Decizia penală nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 30/R/2012
Ședința publică din 10 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1262 din 3 noiembrie 2011 al J. C.-N. în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. A. I., acesta fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev.de art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a și i C.pen, cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat S. B., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, lipsă părțile responsabile civilmente M. D. și M. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Întrebat fiind inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, corespunzătoare stării de pericol social al faptei săvârșite. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni administrative în cuantum de 300 lei. Netemeinicia hotărârii de condamnare rezultă din aprecierea în mod greșit că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la dispozițiile art. 181 din Codul penal.
Se consideră că, raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, fapta concretă comisă de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea față de acesta a unei pedepse cu închisoarea. La aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie avute în vedere și aspectele care țin de persoana inculpatului. Din cuprinsul referatului de evaluare rezultă că, încă din cursul anului 2005, inculpatul a intrat în câmpul infracțional, comițând furturi din autoturisme și locuințe, iar măsurile luate de părinți nu au determinat îndreptarea inculpatului. Prin aplicarea față de un inculpat, fie el major sau minor la data săvârșirii faptei a unei sancțiuni, trebuie să se urmărească formarea unei noi atitudini față de valorile sociale. În cauză, se apreciază că aplicarea unei amenzi administrative, nu este de natură să asigure înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că, se impune sancționarea cu severitate, a faptei și persoana inculpatului, pentru a se preveni sau preîntâmpina pe viitor săvârșirea unor fapte similare de inculpat sau alte persoane care ar intenționa să urmeze exemplul periculos al acestuia.
Apărătorul inculpatului respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect a constatat, că deși sub aspect formal ca fiind îndeplinite trăsăturile esențiale pentru ca o faptă să constituie infracțiune, în concret fapta prin conținutul său nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în accepțiunea art. 181 Cod penal. Potrivit art. 17 Cod penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, constituindu-se în singurul temei al răspunderii penale. În final, se arată că din perspectiva art 18 Cod penal fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancțiunea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Fapta comisă de inculpat nu prezintă în concret gradul de pericol social specific infracțiunii și aplicarea unei pedepse nu este proporțională cu fapta comisă și persoana inculpatului, nefiind justificată și oportună.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Inculpatul M. A. I. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său. Mai arată că este arestat într-un alt dosar.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1262 din 3 noiembrie 2011 a J. C.-N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art .10 lit b1 Cod procedură penală achită inculpatul M. A. I., fiul lui D. și Ana, născut la data de (...) in mun.C.-N., jud.C., cu domiciliul in mun.C.-N., str.A. nr.10 ap.7 jud.C., in prezent detinut in PNT Gherla, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev și ped de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a) și i) Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal.
În baza art. 1. raportat la art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului M. A.
I. amenda administrativă în cuantum de 300 R.
În temeiul art.14,15 raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la prevederile art.998-999 și 1000 alin.1 cod civil s-a admis actiunea civilă formulată de părtile civile V. I. și V. L., ambii cu domiciliul în mun.C.-N. str.T. nr.65 ap.63 jud.C. și obligă inculpatul M. A. I. in solidar cu părtile responsabile civilmente M. D. și M. Ana la plata in favoarea acestora a sumei de 5. cu titlu de despăgubiri civile, cu mentiunea că obligatia de plată a despăgubirilor civile incumbă in solidar si cu inculpatii B. C. D. in solidar cu părtile responsabile civilmente B. D. și B. L. , F. C. A., in solidar cu părtile responsabile civilmente și R. I. C. condamnati prin sentinta penală nr.257/(...) pronuntată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.(...).
În baza art.191 alin.3 și art. 192 pct.2 lit.d) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu părtile responsabile civilmente M. D. și M. ANA, ambii cu domiciliul in mun. C.-N., str.A. nr.10 ap.7 jud.C. la plata sumei de 1. cheltuieli judiciare avansate de stat(100 lei, cheltuieli efectuate pe parcursul urmăririi penale și 50 lei, cheltuieli efectuate pe parcursul judecății).
