Decizia penală nr. 822/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 822/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător
JUDECĂTORI : M. R.
GREFIER : M. N.
A. D. L.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul M. G. A. împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 9 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al J. Z., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului avocat C. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. J. M. R., cu delegație avocațială la dosar și apărătorul ales al părții civile SC D. SRL, av. C. E. T., din Baroul București, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul M. G. A. și partea civilă SC D. SRL prin administrator P. A. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de grefierul de ședință după care, apărătorul inculpatului învederează instanței faptul că a fost angajată doar la data de 7 mai
2012, aceasta neavând posibilitatea de a formula apărării în cauză. Mai arată că a luat legătura telefonic cu inculpatul, căruia i-a adus la cunoștință dispozițiile art 3201 Cod procedură penală. Depune la dosarul cauzei o declarație a inculpatului prin care recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, arătând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, nu solicită admiterea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor aflate la dosarul cauzei, menționând că acesta este plecat în S., el nefiind prezent la nici un termen de judecată.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru ca inculpatul să dea o declarație la notar în sensul celor invocate mai sus.
Reprezentantul parchetului nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Apărătorul ales al părții civile arată că la termenul anterior l-a întâlnit pe inculpat, acesta nefiind plecat în S., ci în localitate.
I., deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului motivat de faptul că s-au acordat douî termene de judecată pentru formularea apărării în cauză, având posibilitatea de a depune concluzii scrise în cauză, dacă se va amâna pronunțarea, cauza urmând a se relua după luarea cauzelor în care sunt depuse cereri de amânare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă apărătorul ales al inculpatului avocat C. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. R. J., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, apărătorul ales al părții civile SC D. SRL avocat E. T. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul M. G. A. și partea civilă SC D. SRL prin administrator P. A. D..
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. J., solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales în cauză, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: cuponul de pensie al numitei M. O. pe luna martie 2012, emis de C. J. de pensii C. copia deciziei medicale asupra capacității de muncă a numitei M. O., emisă de C. N. de P. P. copia biletului de ieșire din spital al numitei M. O., emis de C. de C. P. copia biletului de ieșire din spital al numitei M. O., emis de S. J. de U. C. copia biletului de ieșire din spital- scrisoarea medicală emis de S. J. de U. Z.- Secția P. copia scrisorii medicale a numitei M. O., emis de S. J. S. copia rezoluției privind recunoașterea - regimul special al muncitorilor pe cont propriu sau autonomi a numitului M. A. G., în limba română și în limba spaniolă; declarația numitului O. G. privind caracterizarea inculpatului, dată la data de 23 mai 2012; declarația numitei Ș. Ana privind caracterizarea inculpatului, dată la data de 28 mai 2012; declarația numitei Ț. Ana privind caracterizarea inculpatului, dată la data de 28 mai 2012; copia certificatului de deces al numitului M. R. copia certificatului medical constatator al decesului nr. 11 al numitului M. R. copia biletului de ieșire din spital al numitului M. R., emis de S. J. Z. copia scrisorii medicale al numitului M. R. emisă de C. J. Z.-Secția C. copia biletului de externare al numitului M. R., emis de C. M. I- Secția cardiologie; copia biletului de externare-scrisoare medicală a numitului M. R., emisă de S. C. J. T.-M. copia biletului de ieșire din spital a numitului M. R. emis de S. J. Z. certificatul de încadrare în grad de handicap al numitului M. R. emis de C. J. S. la data de 3 noiembrie 2012; somația privind pe numiții M. O. și M. R., în dosarul execuțional nr. 650/2011 din 21 decembrie 2011; copia contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1246 din 2 decembrie 2007; copia contractului de ipotecă nr. 1. decembrie 2007; copia procesului verbal încheiat la data de 21 decembrie 2011 de B. executorului judecătoresc Manchevici M.; memoriu cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză; înscris de pe portalul instanțelor de judecată al M. J. privind dosarul nr. (...)- cu copia minutei.
