Decizia penală nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 27/R/2012
Ședința publică din 19 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. C. M., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C. V.-A., privind decizia penală pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N..
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă contestatorul C. V.-A..
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Contestatorul C. V.-A. menține contestația formulată în cauză și depune la dosar concluzii scrise.
Se aduc la cunoștința contestatorului disp. art. 386 lit. c Cod procedură penală care vizează încetarea și nu achitarea procesului penal.
Contestatorul C. V.-A. arată că probele administrate au aceeași valoarea, că nu a condus autoturismul și că nu a fost depistat în trafic. Mai arată că în momentul identificării sale de către lucrătorii de poliție se afla la volanul mașinii, în parcare de circa 45 de minute sau o oră, sens în care precizează faptul că parcarea nu constituie drum public, astfel că, în ipoteza în care ar fi fost identificat conducând prin parcare, fapta nu ar fi constituit infracțiune. Susține că de la ora identificării sale, respectiv ora 01:00 și ora recoltării primei probe biologice, respectiv 0., a trecut un interval de peste o oră și jumătate, situație în care consideră că se impune efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, raportat la ora identificării sale și nu la ora recoltării. Apreciază că în situația expusă a fost denaturată starea de fapt reținută în sarcina sa și că înlăturarea expertizei semnifică înlăturarea nelegală a unei probe utile, concludente și pertinente în soluționarea cauzei. Față de aspectele evidențiate și raportat la starea de fapt reală consideră că singura soluție ce poate fi adoptată în cauză este admiterea contestației și, în consecință, achitarea sa.
Precizează că exercită funcția de șofer de 33 de ani și că în intervalul soluționării cauzei se întreține din pensia mamei sale în cuantum de 700 de lei. Mai arată că la vârsta de 53 de ani ar trebui să efectueze o policalificare, raportat la activitatea prestată în cursul căreia a parcurs întreg continentul Europa. Reiterează starea de fapt anterior expusă, respectiv că a fost identificat în parcare, nefiind oprit în trafic.
În concluzie solicită admiterea contestației în anulare și achitarea sa.
Reprezentantul M.ui P. arată că contestația în anulare formulată de către condamnat, pentru motivele invocate, atât în scris cât și verbal în fața instanței, este inadmisibilă. Solicită astfel respingerea ca inadmisibilă a contestației formulate și obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare față de stat.
C U R T E A
Prin Decizia penală nr.1640/R/2012 a Curții de A. C. s-a respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul C. V. A. împotriva sentinței penale nr.760/(...) a J. C.-N. reținându-se că:
Prin sentința penală nr. 760 din 14 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a J. C.-N., în temeiul art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002R a fost condamnat inculpatul C. V. A., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud.C., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, muncitor, fără loc de munca, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. C.-N., str.B. nr. 3 ap.56 jud.C., CNP 1., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art. 71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a CP pe durata prev. de art.71 alin.2 CP, ca și pedeapsa accesorie.
În temeiul art.81 alin.1 raportat la art. 82 alin.1 CP s-a suspendat condiționat executarea pedepsei stabilite de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art.71 alin.5 CP s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În temeiul art.359 CPP raportat la art.83 CP s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate în situatia comiterii unei noi infractiuni în cursul termenului de incercare.
În temeiul art. 191 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 6. din data de (...) înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. 8007/211/(...) s- a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. V. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibatie alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge, constând în aceea că, în noaptea de (...) în jurul orei 01,25 a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din mun. C.-N., având în sânge o imbibatie alcoolică de 1,15 gr.o/oo (la prima proba) , respectiv de 1,00 gr.o/oo (la a doua probă).
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost probată de către organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, procese verbale, buletin de analiză toxicologică alcoolemie și examinare clinica, declarații martor, înscrisuri și expertiza medico legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
În faza de urmărire penală învinuitul nu a avut o atitudine sincera
și nu a recunoscut comiterea faptei.
În cursul cercetării judecătorești instanța a audiat inculpatul și a administrat proba testimoniala în cadrul căreia a fost audiat martorul G. A. O., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei(f.13,
19 dosI).
S-a solicitat IPJ C. fișa de cazier actualizată a inculpatului(f.9 dos.I).
