Decizia penală nr. 1653/2012, Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1653/R/2012

Ședința publică din 22 noiembrie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTORI: D. P.

M. B. GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:

D. SUCIU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul R. V. A. împotriva sentinței penale nr.281 din 11 iulie 2012 a J. Z., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.P.a A. și apărătorul ales al părții civile, av.Cobzaș V., ambii avocați din Baroul Sălaj, cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul R. V. A. și partea civilă F. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.C. L., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea prev.de art.220 alin.1 și 2 C.pen., deoarece din probele de la dosar nu rezultă ocuparea vreunei suprafețe de teren de către inculpat, aflat în posesia sau proprietatea părții vătămate și nu s-a dovedit desființarea vreunui semn de hotar de către recurent. S. că nu s-a dovedit posesia părții vătămate asupra suprafeței de teren, pretins ocupată de inculpat. T. acestuia a fost delimitat în anul 2006, prin țărușare și dezmembrare la fața locului de către expertul S., iar în anul 2008 inculpatul își întabulează terenul cumpărat de la fratele său. De abia în 2009, partea vătămată cumpără parcela învecinată cu terenul inculpatului și își întabulează terenul în CF. Toate sunt chestiuni de natură civilă ce se reglementează în dosare civile. E. J. a confirmat delimitarea corectă a terenului deținut de inculpat. G. din plasă de sârmă împins de partea vătămată în interiorul terenului proprietatea inculpatului a fost lăsat acolo până ce expertul J., chemat de inculpat să-i menționeze delimitarea și hotarul, a confirmat că delimitarea era corectă și conformă cu țărușarea din

2006. Nu s-a dovedit intenția de fraudare din partea inculpatului, acesta respectând limitele hotarului stabilit de doi experți la terenul pus în posesie din anul 2006. În speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru a se vorbi de o faptă penală, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare, cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

3650 lei reprezentând onorariul avocațial la fond și recurs, precum și cheltuielile de deplasare la instanță.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului. S. că la data de 9 martie

2009, când partea civilă a cumpărat terenul, era vecină cu inculpatul, fratele său și P. P. Mircea și exista un gard despărțitor între părți. Inculpatul a demolat gardul despărțitor și a montat un nou gard în interiorul proprietății părții civile. P. dintre părți sunt de natură civilă, iar dosarul civil încă nu a fost soluționat. Chiar inculpatul a recunoscut că a mutat gardul, însă nimeni nu-și face dreptate singur. A. trebuia să aștepte soluția instanței, ceea ce nu a făcut și în plus a început deja să construiască pe acea suprafață. Exista posibilitatea să-și retragă gardul și atunci partea civilă și-ar fi retras plângerea penală, așa cum s-a întâmplat și cu P. P. L., însă inculpatul nu a dorit acest lucru. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că din probele administrate rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină.

C U R T E A

Prin Rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1236/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. V. A. pentru comiterea infracțiunii tulburare de posesie, prevăzută de art.220 alin.1 și 2 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul R. V. A. în cursul lunii ianuarie 2010 a desființat semnele de hotar ce delimitau proprietatea sa de cea a părții vătămate F. M. Z., mutând gardul confecționat din plasă de sârmă pe terenul părții vătămate, ocupând 2,5 m în lățime pe o lungime de 37 m și luând în stăpânire terenul proprietatea părții vătămate, acțiunea de ocupare prelungindu-se în timp.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea părții vătămate F. M. Z. (f.7), declarațiile învinuitului R. V. A. (f.13, 14), declarațiile părții vătămate (f. 15-17), declarațiile martorului P. C. (f.18-19), declarațiile martorului C. T. (f. 20-21), declarațiile martorului J. T. (f.

22-23), declarațiile martorului P. P. L. (f.24), proces-verbal de cercetare la fața locului (f.25-31), înscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenului ocupat, constând în contract de vânzare cumpărare, extras CF, memoriu tehnic, act de dezmembrare, plan de amplasament (f. 32-47), rezoluția din data de (...) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău (f. 42) fișa cazier a învinuitului (f.11).

Inculpatul R. V. A., la termenul de judecată din data de (...), în prezența apărătorului ales av. P.a A., a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite prin administrarea de probe în fața instanței de judecată.

Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatului R. V. A. (f.99), care a arătat că nu se consideră vinovat deoarece a mutat gardul pe coordonatele stabile de către expertul topograf J., că gardul a fost construit de către el și că partea vătămată nu a avut construit nici un gard pe acel teren.