În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu dnul avocat R. C. G. corespunzător fazei de urmărire penală in cuantum de 3. și dna avocat C. I. L. in cuantum de 2. corespunzător fazei de judecată au fost avansate din FMJ Baroului de A. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr.6997/P/2010 emis la data de (...) și înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr.18160/211/(...) s-a reținut în esență, sub aspectul învinuirii , că , in data de (...) , pe timp de zi, prin escaldare, impreună cu inculpatii R. I. C., B. C. D. și F. C. A., inculpatul M. A. I. a pătruns in apartamentul părtilor vătămate V. L. și V. I. cu scopul de a sustrage bunuri.
Starea de fapt retinută a fost probată de către organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: declaratiile învinuitului, declaratiile coinculpatilor, declaratia părtii vătămate, process verbal de cercetare la fata locului și raport de constatare tehnico stiintifică.
În faza de urmărire penală învinuitul M. A. I. a recunoscut fapta de care a fost acuzat pe care a declarat că o regretă, părtile vătămate V. L. și V. I. constituindu-se părti civile in cauză cu suma de 5.
În cursul judecătii, anterior citirii actului de sesizare, prezent personal în fața instanței in stare de detinere inculpatul M. A. I. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de dispozițiile art.320/1
Cpp, recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, nemaisolicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit(proces verbal f.21 dos I) în sedința nepublică din data de (...) instanța incuviintând cererea inculpatului si dispunând solutionarea cauzei potrivit procedurii speciale a recunoasterii de vinovătie.
S-a solicitat IPJ C. fișa de cazier actualizată a inculpatului , atașată la dosarul cauzei(f.6-9dosI) precum și S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Cluj referatul de evaluare socială privind pe inculpat, atasat la dosarul cauzei(f.10-
13 dosI).
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Preliminar, s-a retinut că cercetări privind inculpatul M. A. I. sub aspectul comiterii infractiunii de fată s-au desfăsurat de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca in dosar penal nr.8526/P/2006 alături de numitii R.
I. C. , B. C. D. și F. C. A., la data de (...) dispunându-se trimiterea in judecată a inculpatilor R. I. C., B. C. D. și F. C. A. pentru săvârsirea infractiunii de tentativă la furt calificat prev și ped de art.20 rap la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a) și i) Cod penal, in privinta numitului M. A. dispunându-se disjungerea cauzei pentru aducerea la cunostintă a invinuirii, audierea sa in calitate de invinuit si prezentarea materialului de urmărire penală(f.6-12 dosUP).
Din coroborarea plângerii părtii vătămate V. L., consemnată in procesul verbal incheiat la data de (...)(f.16 dosUP) și a declaratiilor părtilor vătămate V.
I.(f.24 dosUP) și V. L. (f.25 dosUP) reiese că in data de (...), în jurul orei 10:00, ginerele părților vătămate V. I. și L., numitul M. I. M., a plecat de la locuința acestora situată la intersecția str. T. cu str. Dejului din mun.C.-N. , la parterul imobilului cu nr.65, asigurând ușa de acces în apartament. Geamul de la balcon a fost lăsat întredeschis, fără ca ușile dintre balcon și cameră să fie închise sau asigurate.
Din declaratiile de recunoastere ale inculpatului M. A. I.(f. 40-41, f.46) care s-au coroborat cu declaratiile inculpatilor R. I. C., B. C. D., F. C. A., date in faza de urmărire penală (f.59, f.61-63, f.30-31, f.33-34, f.37-39) reiese că la data de (...) cei patru s-au întâlnit în cartierul M. A. la intersecția str. T. cu str. Dejului, la parterul blocului cu nr.65 au observat că geamul locuinței părții vătămate V. L. era întredeschis și au hotărât să intre in locuintă pentru a sustrage bunuri. Inculpatul M. A. I. a sunat la interfon si, constatând că nu este nimeni acasă, s-a urcat pe pervazul geamului și a încercat să-l forțeze ca să se deschidă. Intrucât acesta nu a reusit , pe pervaz s-a ridicat si inculpatul B. C. D. care a deschis geamul.