I. revine cu privire la acordarea unui termen pentru amânarea pronunțării urmează a soluționa cauza la termenul de azi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în temeiul art 38515 pct 2 lit d raportat la motivul de casare prev de art 3859 pct 14 teza I Cod procedură penală, precum și a dispozițiilor art 3201
Cod procedură penală, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții, solicitând condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum situat sub minimul special astfel redus, iar ca modalitate de executare, solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță a considerat în mod total greșit că inculpatul s-ar fi sustras de la judecată. Având în vedere și practica în acest sens, apărătorul inculpatului arată că, citarea inculpatului și emiterea mandatului de aducere nu pot constitui „demersuri suplimentare"; ce trebuie efectuate în vederea aducerii
2 acestuia în fața instanței, astfel încât, nu există probe că inculpatul s-ar fi sustras de la judecată. Existând dubii în acest sens, acestea profită inculpatului, așa încât apărătorul inculpatului solicită a primi poziția acestuia, respectiv aceea că nu s-a sustras de la judecată. În ultimii ani, inculpatul a fost plecat frecvent în străinătate, motivul fiind situația financiară precară pe care o are în România și, totodată, dorința de a realiza venituri, atât pentru el și familie, cât și pentru a avea șansa reală de a achita prejudiciul cauzat părții civile. În prezent, inculpatul lucrează în S., familia, vecinii și toate cunoștințele sale cunoscând acest aspect, cât și adresa acestuia, locul de muncă și numărul de telefon, astfel încât sustragerea acestuia de la judecată apare ca fiind o ipoteză exclusă.
Al doilea motiv de nelegalitate îl apreciază ca fiind acela conform căruia, deși instanța de fond nu utilizează expres termenul de „. în ce îl privește, în lumina celor reținute la pag 5 paragraf 4 din hotărâre, încercându-se conturarea unei oarecare „perseverențe infracționale";. Solicită a se observa că pentru condamnarea de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei, suferită în anul 2003, s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel încât inculpatul se află sub incidența art 38 alin 2 Cod penal, antecedența penală- cel puțin în sensul recidivei- ieșind din discuție. În caz contrar, dispozițiile art 38 Cod penal ar fi total lipsite de conținut; or, câtă vreme legiuitorul a instituit o diferență clară între condamnările care intră, respectiv cele care nu intră sub incidența acestui text de lege, instanța de judecată nu poate trece peste aceasta, așa cum a procedat în această cauză, instanța de fond.
Primul considerent pentru care critică hotărârea atacată ca fiind netemeinică îl constituie cuantumul exagerat de mare al pedepsei aplicate, anume 7 ani închisoare în regim de detenție, pentru o singură faptă de înșelăciune, recunoscută, desfășurată pe o perioadă de o lună de zile de către o persoană fără antecedente penale, având la acea vreme vârstă de 28 de ani. A. unei pedepse atât de ridicate, care ar urma să fie executată în regim de detenție, nu este benefică pentru nici una din părțile acestui proces penal.
Consideră că scăderea cuantumului pedepsei aplicate în fond și suspendarea condiționată a executării acesteia este mai în măsură a-și îndeplini scopul prevăzut de art. 52 Cod penal și ar reduce numărul persoanelor ieșite după o lungă perioadă petrecută în detenție și care, „contaminate"; de mediul din închisoare rămân pentru totdeauna neintegrate și neadaptate în comunitatea din care fac parte. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului se învederează instanței faptul că acesta lucrează de la vârsta de 18 ani, în prezent aflându-se în S., unde lucrează în domeniul transporturi și unde a primit drept de muncă; a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, menținându-și poziția procesuală de recunoaștere, regretă prejudiciul creat părții civile. T. inculpatului a suferit diverse afecțiuni cardiace în perioada desfășurării prezentului proces, în primă instanță și a și decedat la data de 9 decembrie 2011, iar mama sa suferă de o boală pulmonară, insuficiență respiratorie, hipertensiune arterială, ischemie miocardică și gușă, sens în care i s-a eliberat în luna decembrie a anului 2011 decizia medicală asupra capacității de muncă, în care se stabilește că aceasta este pierdută cel puțin jumătate, fiind încadrată în gradul III de invaliditate; inculpatul fiind singurul care se ocupă de mama sa, de prietena sa și de casă, trimițându-le bani din S. ori de câte ori are posibilitatea. Solicită ca instanța de recurs să țină cont de toate aceste aspecte și să le dea eficiența cuvenită, prin aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit a, b, c Cod penal cu raportare la art 76 lit c Cod penal.