La termenul de judecată din data de (...) a fost audiată partea vătămată F. M. Z., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 115, au fost audiați martorii P. C. (f. 116), C. T. (f.117), P. P. L. (f. 118), la termenul de judecată din data de (...) au fost audiați martorii P. T. (f. 145), R. T. (f. 146), Ș. S.

(f.147), J. T. (f. 148), la termenul de judecată din data de (...) a fost audiată martora O. L. (f. 155), iar la termenul de judecată din data de (...) a fost audiat martorul Ș. S. (f. 159).

În cauză s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare a inculpatului, potrivit adresei 2331/(...) (f. 79) a Serviciului de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, referatul de evaluare nu a putut fi întocmit, inculpatul fiind plecat la muncă în I.

La dosar a fost depus de către inculpat prin apărătorul ales un memoriu (f.

89-90), plan de amplasament al imobilului, copie de pe acțiunea în grănițuire introdusă la Judecătoria Zalău de către inculpat împotriva părții vătămate, copie de pe rezoluția din data de (...) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău (f.

91-97).

Prin sentința penală nr. 281/(...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), în baza art.220 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și c Cod penal și a art. 76 alin.1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. V.- A., fiul lui V. și A., născut la data de (...), în loc. Jibou, jud. S., cetățean român, studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în loc. G., nr. 239, comuna B., jud. S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.14 alin.3 lit. a) raportat la art.170 Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și în acest sens obligând inculpatul R. V.-A. să desființeze gardului construit pe terenul aflat în posesia părții vătămate F. M. Z., situat în loc. Z., str. București nr. 4, jud. S. în tarlaua Dealu Morii, înscris în CF nr. 7565/N Z. și să lase părții vătămate în deplină și liniștită posesie suprafața de 2,50 m lățime și 37 lungime din acest teren, situată înspre limita dintre terenul proprietatea părții vătămate și terenul proprietatea inculpatului R. V. A.

În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În baza art. 193 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1000 lei către partea vătămată F. M. Z., cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 alin.1 C.pr.pen., s-a dispus avansarea din fondurile M.ui

Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Mateș M..

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

750 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

P. vătămată F. M. Z. împreună cu soțul acesteia F. N. deține în proprietate în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu încheierea 3346 din data (...), un teren extravilan în suprafață de 1200 mp situat în loc. Z., str. București nr. 4, jud. S. în tarlaua Dealu Morii, înscris în CF nr. 7565/N Z., pe care l-a dobândit prin cumpărare de la martora O. L. și soțul acesteia O. V.. T. părții vătămate se învecinează cu terenul proprietatea inculpatului R. V. și a soției acestuia, teren în suprafață de 500 mp înscris în CF 50905 Z. dobândit prin cumpărare de la fratele acestuia R. T. și soția, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu încheierea 5897 din data de (...).

Inculpatul R. V. A. după cumpărarea terenului în cauză, în cursul anului

2008 și-a împrejmuit proprietatea construind un gard din plasă de sârmă. La data la care partea vătămată a dobândit proprietatea și a intrat în posesia terenului, terenul proprietatea acesteia era delimitat de terenul proprietatea inculpatului prin gardul construit de inculpat în 2008, gard ce se întindea pe toată latura pe care se învecinau cele două proprietății. În cursul lunii iunie 2009 inculpatul a solicitat martorului J. T. expert topograf să stabilească cu ajutorul aparatului GPS limitele proprietății sale conform coordonatelor din documentația de dezmembrare, inculpatul marcând cu țăruși metalici limitele de proprietate indicate de expert, țărușii fiind amplasați pe proprietatea părții vătămate F. M. Z. la o distanță de 2,50 m de gardul despărțitor. În cursul lunii ianuarie 2010 inculpatul s-a întors din Italia și intenționând să înceapă construcția unei case pe terenul său, în prezența martorului C. T. a mutat gardul ce delimita terenul său de terenul părții vătămate, în interiorul proprietății părții vătămate cu aproximativ 2.50 m, pe toată lungimea limitei dintre cele două proprietății ( în locul în care a amplasat țărușii metalici ca urmare a măsurătorilor efectuate de expertul J. T.), ocupând astfel o parte din terenul părții vătămate. P. vătămată F. M. a fost anunțată în cursul lunii februarie 2010 de către martorul P. C. că inculpatul a mutat gardul în interiorul proprietății părții vătămate. Î. partea vătămată nu a putut lua legătura cu inculpatul, acesta fiind plecat în Italia, la data de (...) partea vătămată a sesizat Poliția Municipiului Z. cu această faptă. În cursul lunii iunie 2010 inculpatul R. V. A. s-a întors în țară, s-a întâlnit cu partea vătămată dar a refuzat să își mute gardul de pe terenul părții vătămate.

Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare dar nu recunoaște vinovăția acestuia, susținând că este nevinovat deoarece a mutat gardul pe coordonatele stabilite de expert. A. atât în declarația olografă din data de (...) (f.14), menținută prin declarația dată în calitate de învinuit (f. 13) dar și în declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul susține că gardul dintre proprietate sa și cea părții vătămate a fost construit de acesta în anul 2008 după cumpărarea terenului, la data la care partea vătămată a cumpărat terenul gardul era construit, partea vătămată nu a construit un gard între cele două proprietăți; de asemenea susține că în iunie 2009, deoarece a auzit că s-au schimbat coordonatele de amplasare a terenurilor, iar vecinul P. a intrat în terenul său, a solicitat expertului J. T. să îi măsoare terenul, iar expertul i-a spus că trebuie să își mute gardul înspre terenul părții vătămate F. M. cu aproximativ

2,5 m în adâncime și pe toată lungime pe care se învecinează cu partea vătămată. Inculpatul susține că dacă expertul nu îi spunea să mute gardul nu îl muta. Audiat ca martor expertul J. T. (f. 22-23, 148) declară că în urma măsurătorilor a constatat că există o suprapunere a terenurilor în zonă, dar că nu i-a spus inculpatului să își mute gardul ci să ia legătura cu partea vătămată și să își rezolve problema.

În memoriul depus de inculpat prin apărător ales la dosarul cauzei, se susține faptul că în lipsa inculpatului partea vătămată a intrat peste terenul său prin punerea gardului în mod abuziv peste terenul său pe care îl avea în posesie din 2006. Această apărare nu este susținută de nici una dintre probele existente la dosarul cauzei, nici de declarațiile inculpatului date în cauză.

Declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor P. C., C. T., P. P. L., P. T., R. T., O. L. sunt întrutotul concordante în ce privește următoarele aspecte: inculpatul R. V. A. a construit gardul ce împrejmuiește terenul proprietatea sa încă de la dobândirea terenului în 2008, gardul era construit în anul 2009 la data cumpărării terenului de către partea vătămată F. M. Z., gardul ce delimita proprietatea inculpatului de cea a părții vătămate a fost mutat de către inculpat în ianuarie 2010 cu 2.50 m în interiorul proprietății părții vătămate, din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată ar fi mutat gardul dintre cele două proprietăți din poziția în care a fost amplasat acesta de către inculpat în anul 2008.

Din ansamblul probator administrat în cauză starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite pe deplin, mențiunile înscrise în procesul- verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice coroborându-se cu declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați, atestând astfel faptul ocupării de către inculpat a unei părți din terenului aflat în posesia părții vătămate din anul 2009 .

În drept, fapta inculpatului R. V. A. care în ianuarie 2010 a desființat semnele de hotar prin demolarea gardului care delimita terenul aflat în posesia sa de terenul aflat în posesia părții vătămate F. M. Z. și fără drept și fără acordul părții vătămate o ocupat și luat în stăpânire o parte din terenul acesteia prin mutarea gardului în interiorul terenului părții vătămate pe o adâncime de 2,50m, pe toată lungimea limitei dintre cele două terenuri, acțiunea de ocupare prelungindu-se în timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută și pedepsită de art.220 alin.1 și 2 Cod penal.

