Decizia penală nr. 1688/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1688/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. - judecător JUDECĂTORI : V. G.
: M. B. GREFIER : D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, inculpatul B. A. C., părțile civile T. A.
L., Z. M. și Z. O. și SC O. V. I. împotriva sentinței penale nr.884 din 13 iulie 2012 a J.i C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1 și 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Beșe G., din Baroul Cluj și apărătorul ales al părților civile, av.Achimeț M., din Baroul Cluj, în substituirea apărătorului ales, av.E. Iordăchescu, din Baroul Cluj. Toți avocații cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile și asiguratorul de răspundere civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul părților civile învederează instanței împrejurarea că a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale la J. C. N., deoarece instanța de fond a omis să precizeze că inculpatul este obligat la plata sumei de câte 60.000 euro reprezentând daune morale pentru părțile civile Z. M. și Z. O., însă prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Inculpatul arată că-și retrage recursul promovat în cauză, precum
și cererea de prelungire a dovezii de circulație.
Apărătorul părților civile solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat. D. la dosar notă de probatorii pentru daunele materiale solicitate și anume contravaloarea monumentului funerar și a plăcuței comemorative ridicate în memoria victimei în cuantum de 26.900 lei.
Reprezentantul P.ui solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, prin înlăturarea disp.art.320/1 C., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C. Inculpatul, întrebat fiind dacă solicită judecarea cauzei în condițiile art.320/1 C., a refuzat judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că instanța de fond a dispus judecarea cauzei prin aplicarea procedurii obișnuite. Cu toate acestea, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, reținând în favoarea acestuia disp.art.320/1
C. Hotărârea J.i este și netemeinică, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă extrem de redusă, chiar dacă din actele de la dosar rezultă că de vină pentru producerea accidentului este inculpatul în proporție de
60%, iar victima în proporție de 40%.
Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a înlăturării disp.art.320/1 C., iar pe latură civilă, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată. Susține că inculpatul a fost întrebat dacă dorește să se prevaleze de disp.art.320/1 C., însă a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, astfel că J. a soluționat cauza pe procedura obișnuită. S-a reținut ca circumstanță atenuantă atitudinea sinceră a inculpatului, însă acesta nu a recunoscut comiterea faptei și nu a luat legătura cu familia victimei pentru a-și manifesta regretul.
Sentința primei instanțe este și netemeinică raportat la gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului de 60%, deși din împrejurările în care a avut loc accidentul rutier se desprinde un grad de pericol social mult mai ridicat al faptei inculpatului.
Cu privire la partea civilă T. A. L., solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 26.900 lei, reprezentând contravaloarea monumentului funerar și a plăcuței comemorative ridicate în memoria victimei, aceasta fiind dovedită prin înscrisuri și martori, și a sumei de 13.000 lei reprezentând valoarea comemorărilor religioase, ce nu au fost acordate de instanța fondului.
De asemenea, creditul contractat de victimă în sumă de 51.000 euro, din care mai trebuie rambursat băncii încă 89.963 euro, poate fi inclus în cuantumul daunelor materiale, obligațiile fiind preluate de părțile civile.
Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 12.300 lei reprezentând onorariul avocațial din faza de urmărire penală, judecată în primă instanță și în recurs.
Solicită respingerea recursului declarat de asigurător și admiterea recursului declarat de P.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea în parte a recursului declarat de P., cu privire la greșita reținere a art.320/1 C., având în vedere că judecata s-a făcut pe procedura obișnuită. Susține că pedeapsa aplicată și gradul de culpă al părților au fost corect stabilite. Raportat la viteza cu care se deplasa și victima, de aproximativ 90 km/h, nu se poate minimaliza culpa acestuia. De asemenea, în mod corect au fost valorificate circumstanțele atenuante, solicitând menținerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Nu se opune acordării daunelor materiale dacă sunt dovedite, iar în privința daunelor morale, acestea sunt echitabile.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de asigurator și admiterea în parte a recursului declarat de părțile civile, în sensul obligării inculpatului la plata sumei reprezentând contravaloarea monumentului funerar și a plăcuței comemorative ridicate în memoria victimei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, însă s-a asigurat iar în câmpul său vizual nu era niciun vehicul. Lasă la aprecierea instanței soluționarea laturii civile.
