Decizia penală nr. 1663/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1663/R/2012
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P.
- V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă
Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr.337 din (...) a Judecătoriei
T., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul K. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. e și i C. cu aplic.art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. A., av.I. A. și apărător ales av. G. Nicolaie, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul K. A. și partea civilă M. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. A., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul ales al inculpatului K. A. arată că inculpatul își menține declarațiile date în fața instanței de fond, acesta fiind motivul pentru care nu s-a mai prezentat în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost declarat pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar. S. admiterea acestuia și, pe cale de consecință, casarea integrală a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și reanalizând întregul material probator, a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 lit.e C. cu aplic.art.37 lit.b C.
Susține și subsidiarul arătat în memoriu, legat de condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 C., în măsura în care instanța va considera nerelevantă probațiunea legată de dovada împrejurării că inculpatul este autorul infracțiunii de furt.
Consideră însă că, există suficiente probe pentru susținerea ideii arătate și dezvoltate pe larg, atât în actul de sesizare cât și în memoriu de recurs menționat, referitor la comiterea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat în data de (...), cu sustragerea unor bunuri în valoare de 12.000 lei.
Apreciază că raportat la probațiunea administrată, vinovăția inculpatului este dovedită.
Consideră că sunt nerelevante declarațiile inculpatului date inițial într-o formă extrem de sumară și ulterior, concretizate în refuzul de a da declarație, prin invocarea dreptului la tăcere, din perspectiva coroborării acestei poziții procesuale a inculpatului cu restul materialului probator.
Inculpatul nu a formulat o apărare concludentă, pe care să o și probeze, raportat la împrejurarea că nu a cunoscut în nici un fel proveniența bunurilor și că nu el este persoana care le-a sustras.
Pe de altă parte, există un act material probator reluat de instanță în faza de cercetare judecătorească, legat de audierea unor terțe persoane, care au achiziționat de la inculpat cartelele menționate, în condițiile descrise în actul de sesizare, toate aceste persoane arătând circumstanțe similare și relevante sub aspectul vinovăției inculpatului. T. aceste persoane au arătat că au fost abordate de inculpat, le-au fost oferite bunuri care în mod normal nu pot fi achiziționate în condiții de clandestinitate dovedite, respectiv la un colț de stradă, într-un loc public de către persoane vădit neautorizate să efectueze acte de comerț și a căror proveniență ilicită este clară, având în vedere că nu există nici un dubiu cu privire la acest aspect datorită modului în care s-a tranzacționat obiectul material al infracțiunii, respectiv, aceste cartele au fost oferite cu prețul la jumătate față de cele notoriu comercializate de magazinele de specialitate.
De altfel, martorul M. V. atestă încă din faza de urmărire penală că el a dorit să încheie astfel de tranzacții, însă datorită modului în care i s-au oferit și prețurile acestora, a refuzat tocmai dându-și seama că bunurile nu au proveniență licită, ci vădit din săvârșirea unei infracțiuni. Acest aspect este identic și în declarațiile celorlalte persoane audiate.
Prin urmare, raportat și la celelalte elemente descrise în recurs, apreciază că instanța nu ar fi trebuit să aibă dubiile reflectate în motivarea hotărârii.
Mai mult, solicită a se avea în vedere cazierul judiciar al inculpatului care atrage incidența recidivei prev. de art.37 lit.b C.
În consecință, solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului, probațiunea administrată fiind de natură să concretizeze concluzia că inculpatul este autorul faptei de furt și persoana care ulterior a procedat la valorificarea acestora, neexistând nici cel mai mic element din care să se deducă că această stare de fapt ar putea fi apreciată din perspectiva inculpatului, care să justifice nevinovăția.
Apărătorul ales al inculpatului K. A., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt, ci doar că acesta se afla alături de alte persoane, în locuri unde se vindeau cartele telefonice. Ulterior, s-a dovedit că acele cartele telefonice au provenit dintr- un furt. Nu există nici o probă că inculpatul s-ar fi aflat în acea zi în apropierea autoturismului, din care s-au sustras acele cartele. S. a se avea în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat ca autor, fără a exista vreo probă în acest sens.
