Decizia penală nr. 897/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.897/R/2012

Ședința publică din 12 iunie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. H., judecător

JUDECĂTORI : V. V. A.

: I. M.

GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul C. C. și partea civilă H. J., împotriva sentinței penale nr. 289/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. C. N., privind pe inculpații B. ștefan și C. C., trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inculpatul B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.1, 2 C. și lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 C.

- inculpatul C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.1, 2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. Ș. personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bartoș R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul C. C. personal asistat de av.C. T. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Bara S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea vătămată H. J. aflată în stare de arest.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul inculpatului C. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârea atacată și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu. Din starea de fapt reținută prin rechizitoriu cât și prin elementele de probă, rezultă că participarea concretă a inculpatului a fost aceea de a se deplasa împreună cu coinculpatul dar de a nu participa în nici un fel atât la momentul când a fost doborâtă ușa și nici la momentul agresării părții vătămate. P. inculpatului a fost aceea de a sta lângă ușa imobilului. Face trimitere la declarația părții vătămate I. care a arătat că au fost sustrase anumite bunuri, ori, în momentul audierii la poliție a arătat acest asoect pentru ca apoi să arate că nu au dispărut nici un fel de bunuri. M. M. L. a arătat că nici partea vătămată nu poate să prezinte credibilitate față de momentele de dușmănie anterioare evenimentului. În subsidiar, solicită a se face aplicarea art.90, 91 C.pr.pen., respectiv a se considera că participarea inculpatului poate să fie sancționată cu aplicarea unei amenzi administrative.

P. vătămată H. J., arată că nu are nimic cu inculpații și nu are pretenții de natură penală și civilă de la aceștia.

Apărătorul inculpatului B. Ș., solicită respingerea recursului părții vătămate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este una justă și corect individualizată raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei și persoana inculpatului. A. că instanța de fond în mod corect a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii precum și circumstanțele personale ale inculpatului. A. a fost în eroare cu privire la faptul că partea vătămată nu era îndreptățită să permită accesul în locuință. Mai mult, a existat un consimțământ cu privire la accesul inculpatului în locuință. Trebuie avut în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră și un comportament corespunzător. Scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție. În ceea ce privește infracțiunea d elovire, arată că într-adevăr inculpatul a lovit partea vătămată însă cu scopul de a se apăra pentru că sărise cu cuțitul la inculpat. În ceea ce privește despăgubirile acordate de instanța de fond, acestea sunt juste raportat la faptul că partea vătămată nu a depus nici o dovadă în justificarea pretenților sale. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate. În ceea ce privește recursul părții vătămate apreciază că s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei iar referitor la recursul inculpatului, trebuie remarcat că hotărârea este bine motivată și pornește de la analiza tuturor declarațiilor, ajungându-se la concluzia că inculpații se fac vinovați. Inculpatul C. nu a pătruns în cameră însă a pătruns în hol.

Inculpatul C. C., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat. Inculpatul B. Ș., având ultimul cuvânt, arată că inculpatul C. nu are nici o vină și nici o implicare, acesta a stat afară. Arată că el a fost invitat în apartament de către partea vătămată și nu a făcut altceva decât de a se apăra de aceasta.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 289 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. C. N., în temeiul art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. Ș., fiul lui V. și C. M., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., cu domiciliul în C.-N., str. L. nr. 9, jud. C., cetățenie română, studii liceale, necăsătorit, mecanic, fără antecedente penale, CNP 1., posesor al CI seria KX nr. 6., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal a fost condamnat inculpatul B. Ș. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 33 lit. a din Codul penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal s-au contopit cele două pedepse aplicate de 4 luni închisoare și de 2 luni închisoare, dintre care s-a ales pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 4 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s- a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal a fost condamnat inculpatul C. C., fiul lui C. și R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., cu domiciliul în C.-N., str. G. nr. 8, ap. 1, jud. C., cetățenie română, studii 8 clase, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, CNP 1., posesor al CI seria KX nr. 3., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s- a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că partea vătămată E. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată H. J. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1800 lei.

În temeiul art. 14, al art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H. J. și obligă pe inculpatul B. Ș. la plata în favoarea părții civile a sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri civile (daune morale).

În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata sumei de 645 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 245 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 400 lei cheltuielile efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. Catarig A. M. și av. Ciutică Henrietta, fiecare în sumă de 300 lei, s-a avansat din FMJ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de

(...) întocmit în dosarul nr. 9320/P/2009 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 din Codul penal și de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a inculpatului C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că anterior lunii septembrie

2009, între partea vătămată H. J. și martora O. M. L. (viitoarea soacră a învinuitului B. Ș.) a existat o relație de concubinaj, care s-a destrămat treptat datorită neînțelegerilor apărute cei doi, care au dat naștere unor dispute verbale și fizice.

În acest context, în dimineața de (...), martora O. M.-L. i s-a plâns învinuitului B. Ș. de comportamentul agresiv al părții vătămate H. J., motiv pentru care acesta din urmă a hotărât să-i aplice pârtii vătămate o corecție. În acest scop, după ce s-a înarmat cu o coadă de mătură, însoțit de învinuitul C. C., învinuitul B. Ș. s-a deplasat la adresa din C.-N., str. C. nr.