C U R T E A,
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 884 din 13 iulie 2012, în baza art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 3201 din C.p.p. și art.74 lit. a și 76 din C. a condamnat pe inculpatul B. A. C., fiul lui A. si R., născut la data de 22 ianuarie 1985 în C.-N., jud. C., cetățean român, administrator al unei societăți comerciale, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, studii superioare, CNP 1., domiciliat în C.-N., str. C. M., nr. 95, ap. 3, jud C., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.
În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 17 aprilie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 002187697 din data de 23 ianuarie 2009 de către S. BCR A. VIG S. cu sediul în B., str. Grigore M., nr. 23, sector 1 valabilă în perioada 26 ianuarie 2009 - 25 iulie 2009, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile Z. M. și Z. O. ambii cu domiciliul procesual ales în F., str. I., nr. 20, ap. 7, jud. C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. A. L. cu în F., str. I., nr. 20, ap.
7, jud. C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 69500 lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale. Respinge celelalte pretenții ca fiind neîntemeiate.
S-a constatat că C. DE N. C.-N. cu sediul în C.-N., V. B., nr. 43, jud. C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p.a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d-na BĂDĂU ADELA de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 18 septembrie 2009, confirmată de către procuror la data de
21 septembrie 2009.
Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut la data de 17 aprilie 2009, în jurul orei 21.00, s-a efectuat o cercetare la fața locului și în prezența martorului asistent Șuteu I. s-au reținut următoarele:
Incidentul s-a petrecut în localitatea C.-N., pe str. C. F. în dreptul imobilului cu nr. 75, la intersecția cu str. A., pe sensul de circulație spre C. M. C. se desfășura în dublu sens, cu două benzi pe sensul spre centru și trei benzi în sensul opus.
Sensul de circulație pe care s-a produs incidentul avea o lățime de
11,20 m, din care 3,75 m banda a doua și 4,45 m banda întâi, lângă bordură fiind parcate autovehicule în spic. Sensurile de circulație erau delimitate prin marcaj longitudinal dublu continuu, cu excepția intersecției, unde era marcaj continuu și discontinuu pentru sensul C. M. - P. N, ceea ce permitea autovehiculelor care circulau în această direcție să vireze spre stânga pe str. A. V. maximă admisă pentru acel sector de drum era de 50 km/h, drumul era în aliniament, fără declivități, cu ușoară pantă pe sensul de circulație spre C. M., era noapte, dar vizibilitatea era bună în condițiile iluminatului public în funcțiune.
La fața locului a fost identificat autovehiculul cu nr. (...) orientat cu fața spre P. N și oprit pe banda întâi a sensului opus, care prezenta următoarele avarii: portiera dreapta îndoită, partea laterală dreapta îndoită, prag dreapta îndoit și geam lateral dreapta spart. Pe mijlocul părții carosabile a fost identificată motocicleta marca Yamaha cu nr. de înmatriculare (...), culcată pe partea dreaptă cu roata din față orientată spre strada A. și care prezenta avarii la toate compartimentele. Ambele autovehicule erau în stare bună de funcționare, având verificările tehnice la zi și anvelope corespunzătoare.
A fost identificat conducătorul autovehiculului cu nr. (...) în persoana inculpatului care a declarat că în jurul orei 20.45 conducea autovehiculul spre P. N, iar la intersecția cu str. A. a oprit și a semnalizat intenția de a vira stânga. A observat un autovehicul de culoarea albă care circula din sensul opus pe banda întâi și care a efectuat virajul la dreapta pe str. A., iar după ce acest autovehicul a efectuat virajul la dreapta inculpatul a pus în mișcare autovehiculul pe care îl conducea, dar după ce a parcurs aproximativ un metru a simțit o izbitură în partea dreaptă care a determinat rotirea autovehiculului său. După ce a coborât a constatat că a intrat în coliziune cu o motocicletă pe care se aflau două persoane de sex masculin. Pe întreg parcursul procesului penal inculpatul și-a menținut aceeași poziție relevată odată cu cercetarea la fața locului, precizând în mod constant că nu a văzut motocicleta venind pe sensul opus.
