Încheierea penală nr. 435/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
Î. PENALĂ NR. 435/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. V.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - DIICOT -. T. C. reprezentat prin P.
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Î. - DIICOT - B. T. B.-N. împotriva încheierii penale nr. 20/CC din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., cauza privind pe inculpatul H. D. A. și având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. D. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Dacia Rubi din Baroul B.-N., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P.ui în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând, să se constate că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului ci menținerea acesteia. Motivele recursului sunt expuse pe larg în memoriul depus la dosar, însă în esență, susține că raportat la gravitatea infracțiunilor, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei și personale, o măsură mai puțin restrictivă de libertate decât măsura arestării în acest moment nu este justificată. Apreciază că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, astfel că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului H. D. A. în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a
C.pr.pen., solicită respingerea recursului cu consecința menținerii încheierii atacate. Susține că în cauză în ceea ce-l privește pe inculpat, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Prin admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive apreciază că în continuare sunt realizate scopul procesului penal și buna desfășurare a acestuia, neexistând nici un pericol al inculpatului de sustragere de la urmărire sau judecată. Pentru a analiza în concret îndeplinirea condițiilor, reamintește că în ceea ce-l privește pe inculpat acesta a fost arestat la data de 17 decembrie. La acea dată temeiurile care au fost avute la luarea acestei măsuri au fost cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., însă prin încheierea de arestare s-a reținut și împrejurarea că activitatea infracțională nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, s-a apreciat și că ar exista riscul de sustragere de la urmărirea penală ori de comitere a unor infracțiuni similare. Prin aceeași încheiere a fost arestat și inculpatul B. C., iar motivarea pentru cei doi a fost comună în sensul că temeiurile au fost comune cu singura diferență că față de acest inculpat s-a reținut și un comportament specific în încercarea de a îngreuna cercetările, lucru care nu s-a reținut în cazul inculpatului H. S. a se reține că urmărirea penală a fost terminată, iar prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut încă de acum o lună de zile.
În ceea ce privește celelalte temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării, consideră că acestea nu mai pot subzista. Mai mult, pe parcursul cercetărilor și încă de la prima declarație, inculpatul a fost extrem de sincer și s-a autodenunțat cu privire la consumul de droguri, iar motivele de recurs ale P.ui au în vedere exclusiv gravitatea faptelor. Referitor la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol din punctul de vedere al DIICOT, consideră că reacția fermă a organelor judiciare în raport cu flagelul traficului de droguri nu mai este necesară, apreciind că se exagerează cu privire la aceste aspecte.
S. a se observa că a depus o serie de note probatorii cu referire la toate celelalte criterii prev.de art.136 alin.8 C.pr.pen., criterii în funcție de care instanța de judecată stabilește care este măsura cea mai potrivită privitor la un inculpat anume. În opinia sa din caracterizările depuse rezultă cu certitudine că inculpatul este o persoană foarte apreciată în comunitatea în care trăiește și nu este considerat un pericol concret, deosebit de relevantă fiind caracterizarea primarului din comunitatea în care inculpatul s-a născut și locuiește. Astfel, solicită a se constata că rezultă din notele probatorii că inculpatul beneficiază de o stabilitate profesională, acesta având un loc de muncă și a realizat venituri oneste, precum și că nu are antecedente penale și are anumite probleme medicale. Apreciază că toate aceste criterii sunt favorabile inculpatului și nu fac decât să susțină temeinicia și legalitatea încheierii recurate, mai ales că intrarea în sfera infracțională a fost absolut întâmplătoare.
Inculpatul H. D. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
După terminarea dezbaterilor se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului H. D. A., av. S. A. S., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.20 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) în temeiul disp.art. 139 al. 1 Cod procedură penală a fost admisă cererea formulată de petentul inculpat H. D. A., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul de urmărire penală nr.
16 D/P/2011 al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate ca fiind întemeiată și în consecință:
- s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu (Ș. M., jud. B. N.) pe o durată de 30 de zile începând cu data de 7 martie 2012 și până la 5 aprilie 2012 inclusiv.
În temeiul disp.art. 145 alin. 1 indice 1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a impus inculpatului următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, în fața instanței de judecată, ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu intre în legătură cu inculpatul B. C. D., învinuiții și martorii din prezenta cauză.
În conformitate cu disp.art. 145 alin. 2 ind. 2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se poate lua față de el măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prev. de art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Î. penală
110/CC din 17 decembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal (...), s-a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile, începând cu data de
18 decembrie 2011 și până la 15 ianuarie 2012, a inculpaților: B. C. D., pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și H. D. A., pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a) Cod penal a infracțiunilor de introducere în țară de droguri de risc prev de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal și trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
Instanța a reținut că la dosarul nr. 16 D/P/2011 al DIICOT - B. T. B. N. există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Astfel, referitor la inculpatul H. D. A., sub aspectul comiterii faptelor
și vinovăției acestuia, s-au reținut ca fiind relevante îndeosebi următoarele probe: declarația învinuitului L. P. I., dată în dosarul penal nr. 93
D/P/2011, în data de (...) ( f. 242 - 243 ); declarația învinuitului P. F. ( f.
