având în vedere împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea este netemeinică, motivat de faptul că, în mod greșit faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă relevanță penală. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, se constată că toate elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare sunt întrunite. Inculpatul a prezentat părții vătămate ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este angajatul SC S. SRL, obținând un venit salarial de 1.400 lei, deși în realitate, învinuitul nu era angajat nici la această societate și nici la o alta și nu realiza venituri salariale. Prima instanță a reținut că manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentanților SC C. B. SA. În cauză, partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care în calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale de anvergură, specializată în domeniul finanțelor, putea și trebuia să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de inculpat, și a actelor anexe acesteia. Verificările se făceau ulterior, în mod aleatoriu, prin adrese înaintate ITM-ului. Această instituție nu comunica și nu comunică nici în prezent, telefonic, date despre angajatori și angajați, nici măcar autorităților publice, cu atât mai puțin unor societăți comerciale, astfel că este greșită aserțiunea instanței că verificarea se putea face telefonic, în câteva minute.
În privința infracțiunii de uz de fals, s-a reținut că acel contract individual de muncă prezentat de inculpat părții vătămate nu exista în realitate, el fiind contrafăcut integral, inclusiv în privința vizei de înregistrare la ITM, certificată de semnătură și ștampilă. Inspectoratul Teritorial de M. C. este, fără îndoială o instituție publică, în sensul art 145 Cod penal, căreia i s-a atribuit actul contrafăcut integral, autorul falsului creând aparența că înscrisul provine de la însăși această instituție, ca o copie a originalului înregistrat, care însă nu exista în realitate.
Folosirea adeverinței de venit falsificate prin contrafacerea semnăturii constituie infracțiunea de uz de fals, prev de art 191 teza II-a Cod penal. Fără nici o legătură cu criteriile stabilite de legiuitor în dreptul substanțial și cu încălcarea flagrantă a normelor procedurale a dispus prima instanță achitarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Referitor la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective, întrucât manopera frauduloasă exercitată în mod direct de inculpat nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului C. B. SA-S. C.-N. În legătură cu infracțiunea de uz de fals instanța de fond a constatat că aceasta se referă la folosirea unui înscris oficial falsificat. În cauză nu este îndeplinită nici ipoteza art 288 alin 3 Cod penal, întrucât aplicarea ștampilei nu presupune preexistența unui imprimat asimilabil cu un act oficial. În cauză, este exclusă existența infracțiunii de uz de fals.
În legătură cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective. În concluzie, inculpatul a săvârșit cu intenție fapte ilicite civile, care din punct de vedere tehnic nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul P. C. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr.567 din 3 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit d Cpp a fost achitat inculpatul P. C., sub aspectul săvarsirii infractiunilor prev de art 215 al 1,2,3 Cp ,art 291 teza 1 Cp si art 291 teza 2 Cp,toate cu aplic art 33 lit a Cp.
In baza art 14/346 Cpp s-a luat act ca partea vatamata SC C. B. SA,- S. C.- N., B-dul 21 D. 1989, nr.23-25, jud.C., nu s-a constituit parte civila in cauza.
In baza art 111 Cp a fost respinsă ca inadmisibila cererea RMP de luare a masurii de siguranta a confiscarii speciale prev. de art. 118 Cp.
In baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu C. I. L., in sumă de 200 lei , s-a avansat din
FMJ.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este temeinică însă lipsită de semnificația penală conferită de către procuror.
1.Referitor la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective întrucât manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul P. C. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentantului C. B. SA -S. C.-N. Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat în jurisprudență, capacitatea acțiunii inculpatului de a induce în eroare partea vătămată comportă o evaluare variabilă, corespunzătoare nivelului de inteligență, pregătire, etc. al subiectului pasiv.
Or, în cauză, partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care in calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale de avengură, specializată in domeniul finanțelor, putea și trebuia să intreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de către inculpatul P. și a actelor anexe acesteia.