Victima Z. Alin Andronic a fost găsită pe banda a doua, sensul de mers spre centru lorașului, orientată cu capul spre str. A., perpendicular pe axul drumului, în timp ce i se acordau primele îngrijiri mediale. Pasagerul de pe motocicletă, respectiv martorul S. Ion-L. a fost găsit în aceeași poziție ca și victima Z. Alin Andronic.
La fața locului au fost identificați martorii oculari B. V.-Dumitru și
Mureșan A.-H., primul fiind conducătorul autovehiculului care a circulat pe sensul opus celui pe care circula inculpatul și care a efectuat virajul la dreapta pe str. A. înainte ca inculpatul să inițieze virajul la stânga pe aceeași stradă.
Pentru lămurirea stării de fapt și pentru stabilirea dinamicii accidentului instanța a audiat mai mulți martori, respectiv oculari B. V.-
Dumitru, Mureșan A.-H. și S. Ion L.. Acest din urmă martor, pasager pe motocicleta condusă de către victima Z. Alin Andronic, nu iși amintește decât momentul trecerii pe sub P. N și lumina de la farurile autovehiculului condus de către inculpat în momentul în care a virat stânga în fața motocicletei. Împrejurarea că a văzut luminile farurilor autovehiculului condus de către inculpat trecând-i prin fața ochilor are relevanță deosebită întrucât, dacă martorul a sesizat momentul în care inculpatul a inițiat virajul la stânga, înseamnă că și inculpatul trebuia să aibă în câmpul vizual motocicleta care venea din sensul opus.
M. Mureșan A. a declarat că se deplasa pe jos spre autoturismul său parcat în apropierea intersecției str. C. F. cu str. A., puțin după intersecție spre C. M. Nu a văzut momentele anterioare coliziunii, dar a auzit zgomotul făcut de impactul dintre autoutilitară și motocicletă, iar când s-a întors a constatat că motocicleta care era culcată pe asfalt descriind o mișcare de rotație, venea dinspre F. și a intrat în coliziune cu autoutilitara care efectua un viraj la stânga pe str. A. A văzut că farurile motocicletei nu erau pornite, la fel și farurile autoutilitarei, iar inculpatul care a ieșit din mașină era în stare de șoc și a spus jur că nu l-a văzut. M. a fost persoana care a apelat serviciul de urgență 112. Totodată martorul a precizat că a auzit zgomotul motorului autovehiculului condus de către victimă de la semaforul electric situat la aproximativ 200 de metri de locul impactului și a apreciat că motocicleta a parcurs distanța în aproximativ 2 secunde, în condițiile în care vizibilitatea era bună deși se înserase, iar spre F. era o vizibilitate de aproximativ 300 de metri.
Declarația martorului B. V. a fost una substanțială cu privire la dinamica evenimentelor. M. avea autovehiculul parcat pe sensul de deplasare spre C. M., a ieșit din parcare printr-o manevră de mers înapoi, fără să fi stânjenit alți participanți la trafic, după care a pornit spre înainte grăbindu-se întrucât avea o problemă familială urgentă, iar după aproximativ 100-150 de metri a ajuns la intersecția cu str. A., unde a inițiat virajul la dreapta de pe banda întâi. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, a precizat că deși efectua un viraj la dreapta de pe banda întâi, datorită obișnuinței s-a asigurat în toate cele trei oglinzi și nu a văzut luminile vreunui autovehicul care să fi venit din spate, dar a văzut ceva ca și o umbră. Totodată a văzut că pe sensul opus, la limita marcajului care delimitează sensurile de deplasare, autovehiculul condus de către inculpat care s-a poziționat pentru a efectua un viraj la stângă pe str. A. M. a inițiat virajul la dreapta și înainte de a finaliza virajul în unghi de 90 de grade, respectiv când încă era cu spatele mașinii pe str. C. F. a auzit zgomotul făcut de coliziune, moment în acre a acționat brusc frână, autovehiculul oprindu- se cel mai probabil instantaneu având în vedere viteza redusă cu care trebuie să fi efectuat virajul martorul. A. împrejurare este esențială cu privire la faptul că inculpatul a inițiat virajul la stânga imediat ce martorul a inițiat virajul la dreapta, acordându-i astfel prioritate de a intra primul pe str. A. C., de vreme ce inculpatul a inițiat virajul la stânga imediat