Este cât se poate de clar că persoana condamnată trebuie să suporte consecințele legale ale faptei/faptelor sale, însă a folosi condamnarea unei persoane ca exemplu pentru ceilalți cetățeni ai societății, în sensul de „a da o
3 lecție";, este inadmisibil și de neacceptat, în orice sistem penal din lume. Se mai arată totodată faptul că inculpatul are cunoștință atât de prevederile art 359 Cod procedură penală privind revocarea suspendării executării pedepsei, cât și de conținutul art 84 Cod penal, referitoare la neexecutarea obligațiilor civile până la împlinirea termenului de încercare.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere, ascunzându- i acesteia că nu mai deținea calitatea de administrator la SC AMA T. SRL Z. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art 19 alin 1 pct 1 lit a Cod penal. Din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta a suferit condamnări anterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în acest dosar, nefiind la prima confruntare cu legea penală. La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art 181 alin 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. I. de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.
Apărătorul părții civile SC D. SRL solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu referire la mandatele de aducere dispuse în cauză față de inculpat, se arată că nu s-a dorit executarea acestora, inculpatul reușind să-și creeze relații, acestea nefiind plecat din țară, fiind cunoscut ca un interlop local. Se mai arată de apărătorul părții civile că inculpatul nu a luat legătura cu reprezentantul societății pentru recuperarea prejudiciului cauzat. De asemenea, se mai arată că, acesta și-a înstrăinat bunurile și mijloacele de transport pentru a nu putea fi executat silit.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 61 din data de 9 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al J. Z., în baza art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. G.-A., fiul lui R. si O., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S., cetățean român, studii medii, divorțat, stagiul militar nesatisfăcut, conducător auto la S. S. I., domiciliat în municipiul Z., str.B.P.Hasdeu, nr.26, bl.H26, et.2, ap.8, jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, cu privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
4
În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.7 din Legea nr.26/1990, s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.
2 D. S. și a fost obligat inculpatul M. G.-A. la plata în favoarea părții civile a sumei de 153.994,79 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat, sumă la care s-au adăugat penalitățile de întârziere, conform contractului.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M.
G.-A. să plătească părții civile S. D. S. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M.
G.-A. la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei s-a avansat din fondurile M. J. către Baroul Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.Szeker M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. din data de (...) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1847/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. G.-A., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod.
Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. I.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, lipsind latura subiectivă a infracțiunii și încetarea urmăririi penale față de învinuiții M. I.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și M. G.-A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal și aplicarea față de învinuiții M. I.-M. și M. A.-A. a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de câte 700 lei fiecare, constatându-se existența unei cauze de nepedepsire.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că învinuitul M. G.-A., în perioada (...)-(...), folosind calități mincinoase și alte mijloace frauduloase, a indus și menținut în eroare reprezentanții S.D. S. S. de Sus cu ocazia încheierii contractului nr. 229/(...) și pe parcursul executării acestuia, cauzând un prejudiciu în sumă de 153.994,79 lei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului M. G.-A. (f.22-27), declarațiile învinuitului M. I.-M. (f.12-19), declarațiile părții vătămate S. S. S. de Sus - prin administrator P. A.-D. (f.109-111), declarațiile martorului M. R. A. (f.112-117), declarațiile martorului Gal I. T. (f.118-119), declarațiile martorului C. T. (f.120), declarațiile martorului R. I. V. (f.121), declarațiile martorei P.-Urs A.-M. (f.126-
127), declarațiile martorului P. I. D. (f.128), rapoarte de constatare tehnico- științifică (f.43-55), înscrisuri (f.8-10, 58-59, 67-72, 136-189), fișe cazier judiciar (f.20, 28).
Prin declarația din data de (...) (f.109-111), partea vătămată S. D. S. S. de
Sus prin administrator P. A.-I. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu
5 suma de 153.994,79 lei, reprezentând prejudiciul cauzat, la care să se adauge penalitățile de întârziere, conform contractului.
Inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză, fiind efectuate acte de căutare a acestuia, din cuprinsul cărora a reieșit că inculpatul nu figurează încarcerat în niciunul din penitenciarele din țară și nici reținut sau arestat în vreunul dintre Centrele de R. și A. P. de pe teritoriul țării (f.215), iar în procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului s-a menționat că acesta ar fi plecat din țară, fără a i se cunoaște adresa, deși atât partea vătămată, cât și martorul P. I. D. au declarat că inculpatul a fost văzut în municipiul Z. și că are cunoștință de proces, însă nu intenționează să se prezinte, având avocat.