Mai mult, martorii audiați în cauză și cei care l-au recunoscut pe inculpat, au susținut că au cumpărat cartelele de la un terț, iar inculpatul era aproape de el, fără a avea vreo activitate. Sub acest aspect, este clar că inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune de furt.
În subsidiar, se reține că dacă inculpatul V. A. nu ar fi fost condamnat pentru furt ar trebui condamnat pentru tăinuire.
Susține, sub aspectul infracțiune de tăinuire că, în primul rând nimeni nu a cerut schimbarea încadrării juridice în fața instanței de fond și nici măcar nu a fost cercetat în acest sens, înainte să fie trimis în judecată. Ori, atâta timp cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt și s-a dovedit că nu a avut nici o activitate de natură a fi încadrată în prevederile legale care sancționează furtul, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În altă ordine de idei, chiar în recurs se arată că există o prezumție rezonabilă că inculpatul ar fi știut de furt și să se aibă în vedere faptul că a mai fost condamnat anterior de 4 ori.
Apreciază că aceste aspecte nu pot fi de natură să înlăture susținerile instanței de fond, respectiv că din nici o probă nu rezultă că inculpatul ar fi sustras aceste bunuri din mașină și că ulterior le-ar fi înstrăinat, ci din toate probele administrate rezultă că doar a însoțit persoanele care au vândut acele cartele.
In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat
C U R T E A
Prin sentința penală nr.337 din (...) a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr.(...), în baza art. 334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului din infractiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e, i C. cu aplicarea art. 37 lit.b C.penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e C., cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. c C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului K. A. - fiul lui N. și M., născut la data de (...) în T., jud. C., cetățenia - română, studii - 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar - satisfăcut , cu antecedente penale, domiciliat în T., str. M., nr. 53, jud. C., CNP 1., sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal.
În baza art. 346 alin.3 C. pr. penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. penală, cheltuielile judicare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.46/P/2009 al P.ui de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K. A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e și i C. penal, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal.
În actul de sesizare a instanței, P. de pe lângă Judecătoria Turda a reținut următoarele:
În data de (...), în jurul orelor 18.00, numitul M. I. a parcat autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare (...) în parcarea din fața oficiului Poștal nr. 2 de pe str. T. din mun. T., după care s-a deplasat în magazinul de îmbrăcăminte situat deasupra magazinului Roland de pe str. C. V., iar în momentul în care a plecat de lângă autoturism nu și-a asigurat autoturismul cu sistemul de închidere de la cheie și nici nu a declanșat sistemul de alamă. La autoturism a revenit după aproximativ 20 -
30 minute, dar fără să verifice interiorul a urcat în autoturism și s-a deplasat în mun. Câmpia - Turzii la o societate comercială de pe str. M., unde trebuia să distribuie cartele telefonice și în magazin a stat aproximativ
40 de minute. În momentul în care a revenit la autoturism pentru a lua cartele telefonice pe care trebuia să le lase în magazin, a constatat că de pe bancheta din spate dintr-o casetă îi lipseau mai multe cartele telefonice de reîncărcare în rețelele O., Vodafone, Cosmote care au fost evaluate la suma de 12.000 lei.
La data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Turda a solicitat, în baza Legii nr.298/2008, Judecătoriei T. emiterea unei autorizări în baza căreia companiile de telefonie mobilă Vodafone, Cosmote și O. să furnizeze date, respectiv identificarea numerelor de telefon reîncărcate cu cartele sustrase, precum și numele și adresa abonaților sau utilizatorilor înregistrați, începând cu data de (...) pe o perioadă de 15 zile. (f.30-31 dosar u.p.).
La data de (...) Judecătoria Turda a emis autorizarea de solicitare a obținerii datelor conform Legii 289/2008. (f.32 dosar u.p.)
