Decizia penală nr. 1654/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1654/R/2012

Ședința publică din 22 noiembrie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător

JUDECĂTORI: D. P.

M. B.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:

D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul S. D., părțile civile S. V., S. V. - T. și partea resp.civilmente SC E. R. A. R. împotriva sentinței penale nr.289 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Z., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal și art.184 alin.2 și 4 Cod penal și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1

O.U.G.nr.195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Sălăjan Silviu, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar și pentru SC E. R. A. R. SA, av.Zach T. V., din Baroul Bihor, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile S. V., S. V. T., S. J. de U. Z. și S. J. de A. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.A. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea în parte a acțiunilor civile formulate de părțile civile S. V. și S. V. T., în sensul stabilirii despăgubirilor materiale în cuantum de 3620 lei pentru S. V. și 14.000 lei pentru S. V. și a despăgubirilor morale în sumă de 8920 lei pentru S. V. și 1784 lei pentru S. V. T., cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond. S. că instanța de fond a stabilit un prejudiciu moral cu mult mai mare decât cel real, iar încasarea sumelor stabilite ar reprezenta o îmbogățire fără just temei a părților civile. I. de fond nu a respectat singurul criteriu obiectiv al numărului de zile de îngrijiri medicale, stabilind pentru partea civilă S. V. despăgubiri de 4 ori mai mici decât pentru partea civilă S. V., deși a avut nevoie de îngrijiri medicale de 5 ori mai puține decât a doua parte civilă.

Apărătorul societății de asigurare solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună admiterea în parte a daunelor materiale și morale acordate unității spitalicești și părților civile. În ceea ce privește suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale față de S. J. de U. Z., este justificată obligarea inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 812,40 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părților vătămate numai în măsura în care acestea sunt cheltuieli de spitalizare realizate după momentul în care s-au asigurat serviciile medicale de urgență. La fel, în privința despăgubirilor acordate părții civile S. J. de A. S., acestea pot fi acordate doar pentru transportul părții vătămate în și între unitățile spitalicești din R., nu și pentru plata transportului în U.. Referitor la partea civilă S. V., solicită acordarea daunelor materiale în măsura în care au fost dovedite, iar la stabilirea daunelor morale, să se țină seama că numărul de zile de îngrijiri medicale se datorează și stării de sănătate generale a acesteia, vârstei și antecedentelor de natură medicală. În privința daunelor materiale acordate părții civile S. V., poate fi justificată acordarea contravalorii autoturismului, din care să se scadă contravaloarea a ceea ce poate fi valorificat din dezmembrări sau reciclare. Daunele morale acordate acestei părți civile sunt nejustificat de mari, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

C U R T E A,

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr.289 din 26 iulie 2012, în baza art.14 și art.161 alin.3 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din L. nr.1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. V., domiciliată în municipiul Z., str.Aleea B., nr.1, bl.P4, sc.A, ap.7, jud.S. și a obligat pe inculpatul S. D. L., fiul lui L. și M., născut la data de (...) în municipiul Z., jud.S., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Z., str.Aleea R., nr.7, bl.C22, ap.37, jud.S., condamnat prin sentința penală nr.365/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr.142/R/(...) a Curții de A. C., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal și art.184 alin.2 și 4 Cod penal și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002, alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal, la plata sumelor de 4.500 lei despăgubiri materiale și 40.000 lei daune morale.

În baza art.14 și art.161 alin.3 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din L. nr.1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. V.-T., domiciliat în municipiul Z., str.Aleea B., nr.1, bl.P4, sc.A, ap.7, jud.S. și a obligat pe inculpatul S. D. L., alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal, la plata sumelor de 14.000 lei despăgubiri materiale și

10.000 lei daune morale.

În baza art.313 din L. nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

L. nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a obligat inculpatul S. D. L., alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 812,14 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate S. V. și S. V.-T.