În aceste condiții, inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței și la
C. Local Z., la termenul de judecată din data de (...) fiind deschisă etapa cercetării judecătorești.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii M. R. A. și M. I. M., la termenul de judecată din (...), R. I. și C. T., la termenul de judecată din data de (...) și P. I. D., la termenul de judecată din data de (...), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 242, 243, 258, 259 și, respectiv 276.
La termenul de judecată din data de (...), instanța a omis audierea martorilor Gal I. T. și P.-Urs A. M., din cuprinsul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele acestora reieșind imposibilitatea de prezentare a martorilor, împrejurare față de care s-a dispus citirea declarațiilor date de aceștia în faza de urmărire penală, urmând ca instanța să țină seama de acestea la pronunțarea hotărârii, conform prevederilor art.327 alin.3 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de (...), S.Inserco S. a solicitat T.ui S. deschiderea procedurii insolvenței față de S. T. S. Z. administrată de către inculpatul M. G.-A., solicitare admisă prin sentința civilă nr.801/(...) a T.ui S., fiind numit administrator judiciar al societății L. M. Conținutul acestei sentințe a fost adus la cunoștința inculpatului în ziua pronunțării sentinței, (...) sau cel mult în ziua următoare de către av.C. T. D. inculpatul M. G.-A. știa că trebuia să predea actele societății administratorului judiciar L. M., dreptul său de administrare încetând, acesta, fără știința administratorului judiciar, s-a prezentat la S. 2 D. S. S. de Sus administrată de către P. A.-D., căruia i-a solicitat, în numele S. Ama T. S., vânzarea de produse petroliere cu plata la termen, menționând că societatea pe care o administra deținea mai multe autocamioane de transport marfă cu care efectua transporturi în țară și în străinătate, precum și utilaje cu care efectua lucrări de construcție a unor drumuri în județul C..
În urma discuțiilor purtate, la data de (...), S. 2 D. S. S. de Sus a încheiat cu S. T. S. contractul de vânzare-cumpărare nr.229 de produse petroliere cu plata la termen, în care s-a convenit ca plata produselor petroliere să se facă în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, prin virament bancar. La solicitarea reprezentantului S. D. S., inculpatul M. G.-A. a predat drept garanție a plății produselor fila cec BA(...)678, necompletată, ștampilată și semnată și biletul la ordin B., necompletat, doar semnat de către inculpat. F. cec BA(...)678 face parte din carnetul de cecuri care a fost retras din circulație din data de (...) ca urmare a intrării S. Ama T. S. Z. în incidență de plată la data de (...), după cum rezultă din adresa nr. 4238 din (...) a Băncii Transilvania, astfel că la data de (...), S. Ama T.
6
S. Z. nu avea dreptul să emită cecuri, aspect care însă a fost ascuns de către inculpat partenerului său contractual.
După încheierea contractului, inculpatul a început să ridice cantități mari de combustibili, în special motorină, din stația de produse petroliere din S. de S.
Cu ocazia ridicării produselor petroliere, angajații stației conduceau niște imprimate în care notau data, cantitatea de combustibil ridicat, numărul de înmatriculare al autovehiculului alimentat, numele delegatului, semnătura delegatului, a angajatului etc. De asemenea, erau emise bonuri fiscale, iar ulterior se emiteau facturile. După semnarea contractului, deși în acesta era stipulat că plata se va face prin virament bancar, la solicitarea inculpatului au fost emise facturi pentru cantități de produse petroliere a căror valoare să nu depășească 5.000 lei pentru a se putea face plata prin numerar, inculpatul afirmând că prefera această modalitate de plată, în realitate acesta urmărind ascunderea faptului că nu mai avea drept de administrare la S. Ama T. S. Z., menținându-i astfel în continuare în eroare pe reprezentanții S. D. S. S. de Sus, care au continuat să-i livreze combustibil, deși acesta efectua plăți sporadice, de valori mici, atunci când i se spunea că nu i se va mai livra motorină dacă nu efectuează o plată.
