Decizia penală nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)*
DECIZIA PENALĂ NR. 176/A/2012 Ședința publică din 17 octombrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă C. de A. C.
S-au luat spre examinare, în rejudecare, apelurile declarate de inculpatul
B. A. și de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 57 din
30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind pe inculpatul B. A., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosar nr. 491/P/2009 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.
174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 181 alin.
1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelurilor declarate, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.57 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), în baza art.181 alin.(1) Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. A. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de : 3(trei) ani închisoare.
În baza art.81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5(cinci) ani, termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.88 Cod penal, a computat (scade) din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp (...) -
(...).
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, respectiv art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art.174 alin.(1), 175 alin.(1) lit.c Cod penal respectiv violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.(2) Cod penal.
În baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun-roșcată și un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de 1,33 m (corp delict) să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părților civile P. C. și P. M. M., după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că S. C. de U. pentru C. - C. N. și moștenitorii părții vătămate
L. I., nu s-au constituit părți civile în proces.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1176,87 lei despăgubiri civile către S. J. de U. - Z., sumă ce va fi actualizată cu dobânda oficială B.N.R., de la data producerii evenimentului ((...)) până la data plății integrale.
Au fost respinse cererile în despăgubiri civile formulate de S. C. J. de U. - C., S. J. de A. S. și părțile vătămate P. C. și P. M. M.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorar avocațial din oficiu, ce a fost avansat din fondurile M.ui Justiției către Baroul de A. S.
Pentru a pronunța această soluție instanța trecând la soluționarea cauzei pe baza întregului material probator existent la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, a constatat că derularea evenimentelor a fost descrisă în actul de sesizare a instanței exclusiv pe baza declarației dată de partea vătămată P. M. M. (la parchet) și a martorelor L. C. și L. A. (aflate în relații apropiate de rudenie cu părțile vătămate L. I. și care, practic, conviețuiesc împreună în aceeași curte) coroborate cu „.a tehnică"; a căruciorului și completarea la primul raport de constatare medico-legal, iar din prezentarea acestora o simplă nedumerire se naște chiar de la început: cum se face că cele trei femei văzând ce se întâmplă în curte, nu au intervenit pentru al împiedica pe inculpatul B. A., care era într-o stare avansată de ebrietate, să-l agreseze pe L. I., tatăl uneia dintre ele, sau, cel puțin pentru a lua căruciorul din apropierea căruței, unde s-ar fi aflat copilul alteia, preferând să aștepte deznodământul acestei agresiuni (!?), ba mai mult, au fugit și „s-au ascuns în casă"; împreună cu ceilalți copii, nevăzând ce se întâmplă în curte, pe motiv că s-au speriat foarte tare de inculpat. A. tip de comportament în cazul de față este destul de curios și atipic, fiind binecunoscut sprijinul pe care membrii comunității de rromi înțeleg să și-l acorde în astfel de situații critice,
Dacă însă analizăm în amănunt toate declarațiile date de cele trei femei, pe parcursul procesului și apoi le coroborăm cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, constatăm că există serioase îndoieli în ce privește producerea leziunilor corporale asupra copilului P. N. D., de către inculpatul B. A., în modalitatea descrisă în actul de sesizare și foarte multe aspecte neclare în derularea evenimentelor.
Așa cum se va arăta în continuare, declarația inculpatului B. A. nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. M. M., care sunt contradictorii și se coroborează doar parțial cu declarațiile martorelor L. C. și L. A., ale căror declarații sunt însă contrazise de declarația părții vătămate L. I. De asemenea, declarațiile părții vătămate P. C., zis „Bebeluș";, ale martorului V. T. și ale martorului L. D. zis „Ion";, care susțin că în ziua de (...) după orele 16, nu s-au aflat acasă, trebuie privite cu multă rezervă, având în vedere că nu se poate stabili cu exactitate momentul și împrejurările când a fost agresat copilul P. N. D., la imobilul din str.C. nr.1, unde toate aceste persoane, aflate în relații de rudenie conviețuiesc și unde, se pare că au avut loc și alte evenimente în după amiaza zilei de (...), după cum rezultă din declarațiile celorlalți martori audiați în cursul procesului penal.
În prima declarație dată la poliție, la data de (...). inculpatul B. A. arată că era în stare avansată de ebrietate și recunoaște că în jurul orelor 21,30 a avut o altercație cu partea vătămată L. Ion la domiciliul acestuia și la lovit cu pumnul , acesta a încercat să riposteze cu o bâtă pe care inculpatul i-a luat-o și la lovit cu aceasta peste braț. Afară era întuneric, nu era lumină pe stradă, nici la locuința părților vătămate, nu a observat dacă lângă căruță (ștraf) se afla un cărucior pentru copii. Este posibil ca în timpul altercației să fi căzut peste copil. Nu s-a aflat nimeni în jur doar câteva persoane de sex feminin , de etnie rromă, care se aflau la domiciliul lui L. I. D. ce l-a lovit pe L. Ion, au început să strige L. C. și L. A., a dat să plece, după care s-a întors continuând să îl lovească cu pumnii pe L. I., insă inculpatul nu reține dacă pe parcursul derulării evenimentelor a văzut-o sau nu pe P. M.(f.29-32 ds.up.); această declarație a fost menținută de inculpat la parchet, relatând în esență aceleași aspecte (f.34-37 u.p), precum și în fața instanței de judecată (f.60).