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din procesul verbal de constatare a faptei încheiat de către organele de politie la data de (...) în prezenta martorului asistent G. A. O.(f.4 dosUP) coroborat cu declarațiile martorului asistent date în cursul urmăririi penale
(f.5,22 dosUP) și reiterate în cursul cercetării judecătorești (f.19 dosI) reiese că în noaptea de (...) în jurul orei 01,15 lucrătorii din cadrul P.i mun. C.-N.
- Secția 3 care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost sesizați telefonic de către ofițerul de serviciu al S. 3 P. despre faptul că pe raza cartierului G. se deplasează un autoturism marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) în care conducătorul auto este posibil a se afla sub influenta băuturilor alcoolice. Întrucât în timp ce se deplasau pe A. B. lucrătorii de politie au observat autovehiculul menționat care circula din direcția străzii L. Rebreanu pe A. B. în spre str.Băisoara, au trecut în urmărirea acestuia cu semnalele luminoase în funcțiune, reușind să oprească autoturismul în dreptul imobilului cu nr.3, ulterior identificând conducătorul auto în persoana inculpatului, care se afla singur în autoturism.
Întrucât inculpatul emana halena alcoolica, în prezenta martorului asistent G. A. O. acesta a fost testat cu aparatul etilotest din dotare, testul de respirație nr. 675/(...) indicând o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de
0,6. la ora testării -01,26(f.9 dosUP).
Având în vedere rezultatele testului de respirație, în conformitate cu prevederile art. 88 alin.6 din OUG nr.195/2002 R inculpatul a fost condus la C. UPU nr.I C.-N., unde i s-a solicitat acestuia să se supună prelevării de probe biologice.
În condiții procedurale cu acordul inculpatului aspect consemnat în procesul verbal încheiat cu aceasta ocazie (f.7 dosUP) s-au prelevat de la acesta două probe de sânge, la ora 02,30 și respectiv la ora 03,30. Totodată inculpatul a fost examinat clinic rezultând că acesta părea sub influenta băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din buletinul de examinare clinică seria 00008791, cu aceasta ocazie inculpatul declarând că a consumat alcool constând în bere 500ml în intervalul orar 16,00-18,00 , data de (...)(f. 8 dosUP).
În urma analizei probei de sânge a rezultat o alcoolemie a inculpatului la momentul prelevării primei probe-ora 02,30 de 1,1., respectiv, de 1,00 gr%o la momentul prelevării celei de a doua probe-03,30, conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1422/(...) eliberat de IML C.-N. (f.10 dos.UP).
Cu prilejul declarațiilor preliminare date de către inculpat în fata organelor de politie ulterior depistării sale în prezenta martorului asistent G. A. O., inculpatul a declarat verbal, că a consumat o bere de 500 ml, după care a condus autoturismul cca 100 m pentru a-l muta dintr-un loc de parcare în altul, împrejurări consemnate în procesul verbal de constatare a faptei(f.4-5 dosUP).
Cu toate acestea la data de (...) inculpatul a refuzat să dea vreo declarație scrisa în calitate de făptuitor,, motivând că ora este prea târzie pentru a face acest lucru (f.18 dosUP).
În cursul urmăririi penale la data de (...) cu ocazia audierii în calitate de învinuit, acesta a negat faptul că ar fi condus autoturismul în stare de ebrietate, susținând că doar stătea în autoturismul parcat și consuma băuturi alcoolice. Astfel, a declarat că în data de (...), în jurul orei 00:30, după ce a servit masa la domiciliu, a coborât la autoturismul menționat, care era parcat în zona imobilului de pe str. B. nr. 3, unde, așezându-se pe scaunul șoferului, a consumat cca. 200-250 ml țuică de 50 grade. După aprox. 10 minute, lângă autoturism a apărut un polițist care l-a legitimat și, fără nici un motiv, l-a testat cu aparatul etilotest și apoi l-a condus la UPU nr. 1 C. pentru recoltarea probelor biologice (f.16-17 dosUP).
Pe baza acestei din urma declarații inculpatul a solicitat și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală privind calcul retroactiv al alcoolemiei, din concluziile raportului nr.8636/IX/d/355 din (...) efectuat de IML C.-N. rezultând că „la ora evenimentului rutier, numitul C. V. A. putea avea o alcoolemie mai mică de 0,8., cu o valoare teoretică cuprinsă între 0,26 g‰ - 0,48 g‰ …"; (f.11-12 dosUP).
