Decizia penală nr. 1668/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1668/R/2012
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. M. O. împotriva sentinței penale nr.300 din 13 iunie 2012 a Judecătoriei T., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.85 al.1 și art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a C. și art.37 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M. O., av.L. K., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul C. M. O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, la data de 26 noiembrie 2012, un înscris de către av.Spătariu A. P., prin care aduce la cunoștință instanței împrejurarea că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul C. M. O.
Față de această împrejurare, având în vedere că inculpatul C. M. O., la termenul anterior a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării iar la această dată nu se prezintă în instanță, Curtea apreciază că cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M. O., în principal, în baza art.385/15 lit.c C.pr.pen., rap.la art.385/9 pct.9 C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea instanței de fond nu este motivată.
În susținerea recursului arată că deși inculpatul a fost judecat în procedura simplificată prev.de art.320/1 C.pr.pen., instanța era obligată să motiveze hotărârea.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, în ce privește art.85 al.1 din OUG nr.195/2002, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. R. la art.86 al.1 din aceeași ordonanță, apreciază că și prin aplicarea unei amenzi penale scopul pedepsei poate fi atins.
Solicită menținerea beneficiului liberării condiționate a inculpatului.
Solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, reanalizarea probelor administrate în faza de urmărire penală și a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în beneficiul inculpatului, respectiv împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere starea de fapt concretă și împrejurarea că nu s-a produs nici un incident, astfel că valorile lezate sunt minime, motiv pentru care o pedeapsă redusă sub minimul special prevăzut de lege este în măsură să conducă la realizarea scopului preventiv.
Apreciază că nu se impune revocarea liberării condiționate întrucât nu sunt incidente condițiile art.61 C., respectiv nu sunt suficiente motive pentru a se aplica această revocare. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul a suferit ultima condamnare în anul 2006, iar de atunci a avut o conduită bună, astfel că nu se poate vorbi de o perseverență infracțională.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Sub aspectul motivării, consideră că este suficientă, raportat și la dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., ceea ce face inutil demersul de extrapolare sau motivare extensivă și exhaustivă a instanței, raportat la faptele recunoscute ca atare conform descrierii din actul de sesizare de către inculpat în declarațiile date.
În ce privește modul de individualizare a infracțiunii și realizarea operațiunilor în cauză precum și a interpretării art.61 C. în sensul revocării beneficiului liberării condiționate, apreciază că soluția este temeinică. Astfel, s-au avut în vedere corect circumstanțele reale legate de oprirea în trafic, în condițiile arătate în procesul verbal de constatare a inculpatului. De asemenea, și împrejurările legate de antecedența penală le consideră relevante sub aspectul agravant reținut și de către instanță, datorită multiplelor incidențe cu legea penală a inculpatului, care justifică aplicarea sancțiunilor în cuantumul ales și aplicarea art.61 C., în sensul revocării beneficiului liberării condiționate, în condițiile comiterii anterioare a unor fapte grave și evidenta obligație a persoanei condamnată anterior de a respecta condiția esențială a liberării condiționate. De altfel, rezultanta este dată de cuantumul restului neexecutat anterior a cărui contopire este de asemenea corectă.
Prin urmare, opinează că nici un element nu conduce la concluzia necesității casării hotărârii, motiv pentru care solicită a fi menținută ca atare.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 300 din 13 iunie 2012 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 37 lit. a C. penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. O. - fiul lui O. și M., născut la data de (...) în T., jud. C., cetățenia română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, CNP 1., domiciliat în T., C. V. nr.7B, bl.L140, ap. 12, jud. C., cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu neînmatriculat.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicate prin SP 2. a T. C. și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 942 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin.1 C. penal, rezultând pedeapsa de 942 zile închisoare.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 37 lit. a C. penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicate prin SP 2. a T. C. și contopește restul rămas neexecutat, de 942 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 C. penal, rezultând pedeapsa de 942 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b C. penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta (942 zile de închisoare, respectiv 942 zile de închisoare), aplicând inculpatului în final pedeapsa de 942 zile închisoare.
In baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz II C. de la data rămânerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executării pedepsei.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei av. oficiu Tomșa Stoian Tudor se va avansa din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 2. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul C. M. O. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 85 alin.l și art.86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b C. și art.37 lit.a C.penal.
In fața instanței de judecată, anterior deschiderii cercetării judecătorești, inculpatul, in baza art. 320 ind.1 C. pr. penală, a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nu solicită administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le insușește, cererea sa fiind încuviințată.
Analizând actele si lucrările dosarului, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii, la data de (...), în jurul orei 19.15, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului T. - Biroul Poliție Rutieră au efectuat semnal regulamentar de oprire pentru un auto marca Opel, de culoare gri metalizat, cu numărul provizoriu CJ-0272, care circula pe C. V., din direcția strada Ș. cel Mare în direcția strada T., semnal ignorat de către conducătorul auto, identificat ulterior în persoana inculpatului C. M. O., care și-a continuat deplasarea, fiind oprit ulterior pe strada R. din același municipiu.
Cu ocazia legitimării s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fapt confirmat oficial ulterior și de către S. P. C. R. P. de C. și înmatriculare a Autovehiculelor, prin adresa nr.83393/24.11.201l (f.9 dosar u.p.).
S-a constatat, de asemenea, că autovehiculul oprit în trafic nu era înmatriculat pentru circulația pe drumurile publice, autorizația de circulație provizorie acordată pentru acest vehicul fiind expirată din data de (...) (f.4,7dosar u.p.)
Inculpatul a susținut faptul că a cumpărat autoturismul în luna iunie
2011 de la numitul R. R. și că, neavând posibilități financiare pentru a demara procedura de înmatriculare a acestui vehicul, nu a mai solicitat prelungirea autorizației provizorie de circulație, în aceste condiții în data de (...) urcând la volanul autoturismului în discuție, deși nu deținea permis de conducere.
A mai susținut inculpatul că intenția sa era de a deplasa autoturismul la domiciliul său pe C. V., urmând să circule doar pe o distanță de circa 150 de metri, dar când a observat echipajul de poliție rutieră care i-a făcut semnal de oprire s-a speriat și astfel și-a continuat deplasarea până când a fost oprit pe strada R.
Inculpatul a mai declarat că a urmat cursurile speciale pentru obținerea permisului de conducere organizate de SC C.&V. SRL T., dar că nu a susținut examenului prevăzut de lege, aspect probat prin adeverința atașată la fila 16 dosar u.p.
Instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a urmat cursurile școlii de șoferi, însă în lipsa unui permis de conducere acesta nu avea dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, această conduită intrând în sfera ilicitului penal, chiar dacă în concret acesta are familiarizat cu deprinderile necesare conducerii unui autovehicul.
Cu privire la faptul că ar fi urmat să conducă doar pe o distanță de 150 m, această susținere nu este probată decât prin susținerea inculpatului care nu se coroborează cu alte probe, context în care nu prezintă relevanță în cauză câtă vreme a fost reperat în trafic la volanul autoturismului.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor.
Din analiza materialului probator administrat în cauză s-a reținut că există probe care dovedesc săvârșirea fără nici un dubiu a infracțiunilor de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului C. M. O., care la data de (...), în jurul orei
19.15, a fost depistat conducând pe C. V. din municipiul T., autoturismul marca
Opel (CJ-0272) cu autorizația de circulație provizorie expirată din data de (...), deci care nu era înmatriculat în vederea circulației pe drumurile publice și fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 85 alin. 1 și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b C.
Din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei rezultă faptul că în perioada 1992-2006 a suferit multiple condamnări, ultima dintre acestea fiind la pedeapsa rezultantă 7 (șapte) ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 și art.78 alin. l din OUG
195/2002 prin sentința penală 237/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr.4740/(...) a Î.C.C.J., fiind arestat la data de (...) și liberat condiționat la data de (...), cu un rest neexecutat de 942 zile de închisoare.
În aceste condiții, s-a reținut că inculpatul a comis noile infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din C.penal.
La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C., atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptelor, perseverența infracțională.