În aceeași zi, partea vătămată P. M. M., a declarat la poliție următoarele:
„Locuiesc pe str.C. nr.1, într-o colibă iar imobilul respectiv nu este împrejmuit cu gard și nu se delimitează în vreun fel de celelalte case din zonă. Cu L. Ion nu ne înțelegem prea bine, fapt pentru care în timpul nopții acesta doarme afară în căruță (ștraf). Mi-am lăsat copilul minor, în vârstă de 10 luni într-un cărucior, lângă prispa casei în timp ce eu m-am dus să dau mâncare la porci. C. m-am reântors, l-am văzut pe vecinul nostru B. A. zis "G. având o bâtă în mână, cu care lovea alternativ atât în ștraf cât și în căruciorul unde se afla copilul. Am fugit înspre el și am început să țip la acesta să nu mai dea în cărucior că înăuntru se află copilul. A.a m-a înjurat și a continuat să dea cu bâta în L. Ion care se afla în ștraf. La un moment dat am reușit să iau copilul din cărucior însă am observat că nu plânge fapt pentru care am intrat repede cu acesta în casă unde aveam lumină de la o lampă și m-am uitat la copil, văzând că acesta doar dă din mâini și din picioare. Am început să strig "mi-ai omorât copilul"; și am ieșit afară din casă ocazie cu care B. a încercat să mă lovească cu acea bâtă în timp ce aveam copilul în brațe. Am reușit să-i prind bâta cu o mână și i-am aruncat-o astfel încât acesta nu a reușit să mă lovească. D. aceasta am plecat fugind cu copilul în brațe să anunț pe cineva despre cele întâmplate și am auzit pe L. Ion care striga în continuare";stai nu mai da Bebeluș";. Fac precizarea că soțului meu i se spune Bebeluș dar acesta nu era acasă la momentul respectiv. Mi-am dat seama că B. A. îl lovește în continuare pe L. I. În timpul agresiunii ceilalți copii au fugit și s-au ascuns iar când L. I. a început să strige, au ieșit din casă L. Crâșmuța și L. A. care au văzut și ele ce s-a întâmplat. Astfel acestea au văzut când mi-am luat copilul din cărucior dar în acest moment copilul era deja lovit, nu mai plângea, doar dădea din mâini. D. acest moment B. A. nu l-a mai lovit pe copil întrucât așa cum am mai declarat am reușit să-i prind bâta și am aruncat-o. În timp ce mergeam spre ceilalți vecini români mi-a ieșit în cale L. Crâșmuța împreună cu care ne-am deplasat la o firmă din apropiere unde erau trei persoane pe care îi cunosc doar după nume respectiv: N., V. și soțul acesteia, V.. A.ora le-am spus ce s-a întâmplat respectiv că B. A. a venit l-a noi în curte și ne-a lovit iar N. a dat telefon după salvare"; (f.95-97 u.p). În schimb la S. de U.- Z., partea vătămată P. M. M. a declarat ca posibil agresor ";un vecin";, urmând a se identifica agresorul de către P. orașului J., în urma cercetărilor (f.179 u.p.) De asemenea, în raport de constatare medico-legală la „. faptelor"; se arată că în FO 39224 se găsește și Fișa UPU 10520 din (...), cu motiv de prezentare: „. comatoasă post agresiune";, la anamneză fiind consemnat faptul că a fost agresat la domiciliu, lovit cu pumnii și picioarele la mamă în brațe.(f.137 u.p).
Această declarație din care rezultă că P. M. M. a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și proteja și apăra copilul de agresiunea inculpatului, pare a fi cea mai verosimilă, descriind o stare de spirit normală și firească din partea unei mame, numai că ea nu se coroborează cu declarația inculpatului, (care recunoaște fără rezerve că la agresat pe partea vătămată L. I., chiar în mod repetat și că este posibil în starea în care se afla să fi căzut peste copil, fapte pasibile de răspundere penală însă totuși nu reține faptul aparent banal, să o fi văzut pe partea vătămată prin apropiere, deși își amintește de prezența celor două martore) și nici cu declarațiile date la poliție de martorele L. C. și L. A., cu o zi înainte.
În schimb, declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor oculari L. C. și L. A., date la poliție în data de (...), adică imediat după producerea evenimentelor, și cu atât mai credibile, prin care au arătat că l-au văzut pe inculpat agresând pe partea vătămată L. I., P. M. nu a ieșit din casă, în timp ce A. se afla în curte ci doar L. C. pentru o scurtă perioadă de timp după care a intrat din nou în casă și nu l-au văzut pe inculpat să fi lovit copilul iar după plecarea inculpatului au ieșit afară, l-au luat pe L. Ion din ștraf, timp în care P. M. se afla înăuntrul locuinței iar căruciorul cu copilul se afla lângă ștraf și nu era răsturnat.
Mai arată martorele că l-au transportat pe L. Ion în casă , acesta a ieșit afară
„am ieșit și noi să vedem unde este, timp în care în curte se afla M. cu copilul în brațe, spunând că este bolnav, că l-a lovit B. A. când se afla în cărucior";.