Din cuprinsul cercetărilor efectuate a rezultat că inculpatul M. G.-A. a alimentat cu motorină autocamionul (...) care aparținea S. RFT Amaris Trans S., societate înființată la cererea sa de către P.-Urs A.-M., sora prietenei sale, însă prezentat de către inculpat ca aparținând SC Ama T. SRL Z. În repetate rânduri inculpatul s-a deplasat la stația de carburanți din S. de Sus de unde a ridicat cantități mari de combustibil, de câte 3.000-4.000 litri, în diverse ambalaje de dimensiuni diferite. Aceste ambalaje erau transportate cu autoutilitara prietenului său, învinuitul M. I.-M., care l-a însoțit în mai multe rânduri pe inculpat la stația de carburanți din Supur. Despre motorina pe care o ridica în aceste bidoane, inculpatul susținea că îi era necesară alimentării utilajelor și autocamioanelor cu care efectua lucrări în județul C. la construcția unor drumuri.
Potrivit declarației învinuitului M. I.-M., inculpatul M. G.-A., a vândut numiților P. D. și P. P.-D. din Z., cantitatea de 4.000 l motorină din cea ridicată de la stația de carburanți din S. de Sus cu un preț de 2,5 lei/litru, în condițiile în care în stația de carburanți prețul de cumpărare era de 3,55 lei/litru.
Până la data de (...), inculpatul M. G.-A. a ridicat de la S. 2 D. S. S. de Sus produse petroliere în valoare totală de 226.732,79 lei și a achitat sporadic produse în valoare de 72.738 lei, producând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 153.994,79 lei.
Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut cele expuse în starea de fapt reținută de instanță, arătând totodată că dorește să recupereze prejudiciul cauzat părții civile.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Astfel, declarațiile inculpatului de la filele 25-26 și 27, în care acesta a expus pe larg modalitatea de încheiere și de derulare a contractului cu S. 2 D. S. se coroborează cu declarația administratorului părții civile, P. A. D. (f.109-111), cu declarațiile martorilor M. R. A. (f.112-115, 116-117, 242), Gal I. T. (f.118-119), R. I. V. (f.121, 258), P. Urs A. M. (f.126-127) și P. I. D. (f.128, 276), precum și cu documentele fiscale existente la dosar (f.137, 139, 141-142, 144-146, 149-151,
153-155, 157-189) și cu copiile după evidențele conduse de angajații stației de produse petroliere din S. de Sus (f.136, 138, 140, 143, 147-148, 152, 156).
7
Potrivit dispozițiilor sentinței civile nr.801/(...) (f.89-90), inculpatul nu mai avea dreptul să administreze societatea S. T. S. Z., aceste atribuții fiind conferite administratorului judiciar L. M., inculpatul având cunoștință despre această situație, aflând aceste aspecte de la apărătorul său, potrivit propriei declarații și declarației martorului C. T. (f.120, 259).
De asemenea, potrivit declarației învinuitului M. I.-M. (f.18-19, 243), inculpatul M. G.-A., a vândut numiților P. D. și P. P.-D. din Z., cantitatea de
4.000 l motorină din cea ridicată de la stația de carburanți din S. de Sus, la prețul de 2,5 lei/litru, în condițiile în care în stația de carburanți prețul de cumpărare era de 3,55 lei/litru. D. numiții P. D. și P. P.-D. au refuzat să dea declarații în cauză (f.123), această declarație este confirmată chiar de către inculpatul M. G.-A. și de către martorii Gal I.-T. și P.-Urs A.-M. Din acel moment, învinuitul M. I.-M. afirmă că și-a dat seama despre faptul că inculpatul încalcă legea, astfel că nu l-a mai ajutat pe acesta să mai ridice motorină de la stația din S. de S.