în urma martorului așteptând numai ca acesta să inițieze virajul la dreapta, gândindu-se probabil că până va traversa banda a doua martorul va fi fiind deja încadrat pe strada A., este de presupus că a fost foarte atent la manevrele martorului, ceea ce face ca atenția la banda a doua de circulație din sensul opus să nu fi fost una efectivă. Cel mai probabil, ajungând la intersecția cu strada A. inculpatul s-a asigurat pentru autovehiculele care circulau din sensul opus identificând doar autovehiculul condus de către martorul B., pe care l-a urmărit în timp ce efectua manevra la dreapta fără ca apoi să se mai sigure o dată în timp ce efectua virajul la stânga cu privire la alte autovehicule. La fel este cert să inculpatul nu a văzut venind motocicleta condusă de către victima Z. Alin Andronic, însă, dacă martorul S. Ion L. a văzut autovehiculul condus de către inculpat și acesta din urmă trebuia și putea să vadă autovehiculul condus de către victima Z. Alin Andronic. S- a reținut așadar în sarcina inculpatului o culpă fără prevedere în condițiile art. 19 al. 1 pct. 2 lit. b din C.
Raționamentele instanței extrase din declarațiile martorilor sunt întărite de demersul științific materializat prin raportul de expertiză criminalistică nr. 148/29 septembrie 2011. Astfel, analizând urmele lăsate de pneurile motocicletei și fragmentele din componentele celor două autovehicule s-a reținut fără dubii că cele două autovehicule au intrat în coliziune pe banda a doua raportat la sensul de deplasare al motocicletei, la limita cu banda întâi, după ce victima a frânat violent, însă văzând că nu poate evita coliziunea datorită vitezei sporite a încercat o manevră de evitare a autoutilitarei prin stânga, însă datorită decelerației a pierdut controlul și a intrat în coliziune aproape frontală cu autovehiculul condus de către inculpat. În urma analizării urmelor de deformare plastică a celor două autovehicule vom reține și noi că viteza motocicletei din momentul impactului a fost de 58 km/h, iar la momentul inițial al frânării 77 km/h, raportat la lungimea urmelor de frânare și la viteza de impact.
S-a constatat așadar că la un moment imediat anterior coliziunii victima Z. Alin Andronic conducea motocicleta cu o viteză superioară celei legale admise pe acel sector de drum, iar această împrejurare a favorizat și determinat producerea accidentului, căci în condițiile unei viteze în limitele admise pe acel sector de drum ar fi putut fi evitat accidentul. S-a constatat așadar o culpă concurentă a victimei în dinamica producerii evenimentului rutier.
În aceste condiții instanța a reținut culpa inculpatului în proporție de 60%, iar cea a victimei în proporție de 40%.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2646/III/201/11 mai
2009 s-a stabilit că moartea victimei Z. Alin Andronic a survenit la data de 17 aprilie 2009, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutiv rupturilor viscerale în cadrul unui politraumatism care s-a putut produce prin mecanismul de proiectare pe un plan dur în urma unui accident rutier din data de 17 aprilie 2009. Așadar între fapta inculpatului și rezultat există raport de cauzalitate.
Fapta inculpatului B. A. C. care la data de 17 aprilie 2009, în jurul orei 21.00 în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare (...) pe str. C. F. dinspre str. C. M. schimbând direcția de mers spre stânga pe str. A. fără sa se asigura corespunzător și efectiv că la efectuarea manevrei nu pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic, a intrat în coliziune cu motocicleta marca Yamaha cu nr. de înmatriculare (...), care rula din sensul opus, coliziune în urma căreia a decedat conducătorul motocicletei, victima Z. Alin Andronic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C..
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizeaza printr-o activitate de ucidere, care consta intr-o actiune, inculpatul realizand o actiune interzisa de lege si anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fara a acorda prioritate de trecere autovehiculului care circula din sensul opus.
