Încheierea penală nr. 189/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 189/R/2012
Ședința publică din 3 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C., președinte secție
JUDECĂTORI : C. I.
: I. C. M.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. C. A. împotriva încheierii penale nr. 7 din 26 ianuarie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C., cauza având ca obiect propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta fiind cercetat sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune calificată, în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 292 C. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. în concurs real, conform art. 33 lit. a C.pen
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorii aleși avocat L. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, avocat Ș. H., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Se constată că apărătorul desemnat din oficiu avocat B. I. a depus o cerere împreună cu referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză. Întrucât inculpatul are apărători aleși în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea acestora în fața instanței de recurs.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarațiile date și nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, avocat L. C. solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii acestuia în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În continuare se arată de apărătorul inculpatului că încheierea atacată a Tribunalului C. este lapidar motivată, criticând-o sub aspectul netemeiniciei. Solicită înlăturarea ca temei al arestării a lit.c a art. 148 Cod procedură penală. În încheierea atacată se face referire la tot ce s-a întâmplat, însă fără a se face o analiză și fără nicio interpretare, în acest sens solicitând o soluție echitabilă din punct de vedere procesual și procedural.
Se mai solicită a se observa că motivarea încheierii privind lit. c a art.
148 Cod procedură penală ca temei al arestării este scurtă, totul fiind la modul generic. Privitor la lit. f a art. 148 Cod procedură penală, consideră că argumentele invocate în ședința de azi sunt suficiente pentru ca instanța de recurs să revoce măsura arestării preventive luată față de inculpat. În final, se solicită a se avea în vedere că inculpatul are în întreținere doi copii foarte mici.
Celălalt părător al inculpatului, avocat Ș. H. solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecându-se cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii acestuia în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Se arată că atât în propunerea de arestare preventivă, cât și în încheierea atacată cu recurs se marșează foarte mult pe pericolul social, generic, raportat la starea de fapt, în acest sens solicitând analizarea cu mare atenție a probelor administrate în cauză. Se face referire la plângerea depusă de societatea de asigurare G. împotriva învinuiților R., T. și S., plângere bine structurată, însă insuficient motivată.
P. societății A. Ț. aruncă bănuielile asupra propriului său angajat. P. societății A. vorbește despre o singură faptă a inculpatului, prejudiciul fiind în sumă de 5704 lei. P. societății SC O. SA se referă la fapte comise de inculpații T. și R. P. societății UNIQUA se referă la trei autoturisme, cu despăgubiri solicitate de la alte societăți. Se arată că plângerile societăților de asigurare nu se coroborează între ele, raportat la ceea ce se susține în propunerea de arestare. D. de faptul că unele societăți nu se plâng de clientul său, inculpatul este singurul arestat dintr-un grup care a beneficiat de venituri din dauna societăților de asigurare.
În final, solicită a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, nu are antecedente penale, are doi copii, soția sa aflându-se în concediu de maternitate; inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, iar mijlocul de existență a familiei este această societate comercială. Prin lăsarea inculpatului în stare de libertate, inculpatul are două posibilități respectiv: să- și construiască apărarea și să-și continue activitatea pentru recuperarea prejudiciului dacă acesta există și pentru a-și întreține familia.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată că inculpatul a utilizat documente falsificate emise în numele SC A. S. SRL prin care a atestat, în mod mincinos, pretinse reparații la diverse autovehicule, și nu este vorba de un eveniment real nici în cazul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...). În acest sens, solicită a se avea în vedere declarația coinculpaților S. și T. care au recunoscut inexistența evenimentelor pretinse. Se apreciază că s-a săvârșit infracțiunea de inculpat și în dosarul cauzei exist probe certe care confirmat faptul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a produce un accentuat sentiment de insecuritate în rândul comunității și a da un semnal negativ privind pasivitatea organelor judiciare în fața comiterii unor infracțiuni grave.
