Decizia penală nr. 1657/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1657/R/2012
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT S. T.
C. reprezentat prin procuror: O. EMANUELA
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. E. M. împotriva sentinței penale nr.71 din 08 noiembrie 2012 a T. S., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.G. Adela, din
Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.2 C., respectiv nu există la dosar date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei, prevalându-se de disp.art.320/1 C., iar în faza de urmărire penală a facilitat descoperirea și altor inculpați, fiindu-i aplicate disp.art.16 din legea 143/2000. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul nu are antecedente penale, iar ceilalți inculpați din dosar se află în stare de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că în speță subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.143 și 148 lit.f C. Buna desfășurare a procesului penal ar fi periclitată dacă inculpatul ar fi liberat provizoriu, având în vedere importanța valorilor lezate și modalitatea de comitere a faptelor - 12 acte materiale comise în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu o minoră. Deși inculpatul nu este recidivist și a recunoscut fapta, beneficiind și de disp.art.16 din Legea 143/2000, a fost trimis în judecată pentru comiterea în mod repetat a infracțiunii de trafic de droguri de risc, oferite în special tinerilor. În plus, inculpatul a și consumat droguri de risc, iar din toți inculpații din dosar, D. E. a comis cele mai multe acte materiale, atrăgând în câmpul infracțional o minoră. Pe de altă parte, nu a oferit date concrete din care să rezulte că în libertate ar avea mijloace de trai. P. aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este recidivist și solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A,
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin încheierea penală nr.71 din (...), în baza art. 1608a alin.6 teza a II-a Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. E. M. (fiul lui I.-E. și M. A., născut la data de (...) în Satu Mare, jud.Satu-Mare, domiciliat în Satu-Mare,str. Ambudului,bl. CA11,ap.10, jud. Satu- Mare, CNP 1.),în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestat în baza Încheierii penale nr.35/C/02 septembrie 2012 a T. S.,dată în dosar nr.(...).
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Măsura dispusă prin prezenta a fost adusă la cunoștința inculpatului de către administrația locului de detenție.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată pe rolul T.
S. la data de (...), avocatul ales al inculpatului D. E. M. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 al. 1 C., în sensul că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, se află la primul incident cu legea penală, iar cercetarea inculpatului în stare de libertate nu ar tulbura desfășurarea procesului penal.
La termenul din data de 0(...), D. E. M. a arătat că își însușește cererea de liberare provizorie formulată de apărătorul său și a declarat că are cunoștință de dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, solicitând liberarea provizorie sub control judiciar întrucât colaborat cu organele de urmărire penală, a fost sincer, regretă faptele și dorește să stea împreună cu familia sa.
Prin încheierea penală nr. 35/C/2012 a T. S., a fost admisă propunerea formulată de D. - B. T. S. și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. E. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.
1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a și c C.p. (12 acte materiale) și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 , cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000,totul cu apl.. art. 33 lit. a C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada mai 2012- septembrie 2012,în mai multe rânduri, inculpatul a intermediat sau vândut, sub diferite forme de participație coinculpatul B. A., cu minora C. M. G., inculpatul P. D. V. și inculpatul P. D. M., cannabis și rezină de cannabis. S-a mai reținut că, în aceeași perioadă, inculpatul a deținut droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, pentru consum propriu.
În motivarea încheierii prin care s-a admis propunerea de arestare, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1491 C. raportat la art. 143 C., art. 148 lit. b, f C., având în vedere că existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri pentru consum propriu, precum și faptul că existau date că, prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, D. E. M. săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe ca lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost prelungită prin încheierea penală nr.41/C/(...) a T.
S., prelungirea fiind dispusă până la data de 29 octombrie 2012 inclusiv. Prin Î. penală nr. 1310/R/(...) a Curții de A. C., s-a respins ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii penale nr.41/C/(...) a T. S.