Fiind cercetate din nou la poliție, în data de (...), martorele L. C. și L. A. și-au menținut în esență primele declarații, făcând însă și alte precizări. Astfel, L. C. susține că a ieșit în curte și a observat în seara zilei de (...) în jurul orelor 21,30, afară fiind întuneric, pe partea vătămată P. M. că pune într-un cărucior de copii aflat în curte, în fața casei, pe fiul său în vârstă de două luni. C. a auzit scandal în curte martora L. C. a ieșit afară împreună cu martora L. A., l-a văzut pe inculpat care îl lovea pe L. Ion iar pe M., care nu avea nimic în mâini, a văzut-o că a intrat în casă, a închis ușa după ea și ținea cu o mână de rama ușii care nu are geam. A strigat la inculpat să îl lase în pace pe Ion, inculpatul s-a repezit la ea după care a intrat în casă împreună cu L. A. și copii ( în număr de șase-n.n.) care s-au ascuns, ea rămânând lângă ușă pentru a vedea ce se întâmplă în curte. L-a văzut pe inculpat continuând să îl lovească cu bâta pe tatăl său, acesta s-a îndreptat spre drum, după care a revenit și a continuat agresiunea, după care și ea s-a ascuns, ne mai văzând ce se întâmplă în curte. D. ce s-a ascuns, a auzit un plânset de copil în curte dar când s-a uitat pe geam a văzut că G. se afla în stradă mergând spre casă. Atunci a ieșit afară din casă, s-a dus la ștraf, la luat pe tatăl său și l-a dus în casă. Tatăl său a zis că vrea să meargă până la toaletă și a ieșit din casă. A plecat cu A. să îl caute moment în care a văzut-o pe M. în curte cu bebelușul în brațe, plângând și îndreptându-se spre casa lor. Mergând împreună să dea telefon după salvare, întrebată fiind, M. i-a spus că copilul s-a aflat în căruciorul de copii, în spatele căruței. În plus, L. A. arată că de la locuința sa nu avea posibilitatea să vadă dacă în căruciorul pentru copii se afla sau nu, P. N..(f.74-77 u.p). A.e declarații au fost menținute și redate aproximativ cu același conținut, atât la parchet (f.121-125) cât și în instanță(f.61;62).
Evident, nici aceste declarații nu se coroborează cu prima declarație dată de partea vătămată P. M., la poliție, aceasta arătând, printre altele că a fost văzută de martore când a luat copilul din cărucior în timp ce una din martore susține dimpotrivă, că a văzut-o doar când l-a pus în cărucior, că martorele au văzut momentul agresării copilului în timp acestea susțin că nu au văzut în cea mai mare parte din timp ce se întâmplă în curte, deoarece s-au ascuns în casă, împreună cu cei șase copii.
Important de observat din toate aceste declarații este însă faptul că cele două martore nu confirmă confruntarea dintre inculpat și partea vătămată P. M., dimpotrivă arată că aceasta a stat tot timpul în casă, nu au văzut lovirea căruciorului sau a copilului de către inculpat și curios, nu i-au dat nici o atenție copilului și nici nu au văzut ca mama acestuia să intervină după plecarea inculpatului, deși ele susțin că s-au ocupat de partea vătămată L. I., căruia i-au acordat îngrijiri ducându-l în casă, și doar apoi au văzut-o pe aceasta cu bebelușul în brațe, spunând că este bolnav, că l-a lovit inculpatul, și pe drum, întrebată fiind, i-a spus martorei L. C. că, copilul s-a aflat în cărucior, în spatele căruței. Rezultă așadar din aceste declarații că martorele L. C. și L. A., care s-au primele la căruță, nu au constatat personal cu acea ocazie, dacă în cărucior se afla sau nu copilul P. N. D..
Fiind apoi audiată la parchet, în data de (...), partea vătămată P. M. M., își schimbă total prima declarație dată la poliție, declarând următoarele: „Am dat la porci și când am venit m-am uitat la fiul meu care era în cărucior. D. aceea am intrat în casă pentru a face așternuturile și după aproximativ cinci minute am auzit în curte o bufnitură puternică după care l-am auzit pe L. Ion strigând pe țigănește ";. că mor";. Atunci eu am ieșit afară și l-am văzut pe vecinul nostru G. care se afla în spatele căruței, între aceasta și căruciorul pentru copii, care ținea o bâtă cu amândouă mâinile deasupra umărului, Eu am strigat";G. să nu dai în căruț că mi acolo copilul"; însă el m-a înjurat și s-a îndreptat către mine. Atunci eu am intrat în casă și am tras ușa după mine, ne mai văzând ce se întâmplă în curte. Am auzit-o pe L. C. care striga către G. să îl lase în pace pe L. I. că îl omoară și l-am văzut pe ușa care nu are geam pe G. că se îndreaptă spre casa lui C. apoi am văzut că G. s-a întors din nou la ștraf lovindu-l pe L. I. La un moment dat G. a plecat până la intrarea în curte unde a stat puțin și s-a întors din nou la căruță unde era L. I. și a continuat să îl lovească. Apoi am văzut că G. a ieșit din curte și s-a îndreptat spre casa lui. Atunci când a ieșit în drum nu am văzut ca G. să aibă bâta în mână și nici nu știu ce a făcut cu ea. D. ce a plecat G. eu am ieșit din casă și m-am dus la căruciorul pentru copii unde am văzut că fiul meu era alb la față și avea spasme. Atunci l-am luat în brațe și am început să strig pe C. și pe A. să mă ajute că moare copilul"; declarație care, de această dată, se coroborează până la un punct, cu declarațiile celor două martore, L. C. și L. A., care însă nu fac nici o referire la situația copilului și comportamentul părții vătămate P. M. M., imediat după plecarea inculpatului, referindu-se doar la partea vătămată L. I., de parcă între cele două secvențe relatate, nu ar exista nici o legătură.
Și mai surprinzătoare este însă declarația dată partea vătămată L. I. care, audiat fiind de procuror la data de (...), arată că „la un moment dat am simțit că sunt lovit cu un lemn și am început să strig; am fost lovit de mai multe ori la ambele mâini și in zona spatelui. Afară era întuneric și nu am reușit să văd exact cine m-a lovit însă aud că a fost vecinul meu G. care este o persoană violentă. Persoana care m-a lovit nu mi-a spus nimic și nici nu am vorbit deloc cu aceasta (!?). Nu mai țin minte dacă vreuna dintre femei a ieșit în curte și a strigat. Știu că la un moment dat am coborât din căruță prin partea din față a acesteia și am fugit direct în față înspre pădure, apoi am plecat peste grădini înspre poliția din J. Nu știu dacă lângă căruța în care dormeam se afla un cărucior pentru copii sau nu deoarece eu m-am culcat mai devreme";(f.105; 106 u.p.), confuzia în derularea evenimentelor fiind astfel totală. Din păcate acesta nu a mai putut fi audiat în fața instanței, decedând în timpul procesului, însă trebuie remarcat că această declarație contrazice în totalitate declarațiile martorelor L. C. și L. A., care susțin că l-au ajutat să coboare din căruță, l-au dus în casă, i-au acordat îngrijiri după care acesta a ieșit afară și a dispărut, după care ele s-au ocupat în continuare de copilul P. N. D., ajutând-o pe partea vătămată P. M. M., mama sa, să dea telefon după ambulanță.