În drept, fapta inculpatului M. G.-A. de a induce în eroare partea vătămată
S. 2 D. S. S. de Sus, cu ocazia încheierii și executării contractului nr. 229/(...), folosind calități mincinoase și mijloace frauduloase și cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare de 153.994,79 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea frauduloasă a inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere, ascunzându-i acesteia că nu mai deținea calitatea de administrator la S. Ama T. S. Z., și pretinzând totodată că deține mai multe autovehicule pentru a căror utilizare are nevoie de combustibil, deși din adresa de la fila 96 din dosar rezultă că această societate nu figurează cu autovehicule înmatriculate la data de (...). Acestea erau împrejurări esențiale, pe care dacă partea vătămată le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat și derulat contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în cantitatea de combustibil livrată inculpatului și care nu a mai fost achitată de către acesta. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de inducere în eroare și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M. G.-A. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta cauzează o pagubă. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a folosit motorina achiziționată de la partea vătămată la autovehicule aparținând altor societăți decât S. Ama T. S. Z. constituite de către acesta prin intermediul altor persoane și folosite în interesul său, iar o parte din cantitatea de combustibil a vândut-o altor persoane la un preț cu mult sub prețul pieței.
Fapta săvârșită de inculpat s-a reținut că este o înșelăciune în condițiile art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv prin prezentarea unei calități mincinoase, aceea de administrator al S. T. S., cu prilejul încheierii și derulării contractului de vânzare-cumpărare de produse
8 petroliere, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, partea vătămată nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta a suferit condamnări anterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în acest dosar, nefiind la prima confruntare cu legea penală. Astfel, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 68/(...) a J. Bicaz, definitivă prin decizia penală nr. 414/A/(...) a T.ui Neamț la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Reținând vinovăția inculpatului M. G. A., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul M. A., instanța a apreciat că acesta este unul ridicat, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părții vătămate în eroare și folosirea de mijloace frauduloase în acest scop, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat.
I. a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de 3 februarie 1981, este în vârstă de 31 de ani și este cunoscut cu antecedente penale, chiar dacă pentru acestea s-a împlinit termenul de reabilitare.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a dat doar două declarații olografe în faza de urmărire penală, ulterior nemaiputând fi găsit, în fața instanței neprezentându-se, deși există la dosar dovada faptului că avea cunoștință de existența procesului, ceea ce denotă o atitudine de indiferență față de actul de justiție și, totodată, de neînțelegere a consecințelor extrem de grave ale faptei sale, precum și intenția de a nu mai achita prejudiciul cauzat părții civile.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 3 la 15 ani, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre mediu, de 7 ani închisoare. I. a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului M. G. A. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii
Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 din Protocolul 1 din
9
Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
I. a avut în vedere decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.
De asemenea, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, la atitudinea acestuia, la împrejurările ce caracterizează întreaga activitate desfășurată de inculpat, respectiv faptul că inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de calitatea de administrator al societății, în mod fraudulos, instanța, reținând și dispozițiile art.65 alin.1 Cod penal, raportat la art.66 Cod penal, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) și c) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, toate cele arătate făcându-l pe inculpat incompatibil cu exercitarea acestor drepturi. Faptele comise de inculpat și toate datele ce referitoare la inculpat aflate la dosar constituie indicii temeinice în a aprecia că, dacă ar păstra exercițiul acestor drepturi, acesta ar abuza de ele, dăunând vieții politice a statului sau va săvârși o nouă infracțiune în calitate de exercitant al acestor drepturi.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. I. reține că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
I. a apreciat că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei nu pot fi realizate decât prin executarea acesteia efectivă, doar o astfel de modalitate de executare fiind aptă de a produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriului comportament și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni similare cu cea pentru care este condamnat inculpatul.
Raportat la dispozițiile art.7 din legea nr.26/1990 republicată, care prevăd obligația instanțelor judecătorești de a trimite Oficiului Registrului Comerțului copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte sau mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, instanța a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, judecătoria a constatat că partea vătămată S. D. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta inculpatului.
Legea civilă, mai exact, art.998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
10
I. a apreciat că prejudiciul pretins de partea civilă este dovedit, pe baza înscrisurilor depuse de aceasta la dosar, astfel încât va admite acțiunea civilă formulate în cauză și, pe cale de consecință, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 153.994,79 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și la care se vor adăuga penalitățile de întârziere, conform contractului.