Urmarea imediată consta in moartea unei persoane, in cauza victima Z. Alin Andronic.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat in cauza. Chiar in raportul de expertiza medico-legala se arata ca exista o legatura de cauzalitate directa intre leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier și decesul victimei.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma culpei fără prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C. pen., inculpatul neprevazand rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevadă. Inculpatul nu s-a asigurat suficient ori în mod efectiv conducând cu o viteză net superioară limitei maxime de viteză pe acel sector de drum, declanșând astfel starea de pericol pentru ceilalți participanți la trafic care nu au obligația de a presupune încălcarea normelor legale de către ceilalți conducători auto pentru a-și regla conduita în acest sens.
In ceea ce priveste posibilitatea de prevedere, ea se analizeaza prin raportare la imprejurarile concrete in care s-a desfasurat actiunea si la caracteristicile subiective ale autorului. Raportat la împrejurările concrete ale actiunii, instanta constata ca inculpatul trebuia și putea să prevadă că manevra sa creează o stare de pericol pentru autovehiculele care circulau din sensul opus.
Instanța a retinut și culpa victimei care dacă ar fi circulat cu viteza în limitele legale admise pentru acel sector de drum ar fi evitat producerea coliziunii.
Asadar, instanta a constatat ca fapta inculpatului este o fapta tipica, prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si a fost savarsita cu vinovatie, urmand a condamna inculpatul la pedeapsa inchisorii.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art.
72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență, culpa concurentă a victimei, de conduita anterioară și ulterioară a inculpatului, atitudinea procesuală onestă a inculpatului, precum și de vârsta acestuia. S-a reținut faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale și în considerarea art. 52 al. 1 din C. în baza art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art.74 lit. a și 76 din C. a condamnat pe inculpatul B. A. C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C., considerând că scopul pedepsei, așa cum a fost instituit potrivit art. 53 din C., poate fi atins și fără executarea efectivă raportat la persoana inculpatului și la perspective reale de revizuire a conduitei pe viitor, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 2 ani și 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Despre latura civilă:
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 17 aprilie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA S. R. nr. 002187697 din data de 23 ianuarie 2009 de către S. BCR A. VIG S. cu sediul în B., str. Grigore M., nr. 23, sector 1 valabilă în perioada 26 ianuarie 2009 - 25 iulie 2009, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.
S-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă fără prevedere a produs un prejudiciu material părților civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 17 aprilie 2009, respectiv cheltuielile cu ceremonia funerară, obiceiurile creștinești de după înmormântare și placa funerară amplasată în apropierea locului accidentului, precum și un prejudiciu moral, constând în pierderea intempestivă și violentă a fiului, respectiv a fratelui părților civile, în vârstă de 27 de ani.
Amploarea ceremoniilor funerare și a obiceiurilor creștinești de după înmormântare pe de o parte, probează într-o măsură suficientă cheltuielile făcute, iar pe de altă parte relevă persoana și personalitatea victimei Z. Alin Andronic, precum și prețuirea celor din jur și relațiile familiale foarte apropiate. Instanța și-a format convingerea cu privire la ireversibila tragedie resimțită de părinții și sora victimei și la imposibilitatea organică de acceptare a dispariției premature a fiului, respectiv a fratelui lor. În acest context, acțiunea civilă având ca obiect daunele morale, pe lângă efectul reparator, trebuie să fie și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferințelor părților vătămate.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile Z. M. și Z. O. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. A. L. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 69500 lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
S-a reținut că partea vătămată Z. M. a renunțat la renunțat la punctul al treilea din constituirea de parte civilă, respectiv la contravaloarea cheltuielilor cu pomenirile canonice din 40 în 40 de zile.
Cât privește obligarea inculpatului la plata sumei de 83.963 de euro, reprezentând contravaloarea creditului contractat și nerambursat de către victima Z. Alin Andronic, dar preluat de către partea civilă T. A. L., s-a reținut că este un credit ipotecar care a fost contractat pentru achiziționarea unui mobil. Ca urmare a deschiderii succesiunii partea civilă a preluat atât pasivul succesoral, cât și activul, ceea ce înseamnă că în patrimoniul său se regăsește contravaloarea creditului ipotecar, rezultând că nu sunt întrunite elementele componente ale unei pagube. Nefiind îndeplinită o condiție a răspunderii civile delictuale, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
C. de N. C.-N. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, părțile civile T. A. L., Z. M., Z. O., inculpatul B. A. C. și asigurătorul SC O. V. I. G. SA B. - R. C.