Ca urmare a investigațiilor efectuate, s-a stabilit că o parte din cartelele telefonice sustrase din autoturismul părții vătămate au fost vândute pe str. G. L. din mun. T. la persoane care sunt angajate la S. R. S. De asemenea, reprezentantul S. R. S., Șipoș N. Rozima a cumpărat cartele telefonice pe care ulterior le-a pus în vânzare prin intermediul societății. Au fost audiate mai multe persoane, care arată că au cumpărat cartele telefonice reîncărcabile fiind la jumătate de preț, față de prețul de cost existent pe piață.
În data de (...), organele de poliție au prezentat o plașă foto spre recunoaștere martorilor C. P. A., M. A. M. și Ș. D., aceștia recunoscând fără nici un dubiu pe învinuitul K. A., ca fiind persoana care le-a vândut cartele telefonice.
Martorul Ș. D. a predat organelor de poliție un număr de 32 cartelele telefonice cumpărate de la inculpat, iar acestea au fost restituite numitului
M. I.
La data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Turda a solicitat
Judecătoriei T., în baza Legii nr. 298/2008, emiterea unei autorizări în baza căreia companiile de telefonie mobilă Cosmote și O. să furnizeze seriile cartelelor reîncărcabile, care au fost folosite în perioada (...)-(...) în terminalul mobil marca Nokia 1600 cu seria IMEI (...)00/7, iar în baza art.91 indice 1
C.pr. pen emiterea unei autorizații pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice de pe terminalul mobil marca Nokia 1600 cu seria IMEI (...)00/7, având nr. de apel 0755312130, aparținând inculpatului. (f.51-54 dosar u.p.).
La data de (...) Judecătoria Turda a emis Autorizarea nr. 2 de solicitare a obținerii datelor conform Legii 289/2008 și Autorizarea de interceptare nr.3. (f.55-56 dosar u.p.)
Notele de redare obținute în baza Autorizării de interceptare nr. 3/(...) au fos trimise Judecătoriei T. printr-un script separat.
Audiat fiind la data de (...), inculpatul K. A. a arătat că este posesorul telefonului mobil Nokia 1600 cu seria IMEI (...)00/7 de aproximativ 8 luni de zile, iar în acest telefon a introdus trei cartele cu nr. de apel: 0749799527,
0755312130 și un alt număr pe care nu îl mai reține, iar în perioda martie- aprilie 2009, i-a dat telefonul respectiv fratelui său K. P., dar nu i-a dat acestuia două cartele reîncărcabile orange, a negat săvârșirea faptei, în sensul că nu a comis nici un furt de cartele telefonice din autoturisme și nici nu a vândut nici unei persoane în Piața Agroalimentară Centrala sau la S. R. cartele telefonice reîncărcabile. De asemenea, după începerea urmăririi penale, inculpatul a declarat că își menține declarația dată anterior și înțelege să nu mai dea alte declarații.
Fiind audiat martorul K. P., fratele inculpatului, arată în prima declarație dată la data (...), că a primit în cursul lunii decembrie 2008 de la fratele său, un telefon mobil marca Nokia 1600 cu seria IMEI (...)00/7 în care a introdus cartela Preplay O. cu nr. de telefon 0., precum și faptul că în două rânduri, respectiv în data de (...) și (...) inculpatul K. A. trecând pe la el, i-a încărcat contul cartelei cu două cartele de 4 euro, aspect probat și cu desfășurătorul trimis de S. O. R.
În data de (...) când a fost reaudiat după începerea urmăririi penale, numitul K. P. în declarație susține că nu inculpatul i-a dat cartelele telefonice, ci el le-a cumpărat de la persoane necunoscute, respectiv de la țigani, care le vindeau în Piața Agroalimentară Centrală, iar ceea ce a declarat anterior nu este adevărat pentru că a fost în stare de ebrietate.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul, care s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații, precum si martorii C. P. A., M. A.
M., G. G., P. S. M., K. A., S. D., K. P., O. R. N., V. N.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a reținut în fapt urmatoarele:
Partea vătămată a reclamat sustragerea unor cartele telefonice din interiorul autorturismului, cartele cu o valoare de 18 000 lei.