Curtea de A. C., în Î. penală nr. 1310/R/(...), a apreciat că temeiul prev. de art.148 lit.b C. nu-și găsește aplicabilitatea în privința inculpatului.
Prin Î. penală din (...), din dosar nr. (...) al T. S., conform prevederilor art. 3001 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului,fiind menținută măsura arestării preventive luată față de acesta.
Prin Decizia penală nr. 1518/R/(...) a Curții de A. C., s-a respins ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii penale din (...) a T. S.
Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de D. E. M., instanța a constatat, potrivit art. 1608 Cod procedură penală, că aceasta este admisibilă în principiu.
Potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Față de inculpatul D. E. M. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din
Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a și c C.p. (12 acte materiale) și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 , cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000,totul cu apl.. art. 33 lit. a C.p., în speță fiind îndeplinite astfel cerințele prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este necesară, astfel încât, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive să poată fi realizat și prin lăsarea inculpatului în libertate provizorie.
În acord cu Decizia nr.17/(...) pronunțată de Î. Curte de C. și
Justiție în recurs în interesul legii, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. A. spus, se analizează dacă, în funcție de circumstanțele cauzei, o astfel de liberare este oportună.
P. soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptelor, persoana inculpatului , dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, astfel încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal , să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni.
În ce privește natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, se reține că la dosarul de urmărire penală există indicii temeinice și probe, în sensul art. 143 C., din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat atât prin importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea acestora, cât și prin modalitatea concretă de comitere:în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu o minoră.
Instanța a luat în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este recidivist și a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. În același timp,astfel după cum instanța a menționat și anterior, nu se poate ignora faptul că inculpatul este acuzat de comercializarea, în mod repetat, de droguri de risc, cumpărători fiind în special tineri, inculpatul alegând ca în acest mod să obțină ușor venituri substanțiale, neconștientizând gravitatea acestui gen de acțiuni și manifestând indiferență față de consecințele pe care le-ar fi putut avea acțiunile sale. Mai mult, așa după cum el însuși a declarat, inculpatul nu numai că a comercializat droguri, dar a și consumat astfel de substanțe. Prin urmare, este firesc a fi luat în considerare și riscul ca inculpatul să reia activitatea infracțională. Gradul de pericol social al unor astfel de fapte este unul real și deosebit de ridicat, așa încât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi oportună.
Liberarea provizorie trebuie să asigure, potrivit art. 136 alin.2 C., scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art.
136 alin. 1 C., și anume, a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aliniatului 2 al art.
160 2 C., pentru a lua măsura liberării provizorii sub control judiciar, instanța trebuie să constate că nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte infracțiuni.
Având în vedere aspectele invocate mai sus și prevederile legale incidente, instanța constată că la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și, în pofida împrejurării că, formal, cererea inculpatului îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată și se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este tocmai acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, iar trimiterea în judecată nu are doar o semnificație formală, ci presupune audierea inculpatului de către instanță în cadrul cercetării judecătorești.
Cât privește susținerile apărătorului inculpatului cu privire la faptul că, până în prezent, nu a fost dovedit pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul, precum și faptul că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească late infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, instanța reține că, pe de o parte s-a constatat că subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f C., la dosarul cauzei existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea legitimă și rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, fapte ce reliefează un grad de pericol social ridicat. Pe de altă parte,inculpatul nu a oferit date concrete, plauzibile, referitoare la conduita sa, la modul de asigurare a mijloacelor de existență, date care să vină în sprijinul demersului său de realizare a scopului măsurii preventive prin liberarea provizorie sub control judiciar. Ori,în lipsa unor date suplimentare, care să evidențieze aspecte de ordin personal, de natură a conduce la concluzia diminuării pericolului concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat, cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește necesitatea de a se asigura egalitate de tratament inculpatului în raport de alte persoane trimise în judecată,instanța a reținut că este lipsit de relevanță faptul că alți inculpați nu sunt arestați preventiv, neputându-se invoca egalitatea de tratament în sprijinul ideii de lipsă de pericol social concret a inculpatului dacă ar fi lăsat în stare de libertate, în condițiile în care acesta se află într-o situație diferită față de ceilalți inculpați, în sarcina lui D. E. M. reținându-se cel mai mare număr de acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, deci participația acestuia la comiterea faptelor ilicite a fost mai amplă.