Potrivit adresei de la f.23 d.u.p. inculpatul P. C. nu a avut contract individual de muncă înregistrat la ITM C. R. C. B. SA putea și trebuia să efectueze această verificare (care se putea face telefonic în câteva minute), însă a preferat să nu procedeze astfel, conduită ce a condus - alături de cea a inculpatului, la acordarea creditului în speță. Situația nu se schimbă cu nimic nici in eventualitatea existenței, la timpul respectiv, a vreunei politici bancare de acordare rapidă de credite și în condiții simplificate. Examinând probatoriul din cursul urmăririi penale se constată că la baza dosarului de față nu a existat o sesizare a băncii, cercetările fiind demarate la data de (...), în urma plângerii formulate tocmai de către inculpat, care a reclamant că după obținerea creditului în speță a fost tâlhărit chiar de către persoanele la care a apelat pentru a-l facilita obținerea împrumutului (f.7-9 dup).
2. In legătură cu infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza I C., instanța constată că aceasta se referă la folosirea unui înscris oficial falsificat. Potrivit art. 150 alin.2 C. înscrisul oficial trebuie să emane de la o unitate la care se referă art. 145 C. (publică) sau să aparțină unei asemenea unități, niciuna dintre ipoteze nefiind întrunită în cauză. În cauză nu este îndeplinită nici ipoteza art.288 alin.3 C. întrucât aplicarea ștampilei nu presupune preexistența unui imprimat asimilabil cu un act oficial.
Față de aceste considerente este exclusă existența infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I C.penal .
3. In legătură cu infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective. Potrivit legii falsificarea unui înscris sub semnătură privată se poate realiza prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea sa in orice mod. In speță, adeverința de angajare și contractul de muncă sunt integral plăsmuite astfel că nu presupun preexistența unui înscris asupra căruia să se intervină prin contrafacere sau alterare, situație în care, în raport de teoria materială a falsului, instanța apreciază neîntrunit elementul material al infracțiunii. In cazul adoptării teoriei intelectuale asupra falsului s-ar ajunge la reținerea unor infracțiuni tipice de fals în înscrisuri sub semnătură privată, situație în care, în raport de datele concrete ale cauzei, ar fi oportună aplicarea art.18 ind.1 C.penal.
4. Față de precizările de la punctul 3 se impune aceeași concluzie și în raport de infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza II C.penal.
In concluzie inculpatul a săvârșit cu intenție fapte ilicite civile, care, din punct de vedere tehnic nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Din acest motiv nu se poate dispune desființarea pe cale penală a contractului de credit și nici nu se poate dispune măsura confiscării speciale.
In baza art. 14, 346 C.pr.pen. instanța de fonf a luat act că partea vătămată partea vatamata SC C. B. SA,- S. C.-N., nu s-a constituit parte civila in cauza.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnare inculpatului pentru toate faptele reținute în sarcina sa, iar în temeiul art 118 alin 1 lit e Cod penal, se mai solicită confiscarea de la inculpat a sumei de 17000 lei, dobândită de inculpat prin comiterea faptei, având în vedere împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea este netemeinică, motivat de faptul că, în mod greșit faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă relevanță penală. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, se constată că toate elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare sunt întrunite. Inculpatul a prezentat părții vătămate ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este angajatul SC S. SRL, obținând un venit salarial de 1.400 lei, deși în realitate, învinuitul nu era angajat nici la această societate și nici la o alta și nu realiza venituri salariale. Prima instanță a reținut că manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentanților SC C. B. SA. În cauză, partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care în calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale de anvergură, specializată în domeniul finanțelor, putea și trebuia să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de inculpat, și a actelor anexe acesteia. Verificările se făceau ulterior, în mod aleatoriu, prin adrese înaintate ITM-ului. Această instituție nu comunica și nu comunică nici în prezent, telefonic, date despre angajatori și angajați, nici măcar autorităților publice, cu atât mai puțin unor societăți comerciale, astfel că este greșită aserțiunea instanței că verificarea se putea face telefonic, în câteva minute.