Probele administrate în cauză indică doar faptul că inculpatul a oferit, fiind însoțit de o altă persoană rămasă neidentificată, spre vânzare, cartele telefonice de reîncărcare, martorii audiați achiziționând asemenea cartele, fie direct de la inculpat și persoana care îl însoțea, fie prin intermediul altor persoane, care și ele au fost audiate în calitate de martori.
Astfel, martorii C. P. A., M. A. M., G. G., P. S. M., S. D., O. R. N. au achiziționat cartele telefonice dintre cele care au fost sustrase părții vătămate, unii dintre aceștia recunoscându-l pe inculpat ca fiind una din persoanele care vindeau acele cartele.
Însă, cu toate că inculpatul a fost prezent când unele cartele au fost vândute martorilor, nu există probe ale cauzei care să indice faptul că inculpatul ar fi pătruns în autoturismul părții vătămate și ar fi sustras cartelele telefonice.
De asemenea, nu există probe care să îl plaseze pe inculpat la locul comiterii faptei și să indice faptul că inculpatul a intrat în posesia acelor cartele telefonice în mod ilicit, ori că ar fi avut cunoștință de faptul că respectivele cartele au fost sustrase.
Este adevărat că inculpatul a negat inițial chiar și faptul că ar fi vândut cartelele telefonice, însă recunoașterea sa de unii dintre martorii audiați combat această susținere.
Cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul - care în cursul cercetării judecătorești s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații - a arătat că persoane necunoscute l-au abordat în piață și l-au întrebat dacă știe pe cineva interesat să cumpere cartele telefonice, oferindu-i-se în schimb suma de 100 lei. Inculpatul justifică în acest fel prezența sa cu ocazia vânzării cartelelor telefonice, însă nici o probă a dosarului nu este în măsură să răstoarne această susținere.
Chiar dacă, așa cum s-a menționat anterior, inculpatul a negat inițial chiar și faptul că ar fi vândut cartelele telefonice, fiind însă recunoscut de unii dintre martorii audiați, și chiar dacă fratele inculpatului a declarat că primise de la inculpat două cartele telefonice, ulterior retractând aceste susțineri, instanța a reținut că există în continuare serioase și rezonabile dubii cu privire la implicarea inculpatului în activitatea infracțională, de care este acuzat, dubii care îi profită acestuia în lipsa unor probe, care să le înlăture, nerezultând că el este autorul infracțiunii de furt.
Încadrarea juridică a infracțiunii, instanța a considerat că trebuie schimbată în sensul înlăturării incidenței lit. i a art. 209 C. penal, întrucât nu rezultă din vreo probă că ar fi fost folosite chei potrivite ori că autorul ar fi pătruns în autoturism prin efracție, câtă vreme partea vătămată a declarat că la părăsirea autoturismului nu l-a asigurat nici cu cheia și nici cu alarma.
Prin urmare, în baza art. 334 C. pr. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul celorprecizate anterior , iar în baza art. 11 pct.
2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen., a fost achitat inculpatul K. A. - sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e, cu aplicarea art. 37 lit. b C. penal.
În baza art. 346 alin.3 C. pr. penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I.
Împ o tr iv a ace s te i h o tăr âr i, în tere men legal a dec lar a t recur s
P. de pe lân g ă J udec ător ia T u rda , solicitând casarea acesteia și, rejudecând, în principal, condamnarea inculpatului K. A. pentru săvârțirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. e C. cu aplic.art.37 lit.b C., iar în subsidiar, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 C., urmare a schimbării încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză, probele administrate dovedesc, mai presus de orice dubiu, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecată.
Există în cauză, mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul este autorul furtului, având în vedere că bunuri dintre cele sustrase, au fost identificate asupra inculpatului, la o perioadă relativ scurtă de la data sustragerii, iar inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare. Apoi, deloc de neglijat este și împrejurarea că astfel de furturi, în plan probator se materializează doar prin recuperarea sau identificarea bunurilor sustrase de la autorul furtului, neexistând în mod obiectiv, alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, dacă se are în vedere nr. mare de cartele oferite spre vânzare, fără documente de proveniență și la un preț sub valoarea pieței, este dovedit, mai presus de orice dubiu, cel puțin, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tăinuire.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește, fiind întru totul de acord cu ea, vom arăta în continuare motivele pentru care, critica recurentului nu este întemeiată.