Cei patru inculpati au pătruns în locuință, au căutat bunuri pe care să le sustragă însă negăsind obiecte care să-i intereseze, au părăsit locuinta fără a sustrage nici un bun.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului incheiat la data de
(...) de către organele de politie din locuinta părtilor vătămate au fost ridicate mai multe urme papilare de pe partea interioară a ramei ferestrei de la camera mare, fereastra de la balcon, fixate și ridicate potrivit planselor foto efectuate cu această ocazie (f.17-23 dosUP). La examinarea urmelor prelevate in baza de date A. a rezultat că acestea au fost create de către inculpatul B. C. D.(f.26 dosUP) și inculpatul M. A. I.(f.28 dosUP).
Concluziile raportului de constatare tehnico stiintifica nr. 220834/(...)
efectuat in cauză de către IPJ C.-S. C. au evidentiat că urmele papilare prelevate de pe suprafata părtii interioare a ramei geamului camerei mari zona inferioară au fost create de degetul mijlociu, degetul inelar și degetul aratător de la mâna stânga a inculpatului M. A. I. (f.53-58 dosUP).
Starea de fapt retinută, fapta si vinovătia inculpatului M. A. I. rezultă dincolo de orice indoială rezonabilă din coroborarea declaratiilor inculpatului care a recunoscut comiterea faptei cu declaratiile coinculpatilor R. I. C., B. C. D. și F. C. A., plângerea si declaratiile părtilor vătămate V. I. și V. L. , elementele de fapt consemnate in procesul verbal de cercetare la fata locului și plansele foto aferente, raportul de constatare tehnico stiintifica efectuat in cauză și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Cu privire la încadrarea în drept a faptei săvârșite de către inculpatul M.
A. I., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev și ped de art. 20 rap la art.208alin.1- art.209 alin.1 lit.a) și i) Codpenal cu aplicarea art.99 Cod penal(inculpatul fiind minor la data comiterii faptei-(...))
Infracțiunea de furt presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, fapta ramânând in forma sa tentată atâta timp cât , executarea actiunii de sustragere a fost dusa pîna la capăt, insă inculpatul(ii) nu au luat bunuri din locuinta părtilor vătămate. Mai mult, furtul este calificat dacă a fost săvârșit în anumite împrejurări, cum ar fi: de două sau mai multe persoane împreună sau prin efractie , circumstante agravante care au fost avute în vedere și cu privire la fapta inculpatului.
Deși sub aspect formal s-a constatat ca fiind îndeplinite trăsăturile esențiale pentru ca o faptă să constituie infractiune, totusi in concret fapta prin continutul său nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, in acceptiunea art.1. Cod penal.
Potrivit art 17 Cod penal infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta cu legea penala, constituindu-se in singurul temei al raspunderii penale.
Rezulta asadar ca in aprecierea unei fapte ca si infractiune, pericolul social, ca trasatura a acesteia, a fost verificat in mod distinct prin raportare, desigur, la criteriile oferite de art 1. Cod penal, respectiv modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care fapta a fost comisa , urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita faptuitorului.
Analizand fapta retinută in sarcina inculpatului, s-a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni pentru a putea dispune condamnarea sa potrivit art 354 Cod procedurăpenală.
Astfel din perspectiva art.18 din Codul penal faptă care prezintă pericol social in ințelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate in art.1 și pentru sanctionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Cu toate acestea nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin continutul ei concret, fiind lipsită in mod vădit de importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni(art.1. alin.1 Cod penal).
S-a apreciat că, privită prin prisma conditiilor cerute de dispozitiile alin.2 a textului legal invocat, fapta comisă de către inculpat in speta dedusă judecătii de față, nu prezintă in concret gradul de pericol social specific infractiunii și aplicarea unei pedepse nu este proportională cu fapta comisă și persoana inculpatului nefiind justificată și oportună.
Criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al unei fapte sunt modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.
S-a reținut astfel că inculpatul a fost trimis in judecată in judecată pentru comiterea tentativei la infractiunea de furt calificat constând in aceea că, in data de (...) , in timpul minoritătii, a pătruns împreună cu inculpatii R. I. C. , B. C. D. și F. C. A., prin efractie in locuinta apartinând părtilor vătămate V. I. și V. L. cu scopul de a sustrage bunuri.