Desigur, nici declarația părții vătămate L. I. nu se bucură de mai multă credibilitate, fiind greu dacă nu imposibil de acceptat că între acesta și inculpat nu a avut loc nici o discuție, având în vedere tocmai motivul pentru care a fost agresat de inculpat ";de a-i cere socoteală"; și că nu și-a dat seama cine il agresează, deși inculpatul, la un moment dat s-a întors din drum, continuând agresiunea cu pumnii, după ce în prima fază chiar partea vătămată a folosit bâta pe care o avea în căruță, încercând să se apere, conform susținerilor inculpatului. C. presupunând că partea vătămată, care era o persoană în vârstă, dormea și nu și-a dat seama din primul moment despre ce este vorba, nu avea cum să nu-și dea seama ulterior cine este agresorul, dacă cele două martore au fost sau nu prin preajmă, dacă au început să strige și dacă în acest timp respectiv după încetarea agresiunii, se găsea sau nu căruciorul, cu sau fără copil, în apropierea căruței, dacă mama copilului, partea vătămată a luat copilul din cărucior iar cele două martore iau acordat sau nu vreun ajutor. În sfârșit, este la fel de greu de acceptat că după încetarea agresiunii, L. I. a plecat direct la poliție, fără a avea nici o discuție cu celelalte trei femei, M., C. și A. despre cele întâmplate și care la nevoie puteau fi folosite ca martor, fiecare din ele susținând că s-au deplasat la fața locului imediat după plecare inculpatului, totuși fără să se întâlnească (?!).
Toate aceste inadvertențe și contraziceri din declarațiile părților vătămate P.
M. M. și L. I., respectiv a martorelor L. C. și L. A., (declarații pe care și le-au menținut pe tot parcursul procesului), converg spre ideea că aceste persoane care s-au aflat la fața locului, nu doresc clarificarea împrejurărilor în care a fost traumatizat copilul P. N. D., în după amiaza zilei de (...), ba mai mult, lasă impresia că se urmărește inducerea în eroare a organelor judiciare, profitând de faptul că inculpatul B. A., a recunoscut chiar de la început că a agresat pe partea vătămată L. I., acceptând și posibilitatea că ar fi putut să lezeze accidental pe copil, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla în acel moment.
Împrejurarea că inculpatul recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată L. I. cu o bâtă și cu pumnii, pe întuneric, fiind în stare avansată de ebrietate și că este posibil să fi fost în apropiere și un cărucior cu un copil, respectiv victima P. N. D., pe care însă nu l-a văzut, iar după acest eveniment, mama sa, partea vătămată P. M. M., s-a prezentat cu acesta de urgență la spital, nu este suficientă pentru a se trage concluzia că acest copil a fost agresat sau traumatizat de inculpat cu acea ocazie, în lipsa faptului probator a acțiunii de lovire, deoarece potrivit art.69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai in măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Declarația dată de inculpat, se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. M. M., a martorelor L. C. , L. A. și certificatul medico-legal, doar în ce privește loviturile aplicate părții vătămate L. I. precum și în privința faptului că partea vătămată P. M. M. nu a intervenit în nici un fel în timpul acestei agresiuni, deși căruciorul, în care afirmativ se afla victima P. N. D., se găsea în imediata apropiere a căruței, ceea ce creează un mare semn de întrebare asupra veridicității declarațiilor sale, pe tot parcursul procesului penal.
Prin urmare, singurul mijloc de probă pin care se susține că inculpatul l-ar fi lovit pe copil cu bâta, în împrejurări cu totul neclare este prima declarație dată la poliție, (cu lux de amănunte!!!), de mama copilului, partea vătămată P. M. M., în data de (...), care însă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și care, de altfel, a fost total modificată la parchet și retrasă în instanță, fără a putea se putea oferi nici un fel de explicație în acest sens. În rest, martorele L. C. și L. A. s-au ferit tot timpul să facă o declarație expresă în acest sens, preferând o stare de ambiguitate, susținând că s-au ascuns, fiind total lipsite de credibilitate Mai mult, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale, în fața instanței, partea vătămată P. M. M. a precizat că, inculpatul a avut tot timpul bâta asupra sa și, întrebată fiind, a declarat că în după amiaza zilei de (...) nu au avut loc certuri și discuții la locuința lor și nu au mai trecut alte persoane pe la acolo, în contradicție cu declarațiile date de alți martori în audiați în cauză (f.138).
Or, chiar și în cuprinsul rechizitoriului se reține declarația martorei M. V.
(f.120 u.p) care arata ca „. de desfășurarea evenimentelor , în după amiaza zilei de (...) , fiind in gradina si neavând contact vizual cu locuința parților vătămate a auzit o căruța care a trecut pe lângă aceasta locuința după care s-a auzit gălăgie, bănuind ca a avut loc un scandal intre membrii familiei L.. Apoi după un timp a auzit aceeași căruță trecând pe drum . Declarația acestei martore este confirmata de către martorul B. I. (f.129 u.p) care arata faptul ca in după amiaza zilei de (...) a trecut cu căruța , deplasându-se in oraș pe lângă locuința lui L. I. si din căruța a strigat către acesta sa nu își mai lase animalele nesupravegheate, acesta ripostând verbal. Apoi la întoarcerea din oraș martorul a trecut din nou cu căruța pe lângă locuința părții vătămate";.