Or, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul expertizei medico legale efectuat concluziile raportului se bazează pe datele prezentate de inculpat
și este condiționat de verosimilitatea și certitudinea probării lor.
De asemenea calculul retroactiv al alcoolemiei s-a efectuat strict pe depoziția inculpatului luată în calitate de învinuit la data de (...), depoziție care insă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba.
Fata de ansamblul materialului probator administrat s-a apreciat că pentru a lipsi de relevanta rezultatul alcoolemiei stabilit prin singurele probe științifice certe de la dosar constând în testul de respirație și buletinul de analiza toxicologica alcoolemie inculpatul a recurs la o apărare ce a devenit o practica în ultimii ani, respectiv a încercat să dovedească consumul unei cantități de alcool de concentrație ridicata, intr-un interval foarte scurt de timp cat mai apropiat de momentul depistării sale în trafic, inculpatul înțelegând să declare că a consumat cca. 200-250 ml țuică de 50 grade cu aproximativ 10 minute anterior venirii organelor de politie.
Susținerile inculpatului sunt neverosimile și puerile, fiind greu de crezut că inculpatul ar fi coborât în jurul orei 00,30 în mașina pentru a aștepta un coleg (a cărui identitate nu a putut-o preciza ) timp în care a consumat țuica din sticla pe care o avea în mașina, aceasta desigur în condițiile în care, în momentul depistării sale în autovehiculul inculpatului nu fost găsita nici o astfel de sticla, fiind în interesul inculpatului ca o astfel de împrejurare să fie expres menționata în procesul verbal de constatare a faptei.
Mai mult decât atât aceste afirmații nu sunt susținute de nici un alt mijloc de proba fiind simple aparari subiective. Lipsa de sinceritate a inculpatului este relevată de împrejurarea că inițial inculpatul a refuzat să facă orice fel de declarații cu privire la vreun consum de alcool sau despre împrejurările comiterii faptei(f.18 dosUP) pentru ca apoi cu prilejul prelevării probelor biologice să declare că a consumat bere (f.8 dosUP) iar apoi în calitate de învinuit, tuica(f.16-17 dosUP), prezentând astfel de fiecare data varianta diferita privind consumul de alcool și de situatia creata pe parcursul urmăririi penale.
Retine insă că atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciara (Curtea de A. S., decizia penală nr. 363/(...), Curtea de A. C., decizia penală nr. 267/R/(...) ) s-a statuat că apărările fundamentate doar pe parametrii subiectivi și oscilanți prezentați de inculpat nu pot fi luate în considerare daca nu se coroborează cu alte probe.
C. este că la puțin timp după depistarea sa inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 01,26 rezultând o alcoolemie de 0,6. în aerul expirat, or , după cum se știe din practica alcoolemia unei persoane(in sânge) este de regula dublul acestei valori, prin buletinul de analiza toxicologica alcolemie stabilindu-se de altfel că alcoolemia inculpatului după aproximativ 1 ora era de 1,15 gr.o/oo, ceea ce înseamnă că la ora conducerii autovehiculului inculpatul avea o alcoolemie peste limita legală. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că alcoolemia inculpatului era intr-o curba evident descendenta : 1,15 gr.o/oo la ora 02,30 respectiv, de 1,00 gr%o la ora
03,30, ceea ce susține punctul de vedere mai sus menționat.
Ulterior inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a consumat alcool în parcare, apărare nesusținuta de nici o alta proba din dosar și mai mult decat atat contrazisa atat de procesul verbal de constatare a faptei dar și prin „. de intervenție la eveniment"; întocmită la data de (...), ora 01:00 de către Secția 4 P., din care rezultă că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul din cartierul M. către cartierul G., după ce a avut o altercație și a fost observat ca fiind sub influența băuturilor alcoolice (f.23 dosUP). Aceasta împrejurare se coroborează cu declarația martorului G. A. O. care a aratat că în momentul în care a fost oprit pe str.B. de organele de poliție, la fața locului se aflau 3 sau 4 mașini de poliție, cu semnalele luminoase în funcțiune, fapt care nu ar fi fost justificat în contextul în care învinuitul ar fi fost surprins stând în parcare, în urma unei simple verificări de rutină efectuată de o patrulă de poliție (f.22 dosUP).