În baza art.313 din L. nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din

L. nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de A. S. și a obligat inculpatul S. D. L., alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de

465,40 lei, reprezentând cheltuieli de transport pentru partea vătămată

S. V.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul

S. D. L. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr.365 din (...) a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), definitivă la data de (...) prin decizia penală nr.142/R/2012 a Curții de A. C., a fost condamnat inculpatul S. D. L., în baza art.184 alin.1 și 3 Cod penal, art.184 alin.2 și 4 Cod penal și art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, la pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă împotriva părților vătămate S. V. și S. V. T. și a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. În baza art.81 și art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni care constituie termen de încercare pentru inculpat. S-a făcut aplicarea art.71 alin.1 Cod penal cu art.64 lit.a), b) Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a), b) Cod penal. În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, s-a constatat că în baza 3201 alin.5 Cod procedură penală, a fost disjunsă latura civilă a cauzei, formându-se un nou dosar, cu numărul (...).

La data de (...), inculpatul S. D. circula cu autoturismul proprietate personală, marca BMW cu numărul de înmatriculare (...) pe

B-dul M. V. din municipiul Z., pe banda 1 de mers în direcția centru. În fața acestuia se afla autoturismul marca BMW condus de către martorul T. G. La un moment dat, autoturismul din față a frânat, întrucât un alt autovehicul ce se deplasa în fata acestuia a virat la dreapta, astfel ca inculpatul care circula cu viteză, pentru a evita coliziunea cu autoturismul din fața sa, a virat spre stânga, intrând pe banda a doua de mers. A., la momentul efectuării virajului, nu s-a asigurat, acroșând autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare (...), condus de martora S. E., care circula pe această bandă. În urma impactului, autoturismul inculpatului a pătruns pe contrasens, continuându-și deplasarea și intrând în coliziune cu autoturismul marca VW Caddy cu numărul de înmatriculare (...) condus de partea vătămată S. V., iar autoturismul martorei S. E. a derapat spre stânga, intrând și acesta pe contrasens unde s-a oprit. În autoturismul condus de partea vătămată S. V. se afla și mama acestuia, S. V., după accident ambele persoane fiind transportate la S. de U. Z. în vederea acordării îngrijirilor medicale. În urma coliziunii celor doua autoturisme, acestea s-au rotit spre partea dreapta a sensului de mers centru-gara, oprindu-se perpendicular lângă bordura. S-a procedat la testarea cu aparatul etilotest a tuturor conducătorilor implicați în evenimentul rutier, constatându-se că martora S. E. și partea vătămată S. V. nu au consumat alcool. În cazul inculpatului, În urma testării cu aparatul etilotest, s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 0,39 mg/l in aerul expirat, astfel ca a fost condus la S. J. de U. Z. în vederea recoltării probelor de sânge. C. buletinului de analiză toxicologică nr.985/IX/a/396, 397 la prima probă recoltată inculpatului la orele 15,00 acesta avea o alcoolemie de 0,85 g/l, iar la cea de-a doua probă recoltată la orele 16,00 acesta avea alcoolemia de

0,70 g/l.

Partea vătămată S. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 176.000 lei cu titlu de daune morale și 23.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale astfel: 1.800 lei reprezentând contravaloarea ambulanței cu care a fost transportată la un spital din străinătate și

22.000 lei reprezentând contravaloarea sumelor necesare cu ocazia operațiilor efectuate la picior, montarea tijei și drumuri la spitalul de specialitate din U.. Partea vătămată S. V.-T. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 132.000 lei cu titlu de daune morale și 37.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale astfel: 13.100 lei reprezentând contravaloarea autoturismului VW Caddy distrus în întregime în urma accidentului, 2.600 lei reprezentând contravaloarea incapacității de lucru timp de o lună și 8.800 lei reprezentând contravaloarea sumelor necesare cu ocazia controalelor și drumurilor la spital. De asemenea, partea civilă S. J. S. s-a constituit parte civilă cu suma totală de

915,17 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale aplicate părților vătămate S. V. (625,23 lei), S. V.-T. (186,91 lei) și inculpatului S. D.-L. (139,03 lei), iar S. J. de A. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 465,40 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul părții vătămate S. V.

În cauză a fost citat în calitate de asigurător S. R. A.-R. S.

Asigurătorul a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat cenzurarea pretențiilor părților civile și acordarea de despăgubiri în măsura dovedirii acestor pretenții (f.49). Inculpatul prin apărător a depus la dosar un memoriu intitulat „întâmpinare";, prin care a arătat că este de acord cu acordarea de despăgubiri către părțile civile în următorul cuantum: pentru partea civilă S. V. 2.500 lei despăgubiri materiale și 8.920 lei despăgubiri morale, pentru partea civilă S. V.-T.

