Decizia penală nr. 931/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.931/R/2012
Ședința publică din 18 iunie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. -
P. : C. N.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. M. C. împotriva încheierii penale din 12 iunie 2012 a T.ui C., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. M. C., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Borz B. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului P. M.
C., depune la dosar referatul privind plata onorariului avocațial avansat din FMJ pentru apărătorul desemnat din oficiu av.V. B. D., solicitând acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. M. C. arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului P. M. C., solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.1 lit.d C. raportat la art.300/1 pct.4 și art.160/b pct.2 C., revocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, instanța având posibilitatea de a lua față de acesta măsura preventivă prevăzută de art.145 C., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului arată că este adevărat că măsura arestului preventiv s-a luat raportat la prev.art.143 coroborat cu art.148 lit.f C., existând indicii temeinice și chiar probe că s-a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, aceste probe fiind declarațiile inculpatului și ale martorilor. În acest moment, consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă având în vedere că a fost încheiată faza de urmărire penală iar inculpatul a fost trimis în judecată. Mai mult, în fața instanței de fond inculpatul a arătat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art.320/1 C., astfel că nu există pericolul influențării martorilor.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta, susține că nici acesta nu mai există, întrucât inculpatul a procurat cannabis unui grup restrâns de prieteni, la cererea expresă a acestora (declarație f.172 dosar u.p.).
Referitor la riscul continuării activității infracționale, susține că în rechizitoriu s-a arătat că această activitate infracțională a fost terminată în cursul lunii aprilie 2012, deoarece inculpații au rămas fără marfă. Prin urmare, nici acest pericol nu mai subzistă.
Invocă principiul egalității de tratament raportat la inculpatul A. B. A. În opinia sa, situația acestora este oarecum identică, cu excepția faptului că coinculpatului A. B. A. i se vor aplica probabil prevederile art.16 din L. nr.1.. Mai mult, din rechizitoriu reiese faptul că inculpatul P. M. C. a vândut sau oferit droguri unui grup de șase prieteni, pe când inculpatul A. B. A. a primit sau oferit cannabis unui grup de doisprezece prieteni plus trei investigatori sub acoperire.
De asemenea, solicită a se avea în vedere actele depuse la dosar din care rezultă situația personală și familială a inculpatului, respectiv că acesta este elev în clasa XIII la C. T. din C.-N. și există riscul să piardă întregul an școlar.
In ce privește situația sa familială, susține că tatăl inculpatului este decedat, consumul de droguri datorându-se acestui eveniment nefericit, după arestarea inculpatului mamei acestuia i s-a depistat diabet, iar bunica sa suferă de cancer de piele.
Totodată, susține că deși în fața instanței de fond este stabilit termen de judecată la data de 5 iulie 2012 iar inculpatul va solicita judecarea sa în procedură simplificată, este posibil să existe incidente procedurale neimputabile inculpatului care să conducă la amânarea cauzei.
Consideră că și din acest punct de vedere, măsura nu este oportună, întrucât instanța trebuie să se raporteze în primul rând la scopul măsurii preventive prev.de art.136 C., respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, și, în funcție de aceste criterii, să se verifice oportunitatea măsurii arestului preventiv.
Reprezentantul M. P. apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală iar recursul formulat de către inculpat este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Se arată că deși apărătorul inculpatului, pentru justificarea oportunității sau nu a măsurii arestării preventive, a încercat să facă o comparație între situația și starea de fapt reținută în sarcina celor doi inculpați trimiși în judecată, enumerând actele materiale reținute în sarcină, consideră că din actul de sesizare rezultă în mod evident o stare de fapt distinctă, întrucât în sarcina inculpatului P. M. C., spre deosebire de inculpatul A. B. A., se reține ca și conținut alternativ al infracțiunii de trafic de droguri de risc și punerea în vânzare. Toți acei consumatori, în posesia cărora au ajuns drogurile în mod direct de la inculpatul A. B. A., de fapt sunt persoane în posesia cărora marfa a ajuns, prin intermediar, de la inculpatul P.
Raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, numărul de consumatori implicați și cantitatea de droguri distribuită, consideră că se impune în continuare menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului P. M. C., cu temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea măsurii arestului preventiv.
Elementele legate de persoana și conduita inculpatului apreciază că sunt chestiuni legate de circumstanțierea pe fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul P. M. C., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, susținând că nu se va sustrage de la judecată. In privința drogurilor arată că regretă că s-a pierdut într-o deprimare care a survenit după moartea tatălui său. Solicită a se avea în vedere că este elev și are un loc de muncă. Mai mult, dorește să beneficieze de o consiliere psihologică.
C U R T E A :
Prin încheierea penală f.nr. din data de 12 iunie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în temeiul art.300/1 rap. la art. 160/b C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P.
M. C., fiul lui G. C. și V. I., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ C., măsură pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr.41/D/P/2012 al M. P. - D. -. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P. M. C., fiul lui G. C. și V. I., născut la data de (...) în C.-N., județul C., domiciliat în C.-N., str. Dostoievski nr. 30, ap.2, județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 1. eliberată de S. C.-N., CNP
1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 alin. 1 din L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La data de 8 mai 2012 a fost începută urmărirea penală față de numitul P.
M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 din L. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. și ped de art.4 alin. 1 din L. nr. 1., cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen., prin ordonanța procurorului de la aceeași dată fiind pusă în mișcare și acțiunea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni.
Ulterior, prin ordonanța de reținere nr. 9 de la data de (...), s-a dispus reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore, până la data de (...) orele
14.43.
În timpul urmării penale, prin Î. penală nr.754/R/(...) a Curții de A. C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatul de arestare pe numele acestuia, fiind reținut ca și temei de arestare preventivă dispozițiile art. 143 C.pen., art.148 lit. f C.pen.
Potrivit art.300 ind.1 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, după înregistrarea dosarului la instanță, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. M. C. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este învinuit. Sub aspectul stării de fapt, față de inculpatul P. M. C. s-a reținut că în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2011 - aprilie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a pus în vânzare prin intermediul coinculpatului A. B. A., a vândut și oferit cu titlu gratuit canabis și rezină de canabis - substanțe care se regăsesc pe T. A. nr.III la L. nr. 1.- mai multor persoane printre care numiților C. M., A. M. C., B. O., P. B. A., B. E. F., B. A. și G. E. A. De asemenea, s-a reținut că în aceeași perioadă de timp a deținut fără drept pentru consum propriu canabis și rezină de canabis.
De asemenea, temeiul de arestare preventivă prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de comiterea cărora este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptei comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională - relativ mare -, natura și cantitatea drogurilor traficare - de risc respectiv în cantitate relativ mare( circa 60 gr )- , desfășurarea activității infracționale inclusiv în raport de un minor, activitatea prolifică desfășurată în intervalul de timp reținut. Este adevărat că inculpatul este fără antecedente penale și a avut o poziție procesuală de recunoaștere a învinuirii aduse însă aceste aspecte precum și cele invocate in fața instanței , legate de situația sa familială, au fost cunoscute încă de la momentul dispunerii măsurii preventive iar înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă poate avea loc doar în cazul modificării temeiurilor inițiale, de fapt sau de drept, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. În plus, măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat de circa o lună, interval de timp insuficient pentru a se putea susține o atenuare a suspiciunilor rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune considerată de practica C. o condiție sine qua non pentru legalitatea și menținerea stării de arest, și care doar după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este și suficientă (C., Hotărârea din (...) cauza Stogmuller contra Austriei; Hotărârea din 21 februarie 2008 - Cauza Matskus contra R.iei; Hotărârea din (...) - cauza Yalcin contra T.iei; Hotărârea din (...) - cauza Lelievre contra Belgiei).