79-80 și 82-84 vol. II ); declarația martorului Z. R. I. ( f. 154- 155 vol. II ); declarația inculpatului B. C. D. procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice aflate în cele două dosare, toate acestea coroborându-se cu declarațiile inculpatului H. D. A., de recunoaștere a faptelor în materialitatea lor ( f. 73-75 vol. II ), date la procuror, la care se adaugă cea dată în fața instanței.
Totodată, s-a mai reținut că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. C. D. a comis infracțiunea de tentativă la infracțiunea de scoatere din țară de droguri de risc fără drept, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, respectiv: procesul-verbal întocmit de P. O. B. ( f. 88-91 ), însoțit de procesele - verbale de control al autovehiculului, de control corporal asupra inculpatului ( f. 93-94 ), planșele fotografice cuprinzând aspectele constatate și bunurile ridicate cu ocazia depistării în trafic de P. B. ( f. 98-
100 ), cuprinzând fotografia cântarului electronic de precizie, cu inscripția
ITEMNa TW 250; raportul de constatare tehnico - științifică nr. 3. din (...) întocmit de D. - B. C.-N. - L. de A. și P. al D. ( f. 105 - 107 ), declarația olografică a inculpatului B. C. D., dată organelor de poliție din B. (f. 110-
111 ), declarațiile martorilor D. R. D. ( f. 112- 113 ), Danci C. V. ( f. 114-
115), Ghib Lidia Brighite ( f. 115 );
Privitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului B. C. D. au fost considerate ca fiind relevante următoarele probe: denunțul făcut de numitul T. G. Dan ( f. 249 vol. I și f. 156 vol. II ); denunțul făcut de T. D. D. ( f .256 vol. I ); declarația învinuitului P. F. ( f. 79-80 și f. 83-84 vol. II ); declarația martorului M. P. ( f. 88-89 vol. II ); declarația inculpatului H. D. A. declarația lui S. S. E. procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, aflate în cele două dosare, probe care se coroborează, în parte, cu declarațiile inculpatului.
S-a mai reținut, de asemenea, că administrarea probațiunii în acest dosar a fost îngreunată de către inculpatul B. C. D., care a folosit numeroase telefoane și cartele SIM, evident cu scopul de a se sustrage de la cercetările penale, iar potrivit declarației acestui inculpat, după depistarea lui la 16 martie 2011 de către organele de poliție B. - ocazie cu care i s-au ridicat drogurile cumpărate anterior de la inculpatul H. D. A. - acesta a părăsit țara o perioadă lungă de timp, potrivit susținerilor sale, în intervalul aprilie - noiembrie 2011 (f. 96-98 vol. II ).
Raportat la probele existente în dosar, instanța a apreciat că este nesinceră afirmația inculpatului B. C. D., dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, în sensul că intenționa să se deplaseze doar până la C. - și nu la V. - pentru a vinde drogurile, din moment ce a recunoscut această împrejurare în fața organelor de poliție B. ( care au consemnat-o în procesul - verbal f. 88 ), a dat o declarație în acest sens, în aceeași împrejurare, concubina inculpatului ( f. 115 ), a fost ridicat un cântar electronic de mare precizie (f.100), care nu i-ar fi fost necesar pentru consumul propriu.
În fine, s-a mai reținut că împrejurarea că inculpatul intenționa să plece la V. cu drogurile cumpărate de la inculpatul H. D. A. rezultă de altfel și din declarația olografă dată de acesta la (...) la organele de poliție B., din faptul că se deplasa la G. din C.-N. cu bagaje de voiaj voluminoase, dar și modul în care au fost ascunse drogurile.
Totodată, instanța a apreciat că în privința inculpaților sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare ( între 3 și 15 ani și interzicerea unor drepturi și de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi ), iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică a fost dedus din aceea că faptele de natura celor de care sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave, cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală, și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare în ultimul timp și chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul LETELLIER vs FRANȚA că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității, în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că măsura arestării preventive este justificată, între altele, și de împrejurarea că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte clar și fără dubii implicarea inculpaților și a altor persoane, existând riscul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze administrarea probelor ori să reia comiterea unor infracțiuni similare, relevant, sub acest aspect considerându-se faptul că inculpatul B. C. D. a plecat în străinătate imediat după depistarea lui de către P. B. (care i-a și ridicat drogurile ), și că în acest interval de timp a folosit un număr mare de telefoane și cartele SIM, reușind să îngreuneze cercetările penale, aspect sub care există numeroase dovezi la dosar.