Prin motivele scrise și orale P. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului B. A. C. la o pedeapsă a închisorii într-un cuantum sporit cu suspendarea condiționată a acesteia și înlăturarea art.3201 C.proc.pen., care a fost aplicat greșit.
Inculpatul prezent în instanță, a arătat că își retrage recursul promovat.
Părțile civile prin apărător ales au solicitat admiterea recursului, condamnarea inculpatului prin înlăturarea art.3201 C.proc.pen., la o pedeapsă care să reflecte pericolul social sporit al faptei și recurentului, reținerea în sarcina inculpatului a unui procent mai mare de culpă, obligarea acestuia la plata daunelor materiale în sumă de 26.900 lei reprezentând contravaloarea monumentului funerar și a plăcuței comemorative ridicate în memoria victimei, acordarea sumei de 51.000 euro contravaloarea unui credit contractat de către defunctul Z. Alin Andronic, obligarea inculpatului la plata către părțile civile Z. O. și Z. M. a sumei de câte 60.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia, învederând că instanța de fond din eroare a menționat doar obligarea recurentului B. la suma de 60.000 euro, pentru ambele recurente, obligarea inculpatului la plata sumei de 34.000 lei reprezentând contravaloarea parastaselor ce vor fi organizate până la împlinirea a 7 ani de la decesul victimei, iar în final obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avute de părțile civile în sumă de
20.500 lei, în faza de urmărire penală, instanță de fond și recurs.
Asigurătorul prin motivele scrise de recurs a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate prin hotărârea judecătoriei, părților civile, acestea contribuind la îmbogățirea fără just temei, a recurentelor.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul P.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că sentința instanței de fond este nelegală, sub aspectul eronatei aplicări a disp.art.3201 C.proc.pen., câtă vreme cauza a fost judecată potrivit procedurii dreptului comun, administrându-se atât probe testimoniale, cât și științifice, ceea ce a determinat stabilirea unei sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reținut că judecătoria la data de (...) a adus la cunoștința inculpatului B. A. C. că are posibilitatea legală de a cere judecarea acestei cauze în condițiile art.3201 C.proc.pen., dar acesta prezent fiind, nu a optat pentru aplicarea acestui text de lege, împrejurare atestată în cuprinsul încheierii de la f.100 dosar instanță fond.
Așa fiind, cu aceeași ocazie, judecătoria a dispus soluționarea procesului prin aplicarea dispozițiilor comune de judecată, condiții în care a procedat la ascultarea părților din proces precum și a martorilor.
Din verificarea pieselor dosarului, inclusiv a minutei, rezultă fără dubiu că Judecătoria Cluj-Napoca deși a soluționat cauza conform procedurii obișnuite, a reținut eronat în favoarea inculpatului B. prevederile art.3201 C.proc.pen., reducându-i sancțiunea aplicată cu
1/3.
Pe cale de consecință, Curtea va admite ca fondat recursul promovat de P. în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., va casa sentința instanței de fond 884 din 13 iulie 2012 a J.i C.-N. și menținând în favoarea inculpatului B. A. C. circumstanțele atenuante deja reținute de către J., față de lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acestuia, îl va condamna la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia, conform art.81 C., pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, înlăturând dispozițiile art.3201 C.proc.pen.
La dozarea și individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.art.72 și
52 C., sancțiunea aplicată contribuind la o reinserție socială reală a acestuia.
În baza 359 din C.p.p.se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Se va face aplicarea art. 71,64 lit. a teza a II-a C.p.
În baza art. 71 al. 5 din C. se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cu privire la recursul părților civile:
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO
2000).