În privința infracțiunii de uz de fals, s-a reținut că acel contract individual de muncă prezentat de inculpat părții vătămate nu exista în realitate, el fiind contrafăcut integral, inclusiv în privința vizei de înregistrare la ITM, certificată de semnătură și ștampilă. Inspectoratul Teritorial de M. C. este, fără îndoială o instituție publică, în sensul art 145 Cod penal, căreia i s-a atribuit actul contrafăcut integral, autorul falsului creând aparența că înscrisul provine de la însăși această instituție, ca o copie a originalului înregistrat, care însă nu exista în realitate.
Folosirea adeverinței de venit falsificate prin contrafacerea semnăturii constituie de asemenea infracțiunea de uz de fals, prev de art 291 teza II-a Cod penal. Fără nici o legătură cu criteriile stabilite de legiuitor în dreptul substanțial și cu încălcarea flagrantă a normelor procedurale a dispus prima instanță achitarea inculpatului.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.
Astfel,deși instanța de fond a procedat la administrarea probelor în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire în mod eronat a constatat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
La data de (...) inculpatul P. C. folosindu-se de un contract individual de muncă și o adeverință de venit , ambele falsificate a indus -o în eroare pe partea vătămată SC. C. .B. SA. prin prezentarea ca adevărată a împrejurărilor mincinoase că este angajatul S. SRL., și că realizează venituri salariale de 1400 de lei lunar, cu scopul și consecința obținerii unui împrumut în valoare de
17.000 de lei.
Cele două înscrisuri atestau în mod nereal că inculpatul era angajat pe o perioadă nedeterminată la S. SRL și realiză venituri cu caracter permanent , iar contractul de muncă avea aplicată ștampila ITM și nr. de înregistrare 9360/(...) în mod nereal .
În urma verificării în evidențele ITM al jud. C. s-a stabilit că cele două înscrisuri -contractul de muncă și adeverința sunt false.
Inculpatul a arătat că numitul S. L. -. de care s-a disjuns urmărirea penală
-, a falsificat cele două înscrisuri și că i-a plătit acestuia suma de 4000 de lei din creditul obținut .
Starea de fapt este dovedită cu declarația părții vătămate, SC. C. .B. SA. , fotocopii după actele falsificate - adeverință de venit și contract de muncă , adresă retragere bani împrumutați, adresa Inspectoratului Teritorial de M. al jud. C., istoric după Oficiul Registrului Comerțului , declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, se constată că toate elementele constitutive prevăzute în norma de incriminare sunt întrunite, astfel inculpatul a prezentat părții vătămate ca adevărată împrejurarea mincinoasă că este angajatul SC S. SRL, obținând un venit salarial de 1.400 lei, deși în realitate, inculpatul nu era angajat nici la această societate și nici la o alta și nu realiza venituri salariale.
Prima instanță în mod eronat a reținut că manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpatul nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentanților SC C. B. SA deoarece în cauză, partea vătămată este o bancă, iar pretinsa infracțiune a fost săvârșită față de reprezentantul acesteia, care în calitatea sa de angajat al unei societăți comerciale de anvergură, specializată în domeniul finanțelor, putea și trebuia să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de inculpat, și a actelor anexe acesteia.
Verificările însă se făceau ulterior, în mod aleatoriu, prin adrese înaintate
ITM-ului. Această instituție nu comunica și nu comunică nici în prezent, telefonic, date despre angajatori și angajați, nici măcar autorităților publice, cu atât mai puțin unor societăți comerciale, astfel că este greșită aserțiunea instanței că verificarea se putea face telefonic, în câteva minute. Banca nu putea respinge cererea de acordare a împrumutului pe baza unor criterii arbitrare legate de aspectul persoanei, toți clienții trebuind să fie tratați la fel, și în aceste condiții prezentarea unor înscrisuri de salarizare semnate și ștampilate cu ștampila unei societăți reale este de natură să inducă în eroare chiar și o bancă .