14.000 lei despăgubiri materiale și 1.784 lei despăgubiri morale, iar pentru S. J. de U. Z. 812,14 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală acordată părților vătămate.

Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de (...), a fost audiată, în prezența unui interpret de limbă maghiară martora B. M., declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei la fila 106.

Totodată, au fost depuse la dosar acte medicale privind părțile vătămate și înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor efectuate de acestea (f.89-94, 104-105).

Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză și ținând cont de starea de fapt reținută în sarcina inculpatului S. D. L., care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - rănirea părților civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.

Având în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea victimelor S. V. și S. V.-T., acestora cauzându-li-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale pentru S. V. și, respectiv 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru S. V.-T., instanța apreciază că părților vătămate li s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale, cât și un prejudiciu moral, constând în suferințele fizice și psihice create ca urmare a accidentării cu autoturismul prin provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale.

Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că părțile civile au formulat pretenții atât cu privire la prejudiciul patrimonial suferit, cât

și cu privire la cel nepatrimonial.

I. a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).

În privința prejudiciului patrimonial suferit, instanța a reținut că acesta nu a fost dovedit integral cu înscrisuri și nici cu martori, doar în ceea ce privește suma de 1.620 lei, potrivit chitanței aflate la fila 90, fiind vorba despre cheltuieli efectuate cu ocazia transportului cu ambulanța a părții vătămate S. V. în U. și în ceea ce privește suma de

2.000 lei achitată martorei B. M. pentru ajutorul acordat aceleiași părți civile, potrivit chiar declarației acestei martore. Cu toate acestea, prin memoriul depus la dosar, inculpatul a arătat că este de acord să achite despăgubiri materiale în cuantum de 2.500 lei pentru partea civilă S. V. și, respectiv de 14.000 lei pentru partea civilă S. V. T. Ca urmare, raportat la prevederile art.161 alin.3 Cod procedură penală, conform cărora, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, pentru partea nerecunoscută putându-se administra probe, instanța va acorda părților civile despăgubiri materiale în cuantumul recunoscut de inculpat, la care se va adăuga, pentru partea civilă S. V., suma de 2.000 lei pe care a achitat-o martorei B. M. pentru ajutorul acordat.

Referitor la prejudiciul nepatrimonial, instanța a avut în vedere criteriul echității, care presupune ca indemnizația acordată să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a D. O., acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Raportat la suferințele fizice resimțite ca urmare a accidentării cu autoturismul și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că leziunile cauzate nu au pus în primejdie viețile părților vătămate, instanța apreciază ca fiind echitabil a li se acorda acestora câte o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.

Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial suferit, instanța a reținut și împrejurarea că partea vătămată S. V. avea la momentul producerii accidentului vârsta de 66 ani, refacerea stării de sănătate fiind îngreunată și datorită vârstei, iar aceasta prezintă și în prezent dificultăți de deplasare. De asemenea, instanța a ținut cont la stabilirea daunelor morale pentru suferințele cauzate acestei părți civile și de împrejurarea că aceasta a suferit în anul 1990 o intervenție chirurgicală în urma căreia i-a fost implantată o endoproteză totală de șold stâng, piciorul stâng fiind cel afectat mai grav și în urma accidentului de circulație, iar refacerea stării de sănătate fiind îngreunată și de aceste probleme medicale anterioare. În aceste condiții, instanța reține că aceste urmări ale accidentului asupra părții civile sunt de natură să aibă un impact puternic inclusiv asupra psihicului acesteia, impunându-se o compensare bănească a tuturor suferințelor fizice și psihice care suportate de către partea civilă și care o vor afecta inclusiv pe viitor.

I. a apreciat că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident.

Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părților civile, instanța consideră că sumele de 40.000 lei pentru S. V. și 10.000 lei pentru S. V. T. reprezintă indemnizații compensatorii de natură să le atenueze suferințele.

I. a constatat că la fila 28 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. R. A.-R. S., cu valabilitate de la (...) la (...), din care rezultă că autoturismul marca BMW având număr de înmatriculare (...), proprietatea numitei S. G. și condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurată la această societate la data producerii accidentului.