Nu în ultimul rând chiar daca aceasta apărare a inculpatului ar fi adevarată, cu toate ca astfel cum s-a precizat aceasta nu este susținuta de nici o proba directa sau indirecta, chiar inculpatul a aratat în declaratiile date că a condus autoturismul cca 100m pentru a-l muta dintr-un loc de parcare în altul(f.4) acțiune care se circumscrie elementului material al infracțiunii deduse judecații.
Fată de probele și mijloacele de proba anterior prezentate și de faptul că raportul de expertiza medico legală privind calcul retroactiv al alcoolemiei prezintă valori teoretice, fundamentate doar pe parametrii subiectivi prezentați de inculpat care după cum s-a arătat a adoptat o păzitei oscilanta și nesincera pe parcursul urmăririi penale, din perspectiva prevederilor art.
63 Cod P. P.ă vor fi avute în vedere doar acele valori ale alcoolemiei constatate în noaptea de (...) (în același sens a se vedea decizia penală nr.
403/(...) a ICCJ).
Din perspectiva art.62 Cod P. P.ă s-a reținut că instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita
(art.63 alin.2 Cod P. P.ă).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod P. P.ă, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului apreciem că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului, declarațiile martorului G. A. O., procesul verbal de constatare a faptei și fisă eveniment, probele științifice constând în buletinul de examinare clinică și analiză toxicologica alcoolemie, procesul verbal de prelevare a urmelor biologice și fisa de testare cu aparatul etilotestputând concluziona astfel pe baza unor probe certe că inculpatul C. V. A. a condus în noaptea de (...) în jurul orei 01,25 autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din mun. C.-N., având în sânge o imbibatie alcoolica de 1,15 gr.o/oo .
De asemenea s-a reținut că porțiunile de drum pe care inculpatul a condus autovehiculul personal erau deschise circulatiei de drumurile publice în accepțiunea art.6 pct.14 din OUG nr.195/2002R.
Atâta timp cât fapta și vinovăția inculpatului au rezultat fără putință de tăgadă din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate reieșind din probe certe de vinovăție s-a apreciat că solicitarea inculpatului prin apărătorul său ales de achitare întrucât fapta nu exista apare ca total neîntemeiată.
În drept, fapta inculpatului C. V. A. care în noaptea de (...) în jurul orei 01,25 a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice din mun.C.-N., având în sânge o imbibatie alcoolica de 1,15 gr.o/oo a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 modif. și republ.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod P., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator(de la 1 la 5 ani) gradul de pericol social concret al faptei comise apreciat ca fiind mediu, raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei, valoarea socială lezată în urma comiterii faptei, respectiv relațiile sociale ce ocrotesc securitatea pe drumurile publice, ora târzie la care inculpatul a condus autovehiculul insă pe un tronson de drum circulat situat în centrul mun. C.-N., când gradul de oboseală este unul ridicat elemente ce potentează și amplifica starea de pericol, de persoana infractorului cunoscut fără antecedente penale, dar a cărui atitudine pe parcursul întregului proces penal a fost una oscilanta ceea ce a determinat îngreunarea activității judiciare, dar și recalcitranta și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fata de împrejurările concrete în care fapta s-a comis nu s-a apreciat oportuna reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minima speciala, lipsa antecedentele penale nereprezentând mai mult decat un comportament normal de conformare fata de normele juridice penale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, constatând că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art.17
C.pen., în temeiul art. 345 alin.2 din Codul de P. P.ă instanța l-a condamnat pe inculpatul C. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibatie alcoolică de peste 0,8. alcool pur în sânge prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002R la pedeapsa de 1 an închisoare, apreciind că o astfel de pedeapsă constituie un avertisment suficient pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte cu caracter penal în viitor, ce corespunde scopului sancționator și preventiv(special și general) edictat de dispozițiile art.52 Cod penal.