Referitor la subzistența elementelor constitutive ale infracțiunii de uz de fals, se remarcă că ,acel contract individual de muncă prezentat de inculpat părții vătămate nu exista în realitate, el fiind contrafăcut integral, inclusiv în privința vizei de înregistrare la ITM, certificată de semnătură și ștampilă. Inspectoratul Teritorial de M. C. este, fără îndoială o instituție publică, în sensul art 145 Cod penal, căreia i s-a atribuit actul contrafăcut integral, autorul falsului a creat aparența că înscrisul provine de la însăși această instituție, ca o copie a originalului înregistrat, care însă nu exista în realitate, iar adeverința de venit nr. 40/(...) falsă s-a întocmit prin contrafacerea materială a semnăturii de la rubrica „ director economic"; , unde a fost trecut numele fictiv de „. M., după care a fost executată o semnătură fictivă în dreptul acesteia.
În drept , fapta inculpatului care la data de (...) folosindu-se de înscrisuri false a indus în eroare pe partea vătămată SC. C. .B. SA lăsându-i impresia greșită că ar fi angajat al SC S. SRL obținând astfel un credit în sumă de 17.000 de lei pe care nu l-a mai rambursat , întrunește elementele constitutive ale infr. de înșelăciune , prev. și ped. de art. 215 alin.1,2,3 C.p.
În drept , fapta inculpatului care la data de (...) folosindu-se de un contract individual de muncă fals care purta o viză despre care se pretindea în mod nereal că ar aparține ITM în scopul obținerii unui credit de la partea vătămată SC. C. .B. SA lăsându-i impresia greșită că ar fi angajat al SC S. SRL
,întrunește elementele constitutive ale infr. de uz de fals , prev. și ped. de art.
291 teza I C.p.
În drept , fapta inculpatului care la data de (...) folosindu-se de o adeverință de salariat falsă care ar fi fost emisă de către SC S. SRL în scopul obținerii unui credit de la partea vătămată SC. C. .B. SA lăsându-i impresia greșită că ar fi angajat al SC S. SRL ,întrunește elementele constitutive ale infr. de uz de fals , prev. și ped. de art. 291 teza II C.p.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.567/ din 3 mai 2012 pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o casează în întregime și, rejudecând în baza art.215 alin.1,2 și 3 C.p. va dispune condamnarea inculpatului P. C. la pedepsele de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și în baza art.291 teza I C.p. la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals . și în baza art.291 teza I I C.p. la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals , iar conform art.33 lit.a, art.34 lit.b C.p. se va constata că faptele au fost comise în concurs real și contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare.
Se va face aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a-II-a C.p.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art 72 c.p., adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere a acestora, precum și persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, dar nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului, a acreditat ideea că a fost victima unei infracțiuni de furt în ziua ridicării împrumutului de la bancă, depunând plângere la poliție în acest sens -fila 4 dos. u.p., însă până în prezent cercetările nu au confirmat versiunea inculpatului, însă acesta nu are antecedente penale, astfel că pedepsele aplicate au fost orientate spre minimul special.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate raportat la natura și gravitatea faptelor comise în condițiile concursului real de infracțiuni , nu a recuperat prejudiciul cauzat , astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
Deoarece partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, Curtea în temeiul art.118 lit.e C.p. va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 17.000 lei.
În baza art. 191 C.p. va fi obliga pe inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond.
Se va stabili în baza art.189 C.p.p. onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei în favoarea Baroului C., onorariu ce se va suporta din fondurile M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.567/ din 3 mai 2012 pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o casează în întregime și, rejudecând:
În baza art.215 alin.1,2 și 3 C.p. condamnă pe inculpatul P. C. fiul lui M. și E., născut la data de 17 decembrie 1977 în C.-N.,, domiciliat în sat C. nr.21, comuna M. V., jud. C. la :
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune;
În baza art.291 teza I C.p. condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals .
În baza art.291 teza II C.p. condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals .
Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b C.p. constată că faptele au fost comise în concurs real și contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a-II-a C.p.
În temeiul art.118 lit.e C.p. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de
17.000 lei.
Obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond.
Stabilește onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei în favoarea Baroului
C., onorariu ce se va suporta din fondurile M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. C. I. I. C. M.
GREFIER M. N.
Red.I.C.M./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.L. B.
| ← Decizia penală nr. 722/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1652/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