În consecință, în baza art.14 și art.161 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998-

999, instanța a obligat pe inculpatul S. D. L., alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal, la despăgubiri către partea civilă S. V., materiale în cuantum de 4.500 lei (2.500 lei pretenții recunoscute de inculpat, în care se include și suma de 1.620 lei reprezentând cheltuieli cu transportul părții civile cu ambulanța în U., iar 2.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu plata martorei B. M. pentru ajutorul acordat) și morale în cuantum de 40.000 lei, iar către partea civilă S. V.-T. la despăgubiri materiale în cuantum de 14.000 lei

(pretenții recunoscute de inculpat, din care 13.200 lei reprezintă contravaloarea autoturismului distrus integral în accident, 700 lei contravaloarea incapacității de lucru, iar 100 lei cheltuieli cu medicamente) și morale în cuantum de 10.000 lei.

Prin adresa nr.14575/(...), aflată la fila 29 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de

951,17 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacienților S. V., S. V.-T. și S. D.-L., iar prin adresa nr.2834/(...), aflată la fila 37, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 465,40 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numitei S. V.

I. a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din L. nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul părților civile. În privința pretențiilor S.ui J. de U. Z., instanța însă nu le-a acordat integral, ci doar pe cele care au fost ocazionate de îngrijirile medicale ale părților civile, nu și ale inculpatului, raportat tocmai la temeiul de drept expus anterior.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din L. nr.95/2006, instanța l-a obligat pe inculpatul S. D. L., alături de asigurătorul S. R. A.-R. S., în limita plafonului legal la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 812,14 lei, urmând ca această sumă să fie actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale și la despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de

465,40 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul aceleiași părți vătămate.

În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul S. D.-L. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate de îndeplinirea actelor procedurale și de administrarea mijloacelor de probă.

Împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs inculpatul S.

D. L., părțile civile S. V. și S. V. T. și asigurătorul S. E. R. - A. R. SA B.

Prin motivele scrise și orale, inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale la suma de 3620 lei pentru S. V. și 14.000 lei pentru S. V. și a celor morale la suma de 8920 lei pentru S. V. și 1784 lei pentru S. V. T., acestea fiind excesive în cuantumul acordat de judecătorie.

Asigurătorul, prin motivele scrise și orale, a cerut diminuarea daunelor materiale și morale care au fost acordate de către instanța fondului și la care a fost obligat inculpatul să le achite părților civile.

Părțile civile deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața curții și nici nu au motivat recursul, calea de atac urmând a fi examinată prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 ind. 9 alin. 3 C.p.p.

Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul inculpatului

Sentința instanței de fond este legală și temeinică, pe cale de consecință recursul inculpatului este nefondat întrucât, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14

C.proc.pen.).

Prin stabilirea daunelor materiale pentru S. V. la 4.500 lei și

40.000 lei daune morale și 14.000 lei pentru S. V. T. daune materiale și

10.000 lei daune morale, Curtea nu a acordat o sumă exagerată care să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile, ci din contră, a stabilit „în echitate"; potrivit legislației europene, un cuantum care să compenseze prejudiciul suferit, sub acest aspect.

În practica constantă a instanței supreme, Curtea nu a identificat vreo speță, în care la obligarea inculpatului către partea civilă să se țină cont de posibilitățile materiale ale acestuia la repararea prejudiciului.

Nu în ultimul rând, Curtea va reține că prin sentința penală rămasă definitivă a Judecătoriei Z., s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este judicioasă și va fi corespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și a L. F., sens în care respinge recursul inculpatului. La stabilirea despăgubirilor materiale și morale, s-a avut în vedere că S. V. a avut nevoie pentru vindecare de 90 zile, iar S. V. de 18 zile, pe perioada internării părțile civile având cheltuieli cu medicația, supraalimentația și plata unor persoane care să le ajute pe perioada incapacității de lucru, timp de o lună. S-a luat în considerare că au fost private de o viață normală, corespunzătoare preocupărilor specifice vârstei lor, pe perioada incapacității de muncă, iar conștiința de a fi bolnave le-a provocat o stare de angoasă ce a necesitat o compensație nepatrimonială, sub forma daunelor morale. Pe cale de consecință, despăgubirile materiale și morale fiind corect cuantificate de instanța fondului, curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p.

Cu privire la recursul părți lor civile,

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO

2000).

C. jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.

22.000 lei reprezentând contravaloarea sumelor necesare cu ocazia operațiilor efectuate la picior, montarea tijei și drumuri la spitalul de specialitate din U.. Partea vătămată S. V.-T. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 132.000 lei cu titlu de daune morale și 37.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale astfel: 13.100 lei reprezentând contravaloarea autoturismului VW Caddy distrus în întregime în urma accidentului, 2.600 lei reprezentând contravaloarea incapacității de lucru timp de o lună și 8.800 lei reprezentând valoarea sumelor necesare cu ocazia controalelor și drumurilor la spital.

În privința prejudiciului patrimonial suferit, curtea a reținut că acesta nu a fost probat integral cu înscrisuri și nici cu martori, doar în ceea ce privește suma de 1.620 lei, potrivit chitanței aflate la fila 90, fiind vorba despre cheltuieli efectuate cu ocazia transportului cu ambulanța a părții vătămate S. V. în U. și în ceea ce privește suma de

2.000 lei achitată martorei B. M. pentru ajutorul acordat aceleiași părți civile. Cu toate acestea, prin memoriul depus la dosar, inculpatul a arătat că este de acord să achite despăgubiri materiale în cuantum de

2.500 lei pentru partea civilă S. V. și, respectiv de 14.000 lei pentru partea civilă S. V. T. Ca urmare, raportat la prevederile art.161 alin.3

Cod procedură penală, conform cărora, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura achiesării la cuantumul acestora, pentru partea nerecunoscută putându-se administra probe, instanța de fond a acordat părților civile despăgubiri materiale în cuantumul recunoscut de inculpat, la care se va adăuga, pentru partea civilă S. V., suma de 2.000 lei plătită martorei B. M.

Raportat la suferințele fizice resimțite ca urmare a accidentării cu autoturismul și provocării leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, la numărul de zile de spitalizare și de concediu medical, la restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării, dar și la faptul că leziunile cauzate nu au pus în primejdie viețile părților vătămate, instanța de fond a apreciat ca fiind echitabil a li se acorda victimelor câte o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.

Așa fiind, instanța a reținut și împrejurarea că partea vătămată

S. V. avea la momentul producerii accidentului vârsta de 66 ani, refacerea stării de sănătate fiind îngreunată și datorită vârstei, iar aceasta având și în prezent dificultăți la deplasare. De asemenea, instanța a ținut cont la stabilirea daunelor morale pentru suferințele cauzate acestei părți civile și de împrejurarea că aceasta a fost supusă în anul 1990 unei intervenții chirurgicale în urma căreia i-a fost implantată o endoproteză totală de șold stâng, piciorul aferent stâng fiind cel mai grav afectat în urma accidentului de circulație.

Pe cale de consecință, în lipsa motivării în scris a recursurilor formulate de către părțile civile, acestea vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., sumele acordate de către judecătorie fiind legale și temeinice, corespunzând criteriilor de dezdăunare reglementate prin art. 998 Cod civil.

Cu privire la recursul asigurătorului

Prin art.48 din L. 1. modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în R. sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme";. Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

C. art.54 alin.4 din L. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Pe de altă parte, în art.23 și 24 C.pr.pen. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C.pr.pen., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente).

Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.

Așa fiind, nu se impune reducerea daunelor morale și materiale în favoarea părților civile S. V. și S. V. T. întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubelor încercate de victime și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.

În speță, s-a dovedit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, probele științifice și testimoniale atestând indubitabil această aserțiune.

Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat M. A. conform art. 189 C.p.p.

Va obliga pe recurenții S. D., părțile civile S. V., S. V. - T. și asigurătorul S. E. R. A. R. să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Se va obliga recurentul S. D. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de S. E. R. A.-R. S., inculpatul S. D. L. si părțile civile S. V. si S. V. T. împotriva sentintei penale nr. 289 din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Z..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat M. A.

Obligă pe recurentii E. si p.civile S. V. si S. V. T. să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Obligă pe recurentul S. D. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,	GREFIER
V. G.	D. P.	M. B.	D. S.

red.PD/CA

3 ex. - (...)

jud.fond.Ș. M.

← Decizia penală nr. 806/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 786/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1654/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1654/2012, Curtea de Apel Cluj