Față de complexul împrejurărilor mai sus menționate, în contextul în care infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o imbibatie alcoolica de 1,15 gr o% este o infracțiune de pericol, pericol constând tocmai în aceea ca legea a stabilit ca a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de peste 0,80 gr%o constituie infracțiune iar pericolul unei astfel de fapte este unul obiectiv, legal și efectiv, s-a apreciat că a aprecia că o astfel de fapta sau alcoolemia este lipsita de pericolul social al unei infracțiuni ar echivala practic cu scoaterea din sfera ilicitului penal a ceea ce insăsi legea penală incrimează ca infracțiune.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 Cod P. s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev de art.64 alin.1 lit.a) teza II Cod P., ca pedeapsa accesorie, constatând, raportat la natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din Codul P. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada prev de art. 71 alin.2 Cod P., vazand în acest sens și
Decizia RIL nr. 74/2007 a ICCJ.
Apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului prin executarea pedepsei în regim de detenție, atâta timp cât inculpatul se afla la prima confruntare cu legea penală fiind pe deplin integrat în societate, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art.81 alin.1 din Codul P. pe durata unui termen de încercare de 3 ani potrivit art.82 alin.1 din Codul P. constatând îndeplinite condițiile impuse de textul de lege menționat.
În conformitate cu dispozițiile art.71 alin.5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite.
În baza art.359 din Cod procedură P.ă i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul P. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. V. A., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în prinicpal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. sau în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.pr.pen. ori potrivit art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen. coroborat cu art.18/1 C.penal și art.91
C.penal cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prin reținerea și aplicarea art.74 lit. a și c C.penal cu consecința menținerii modalității de individualizare a executării pedepsei.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că în mod eronat instanța de fond a înlăturat ca nesincere toate declarațiile sale si nu a procedat la o reevaluare a probelor deoarece în cauză nu s-a probat modalitatea în care organele de politie s-au sesizat cu privire la împrejurarea că ar fi condus în trafic si că, desi în fisa de interventie se face vorbire despre faptul că ar fi fost oprit în trafic, martorul asistent a declarat că nu a văzut autoturismul mișcându-se din loc, mașina sa aflându-se în parcare. Explicația privind prezența mai multor echipaje de poliție este aceea că echipajul aflat în patrulare nu aveau în dotare un aparat etilotest motiv pentru care au solicitat prin stație prezența unui echipaj care avea în dotare un astfel de aparat.
Referitor la cererea subsidiară, invocă concluziile raportului de expertiză privind recalcularea alcoolemiei de unde rezultă că la ora evenimentului rutier avea o alcoolemie mai mică de 0,80 g%, concluzii care au fost nejustificat înlăturate de către prima instanta adusă hotărârii privește valoarea probelor arătând că prima instanță a înlăturat nejustificat.
Sub aspectul individualizării pedepsei inculpatul a arătat că se impunea retinerea de circumstanțe atenuante raportat la conduita anterioară a inculpatului si pozitia sa procesuală.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele: Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Astfel, prima instanță a stabilit corect că în noaptea de (...) în jurul orei
01,25, inculpatul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare
(...) pe drumurile publice din mun. C.-N., având în sânge o imbibatie alcoolică de 1,15 gr.o/oo (la prima proba) , respectiv de 1,00 gr.o/oo (la a doua probă).
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente, respectiv infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
Curtea și-a însușit în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva
Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia la ora producerii evenimentului rutier inculpatul ar fi avut o alcoolemie sub limita minimă prevăzută de lege, deoarece susținerea inculpatului referitoare la cantitatea de alcool ingerată și ora consumului este nesinceră.
În acest sens, este de observat că inculpatul și-a modificat constant declarațiile sub acest aspect, scopul fiind acela de a-și armoniza susținerile cu acele concluzii favorabile din raportul de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, aspect rezultat din chiar afirmațiile susnumitului potrivit cărora a declarat inițial că ar fi consumat 500 ml bere si a condus autoturismul circa 100m ca mai apoi sa arate că ar fi coborât în parcare în jurul orei
00,30 în mașină pentru a aștepta un coleg (a cărui identitate nu a putut-o preciza ) timp în care a consumat 200-250 ml țuica de 50 grade din sticla pe care o avea în mașina, cu circa 10 minute înainte de a fi abordat de patrula de politie, în masina inculpatului nefiind identificată un astfel de recipient.