Cu toate că cercetările in dosar au inceput la data de (...), data la care părtile vătămate au si sesizat organele de politie cu privire la această faptă, numitului M. A. I. i s-a luat primele declaratii olografe abia la data de (...)(f.28-29 dosUP) acesta recunoscând de altfel in totalitate comiterea faptei. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală numitului M. A. I. i s-a adus la cunostintă invinuirea abia la data de (...)(f.45 dosUP) la aceeasi dată((...)) acesta fiind si audiat in calitate de învinuit(f.46 dosUP) cu toate că din dosarul de urmărire penală nu au rezultat date din care să rezulte că acesta s-ar fi sustras urmăririi penale, s-au că, din punct de vedere obiectiv, acestuia nu i-ar fi putut fi adusa la cunostintă acuzatia intr-un termen rezonabil de la data comiterii infractiunii.
Cercetările criminologice au dus la concluzia că in privinta minorilor care au comis infractiuni trebuie luate in primul rând măsuri de preventie, măsuri de ocrotire, aducare și reeducare, perspectivă din care in conformitate cu prevederile art.100 Cod penal, fată de minorul care răspinde penal se ia o măsura educativa cu prioritate care prin actiunea si finalitatea lor, apar cele mai adecvate pentru a corecta comportamentele deviante ale minorilor iar, in subsidiar, se aplica o pedeapsă.
În privința inculpatului M. A. I. a rezultat din fișa de cazier judiciar că acestuia i-au fost aplicate 5 sancțiuni administrative după momentul săvârșirii faptei care face obiectul prezentului dosar, respectiv în datele de (...), (...), (...), (...) și (...) tot pentru comiterea de infractiuni de furt calificat(f.8-9 dosI).
Astfel, rezultă că organele de urmărire penală care au instrumentat dosarele menționate în fișele de cazier judiciar, în privința aceluiasi inculpat care erau cunoscut cu antecedente penale și la datele respective, au apreciat că pot fi aplicate dispozițiile art. 1. Cod penal. Atâta timp cât fapta dedusă judecății în prezentul dosar a fost săvârsita anterior infractiunilor pentru care au fost aplicate sancțiunile administrative, nu se poate reține că inculpatul a persistat în conduita infracțională după o perioadă în care au beneficiat de clemența organelor de urmărire penală și că din acest motiv se impunea trimiterea acestuia în judecată. Organele de urmărire penală aveau posibilitatea să dispună conexarea tuturor dosarelor în care a fost cercetat inculpatul , în măsura în care se aprecia că acesta a desfășurat o activitate infracțională amplă și să dispună trimiterea lui în judecată pentru toate actele materiale de sustragere comise de acesta în perioada respectivă, insă privit in mod singular , acest unic act material apreciem că nu prezintă gradul de pericol social specific infractiunii.
De asemenea s-a reținut că pentru prima dată inculpatul a fost condamnat la măsura educativă a libertătii supravegheate pe timp de 1 an de zile, prin sentinta penală nr.187/(...) a J. C.-N. definitivă la data de (...) prin neapelare, deci după comiterea infractiunii dedusă judecătii de fată, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă pentru comiterea de infractiuni in timpul minoritătii abia in anul 2010, prin sentinta penală nr.108/(...) a J. C.-N., definitivă prin neapelare la data de (...).
Nu în ultimul rând concluziile referatului de evaluare nr. 286/RE/(...) efectuat in cauză de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj au evidentiat că inculpatul isi asuma responsabilitatea pentru activitatea infractională comisă regretând conduita infractională adoptată , fiind afectat de perioada de detentie , fiind hotărât ca in momentul in care se va elibera să evite implicarea in probleme care l-ar putea readuce in sistemul penitenciar , dorind să se angajeze, beneficiind in acest sens de resurse externe suficiente constând in sustinerea mamei (f.10-13 dosI).
De asemenea s-a apreciat că faptul că in prezent inculpatul se află in executarea unei pedepse in regim de detentie nu exclude posibilitatea aplicării dispozitiilor art.1. Cod penal .