Curtea apreciază ca fiind fondată solicitarea părții civile T. A. L. vizând acordarea contravalorii monumentului funerar și a plăcuței comemorative edificată în memoria victimei Z. Alin Andronic, în cuantum de 26.900 lei, probată prin înscrisuri și martori, întrucât tradiția și morala, impun rudelor ori altor persoane, care au fost atașate afectiv de victimă să edifice în memoria ei un monument funerar.
Cheltuielile efectuate de aparținătorii defunctului pentru ridicarea unui monument funerar, sunt determinate de evenimentul morții, reprezentând o daună economică și, în consonanță cu principiul reparării integrale, trebuie recuperată de la autorul faptei ilicite sau persoana chemată să răspundă civil. M. funerar constituie un mod de exprimare a sentimentului de pioșenie și de cinstire a celui decedat și este locul unde cei apropiați se pot reculege, astfel că nu poate fi apreciat ca o cheltuială voluptorie, ci o pagubă, care implică repararea ei.
Pe cale de consecință, va fi obligat inculpatul B. A. C. la plata sumei de 26.900 lei daune materiale în favoarea părții civile T. A. L.
Nu vor fi acceptate însă de către instanța de recurs, cheltuielile viitoare în sumă de 34.000 lei, reprezentând contravaloarea parastaselor ce vor fi organizate anual până la împlinirea a 7 ani de la decesul victimei, întrucât atunci când paguba este doar posibil să se producă, dar nu se pot stabili întinderea și nici certitudinea sa, suntem în prezența unei daune eventuale, care nu va putea antrena repararea sa.
A. despăgubiri constând în organizarea unor comerări ulterioare ale victimei, vor putea fi solicitate de către aparținători, pe calea unei acțiuni civile separate, în momentul în care prejudiciul suportat de aceștia va fi cert și actual.
Concluzia Curții este justificată de împrejurarea că decesul unei persoane implică pentru cei apropiați, care au avut față de ea sentimente de afecțiune, și organizarea unor comemorări ulterioare. M.la creștină impune pomeniri la diferite intervale de timp de la decesul victimei, care sunt efectuate potrivit obiceiului locului și presupun cheltuieli ce sunt suportate de către cei apropiați defunctului, constituind prejudiciu economic.
Membrii familiei defunctului trebuie să țină seama de imperativul moral și mentalitatea religioasă a colectivității din care fac parte, de obiceiurile tradiționale care consacră anumite manifestări ale sentimentului de pietate și impun organizarea acestor comerări pentru respectarea cultului morților. În realizarea acestor norme morale, ele organizează comemorări, care implică anumite cheltuieli. Prejudiciul reprezentat de costurile efectuate pentru organizarea pomenirilor ulterioare, este unul subsecvent și repararea integrală înseamnă acoperirea atât a celui inițial, cât și a celuilalt.
Așa fiind, suma de 34.000 lei reprezentând o daună eventuală, va putea fi recuperată de către aparținători, pe calea unei acțiuni civile separate, în momentul în care ea va deveni certă.
În privința obligării inculpatului la plata creditului de 51.000 euro, contractat de către victimă Z. Alin, Curtea reține că din moment ce între obligația de restituire a împrumutului din partea victimei și infracțiunea comisă de inculpat, nu există raport de cauzalitate, în mod judicios nu va fi admisă acțiunea civilă a aparținătorilor, în legătură cu diferența rămasă nerambursată din datorie.
Așadar, se vor respinge celelalte pretenții civile ale aparținătorilor.
Cheltuielile judiciare în recursul P.ui și a părților civile vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Fondată este și critica vizând greșita obligare a inculpatului B. A.
C. la plata sumei de doar 60.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părților civile Z. O. și M., câtă vreme potrivit constituirii de parte civilă a acestora, atașată dosarului, rezultă fără dubiu că au cerut din partea recurentului B., achitarea sumei de câte 150.000 euro pentru fiecare, iar instanța de fond a admis în parte solicitările lor. Mai mult, este evidentă eroarea materială strecurată în hotărârea instanței de fond, câtă vreme judecătorul a acordat unei singure părți civile suma de
50.000 euro (lui T. A. L.), este clar și fără echivoc că suma de 60.000 euro stabilită în favoarea părților civile Z., se referă la câte 60.000 euro pentru fiecare dintre aceștia, sens în care va fi admis recursul părților civile.