Instanța a apreciat că interesul public de a se afla adevărul în cauză
și de a se desfășura în bune condiții procesul penal are prioritate față de interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate ( în acest sens cauza LABILA c/a statului din (...), în cadrul căreia instanța europeană a analizat aspectul oportunității detenției preventive ).
Î. penală prin care s-a luat măsura arestării preventive a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursurilor inculpaților, pronunțată prin Î. penală nr. 2089/R din 22 decembrie 2012 a Curții de A. C., ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită prin Î. penală nr. 4/CC/(...) a T.ui B.-N., și apoi prin Î. penală nr.13/CC/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a reținut că potrivit art. 155 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de procuror, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fiind în continuare întrunite cerințele de art. 143 Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, acestea fiind menționate de către instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive, și sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezidă în natura și gravitatea faptelor comise care, așa cum a reținut instanța care a dispus luarea măsurii preventive, sunt deosebit de grave, cauzează o reală tulburare socială în comunitatea locală și justifică o intervenție promptă din partea organelor judiciare, în contextul în care infracțiunile de crimă organizată au luat amploare.
S-a mai reținut că activitatea infracțională care face obiectul dosarului nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte clar și fără dubii implicarea inculpaților și a altor persoane, existând riscul ca inculpații să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze administrarea probelor ori să reia comiterea unor infracțiuni similare ( aspecte reținute deja prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat și prelungit măsura arestării preventive), din perspectiva celor reținute apreciindu-se că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara ) ar impieta asupra actului de justiție.
Prelungirea măsurii arestării preventive a fost considerată ca fiind justificată prin faptul că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, în cauză fiind necesară efectuarea mai multor acte de urmărire penală precum: audierea în calitate de învinuiți a numitului C. R. L., a numiților L. O. S. și L. V. S. depunerea raportului de constatare medico-legală dispus în cazul numitei M. D. A. și reaudierea acesteia; identificarea și audierea altor persoane aflate în legături infracționale cu inculpații; efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică privind arma predată de inculpatului H. D. A. reaudierea inculpatului B. C. D. referitor la alte acte materiale ale infracțiunii continuate de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, precum și reaudierea inculpatului H. D. A. pentru clarificarea unor aspecte; întocmirea actului de sesizare al instanței.
Instanța a reținut că atâta vreme cât temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, iar cercetările penale sunt în desfășurare - probele ce vor fi administrate în cauză putând releva aspecte noi ale activității infracționale a ambilor inculpați - apărările formulate de aceștia, în sensul că în cazul inculpatului B. C. D. probele pentru infracțiunea de trafic de droguri sunt reprezentate de doar două denunțuri, și că în privința inculpatului H. D. A. se va proceda doar la expertizarea armei găsite, sunt neîntemeiate, propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de procuror fiind justificată și necesară, în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
Este de menționat că Î. penală nr.13/(...) a T.ui B.-N., prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a petentului-inculpat H. D. A. a rămas definitivă prin nerecurare, în cauză constatându-se că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Analizând cererea formulată de petentul H. D. A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 16D/P/2011, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
S-a constatat că din probele existente la dosar până la acest moment rezultă existența indiciilor temeinice cu privire la faptul că inculpatul este autorul faptelor pentru care el este cercetat, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 de zile, astfel cum s-a arătat anterior, la 17 decembrie 2011, ulterior această măsură fiind prelungită consecutiv până la 15 martie 2012 inclusiv.
Până în prezent inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor pentru care este cercetat, colaborând cu organele de cercetare penală, cu privire la unele fapte autodenunțându-se. Cercetările penale au fost finalizate în ce-l privește pe acesta, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală anterior ultimei cereri de prelungire de arest, . procedurale efectuate ulterior nevizându-l pe acesta.
Pe de altă parte, se reține și că inculpatul H. D. A. este un element tânăr, nu are antecedente penale, este cunoscut în societate ca fiind o persoană care nu a creat probleme comportamentale, a fost și este apreciat în comunitatea locală, și-a câștigat existența în mod onest, prin muncă, perioada în care inculpatul a rămas în sfera infracțională este relativ scurtă, de 3 luni de zile, astfel că pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate este în prezent unul scăzut, estompat, existând garanții ca ( dată fiind atitudinea sa ireproșabilă, pe parcursul urmăririi penale) odată lăsat în libertate, conduita inculpatului să fie cea corectă.
Mai mult, prin înlocuirea măsurii privative de libertate cu o măsură preventivă mai puțin severă, restrictivă de libertate, inculpatul ar putea fi supravegheat și monitorizat conform obligațiilor ce i se vor impune(prev. de art. 145 Cod procedură penală).