Susținerile inculpatului, formulate prin apărătorii aleși, în sensul că starea de fapt reținută în sarcina sa este mult prea ambiguă pentru a putea susține o măsură preventivă, nu pot fi reținute în condițiile în care mijloacele de probă invocate furnizează suficiente indicii de comitere a infracțiunii de înșelăciune. În ceea ce privește temeiurile de arestare a inculpatului, prevăzute de art. 148 lit c și f Cod procedură penală, instanța a apreciat că ambele sunt incidente în cauză. Potrivit art. 148 lit c Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul pregătește comiterea unei noi infracțiuni. În raport de aceste dispoziții legale instanța a reținut că față de actele de la dosarul cauzei, respectiv transcrierea convorbirilor telefonice interceptate autorizat, rezultă indicii că inculpatul desfășoară în continuare acte similare celor reținute în prezenta cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a art 148 Cod procedură penală, referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat, aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al acestora și intervalul relativ îndelungat de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea laborioasă de organizare și comitere a faptelor, atragerea în câmpul infracțional și a altor persoane, existența scopului de obținere de mijloace materiale precum și prejudiciul însemnat cauzat în cauză.
În final, se arată că menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat este necesară, scopul acesteia fiind pentru buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul inculpatului, avocat L. C., în replică, arată că nu a solicitat arestarea celorlalți inculpați, ci doar a solicitat înlăturarea lit.c a art. 148 Cod procedură penală ca temei al arestării inculpatului pe care îl asistă.
Apărătorul inculpatului, avocat Ș. H., în replică, arată că în rechizitoriu există o descriere vagă și generică a faptelor, care nu au un suport în conținutul dosarului, nefăcându-se referiri concrete.
Inculpatul T. C. A., la întrebarea instanței, arată că lucra la firma SC A. S. SRL, unde încasările veneau greu de la societățile de asigurare, iar plățile nu le putea efectua la timp.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită punerea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 7 din 26 ianuarie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului C. s-a admis propunerea formulată de către Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., în dosarul nr.410/P/2011 și în consecință:
În temeiul art.1491 C. rap. la art.148 alin.1 lit.c și f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. C. A. fiul lui A. și Ana, născut la data de (...) în loc. C.- Napoca , jud. C., domiciliat în loc. C.- Napoca, str. Gruia, nr.58, sc. A2, ap.15, jud. C., CNP 1., posesor al CI seria KX, nr. 5., fără antecedente penale , pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 26 ianuarie 2012 și până la data de 23 februarie 2012 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că față de actele de la dosarul cauzei respectiv plângerile părților vătămate: SC G. A., SC A. T.
A. SA, SC A. SA, SC O. SA, SC U. A. SA, declarațiile martorilor audiați Gog S., Halmi Martin, procese - verbale de investigații; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; planșele fotografice; percheziții domiciliare; declarațiile coînvinuiților H. V. D., S. Z., T. Z., R. A. F., și declarațiile inculpatuluiT. cosmin A., instanța a constatat că față de învinuit există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este acuzat.
Astfel, din actele de la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice de comitere de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, conturându-se sub aspectul stării de fapt că în perioada 2009- 2011, inculpatul T. C. A., în calitate de asociat și administrator la SC A. S. SRL cu sediul în loc. Florești, a eliberat în mod repetat devize, note de calcul a reparațiilor precum și facturi de la service și care ulterior au fost folosite la întocmirea dosarelor de daună depuse la mai multe societăți de asigurare, părți vătămate în prezenta cauză, acte care nu aveau la bază efectuarea reală de reparații, evenimentele rutiere declarate părților vătămate fiind fictive.
În sarcina inculpatului au fost reținute un număr de 22 de acte materiale de înșelăciune, fiind eliberate acte de la service-ul auto ce atestau nereal efectuarea de reparații pentru autovehiculul VW Touareg cu numărul de înmatriculare (...), autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare
(...), autovehiculul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare (...), autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...), autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (...), autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...), autovehiculul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare (...), autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare (...) și ulterior folosite pentru obținerea despăgubirilor de la societățile de asigurare. În această modalitate, organele de urmărire penală au reținut că prejudiciul cauzat s-ar ridica la nivelul sumei de circa 600.000 lei.
În cauză există indicii de comitere de către inculpat și a infracțiunii de fals în declarații, aspecte care însă nu vor fi analizate în detaliu întrucât această infracțiune nu poate fi reținută pentru emiterea unui mandat de arestare preventivă, nefiind sancționată de către legiuitor cu limite de pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani. Oricum, aceste aspecte vor fi reținute la aprecierea asupra gravității faptei de înșelăciune -. fraudulos potrivit al.2 al art. 215 C. reținut de asemenea în sarcina inculpatului.