Concluzionand în sensul că fapta savarsită de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni pentru a se angaja raspunderea penala, aplicarea in acest moment, la mai bine de 5 ani de la comiterea infractiunii a unei pedepse nemaicorespunzând scopului educativ și preventiv edictat de prevederile art.52 Cod penal, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1. alin 1 si art. 91 Co dpenal, aplicându-se inculpatului M. A. I. I. amenda administrativă în cuantum de 3.
În temeiul art.14,15 raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la prevederile art.998-999 și 1000 alin.1 Cod civil s-a admis actiunea civilă formulată de părtile civile V. I. și V. L., și a fost obligat inculpatul M. A. I. in solidar cu părtile responsabile civilmente M. D. și M. Ana la plata in favoarea acestora a sumei de 500 Ron cu titlu de despăgubiri civile, cu mentiunea că obligatia de plată a despăgubirilor civile incumbă in solidar si cu inculpatii B. C. D. in solidar cu părtile responsabile civilmente B. D. și B. L., F. C. A., in solidar cu părtile responsabile civilmente și R. I. C. condamnati prin sentinta penală nr.257/(...) pronuntată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.(...).
În baza art.191 alin.3 și art. 192 pct.2 lit.d) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul in solidar cu părtile responsabile civilmente M. D. și M. ANA, la plata sumei de 1. cheltuieli judiciare avansate de stat(100 lei, cheltuieli efectuate pe parcursul urmăririi penale și 50 lei, cheltuieli efectuate pe parcursul judecății).
În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu dnul avocat R. C. G. corespunzător fazei de urmărire penală in cuantum de
300 Ron și dna avocat C. I. L. in cuantum de 200 Ron corespunzător fazei de judecată au fost avansate din FMJ Baroului de A. C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE L. J. C. N., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, corespunzătoare stării de pericol social al faptei săvârșite. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni administrative în cuantum de 300 lei. Netemeinicia hotărârii de condamnare rezultă din aprecierea în mod greșit că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la dispozițiile art. 181 din Codul penal și la împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, fapta concretă comisă de acesta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, impunându-se aplicarea față de acesta a unei pedepse cu închisoarea.
Analizând recursul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,de altfel necontestată de inculpat ,care a recunoscut săvârșirea faptei,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C. (f.21,22).
Din probele dosarului a rezultat că acesta in data de (...) , pe timp de zi, prin escaldare, impreună cu inculpatii R. I. C., B. C. D. și F. C. A., a pătruns in apartamentul părtilor vătămate V. L. și V. I. cu scopul de a sustrage bunuri, unde au căutat bunuri pe care să le sustragă, însă negăsind obiecte care să-i intereseze, au părăsit locuința fără a sustrage nici un bun,fapta rămânând astfel în forma tentativei.
Instanța de fond în mod corect a constatat, că deși sub aspect formal sunt îndeplinite trăsăturile esențiale pentru ca fapta să constituie infracțiune, în concret , prin conținutul său, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în accepțiunea art. 181 Cod penal. Potrivit art. 17 Cod penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, constituind singurul temei al răspunderii penale. Din perspectiva art 18 Cod penal fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale ,este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Din această perspectivă și Curtea apreciază că fapta inculpatului,în mod concret a adus o atingere minimă valorii protejate de lege.
Mai mult ,așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului,(f.7-
9),ulterior săvârșirii acestei fapte,i s-au aplicat nu mai mult de 5 sancțiuni administrative de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca,pentru fapte mai grave,respectiv pentru complicitate la furt calificat,deci pentru infracțiuni consumate,nu în forma tentativei, așa cum este cea care face obiectul prezentului dosar.
Văzând și atitudinea inculpatului,care a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă , și Curtea apreciază că fapta comisă nu prezintă în concret gradul de pericol social specific infracțiunii ,iar sancționarea acestuia la mai bine de 5 ani de la comiterea faptei, ar fi nejustificată și inoportună.
Prin urmare,apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul P.ui.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. J. C. N. împotriva sentinței penale nr. 1262 din 3 noiembrie 2011 a J. C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. T. L. P.-PUȘCAȘ
| ← Decizia penală nr. 1347/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 417/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