În baza art.14, 346 C.proc.pen., rap.la art.998 C., va obliga inculpatul la plata sumei de câte 60.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale către părțile civile Z. M. și Z. O.
Criticile formulate de părțile civile vizând greșita aplicare a art.3201
C.proc.pen., în favoarea inculpatului sunt fondate, pentru motivele expuse în considerentele deciziei, când au fost analizate obiecțiunile procurorilor, astfel că nu vor mai fi reiterate.
În mod judicios a fost reținută de către judecătorie culpa concurentă a inculpatului în cuantum de 60% și a victimei de 40% la producerea accidentului, raționament la care magistratul fondului a ajuns în urma examinării concluziilor probelor științifice și a celor testimoniale și care va fi însușit și de către C.
Astfel, din raportul de expertiză criminalistică nr. 148/29 septembrie 2011 întocmit de L. I. de E. C. C. rezultă fără dubiu că
„accidentul s-a produs atât din cauza neacordării priorității de trecere, cu ocazia manevrei de viraj spre stânga, de către inculpat, cât și din cauza deplasării motocicletei, condusă de către victimă, cu o viteză superioară, celei maxime admise, pe acel segment de drum";.
Raportat la procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului și a victimei la producerea accidentului, Curtea îl va obliga pe inculpat să achite părților civile, suma de 12.300 lei cheltuieli judiciare la urmărire penală, fond și recurs.
Pentru motivele ce preced se va admite ca fondat recursul părților civile T. A. L., Z. M. și Z. O., în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., împotriva aceleiași sentințe, pe care o va casa în latura penală și civilă după cum a fost învederat în considerentele deciziei.
Cu privire la recursul inculpatului B. A. C.
Inculpatul personal în ședința publică din 29 noiembrie 2012, a învederat că-și retrage recursul precum și cererea vizând prelungirea dreptului de circulație, astfel că instanța de recurs în baza art.3854 rap.la art.369 C.proc.pen., va lua act de poziția inculpatului.
Cu privire la recursul asigurătorului O.
Prin art.48 din L. 1. modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R. și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; A. prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din L. 1. modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin L. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „. de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. 1. modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Din actele depuse la dosar, rezultă că, instanța de fond a stabilit în echitate, sumele de câte 60.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile Z. O. și M. și 50.000 euro pentru partea civilă T. A. L.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
Așa fiind, Curtea apreciază că soluționarea laturii civile de către prima instanță a fost judicioasă, urmând a fi menținută, neimpunându- se reducerea cuantumului daunelor morale.
Așadar, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul și asigurătorul vor achita statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU A. M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
I.Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și părțile civile T. A. L., Z. M. și Z. O. împotriva sentinței penale nr. 884/13 iulie 2012 a J.i C.-N. pe care o casează în latura penală și civilă și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art.74 lit. a și 76 din
C., condamnă pe inculpatul B. A. C., fiul lui A. si R., născut la data de
22 ianuarie 1985 în C.-N., jud. C., cetățean român, CNP 1., domiciliat în
C.-N., str. C. M., nr. 95, ap. 3, jud C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 și 82 din C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza 359 din C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Face aplicarea art. 71,64 lit. a teza a II-a C.p.
În baza art. 71 al. 5 din C. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 3201 C.p.p.
II.Obligă inculpatul la plata sumei de câte 60.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale către părțile civile Z. M. și Z. O.
Obligă inculpatul la plata sumei de 26.900 lei daune materiale în favoarea părții civile T. A. L.
Respinge celelalte pretenții civile formulate în cauză de părțile civile.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recursul P.ui și a părților civile rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul să achite părților civile suma de 12.300 lei cheltuieli judiciare la urmărire penală , fond și recurs.
III. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 884/13 iulie 2012 a J.i C.-N. precum și a cererii de prelungire a dreptului de circulație.
IV. Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SC O.
V. I. G. SA B. - R. C. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul și asigurătorul să achite statului suma de câte
250 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. P. V. G. M. B. | D. S. |
3 ex. - (...) jud.fond.Mihăiță L.
| ← Decizia penală nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1364/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