S-a apreciat că susținerile inculpatului în sensul că starea de fapt reținută în sarcina sa este mult prea ambiguă pentru a putea susține o măsură preventivă, nu au fost reținute în condițiile în care mijloacele de probă invocate furnizează suficiente indicii de comitere a infracțiunii de înșelăciune iar acestea, având în vedere stadiul actual al procedurilor, nu trebuie să furnizeze dovezi certe de vinovăție. Pe de altă parte, împrejurarea că potrivit propriilor calcule ale apărării, prejudiciul cauzat nu s-ar ridica la nivelul sumei indicate de organele de urmărire penală, fiind situat undeva la nivelul sumei de
200.000 lei, nu este în măsură nici să infirme indiciile temeinice de comitere a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și nici să modifice substanțial gradul de pericol social al faptei, prejudiciul acceptat fiind oricum unul însemnat.
În ceea ce privește temeiurile de arestare a inculpatului , prev. de art.148 lit.c și f C.pr.pen., instanța a apreciat că ambele sunt incidente în cauză.
Potrivit art.148 lit.c C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul pregătește comiterea unei noi infracțiuni. În raport de aceste dispoziții legale instanța a reținut față de actele de la dosarul cauzei, respectiv transcrierea convorbirilor telefonice interceptate autorizat, rezultă indicii că inculpatul desfășoară în continuare acte similare celor reținute în prezenta cauză
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, instanța de judecată a apreciat că acesta este de asemenea incident în cauză.
Cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestor inculpați) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al acestora și intervalul relativ îndelungat de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea laborioasă de organizare și comitere a faptelor, atragerea în câmpul infracțional și a altor persoane, existența scopului de obținerii de mijloace materiale precum și prejudiciul însemnat cauzat în cauză. De asemenea, practica CEDO a statuat că gravitatea unei infracțiuni este în măsură să susțină o anumită perioadă de timp arestarea preventivă, abia ulterior fiind necesară furnizarea și a altor motive care să justifice menținerea măsurii preventive.
Coroborând aceste aspecte și cu împrejurarea că inculpatul la acest moment procesual, nu a recunoscut învinuirea adusă de organele de urmărire penală, contrar susținerilor coînvinuiților, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se justifică și prin raportare la dispozițiile art.136 C.pr.pen.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul T. C.
A.
În susținerea recursului s-a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei reținerii ca temei a arestării preventive a art.148 alin.1 lit.c C. pentru că acesta nu este incident în cauză.
S-a mai apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în primul rând din cauză că acest pericol nu se poate deduce din tarea de fapt; s-a apreciat că din plângerile părților vătămate
- societățile de asigurare - nu se poate contura acest pericol din cauză că unele părți vătămate nu au detaliat implicarea inculpatului, iar altele își suspectează proprii agenți de asigurare de trafic.
În al doilea rând, inculpatul este căsătorit, nu are antecedente penale, are doi copii în întreținere, soția sa se află în concediu de maternitate, iar societatea comercială pe care o administra reprezenta singurul mijloc de întreținere al familiei.
În subsidiar s-a apreciat că se impune față de recurent luarea unei măsuri neprivative de libertate tocmai datorită datelor personale menționate anterior.
Examinând încheierea atacată conform art. 1403 C.p, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul este bănuit că în perioada martie 2009 - iulie 2011 la scurte intervale de timp a participat la înșelarea reprezentanților și păgubirea mai multor societăți de asigurare cauzând o pagubă totală de 658.705 lei, eliberând în acest scop devize ce nu corespundeau realității, faptă prev. de art.215 alin.1,2 3 și 5 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. și de art.292 C. cu aplic. art.41 alin.2 C.
Contrar susținerilor recurentului, până la acest moment la dosar există suficiente indicii temeinice care să creeze bănuiala că inculpatul a fost implicat în această activitate.
Pe lângă mijloacele de probă reținute de către prima instanță Curtea evidențiază ca stând la baza presupunerii rezonabile menționate declarația martorului T. Z. (volum I, f.142) care a menționat că atât accidentul din 9 iunie
2010 în care mașina sa s-ar fi ciocnit de a inculpatului, cât și accidentul său de pe F. din 13 ian.2011 sunt fictive; mai mult, a precizat că pentru ultimul accident au fost deschide dosare de daune la mai multe firma de asigurare.