A.or declarații de martor nu li s-a dat nici o semnificație juridică în cursul anchetei, însă ele vor fi reținute de instanță, întrucât se coroborează și cu alte probe aflate la dosar.
Astfel, în cursul urmăririi penale martorul C. I. a declarat că „la data de (...) a intrat de serviciu la ora 17, fiind paznic de noapte la Sc. A. C., care se află la o distanță de aprox. 1. de casa lui L. Ion iar în jurul orelor 17,10 la văzut pe inculpat, care era băut, îndreptându-se spre casă iar atunci când a venit la serviciu l-a văzut pe bărbatul lui N. (partea vătămată P. M. M.-n.n) și pe încă un țigan sau doi îndreptându-se spre J. În jurul orelor 20,00, când se învăluia ziua cu noaptea, a auzit dinspre locuința lui L. o gălăgie, de fapt niște vorbe feminine care vorbeau mai tare. Gălăgia nu părea să fie cauzată de un scandal ci era o discuție pe țigănește cum vorbesc ei de obicei. În jurul orelor 21,30 l-a mine a venit N. care ținea un copil în brațe împreună cu o femeia mai șchioapă și mi-au spus să sun la salvare deoarece este bolnav copilul, eu am întrebat ce s-a întîmplat și N. mi-a spus că a venit Ion și a lovit copilul.Țin minte că N. a spus că Ion a lovit-o și pe o fată de a sa și i-a spart capul";(f.118 u.p), declarație menținută în totalitate și în fața instanței (f.109).
De asemenea, martorul H. C. audiat fiind la poliție în data de (...), a declarat că în seara zilei de (...) în jurul orelor 21.30, aflându-se de serviciu la soc. T., de pe strada C., a văzut o ambulanță care s-a îndreptat în apropierea locuințelor de romi de pe stradă, unde a fost așteptată de o femeie cu un copil mic în brațe, care s-a urcat în ambulanță plecând spre orașul J. întrebând două femei de etnie romă care au venit înspre ambulanță ce s-a întâmplat acestea i-au spus că numitul G. respectiv B. A., vecinul lor, a intrat în curte și i-a agresat. C. declarația, la data de (...), același martor a precizat că o femeie, care locuiește împreună cu N., venea pe drum în jos și-a întrebat-o: ce s-a întâmplat?, ea a spus ";a venit și ne-a bătut"; moment în care a întrebat „cine?";, ea a spus ";Ion"; iar atunci când a întrebat din nou „Ion sau G.?"; ea a spus „bolundu de G. precizând că femeia era speriată și nu vorbea foarte coerent datorită spaimei.(f.78;79 u.p.).
În cursul judecății, martora T. M. C., a declarat la rândul său, sub prestare de jurământ, că la data când s-au produs evenimentele dintre inculpat și părțile vătămate, se găsea la locuința părinților săi din orașul J., care sunt vecini atât cu inculpatul cât și cu părțile vătămate iar a doua zi a auzit discutându-se prin vecini că inculpatul a fost luat de poliție deoarece s-a bătut cu țiganii, care sunt părțile vătămate în prezenta cauză și că la lovit pe un copil. D. circa două săptămâni, partea vătămată P. M. M., despre care știe că i se spune N., a venit cu copii la spitalul din J. și întâlnindu-se cu ea, aceasta i-a spus că G., adică inculpatul, nu este vinovat de omorârea copilului, pentru că acesta este un om bun care le aduce mereu de mâncare și că vinovat de această faptă ar fi „moșu"; adică partea vătămată L. I. A întrebat-o dacă și la poliție a declarat ceea ce i-a spus ei și partea vătămată a confirmat că da";(f.107).
Cum din declarațiile contradictorii ale părților vătămate P. M., L. I. și ale martorilor L. C. și L. A. nu se poate stabili cu exactitate desfășurarea evenimentelor ce au avut loc la domiciliul acestora în data de (...) în jurul orelor
21,30 când a avut loc agresiunea din partea inculpatului B. A. asupra părții vătămate L. I., cu atât mai mult nu se poate stabili ce s-a întâmplat în cursul întregii după amiezi sau cel puțin în momentele dinainte și după consumarea acestei agresiuni, la locuința părții vătămate L. I. așa încât, declarațiile martorilor mai sus arătați, ridică noi semne de întrebare în ce privește momentul și împrejurările traumatizarii copilului P. N. D..
Cât privește agresiunea inculpatului asupra victimei P. N. D., prin lovirea căruciorului care s-ar fi aflat în apropiere și indirect a copilului, aceasta este o simplă supoziție legată de faptul că victima a fost transportată la spital, după agresiunea asupra părții vătămate L. I., fără a se proba însă vre-o altă legătură cauzală între fapta inculpatului și vătămarea copilului și fără a se putea stabili cu certitudine momentul în care acesta a fost agresat sau traumatizat; (chiar dacă s-ar putea dovedi o astfel de legătură, încadrarea juridică a faptei din rechizitor, de omor calificat, profitând de starea neputinței victimei de a se apăra, infracțiune prev. și ped. de art. 174, 175 lit. c Cod penal, nu se justifică în nici un fel, instanța punând de altfel în discuție, alte posibile încadrări, funcție de forma de vinovăție care, eventual s-ar fi putut reține în sarcina inculpatului: intenție indirectă, praeterintenție sau culpă, fiind evident faptul că inculpatul nu a avut intenția directă de a ucide, nici măcar față de partea vătămată L. I. și cu atât mai puțin în cazul victimei P. N. D.).