Prin urmare, în baza art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.
320 ind.1 alin.1-4, 7 C.pr.penală, art. 37 lit. a C. penal, a fost condamnat inculpatul C. M. O. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu neînmatriculat.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicate prin SP 2. a T. C. și contopește restul rămas neexecutat, de 942 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin.1 C. penal, rezultând pedeapsa de 942 zile închisoare.
În baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 37 lit. a C. penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 61 C. penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicate prin SP 2. a T. C. și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 942 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 C. penal, rezultând pedeapsa de 942 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b C. penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta (942 zile de închisoare, respectiv 942 zile de închisoare), aplicându-se inculpatului în final pedeapsa de 942 zile închisoare.
In baza art. 71 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz II C. de la data rămânerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executării pedepsei.
In baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei av. oficiu Tomșa Stoian Tudor s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul C. M. O. a declarat recurs, în termen legal, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de (...), prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât hotărârea primei instanțe nu este motivată, sau, în subsidiar, admiterea recursului și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în ce privește art.85 al.1 din OUG nr.195/2002. R. la art.86 al.1 din aceeași ordonanță s-a apreciat că și prin aplicarea unei amenzi penale scopul pedepsei poate fi atins.
S-a solicitat menținerea beneficiului liberării condiționate a inculpatului.
Concluziile apărătorului din oficiu din ședința publică din data de (...) sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținute de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că în data de (...), în jurul orei 19.15, inculpatul C. M. O. a condus autoturismul marca Opel CJ-0272 pe C. V. din municipiul T., având autorizația de circulație provizorie expirată din data de (...), autoturismul nefiind înmatriculat în vederea circulației pe drumurile publice, iar inculpatul neposedând permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului C.
M. O. în comiterea acestora, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptelor, care este unul ridicat, persoana inculpatului, care este recidivist conform art.37 lit.a Cod penal.
Curtea reține că săvârșirea prezentelor fapte este o dovadă că pedepsele aplicate în anul 1992, tot pentru comiterea unor infracțiuni prin care s-a adus atingere regimului circulației rutiere (respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului), nu și-au atins scopul in considerarea cărora au fost aplicate.
Infracțiunile comise de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acestora, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, fiind vorba de conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și fără ca autovehiculul să fie înmatriculat, ceea ce a creat un pericol potențial pentru ceilalți participanți la trafic, inculpatul dând dovadă de curaj și perseverență infracțională, după ce a mai fost condamnat anterior pentru fapte de același gen și în intervalul de timp de la eliberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2. a T. C. și până la împlinirea duratei acestei pedepse.
Instanța de fond a manifestat suficientă clemență față de inculpat, raportat la cele mai sus arătate, orientând pedepsele stabilite spre minimul special prevăzut de lege și neaplicând vreun spor de contopire, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, sinceritatea inculpatului primind suficientă relevanță prin aplicarea prevederilor art.3201 Cod procedură penală.
Având în vedere săvârșirea prezentelor fapte în intervalul de timp de la eliberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2. a T. C. și până la împlinirea duratei acestei pedepse, în mod corect s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, a restului neexecutat de 942 zile de închisoare suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât inculpatul a comis o pluralitate de infracțiuni, cu un grad de pericol social ridicat.
În ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea instanței de fond nu este motivată, curtea constată că prezenta cauză a fost judecată în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală, că instanța de fond a prezentat starea de fapt reținută în rechizitoriu și însușită de inculpat și a argumentat modul de individualizare a pedepsei, astfel că solicitarea inculpatului nu este fondată.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. M. O., domiciliat în
T., C. V., nr. 7B, bl.L.140, ap.12, jud. C.. împotriva sentinței penale nr. 300 din
13 iunie 2012 a Judecătoriei T..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, av.L. K., sumă ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. O., domiciliat în
T., C. V., nr. 7B, bl.L.140, ap.12, jud. C.. împotriva sentinței penale nr. 300 din
13 iunie 2012 a Judecătoriei T..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat L. K.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. B. |
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: V.M. B..
| ← Decizia penală nr. 1813/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1023/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