Deși faza de urmărirea penală este finalizată, instanța a considerat că, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările producerii acestora, impactul pe care acuzele aduse l-au produs asupra societății și care nu a putut fi estompat prin trecerea timpului, circumstanțele personale ale inculpatului, în special atitudinea acestuia față de faptele reținute în sarcina sa și gravitatea lor, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi înlăturat decât prin menținerea stării de arest preventiv a acestuia, iar scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea in stare de arest preventiv.
Chiar dacă în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența CEDO, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată la stadiul actual al procedurii, prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte, necesitatea asigurării unei bune administrări a probelor. Durata arestului preventiv se încadrează noțiunii de termen rezonabil, această durată nefiind în măsură a înlătura pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului. În aceste condiții, instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpat pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, în temeiul art.1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D. E. M.
Împotriva încheierii primei instanțe, a declarat recurs inculpatul D. E. M., care a solicitat admiterea căii de atac, rejudecând dosarul, a se admite cererea și fi liberat sub control judiciar fiind întrunite cerințele art. 160 ind. 2 C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din analiza prevederilor art.1602 C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601 alin.1 C., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606 alin.2 C. fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602 și 1. C., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602 raportat la art.1606 C. reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Î.- adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. L., această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la S., instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602 rap.la art.1606 C. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr- un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
În speță, inculpatul D. E. M. a fost arestat în luna august 2012 în baza art.1491 alin.9-11 C., temeiul de arestare fiind cel vizat de art.148 lit.f C., de către Tribunalul Sălaj, măsură prelungită succesiv la propunerea DIICOT - B. T. S. I. pentru care este cercetat inculpatul sunt acelea de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. 2 C.p. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 75 lit. a și c C.p. (12 acte materiale) și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că, in perioada mai - septembrie 2012, în mai multe rânduri, recurentul a intermediat sau vândut sub diferite forme de participație coinculpatului B. A., inculpatului P. V. și inculpatului P. D. cannabis și rezină de cannabis. În aceeași perioadă, recurentul a deținut aceleași droguri și pentru consum propriu.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut ambele infracțiuni.
Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța în prezent, derulează cercetarea judecătorească, aceasta fiind la debut.
În acest sens, Curtea reține atât declarațiile date de către inculpat în faza de urmărire penală, în cursul cărora acesta a recunoscut implicarea sa în aceste acte infracționale, cât și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetat, au fost săvârșite.
Instanța de recurs constată că raportat la natura infracțiunilor presupus a fi comise, trafic și deținere de droguri (12 acte materiale), la împrejurarea că acesta în vârstă de 23 ani, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări.
Prin prisma hotărârii CEDO „N contra Austriei din 27 iunie 1968"; instanța de recurs reține că inculpatul deși nu are antecedente penale, și posedă un domiciliu stabil, nu are un loc de muncă util, fiind în vârstă de 23 ani.
În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul D. E. M., de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602 rap.la art.1606 C.nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat.
În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de C. de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de trafic și deținere de droguri, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de ripostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite.
Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunile pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpat, împrejurările în care acestea ar fi fost săvârșite, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și probe științifice. Mai mult, măsura arestării fiind luată doar în luna august 2012, nu este oportună pentru buna derulare a cercetării judecătorești, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de instanță.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul
României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești, să comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică.
Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Î.-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b C.
Se va stabil în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. N. în baza art. 189 C.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. E. M., detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 71 din 8 noiembrie 2012 a T. S.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. N.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||
V. G. | D. P. | M. B. | D. S. |
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.Ț. D.
| ← Decizia penală nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1611/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