Evident, în atare condiții, și în lipsa identificării unui alt agresor, în cursul cercetărilor penale a existat o presupunere rezonabilă (indicii temeinice) că fapta a fost comisă de inculpatul B. A. ( motiv pentru care a și fost arestat) însă, în cursul judecății aceste indicii nu s-au transformat în probe ci, dimpotivă, după examinarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosar, bănuielile planează și asupra membrilor comunității de rromi, în primul rând, asupra părților vătămate L. I. și P. M. respectiv a martorelor L. C. și L. A., aflați la fața locului în tot cursul zilei și avînd în vedere declarațiile contradictorii și total nesincere ale acestora, coroborate cu declarațiile martorilor mai sus amintiți. Desigur, nu pot fi scoși de sub orice bănuială nici ceilalți membrii ai comunității respectiv V. T., P. C.
(zis";Bebeluș";) și L. D. (zis";Ion";), care prin declarațiile date în cauză, la rândul lor nu foarte clare în ce privește locul unde s-au aflat în după amiaza zilei de (...) (f.110-113;126;127 u.p.;108;110;139), și-au susținut reciproc un alibi, că s-au găsit în altă parte, nefiind însă exclus ca unii dintre aceștia să se afle la domiciliu sau să fi trecut pe acolo, până în jurul orelor 20.00, unde se pare că au mai avut loc certuri și discuții în respectiva după-amiază.
Trebuie amintit în acest context și faptul că în ședința publică din data de
(...), explicându-se părților vătămate P. M. M. și P. C., părinții copilului, că au posibilitatea să participe în proces atât în calitate de părți vătămate cât și de părți civile, au arătat că nu au nimic cu inculpatul în ce privește răspunderea penală decât că doresc să fie despăgubiți, solicitând daune materiale și morale, în sumă totală de 20.000 lei, atitudine care l-a acel moment s-a trecut cu vederea însă, în prezent, raportat la ansamblul probatoriului administrat în cauză, poate căpăta o numită semnificație.
Pe de altă parte, mijloacele materiale de probă precum și rapoartele de constatare medico-legală, nu pot explica în totalitate mecanismul și întinderea leziunilor suferite de victima P. N. D., prin aplicarea uneia sau mai multor lovituri cu bâta de către inculpatul B. A., în timp ce acesta se afla în cărucior. Astfel, din raportul de constatare medico-legala intocmit in cauza rezulta faptul ca leziunile traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin comprimare intre doua planuri dure iar din completarea raportului de constatare medico-legala rezulta faptul ca leziunile s-au putut produce si prin lovire activa , cu capul sprijinit , insa doar in situația in care intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei s- au interpus materiale moi.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală, conform căruia moartea victimei P. N. D. a fost violenta si s-a datorat unui traumatism cranio- cerebral cu fractura de bolta craniana multieschiloasa , cu disjuncții ale suturilor
, iradiate la baza , contuzie cerebrala difuza si hemoragii meningeale mai rezultă însă, la examenul extern al cadavrului, numeroase cruste fine, brune palide, ușor detașabile cu diametre între o,5 și 2,5 cm diseminate la nivelul pielii păroase a capului precum și plăgi înțepate punctiforme, în arii echimotice: la nivelul regiunii frontale în dreapta liniei mediane, la nivelul pielii păroase a capului, corespunzător unor traiecte venoase, plicile cotului, bilateral, fața dorsală a mâinilor bilateral, inghinal stânga, fața dorsală picior stâng.(f.136-138 u.p.).
Inițial acest raport a exclus ipoteza de la care s-a pornit, că victima a fost lovită cu bâta de inculpat, așa cum a declarat partea vătămată P. M. la poliție, rezultând că altul a fost mecanismul producerii traumatismului cranio -cerebral, respectiv comprimarea între două planuri dure. Ulterior, prin completare la raportul de constatare medico-legală, s-a concluzionat la fel, că leziunile traumatice s-au putut produce cel mai probabil prin comprimare între două planuri dure, neputându-se exclude în totalitate o lovire activă, cu capul sprijinit pe un plan dur, situație în care ar fi existat leziuni traumatice ale tegumentului, cu excepția situației în care între corpul contondent cu care ar fi fost aplicată lovitura și extremitatea cefalică a victimei s-ar fi interpus materiale moi, îmbrăcăminte de grosime considerabilă iar suprafața de contact între corpul contondent și zona de aplicare a loviturii ar fi fost mare.(f.142;143 u.p.).
În speță, medicul legist nu a constatat leziuni externe ale extremității cefalice și cranio-cerebrale care ar fi presupus mai multe lovituri cu un corp dur, cel puțin două, aplicate în cele două planuri în care sunt dispuse infiltratele hemoragice epicraniene însă organul de urmărire penală a apreciat că aceste concluzii medico-legale se coroborează cu procesul verbal de examinare a căruciorului, din care rezultă că acesta prezintă o perforare a materialului textil prin deșirarea acestuia pe cusătură, pe o lungime de 8,5 cm. (pe unde ar fi pătruns bâta ?), ca intre corpul contondent si extremitatea cefalica a victimei nu a existat nici un obstacol rigid dar în același timp s-a luat în considerare și faptul că între corpul contondent și capul copilului sau interpus materiale moi, respectiv pânza căruciorului.