Obiectul juridic al infracțiunii de tulburare de posesie constă în relațiile sociale referitoare la posesia bunurilor imobile. Prin art. 220 C.p. sunt incriminate faptele prin care se aduce atingere posesiei utile și nu proprietății, subiect activ al infracțiunii putând fi chiar și proprietarul imobilului. În aceste condiții nu interesează cine are drept de proprietate asupra suprafeței de teren ocupată de inculpat prin mutarea gardului ci, cine avea posesia legitimă a acelui teren la data ocupării. Este adevărat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în zona respectivă există suprapuneri a suprafețelor de teren, limitele proprietăților nu sunt încă clar delimitate între proprietarii vecini, dar stabilirea limitelor de proprietate face obiectul acțiunilor civile de grănițuire. Din probele administrate în cază rezultă că la data săvârșirii faptei partea vătămată avea posesia utilă asupra terenului ocupat de inculpat, exercitând cu bună credință și netulburat această posesie încă de la momentul dobândirii terenului. În condițiile în care în anul 2009, când partea vătămată a cumpărat terenul, acesta avea stabilită limită de hotar pe latura ce se învecina cu terenul inculpatului, partea vătămată a intrat în mod legitim în posesia terenului și a exercitat posesia asupra acestuia în aceste limite, stabilite anterior chiar de către inculpat prin construirea gardului. Posesia părții vătămate este una utilă fiind exercitată în mod continuu, netulburat și cu bună credință.

Instanța a reținut că acțiunea inculpatului de ocupare a unei părți din terenul aflat în posesia părții vătămate este făcută fără drept așa cum condiționează textul art. 220 C.p. Chiar dacă limitele reale ale proprietății inculpatului ar fi altele decât cele în care posedă, stabilirea acestor limite de proprietate este atributul instanței de judecată, în cazul neînțelegerii părților, iar preluarea efectivă în posesie a unui teren poate fi făcută în baza unui titlu executoriu și cu respectarea condițiilor legale, conform principiului de drept potrivit căruia nimeni nu își poate face singur dreptate.

Față de toate aceste considerente și starea de fapt reținută, instanța a constatat că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.1 și alin.2 C.p., atât sub aspectul laturii obiective cât și cub aspectul laturii subiective. S-a reținut săvârșirea infracțiunii în forma agravată prevăzută de alin.2, întrucât fapta a fost comisă prin desființarea semnelor de hotar existente.

Reținând vinovăția inculpatului R. V. A. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art.220 alin.1 și 2

Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei și persistența inculpatului în ocuparea fără drept a terenului părții vătămate, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 29 de ani, este căsătorit, realizează venituri în străinătate, nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal s-a prezentat în fața organelor judiciare și a colaborat cu acestea, a recunoscut săvârșirea faptei dar și-a susținut nevinovăția motivat pe faptul că terenul ocupat este proprietatea sa. În acest context, față de comportarea inculpatului anterioară săvârșirii faptei și comportarea acestuia pe parcursul procesului penal, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, instanța a coborât pedeapsa sub minimul special de 2 ani închisoare prevăzut de norma de incriminare.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.

1 Cod Penal, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Instanța a constatat că ocuparea fără drept de către inculpat a terenului părții vătămate se perpetuează în timp, acesta refuzând mutarea gardului pe amplasamentul inițial, și în prezent partea vătămată fiind împiedicată în exercitarea posesie asupra unei părți din terenul acesteia.

A. în vedere prevederile art. 14 alin 3 lit. a C.p.p. și prevederile art. 170

C.p.p. instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prin obligarea inculpatului să desființeze gardului construit pe terenul aflat în posesia părții vătămate F. M. Z., situat în loc. Z., str. București nr. 4, jud. S. în tarlaua Dealu Morii, înscris în CF nr. 7565/N Z. și să lase părții vătămate în deplină și liniștită posesie suprafața de teren de 2,50 m lățime și 37 lungime deținută de partea vătămată în vecinătatea terenului proprietatea inculpatului R. V. A.

În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

P. vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată depunând pentru dovedirea cheltuielilor efectuate chitanța nr. 58/(...) prin care se atestă plata de către partea vătămată a sumei de 1000 lei reprezentând onorariul apărătorului ales av. Cobzaș V. (cu delegație la fila 98 din dosar). Constatând ca fiind dovedite cheltuielile de judecată făcute de partea vătămată cu judecata prezentului dosar, în temeiul art. 193 alin.1 C.p.p. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 lei către partea vătămată, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. Mateș M. cu delegație la fila 81 din dosar, mandatul acestuia încetând la al doilea termen de judecată ca urmare a prezentării apărătorului ales al inculpatului av. P. A. cu delegație la fila 84 din dosar. În temeiul prev. art. 189 alin.1 C.p.p. și a Protocolului încheiat între MJ și UNBR instanța a dispus avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Mateș M..

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 750 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R. V.

A., prin apărător, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea, deoarece din probele de la dosar nu rezultă ocuparea vreunei suprafețe de teren de către inculpat, aflat în posesia sau proprietatea părții vătămate și nu s-a dovedit desființarea vreunui semn de hotar de către recurent.

