Decizia penală nr. 1819/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.1819/R/2012
Ședința publică din 18 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.,judecător JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G. : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul V. I. V., împotriva încheierii penale din data de 6 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul din 26 octombrie 2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 238/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.c, d și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. V. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.M. R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Sârb A. S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., apreciază că la dosar nu există probe certe din care să reiasă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată. Arată că după producerea incidentului s-au recoltat probe, respectiv acele lamele, care ulterior au dispărut. Consideră că arestarea inculpatului nu este o necesitate întrucât acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este singurul întreținător de familie.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. În cauză se regăsesc indicii în sensul disp.art.143 C., dar sunt îndeplinite și cele două condiții ale art.148 lit.f C. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de comiterea cărora este acuzat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea presupuselor fapte, modalitatea de comitere și vârsta părții vătămate. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul V. I. V., având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate întrucât este nevinovat.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 6 decembrie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. I. V. prin apărător.
În temeiul art. 160 ind. b rap. la art. 300 ind. 2 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului V.
I. V. (CNP 1., fiul lui A. și I., născut la data de (...) în C. M., județul M. arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 26 octombrie 2012 al P.ui de pe lângă Tribunalul
Maramureș dat în dosarul nr. 238/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul V. I. V. pentru infracțiunile de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1 și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.c, d și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.
Inculpatul V. I. V. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 256 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data 09 mai 2012 și până la data de 06 iunie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 24/U din 09 mai 2012, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea penală nr.781/R/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de A. C. prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. U., măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită prin încheieri succesive (încheierea penală nr. 289 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), încheierea penală nr.
337 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), încheierea penală nr. 381 din 26 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), încheierea penală nr. 419 din 23 august 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) și încheierea penală nr. 461 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...))
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că la data de (...), într-o pădure de pe raza comunei C. M., a întreținut un raport sexual cu fiica sa minoră V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni la acea dată, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, context în care i-au fost cauzate leziuni corporale primejdioase pentru viață.
Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, tribunalul a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia se menține și se impune privarea de libertate în continuare.
Din ansamblul probelor administrate în cauză atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței până în acest moment al fazei cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că se mențin indiciile care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, indicii avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de comiterea cărora este acuzat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea presupuselor fapte, modalitatea de comitere și vârsta fiicei sale minore pe care se prezumă că a abuzat-o sexual.
Solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate nu a fost întemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale, înlocuirea măsurii arestării presupune o schimbare semnificativă a temeiurilor avute în vedere, ceea ce în cauză nu se realizează. Pe de altă parte, circumstanțele favorabile inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea sa preventivă și s-a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. I. V., solicitând prin apărătorul său casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. A., se apreciază că la dosar nu există probe certe din care să reiasă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată. Arată că după producerea incidentului s-au recoltat probe, respectiv acele lamele, care ulterior au dispărut. Consideră că arestarea inculpatului nu este o necesitate întrucât acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este singurul întreținător de familie.
Analizând încheierea atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea va constata că încheierea atacată este temeinică și legală .
A.,față de probele administrate până în acest moment,prima instanță în mod corect a apreciat că în speță sunt întrunite atât cerințele prev. de art.143 C.
,raportat la existența indiciilor că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală,indicii ce rezultă din declarațiile martorei V. (soția inculpatului), coroborată cu declarațiile inculpatului și cu rapoartele de constatare medico- legale ale victimei, cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei,indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este acuzat.
De asemenea,în mod legal și temeinic prima instanță a reținut și incidența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f C. ,întrucât infracțiunea pentru care este cercetat este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani , considerând astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică
,aceasta raportat la gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea de comitere și vârsta părții vătămate.
Este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,sub acest aspect ,existența pericolului public putând rezulta între altele,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul ,de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,ori infracțiunea în speță este în măsură să provoace asemenea reacție, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. I. V. împotriva încheierii penale f.nr. din 6 decembrie 2012 a T.ui M..
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. I. V. împotriva încheierii penale f.nr. din 6 decembrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
G., L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. S. F. A.
| ← Decizia penală nr. 1092/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1674/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