Instanța văzând descrierea din procesul verbal de cercetare la fața locului
(f.46;47 u.p.) și planșele fotografice aflate la dosar (f.52;70;75 u.p.) din care rezultă că bâta are o lungime de 1,5 m cu diametrul la un capăt de 3-5 cm și care se termină cu un capăt ascuțit iar căruciorul este vechi și degradat, având o ramă metalică și coviltir (acoperiș) a apreciat însă că nu sunt îndeplinite condițiile din raportul medico-legal, pentru a se lua în calcul varianta cea mai puțin probabilă de producere a leziunilor copilului respectiv nu este vorba de materiale moi în sensul de îmbrăcăminte considerabilă iar suprafața de contact dintre capetele bâtei și zona de aplicare a loviturii nu putea să fie mare. Pe de altă parte, trebuie observat că lovitura nu se putea aplica cu bâta ținută orizontal, de sus în jos sau din lateral, din cauza cadrului metalic al căruciorului ci eventual cu capetele însă, după cum s-a arătat, nu s-au identificat leziuni traumatice ale tegumentului, care trebuiau să fie prezente în cazul loviturii cu bâta. De asemenea, nu trebuie omis faptul că pe corpul copilului au fost identificate și alte leziuni, in diferite zone ale corpului, din care unele mai vechi (numeroase cruste fine, brune palide, ușor detașabile), ceea ce însemnă că acesta, probabil, a mai fost supus la agresiuni.
În concluzie, neexistând probe certe cu privire la împrejurările în care a fost agresat copilul P. N. D. și potențialul agresor ci dimpotrivă mai multe aspecte neclare, ce nu au putut fi lămurite prin ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța făcând aplicarea principiului de drept „în dubio pro reo";, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul B. A., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art 174 alin 1 și 175 alin 1 lit d Cod penal.
De asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 Cod penal, constatând că în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, potrivit art.192 alin.1 Cod penal infracțiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Din prima declarație dată de partea vătămată P. M. M. la poliție dar și din planșele foto aflate la dosar, rezultă că imobilul de pe strada C. nr.1 din J., în apropierea căruia s-a comis agresiunea asupra părții vătămate L. I. nu este împrejmuit cu gard și nu se delimitează în vre-un fel de celelalte case din zonă și deci nu poate fi vorba de infracțiunea de violare de domiciliu, în sensul art.192 alin.(1) Cod penal, prevederile legii penale fiind de strictă interpretare. De altfel, în literatura juridică s-a făcut remarca că, pentru a se putea reține infracțiunea de violare de domiciliu, comisă în această modalitate, împrejmuirea, chiar dacă nu constituie un real obstacol pentru terțe persoane de a pătrunde la imobil, trebuie să fie de așa manieră executată încât să asigure o clară delimitare față de imobilele învecinate.
În schimb, fapta inculpatului B. A., ce nu poate fi pusă la îndoială conform propriei recunoașteri, de a aplica, în data de (...) mai multe lovituri părții vătămate L. I., cu pumnii si apoi cu o bâtă din lemn, lovituri in urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de
45-50 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal (f.147u.p.), leziunile nepunând in primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.
181 alin 1 Cod penal, urmând a fi condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La cuantificarea pedepsei, orientată orientată ușor spre maxim, s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal însă hotărâtor a fost faptul că datorită circumstanțelor reale în care s-a produs agresiunea asupra părții vătămate L. I. (pe timp de noapte, în curtea acestuia, la limita infracțiunii de violare de domiciliu) și stării avansate de ebrietate a inculpatului B. A., acesta s-a pus in situația de a fi suspectat de săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, suspiciune care, cel puțin în percepția opiniei publice, va persista în continuare până la o eventuală identificare a agresorului și aceste împrejurări îi sunt imputabile în totalitate.
În ce privește individualizarea, fiind îndeplinite toate cerințele prev. de art.
81 Cod penal, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani, stabilită conf. art. 82 Cod penal, ca termen de încercare, având în vedere că inculpatul, în vârstă de 53 de ani, este la prima confruntare cu legea penal a recunoscut și regretat fapta comisă iar în cursul procesului, împotriva sa s-a luat și o măsură privativă de libertate, fiind reținut și arestat preventiv în perioada (...)-(...).
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal, în sensul că s-a revocat suspendarea condiționată și s-a dispus executare în întregime a noii pedepse alăturat prezentei, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
În baza art.88 Cod penal, instanța a scăzut din pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, în intervalul de timp (...) - (...).
În baza art.109 Cod procedură penală, instanța a dispus ca mijloacele materiale de probă: o bucată de scândură ce conține pete de culoare brun-roșcată și un cărucior pentru copii respectiv o bâtă de lemn în lungime de 1,33 m (corp delict), să fie păstrate în continuare în Camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, căruciorul pentru copii urmând a fi restituit părților civile P., după rămânerea definitivă a hotărârii.
În ce privește soluționarea laturii civile a procesului penal, instanța a constatat că S. C. de U. pentru C. - C. - N., care a acordat asistență medicală victimei P. N. D. și moștenitorii părții vătămate L. I., care a solicitat daune-morale de 5.000 lei, nu s-au constituit părți civile în proces, în condițiile la început arătate. În ce privește dreptul la daune morale, constând în compensarea suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată, instanța a reținut totuși, că acesta este un drept personal nepatrimonial, nesusceptibil de a fi transmis prin succesiune, fiind așadar discutabilă o eventuală subrogare a moștenitorilor în drepturile sale procesuale.
În baza art.14 Cod procedură penală rap. la art.998-999 Cod civil, pentru îngrijirile medicale acordare părții vătămate L. I., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1176,87 lei despăgubiri civile, către S. J. de U. - Z., sumă ce a fost actualizată cu dobânda oficială B.N.R., de la data producerii evenimentului
((...)), până la data plății integrale.
Au fost respinse cererile în despăgubiri civile formulate de S. C. J. de U. - C.