Totodată, instanța de fond a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului trebuie avută în vedere și rezonanța socială a faptelor comise în rândul comunității în care acesta trăiește, mai ales în contextul în care consumul șu traficul de droguri în rândul tinerilor a devenit un fenomen social, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.1 rap.la art.160 ind.b
C., instanța de fond a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, măsură pe care a menținut-o.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul P. M. C. a declarat recurs în termen legal, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de (...), prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa de îndată în libertate, instanța având posibilitatea să ia față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate, precum obligarea de a nu părăsi localitatea.
Susținerile apărătorului inculpatului sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent P. M. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.1 din L. nr.1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.14 lit.c din L. nr.1. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev.de art.4 alin.1 din L. nr.1., cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent P. M. C. prin încheierea penală nr.754/R/(...) a Curții de A. C., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de (...), reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din numărul ridicat de persoane implicate și antrenate în activitatea ilicită, di urmările în planul afectării stării de sănătate a consumatorilor, dar și din scopul urmărit, acela de obținere de foloase materiale.
Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de (...).
În mod corect la primirea dosarului instanța de fond, verificând măsura arestului preventiv al inculpatului din cauză, a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.
Aceasta deoarece probele administrate în cursul urmăriri penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent (menționate la f.20-21 din rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului), fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc fără drept pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că în perioada sfârșitul anului 2011 - aprilie 2012, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi procurat, ar fi pus în vânzare prin intermediul coinculpatului A. B. A., ar fi vândut și ar fi oferit drogul de risc canabis și rezină de canabis mai multor persoane și că în aceeași perioadă ar fi deținut fără drept pentru consumul propriu drogul risc menționat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul P. M. C. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că au fost săvârșite acestea și din împrejurările concrete în care se pare că au fost comise faptele.
Reiese că inculpatul nu avea nicio reținere în a anunța noii potențiali clienți că are de vânzare canabis și nici în a comercializa această substanță către vecini sau prieteni din copilărie.
Este adevărat că inculpatul se pare că a vândut cantități reduse fiecărei persoane în legătură cu care i se aduc acuzații, însă pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența sa asupra psihicului, de dependența pe care o creează și de efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce.
De asemenea se pare că în cazul altor persoane, pentru a-și atrage clienți și pentru a le crea dependență inculpatul le oferea gratuit la început drogurile.
Ori este cunoscut faptul că, în cazul drogurilor, prin uz continuu sau masiv aceeași cantitate de drog produce un efect mai mic, astfel că pentru a se ajunge la efectul de la început consumatorul trebuie să își cumpere cantități din ce în ce mai mari de droguri.
După ce o persoană consumă timp îndelungat sau în doze mari drogul și dorește să întrerupă consumul, apar reacții de sevraj precum anxietatea, insomnia, tremurăturile, frisoanele de durată relativ scurtă - o zi sau două, simptome care o pot determina să continue consumul.
Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva C. (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva C. este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, însă doar din punct de vedere formal, nefiind audiat încă inculpatul de către instanța de judecată, primul termen fiind fixat la data de (...), iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurent în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Inculpatul recurent nu posedă antecedente penale și a recunoscut parțial în cursul urmăririi penale comiterea faptelor de care este acuzat.
Totuși la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite suficiente pentru a-și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.
La dosarul cauzei au fost depuse contracte de muncă din 2005 și 2008 din care reiese că inculpatul era angajat cu un salariu de bază brut lunar de
300 de lei.
Nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată, astfel că nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la predispoziția acestuia de a încălca normele legale pentru a obține avantaje de natură materială.
Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului depuse în dosar nu sunt în măsură a oferi garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv.
Inculpatul avea posibilitatea să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta.
Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. C., fiul lui G. C. si V. I., născ.la (...), în prezent încarcerat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 12 iunie
2012 a T.ui C..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. M. C., fiul lui G. C. si V. I., născ.la (...), în prezent încarcerat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 12 iunie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției, pentru avocat V. B. D.
Obligă pe inculpatul recurent P. M. C. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: R. Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 435/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