Referitor la indiciile comiterii infracțiunii de fals este relevantă declarația martorului Gog S. (volum I, f.166) care a menționat că a semnat devize întocmite de către recurent fără însă să știe dacă sunt reale.
De asemenea, coinculpata R. A. (volum I f.258) a menționat că accidentul din 26 sept.2010 din Căpușu Mare a fost fictiv, iar inculpatul recurent i-a întocmit actele, după cum și accidentul din 3 ianuarie 2011 ce ar fi avut loc în
Beliș a fost fictiv.
Așadar, nu este fondată apărarea recurentului că starea de fapt reținută până în prezent ar fi neclară și că nu poate sta la baza arestării preventive; critica referitoare la inexistența certitudinii acuzațiilor aduse nu poate fi primită din cauză că faptele care dau naștere unor bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o acuzație oficială împotriva unei persoane sau chiar o condamnare, deoarece acestea sunt cerute la un stadiu ulterior al procesului penal (CEDO O Hara c.Regatului Unit,
37555/97, din 16 oct.2001).
Apreciind existența indiciilor temeinice și constatând că pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă - de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 3 și 5 C. cu aplicarea art.41 C. de care este bănuit recurentul - este de la 10 la 20 de ani, se observă că prima instanță în mod corespunzător a trecut la analiza pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Referitor la acest aspect Curtea consideră, contrar susținerilor recurentului, că pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a recurentului nu este unul generic, ci este unul concret; pe lângă considerentele primei instanțe ce fundamentează o asemenea concluzie se mai evidențiază durata de aproximativ 2 ani în care se bănuiește că inculpatul ar fi realizat cele 22 de acte materiale descoperite până în prezent, dificultatea descoperirii acestei activități chiar de către serviciile antifraudă din cadrul societăților comerciale specializate în asigurare de răspundere civilă delictuală, precum și rezultatele la care se poate presupune că s-a ajuns. Astfel, nu se poate omite că unul dintre coinculpați, pe baza veniturilor realizate din activitatea de care este suspectat recurentul, și-a luat o locuință în Florida West Palm Beach.
Analizând cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.c C., - conform căruia măsura arestării preventive poate fi luată dacă, pe lângă condițiile prev. de art.143 C., există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni - Curtea apreciază că acesta nu este incident în speță. Astfel, atât în propunerea de luare a arestării preventive, cât și în încheierea atacată se menționează că din transcrierile convorbirilor interceptate în perioada 8 noiembrie 2011 - 15 decembrie 2011 și din numeroase alte convorbiri rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unor noi acte infracționale, trecându-se cu vederea că urmărirea penală a fost începută în cauză ulterior în 23 ianuarie
2012, iar punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc după două zile, astfel încât chiar dacă s-ar putea reține indicii de comitere a unor activități infracționale, acestea nu reprezintă altceva decât acte materiale ce ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni. Este evident că un act material dintr-o infracțiune continuată nu poate constitui temei al arestării deoarece legea nu o prevede.
În consecință, Curtea substituie motivarea primei instanțe sub acest aspect și nu va reține temeiul arestării prev. de art.148 alin.1 lit.c C.
Susținerea referitoare la înlocuirea măsurii preventive cu o măsură neprivativă de libertate în special datorită împrejurării că recurentul are doi minori în întreținere și este singurul întreținător al familiei nu poate fi acceptată din cază că, potrivit propriilor afirmații, soția sa are grijă de minori, fiind în concediu de maternitate.
Oricum, datele personale menționate de către recurent nu sunt de natură să înlăture temeiul arestării reținut în cauză.
Referitor la inechitatea luării arestării preventive față de inculpat pe motiv că, de exemplu, coinculpata R. A. este în stare de libertate se poate observa cu ușurință că în acest stadiu situațiile celor doi diferă, chiar și din perspectiva că inculpata are în grijă un copil cu probleme speciale.
Sub un alt aspect opțiunea formulării propunerii de arestare preventivă aparține procurorului de caz putând fi justificată și pe considerentele de tactică criminalistică adecvată speței cercetate.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul inculpatului având în vedere că arestarea acestuia este justificat potrivit considerentelor menționate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. C. A., aflat în prezent în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 7 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. I. C. M.
GREFIER M. N.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 786/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 738/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