I. a constatat că partea civilă S. D. S. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât a fost depusă la dosar chitanța care atestă plata onorariului (f.276), în cuantum de 1.000 lei, în baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, apreciindu-se ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva aceste sentințe, inculpatul M. G. A. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, reținerea incidenței prevederilor art. 320/1 C.pr.pen. și aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, pe considerente de ordin personal, în principal. A mai susținut inculpatul că nu s-a sustras urmăririi penale, ci a fost și este plecat la muncă în
S. deoarece dorește să recupereze prejudiciul cauzat părții civile.
Analizând recursul declarat în cauză, pe baza actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține
următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza unui vast material probator administrat în cursul urmăririi penale și readministrat în cea mai mare parte în cursul judecății, reținând în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. A. în condițiile în care inculpatul s-a sustras atât urmăririi penale cât și judecății, în pofida demersurilor repetate ale autorităților pentru prezentarea sa în vederea audierii și a formulării eventualelor apărări.
În acest sens nu pot fi primite susținerile apărării din recurs în sensul că doar emiterea unor mandate de aducere nu dovedește sustragerea inculpatului de la judecată. I. de fond a făcut toate demersurile posibile pentru citarea sa în mod legal iar apărarea nu a invocat existența vreunui viciu al procedurilor de citare, inculpatul fiind cel care avea obligația de a încunoștința organele judiciare despre noua adresă din S. unde susține că s-ar fi aflat în toată această perioadă.
În procedura recursului, apărarea a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. depunând în acest sens o declarație neautentificată (f.77) prin care arată că recunoaște în totalitate fapta de înșelăciune și că dorește să beneficieze de prevederile art. 320/1 C.pr.pen.
A. solicitare nu poate fi primită, deoarece pe de o parte înscrisul depus de apărătorul inculpatului nu este unul autentic. Chiar dacă ar fi fost însă autentic, momentul procesual până la care această cerere putea fi formulată și acceptată a fost cu mult depășit, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului, după ce la judecata la fond s-au administrat probe.
Este însă întemeiată critica de netemeincie a hotărârii atacate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
11
Prin prisma tuturor elementelor de individualizare a pedepsei, raportat la faptul că inculpatul nu are antecedente penale (pentru condamnarea anterioară intervenind reabilitarea), la valoarea prejudiciului cauzat precum și la faptul că în primele declarații olografe a recunoscut fapta, pedeapsa de 7 ani închisoare apare ca fiind exagerată, aceasta și prin prisma practicii judiciare în materia acestui gen de infracțiune. Din aceste considerente, Curtea va proceda la reducerea acestui cuantum, având în vedere și poziția procesuală din recurs a inculpatului, exprimată prin apărător, precum și considerentele de ordin personal și familial invocate și în sprijinul cărora au fost depuse înscrisuri.
Totuși, raportat la conduita procesuală în ansamblu a inculpatului pe durata prezentului proces, la împrejurarea că există date că acesta s-a sustras în mod intenționat urmăririi penale și judecății, manifestând astfel până la faza de recurs o atitudine de totală lipsă de respect pentru autoritățile judiciare, la faptul că în pofida afirmațiilor sale în sensul că dorește recuperarea prejudiciului, până în prezent nu a efectuat nici un demers în acest sens, așa cum și reprezentantul părții civile a precizat, Curtea apreciază că în favoarea acestuia nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima instanță, considerăm că aceasta este singura în măsură să realizeze scopul pedepsei aplicate și să reflecte gradul de pericol social al infracțiunii, neexistând nici un fel de date certe că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza și prin aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere. Din contră, așa cum s-a arătat, inculpatul a manifestat o totală indiferență față de actul de justiție derulat împotriva sa, manifestând un oarecare interes doar în faza recursului (cel mai probabil datorită sancțiunii drastice aplicată de instanța de fond), fără însă a se prezenta personal nici în fața Curții pentru a dovedi cele susținute prin intermediul apărătorului.
Din aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M. G. A. împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 9 februarie 2012 a J. Z. pe care o va casa doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Rejudecând în aceste limite va dispune reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Vor fi menținute ca legale și temeinice toate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Se va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. J. R. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform prev. art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul M. G. A. (fiul lui R. si O., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S., domiciliat în municipiul Z., str. B.P.Hasdeu, nr.26, bl.H26, et.2, ap.8, jud.S.)
12 împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 9 februarie 2012 a J. Z. pe care o casează doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Rejudecând în aceste limite reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. J. R. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. M. M. R. A. D. L.
GREFIER, M. N.
Red.A.D.L./ (...). Dact.H.C./4 ex./ Jud.fond: Ș. M.C..
13
| ← Decizia penală nr. 18/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1671/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