T. a avut în vedere, în aprecierea temeiniciei cererii, jurisprudența CEDO care în repetate rânduri s-a pronunțat cu privire la caracterul excepțional al măsurii arestului preventiv.
Potrivit practicii instanței europene, astfel cum s-a statuat și în hotărârea Calmanovici contra României, există trei motive fundamentale care justifică detenția provizorie a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni : pericolul împiedicării unei bune administrări a justiției, pericolul comiterii unor noi infracțiuni sau cel de tulburare a liniștii publice.
S-a apreciat că în ce-l privește pe inculpatul petent nici unul dintre aceste motive nu este incident, urmărirea penală putându-se desfășura în bune condiții și fără privarea sa de libertate, pentru buna administrare a justiției fiind îndestulătoare instituirea măsurii restrictive a obligării de a nu părăsi localitatea.. privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta în prezent lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, se pornește și de la pericolul social al infracțiunii de a cărui comitere este bănuit inculpatul, dar este imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune și privarea de libertate a acestuia, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Detenția preventivă are un caracter excepțional și ea trebuie apreciată de la caz de caz sub aspectul oportunității, care trebuie legată de existența unui interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii judecării în stare de libertate( în acest sens s-a pronunțat și cauza Labita c.
Italiei, soluționată la 6 aprilie 2005). Detenția rămâne legitimă dacă ordinea publică este efectiv amenințată și ea nu poate anticipa o pedeapsă privativă de libertate(cauza Letellier c. Franței).
Astfel cum a statuat Curtea Europeană în cauza Wemhoff c. Germaniei riscul ca acuzatul să se sustragă anchetei nu poate fi apreciat doar raportat la gravitatea pedepsei pe care acuzatul ar putea să o primească, ci și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, circumstanțe care, în cauza de față pledează pentru existența unui risc minim în acest sens, fiind relevante circumstanțele legate de lipsa antecedentelor penale, buna comportare anterioară a inculpatului, vârsta sa, legăturile familiale, referințele pozitive de care acesta se bucură.
Analizând cauza și prin prisma statuărilor instanței europene referitoare la obligativitatea instanțelor naționale de a analiza necesitatea adoptării celei mai grave măsuri preventive prin raportare la celelalte măsuri preventive stabilite de lege, se apreciază că scopul măsurilor preventive, astfel cum este precizat de disp. art. 136 Cod procedură penală, poate fi atins și prin luarea față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi decât cea a arestării preventive, la acest moment.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a arestării față de petentul inculpat H. D. A., s-a admis cererea formulată de acesta, în temeiul disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Ș. - M., județul B.-N., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 7 martie 2012 și până la data de 5 aprilie 2012 inclusiv.
În temeiul disp. art. 145 alin. 1 indice 1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a impus inculpatului următoarele obligații : a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, în fața instanței de judecată, ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu intre în legătură cu inculpatul B. C. D., învinuiții și martorii din prezenta cauză.
În conformitate cu disp. art. 145 alin. 2 indice 2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se poate lua față de el măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În fine, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prev. de art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal DIICOT-B. T. B.-N., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, DIICOT- B. T. B.-N. a învederat faptul că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în continuare, fiind de altfel menținute de către T. B.-N. prin încheierea prin care a fost admisă cererea de prelungire a acestei măsuri preventive formulate în cauză de către procuror. Mai mult, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere impactul social negativ pe care l-ar putea avea asupra comunității cercetarea în stare de libertate inculpatul care este bănuit de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, a activității infracționale bogate a acestuia.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Verificând probele administrate până în prezent, curtea constată existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Este de necontestat faptul că infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetat inculpatul și anume două infracțiuni de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și art.3 din aceiași lege, ambele cu aplicare art.41 alin.2 C.p. sunt de o gravitate deosebită, de natură să provoace o stare de insecuritate în rândul comunității din care provine inculpatul, fiind de altfel unul din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Cu toate acestea, urmând principiile ce stau la baza jurisprudenței CEDO, detaliat prezentate de către instanța de fond, apreciem că, în timp pericolul pentru ordinea publică se estompează, fiind necesară o reanalizare a temeiurilor care au stat la baza luării unei măsuri preventive privative de libertate, având în vedere caracterul excepțional al acesteia.
În speța de față, este important de observat că, inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, se află la prima confruntare cu legea penală, fiind un element tânăr, apreciat în comunitatea locală, ceea ce ne îndreptățește să apreciem că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă fiind suficientă pentru a garanta o conduită corectă a acestuia.
Așa fiind, cobnstatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. vom respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. ( av. S. A. S. ).
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Î. - DIICOT -
B. T. B.-N. împotriva încheierii penale nr. 20/CC din (...) a T.ui B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. ( av. S. A. S. ).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. M. R. A. D. L.
T. G.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 342/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 931/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