În motivarea recursului s-a arătat că nu s-a dovedit posesia părții vătămate asupra suprafeței de teren, pretins ocupată de inculpat. T. acestuia a fost delimitat în anul 2006, prin țărușare și dezmembrare la fața locului de către expertul S., iar în anul 2008 inculpatul își întabulează terenul cumpărat de la fratele său. De abia în 2009, partea vătămată cumpără parcela învecinată cu terenul inculpatului și își întabulează terenul în CF. Toate sunt chestiuni de natură civilă ce se reglementează în dosare civile. E. J. a confirmat delimitarea corectă a terenului deținut de inculpat. G. din plasă de sârmă împins de partea vătămată în interiorul terenului proprietatea inculpatului a fost lăsat acolo până ce expertul J., chemat de inculpat să-i menționeze delimitarea și hotarul, a confirmat că delimitarea era corectă și conformă cu țărușarea din 2006. Nu s-a dovedit intenția de fraudare din partea inculpatului, acesta respectând limitele hotarului stabilit de doi experți la terenul pus în posesie din anul 2006.

În speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru a se vorbi de o faptă penală, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare, cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3650 lei reprezentând onorariul avocațial la fond și recurs, precum și cheltuielile de deplasare la instanță.

Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. V. A. pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că a desființat semnele de hotar, constând în amplasarea unui gard din plasă de sârmă ce delimitează proprietatea acestuia de cea a părții vătămate F. M. Z., prin demontarea și mutarea acestuia pe terenul părții vătămate cu consecința ocupării unei suprafețe de 2,5 metri lățime pe o lungime de 37 de metri, ocupând în parte și luând în stăpânire terenul părții vătămate, iar acțiunea de ocupare s-a prelungit în timp.

Solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. 1 și 2 C.pen., întrucât din probele de la dosar nu rezultă că ar fi ocupat vreo suprafață de teren aflată în posesia ori proprietatea părții vătămate, este nefondată.

Probele administrate în cauză au relevat faptul că după cumpărarea terenului înscris în CF nr. 50905 Z., în anul 2008, dobândit prin cumpărare de la fratele său, R. T., inculpatul R. V. A. și-a împrejmuit proprietatea construind un gard din plasă de sârmă. P. vătămată F. M. Z. a cumpărat un teren învecinat cu cel al inculpatului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 3346/(...), de la martora O. L. și soțul acesteia, O. V.. La data achiziționării terenului de către partea vătămată, acesta era delimitat prin gardul construit de inculpat în cursul anului 2008.

În cursul lunii iunie 2009, ca urmare a solicitării formulate de inculpat către expertul J. T. de a stabili limitele proprietății, inculpatul a marcat cu țăruși metalici limitele de proprietate indicate de expert, țărușii fiind amplasați pe proprietatea părții vătămate la o distanță de 2,50 metri de gardul despărțitor.

Deși inculpatul a recunoscut starea de fapt astfel reținută, acesta a susținut în mod constant că este nevinovat întrucât a mutat gardul pe coordonatele stabilite de expert.

Apărările formulate de inculpat nu sunt însă de natură să dovedească nevinovăția acestuia. A., inculpatul a mutat gardul în mod abuziv pe terenul părții vătămate și deși partea vătămată a încercat să ia legătura cu acesta, nu a reușit, inculpatul fiind plecat în I. Contactându-l pe inculpat în cursul lunii iunie

2010, inculpatul a refuzat să își mute gardul de pe terenul părții vătămate.

Instanța de fond a reținut în mod corect că acțiunea inculpatului, de ocupare a terenului părții vătămate, este făcută fără drept, și chiar în ipoteza în care limitele proprietății ar fi altele, inculpatul avea calea unei acțiuni civile în instanță și nu cea a preluării terenului fără respectarea condițiilor legale.

În consecință, instanța reține că vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. 1 și 2 C.pen., a fost în mod corect reținută, iar soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 193 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1.500 lei, cheltuieli justificate prin onorariu avocațial.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. V. A., împotriva sentinței penale nr. 281 din 11 iulie 2012 a J. Z..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat C. L.

Obligă pe recurentul R. V. să plătească intimatei F. M. Z. suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul R. V. A. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

V. G. D. P.

M. B.

D. S.

Red.MB/dact.MS

2 ex./(...) Jud.fond: D.E.M.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1653/2012, Curtea de Apel Cluj