și S. J. de A. S. respectiv părțile vătămate P. C. și P. M. M., pentru transport și acordarea de asistență medicală respectiv decesul copilului P. N. D., ca urmare a achitării inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 191 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de
2000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorar avocațial din oficiu, ce a fost avansat din fondurile M.ui Justiției, către Baroul de A. S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal P. de pe lângă
Tribunalul Sălaj criticând soluția ca nefiind legală și temeinică.
În motivele susținute oral în ședința publică din data de 10 octombrie
2012, P. a învederat faptul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei presupusă a fi comisă de către inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art.174,175 alin.1 lit.d C. în ucidere din culpă prev. de art.178 C.
Apreciază că această omisiune este un motiv întemeiat de trimitere a cauzei spre rejudecare, întrucât în mod evident i-a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, cererea de schimbare a încadrării juridice fiind făcută chiar de către inculpat și, în cazul în care s-ar pronunța asupra acesteia direct instanța de apel inculpatul ar fi privat de o cale de jurisdicție. S-a mai arătat că din probele administrate până în prezent rezultă existența indiciilor comiterii de către inculpat a infracțiunii de ucidere din culpă, schimbarea încadrării juridice fiind de altfel solicitată chiar de către inculpat. În esență, se poate observa că, în mod cert în seara de 27 august 2009 singurul care a exercitat acte de violență a fost inculpatul, care aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a aplicat mai multe lovituri părții vătămate L. I. și a admis că în timpul încăierării este posibil să fi căzut peste căruciorul victimei minore de doar 10 luni.
Prin decizia nr.9/A/2012 a Curții de A. C. s-a admis apelu P. de pe lângă
Tribunalul Sălaj desființând în parte hotărârea atacată doar cu privire la neaplicarea interzicerii unor drepturi și în consecință s-a făcut aplicarea art.71 al.2 raportat la art.64 lit.a teza a II a și 71 alin.5 C.
Prin decizia penală nr.1986/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție-Secția Penală s-a admis recursul P. de pe lângă C. de A. C., s-a casat decizia penală amintită mai sus și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată inculpatul B. A. pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. d Cod penal, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2
Cod penal și vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut, în esență, sub aspectul sării de fapt că, inculpatul în seara zilei de (...) a pătruns fără drept și după lăsarea întunericului în curtea locuinței părții vătămate L. I., i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și apoi cu o bâtă de lemn, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare între 45-50 zile de îngrijiri medicale,ocazie cu care a aplicat și o lovitură cu bâta din lemn în căruciorul copilului în care se afla victima P. N. D. în vârstă de 10 săptămâni, care în urma acestei agresiuni a decedat.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de lovire a părții vătămate L. I., menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală când a învederat faptul că în jurul orelor 21,30 a avut loc o altercație între acesta și partea vătămată, că nu a observat ca lângă căruță să se fi aflat vreun cărucior dar că este posibil ca în timpul altercației să fi căzut peste acesta.
În ședința publică din (...), apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de omor calificat precum și schimbarea încadrării juridice din această faptă în ucidere din culpă prev. de art.178 C., ulterior cauza a fost repusă pe rol în vederea audierii părții vătămate L. I. ( care între timp a decedat conform adresei nr.17539 din (...) a S.ui P. Comunitar Central), după care a fost reiterată în conținutul concluziilor scrise depuse la dosar (f.186) și cu ocazia acordării cuvântului în dezbaterea în fond a cauzei.
Cu toate acestea, instanța nu a pus in discuție această cerere, dar nici nu a analizat dacă aceeași fapta întrunește sau nu elementele constitutive ale altei infracțiuni, cum este aceea de ucidere din culpă și în concret să analizeze probele administrate și eventual să suplimenteze probatoriul din această perspectivă.
Apoi, cu ocazia soluționării apelului in primul ciclu procesual, s-a întocmit un raport de expertiza medico legala in care s-a concluzionat ca că leziunile traumatice tanato-generatoare cranio-cerebrale s-au putut produce cel mai probabil prin compresiunea capului între două planuri dure, neputându-se exclude însă mecanismul de lovire activă cu capul sprijinit de un plan dur. Mai mult decât atât, aspectele lezionale cranio-cerebrale și lipsa leziunilor traumatice externe de la nivelul părților moi ale capului exclud practic posibilitatea producerii leziunilor traumatice tanatogeneratoare cu un corp dur( cu pumnul sau bâta).
Prin urmare, fata de cele de mai sus si apreciind ca nepronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată chiar de către inculpat, încalcă dreptul acestuia la apărare precum și dreptul său la un proces echitabil, ceea ce include și neprivarea acestuia de un grad de jurisdicție.
În acest context considerăm că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru ca această să se pronunța asupra unei cereri esențiale cauzei, în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
Astfel, constatând că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.379 b C. se va admite apelul declarat, se va desființa hotărârea atacată în întregime și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sălaj ( întrucât, sunt incidente dispozițiile art.197 alin.4 C. potrivit cărora, instanța ia în considerare din oficiu încălcările oricărei alte dispoziții decât cele prevăzute în alin.2, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei).
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va face o analiză detaliată a probelor administrate în cauză în raport și cu cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată, reaudiind în cazul în care va considera necesar inculpatul, părțile vătămate și martorii și cu privire la aspectele noi apărute, cu atât mai mult cu cât depozițiile acestora, date în cursul cercetării judecătorești, nu sunt complete și detaliate, apoi, în final se va pronunța și asupra acestei cereri.
De asemenea, cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și celelalte motive de apel invocate în memoriile scrise de la dosar.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen. admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr.57 din 30 septembrie 2010 a T.ui S., pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
M. R. C. I. | L. A. S. |
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud, fond, M. S.
| ← Decizia penală nr. 931/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1688/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