Pe de altă parte, în urma testării cu aparatul etilotest din dotare, a rezultat o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de 0,6. la ora testării
01,26(f.9 dosUP), iar în urma analizei probei de sânge a rezultat o alcoolemie a inculpatului la momentul prelevării primei probe-ora 02,30 de 1,1., respectiv, de 1,00 gr%o la momentul prelevării celei de a doua probe-03,30, conform buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1422/(...) eliberat de
IML C.-N. (f.10 dos.UP).
Aceste probe dovedesc că alcoolemia inculpatului era în descrestere ceea ce înseamnă inculpatul a consumat o cantitate de alcool mai ridicată decât cea declarată si că momentul consumului a fost cu mult anterior de cel al testării si recoltării probelor biologice.
Aceste concluzii sunt sustinute si de rezultatele examinării clinice a inculpatului care confirmă că acesta părea sub influenta băuturilor alcoolice (f. 8 dosUP).
Faptul că inculpatul a condus în trafic un autoturism rezultă din ";fișa de intervenție la eveniment"; întocmită la data de (...), ora 01:00 de către
Secția 4 P., din care rezultă că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul din cartierul M. către cartierul G., după ce a avut o altercație și a fost observat ca fiind sub influența băuturilor alcoolice (f.23 dosUP).
Curtea a observat că nu prezintă relevantă modalitatea în care organele de politie au fost sesizate cu privire la comiterea infractiunii de către inculpat. C. este că acesta din urmă a fost urmărit în trafic, fiind necesară interventia mai multor echipaje de politie pentru a se reusi oprirea sa.
Referitor la aplicarea art.181 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei si la distanta parcursă, Curtea a reținut că siguranta circulatiei a fost pusă grav în pericol astfel că nu se poate retine că prin fapta sa inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin textul incriminator si că poate fi apreciată ca fiind lipsită de importantă.
Cu privire la sanctiunea aplicată, Curtea a reținut că în cauză, instanta de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu putea fi omis faptul că inculpatul a avut o poziție nesinceră si a încercat să eludeze răspunderea penală, că a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie foarte de ridicată și la o oră târzie din noapte când starea de oboseală a potentat efectele consumului de alcool, ceea ce a impus aplicarea unei sancțiuni severe atât sub aspectul cuantumului.
Curtea a considerat că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilrea sanctiunii la minimul special prevăzut de lege si a unei modalităti neprivative de libertate, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.
Curtea a considerat că reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Modul si mijloacele de comitere a infractiunii, precum si conduita inculpatului conduc la conluzia că aplicarea unei sanctiuni sub minimulspecial prevăzut de lege ar conduce la stabilirea unei sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptei
Pentru aceste motive Curtea a considerat că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este legală, justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. a respins ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Împotriva acestei decizii, contestatorul C. V. A. a formulat la data de (...) o contestație în anulare, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.386 alin.1 lit.c C.p.p.
În motivarea contestației sale, contestatorul a învederat faptul că în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, că a fost depistat de către organele de poliție stând în autoturism, ceea ce nu constituie fapta de conducere pe drumurile publice, astfel că nu se putea dispune condamnarea sa, dar instanța de fond a dat prioritate doar unor a dintre probele administrate în cauză, înlăturând ca nesincere declarațiile inculpatului.
Potrivit art.386 C.p.p.:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) cînd procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanta de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) cînd partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanta de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a incunostinta instanta despre aceasta împiedicare; c) cînd instanta de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar; d) cînd impotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărîri definitive pentru aceeași fapta. e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul present nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligator potrivit art.385 ind.14 alin.1 ind.1 ori art.385 ind 16 alin.1
Verficând motivele formulate în scris și apoi susținute și oral de către contestator, curtea constată că în speță nu se regăsește niciunul dintre cazurile limitative prevăzute de norma de drept invocată mai sus, contestatorul invocând doar critici privind fondul cauzei, invocate de altfel și în fața instanței de recurs, la momentul judecării recursului, motive ce nu pot fi avute în vedere în calea de atac extraordinară promovată.
Față de cele de mai sus, în baza art.391 C.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația formulată.
Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge contestatia in anulare formulată de condamnatul C. V. A. (cu datele personale la dosar) împotriva deciziei penale nr. 1640/R/(...) a Curtii de A. C., ca inadmisibilă..
Obligă contestatrul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. A. D. L. M. R.
| ← Decizia penală nr. 1103/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1657/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