De altfel, în motivarea recursului nu s-au arătat în concret probele care conduc la convingerea fermă că autorul furtului este inculpatul K. A., ci s-au făcut doar considerații cu caracter general și trimiteri la împrejurări și elemente indirecte, din care s-ar deduce în mod rezonabil existența faptei și a vinovăției inculpatului.
Ori, pornind de la principiul liberei aprecieri a probelor, consacrat în dreptul procesual român, conform căruia probele nu au valoare dinainte stabilită, iar apreciaerae probelor se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor (art.63 alin.2
C.pr.pen.) - nu poate fi acceptată o soluție de condamnare, care nu se bazează pe convingerea fermă a judecătorului, pe certitudinea existenței faptei și a vinovăției celui acuzat. Existența celei mai mici îndoieli cu privire la aceste aspecte este incompatibilă cu convingerea, cu certitudinea deplină, care trebuie să fundamenteze o soluție de condamnare.
Pornind așadar de la acest principiu, în urma administrării unui probatoriu complet, pe care l-a anlizat și interpretat judicios, prima instanță a stabilit în mod corect că, nu s-a dovedit în cauză sustragerea cartelelor de către inculpat și nici împrejurarea că acesta ar fi cunoscut că bunurile provin dintr-o infracțiune - ceea ce constituie, tocmai obiectul acuzării.
S-a reținut corect că, probele administrate în cauză au dovedit doar împrejurarea că inculpatul a oferit, fiind însoțit de o altă persoană rămasă neidentificată, spre vânzare, cartele telefonice de reîncărcare, martorii audiați achiziționând asemenea cartele, fie direct de la inculpat și persoana care îl însoțea, fie prin intermediul altor persoane, care și ele au fost audiate în calitate de martori.
Este adevărat că vinovăția poate fi dovedită și pe baza unor probe indirecte, cu condiția însă, ca faptele probatorii constatate prin probele indirecte, în ansamblul lor, coroborate, să ducă la concluzia existenței faptului principal - în speță, sustragerea bunurilor de către inculpat ori, cunoașterea de către acesta a provenienței ilicite a bunurilor sustrase.
Ori, împrejurările că: inițial, inculpatul a negat chiar și faptul că ar fi vândut cartelele telefonice, că în fața instanței s-a prevalat de dreptul la tăcere, că vânzarea cartelelor a avut loc la scurt timp de la data furtului, că prețul de vânzare a fost mult sub cel al pieței - chiar reale, dovedite fiind în cauză - nicidecum nu dovedesc faptul principal.
De asemenea, nici împrejurarea că inculpatul a avut o poziție oscilantă realativ la modul în care a intrat în posesia cartelelor sau la faptul vânzării acestora - nu îi poate fi imputată, nu este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție, de care se bucură orice acuzat pe parcusrul întregului proces penal; el are dreptul de a nu se autoincrimina și obligația de a proba lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, dar această din urmă obligație, doar în cazul în care, exitența faptei sau împrejurarea de fapt, ce face obiectul probațiunii, a fost dovedită, ceea ce în cauză, cel care a invocat-o, respectiv, organul de urmărire penală, dar nici instanța, în urma readministrării probelor - nu au reușit să o facă.
În consecință, la finalul cercetării judecătorești, instanța a apreciat corect că există în continuare serioase și rezonabile dubii cu privire la implicarea inculpatului în activitatea infracțională, de care este acuzat, dubii care îi profită acestuia în lipsa unor probe, care să le înlăture, nerezultând că el este autorul infracțiunii de furt.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art. 189 C.pr.pen.se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat A. I. I.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria
Turda împotriva sentintei penale nr.337 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei T...
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat A. I. I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red./Dact.A.C.
3 ex./(...)
Jud. fond: V.M.B.
| ← Decizia penală nr. 88/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 701/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