6, proprietatea părții vătămate E. I., fiica vitregă a părții vătămate H. J., unde locuia acesta din urmă.

Cum partea vătămată H. J. a observat venirea celor doi, s-a refugiat în locuința fiicei sale vitrege (ap. nr. 10), urmată fiind, îndeaproape, de către învinuiți. P. vătămată nu a reușit să asigure în timp util ușa de acces în locuință, astfel că învinuitul B. Ș. a lovit ușa cu umărul, aceasta deschizându-se, după care a pătruns în locuință. Aici, învinuitul i-a aplicat părții vătămate H. J. mai multe lovituri cu instrumentul cu care era înarmat, până ce acesta s-a rupt. Deloc descurajat de acest aspect, învinuitul și-a continuat agresiunea, lovind partea vătămată, aflată la pământ, cu pumnii și picioarele. În acest timp, învinuitul C. C., care pătrunsese și el în locuință, dar numai în imediata apropiere a ușii de acces, a asistat la agresiune.

M. K. N.-G., aflată și ea în locuință, a încercat să alerteze organele de poliție, însă învinuitul B. Ș. a amenințat-o cu bătaia, astfel că martora a pus capăt apelului telefonic pe care îl inițiase. Cum, la scurt timp, martora a fost contactată telefonic de lucrătorul serviciului de urgență apelat, aceasta, la solicitarea aceluiași învinuit, a susținut că a fost o glumă. M. Z. M., care locuia în apartamentul nr. 12 situat în același imobil, alertată fiind de partea vătămată E. I. cu privire la evenimentele care aveau loc în apartamentul nr. 10, a anunțat organele de poliție. P. la sosirea acestora la fața locului însă, învinuiții au părăsit locuința, fiind ulterior depistați în p- ța M. Viteazu din C.-N.. Învinuitul B. Ș. a abandonat în domiciliul violat instrumentul folosit la agresiune, pe care ulterior au fost găsite impresiunile papilare ale învinuitului.

P. vătămată H. J. a fost condusă la IML C. pentru examinare, ocazie cu care a fost întocmit raportul de constatare medico-legală nr.

6984/II/a/187 din data de (...), din care reiese faptul că aceasta a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Fiind audiați, învinuiții au recunoscut în parte comiterea faptelor, dar fie au încercat să găsească o justificare pentru acestea, fie să-și minimalizeze contribuția. Astfel, învinuitul B. Ș. a declarat, susținut de co- învinuit, faptul că au fost invitați în locuință de partea vătămată, iar ulterior a dezlănțuit agresiunea împotriva acesteia pentru a se apăra de un atac cu un cuțit care ar fi venit din partea acesteia, folosind o coadă de mătură găsită lângă ușa de acces în locuință. Declarațiile învinuiților sunt însă contrazise de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au arătat, în acord cu partea vătămată, faptul că, imediat după intrarea părții vătămate H. J. în apartament, învinuitul B. Ș. a lovit ușa cu putere, acesta dezlănțuind imediat agresiunea asupra părții vătămate cu instrumentul cu care era înarmat în momentul în care a pătruns în locuință. În privința alegatei încercări a părții vătămate de a-l fi lovit cu cuțitul, în afara faptului că nu rezultă din probele administrate, au fost reținute cel puțin două considerente pentru care, chiar în cazul în care ar fi existat, nu ar fi putut fi reținută cauza justificativă a legitimei apărări în sarcina învinuitului. Mai întâi, învinuitul pătrunsese în locuința părții vătămate prin violență, înarmat fiind cu o coadă de mătură, cu intenția clară de a o lovi pe aceasta, astfel că eventualul act de agresiune din partea părții vătămate era justificat (aceasta era prezumată în legitimă I apărare - art.

44 al. 21 C. pen.); or, un act justificat, nu poate constitui un atac injust. În al doilea rând, din probele administrate rezultă faptul că învinuitul a continuat agresiunea și după căderea părții vătămate la pământ, când, evident, alegatul „atac" nu mai era imediat.

În altă ordine de idei, s-a reținut faptul că, deși partea vătămată H. J. a declarat că i-au fost sustrași bani și bijuterii din locuință de către învinuitul B. Ș., acest aspect a fost infirmat categoric de probele administrate în cursul urmăririi penale.

S-a apreciat că faptele inculpatului B. Ș. întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni, respectiv de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal și de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. art. 33 lit. a Cod penal, avându-se în vedere și concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 6984/II/a/187 din data de (...), din care reiese faptul că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului C. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

În cursul urmăririi penale, părțile vătămate H. J. și E. I. și-au manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă în cauză, partea vătămată H. J. constituindu-se parte civilă cu suma de 1800 lei - fără a preciza ce anume reprezintă suma solicitată, iar partea vătămată E. I. - solicitând suma de 1.500 lei care reprezenta contravaloarea bunurilor sustrase de către cei doi învinuiți (fila 50), însă ulterior a renunțat la constituirea de parte civilă și chiar și-a retras plângerea penală formulată în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu (fila 47).

Actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de consemnare a plângerii penale (fila 5), procese verbale de consemnare a unor acte premergătoare (filele 7, 37), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 8-18), instrumentul folosit la agresiune (fila 24), raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 380243/(...) (filele

29-35), declarațiile părților vătămate (filele 38, 41, 46-53), raportul de constatare medico-legală (filele 44-45), declarațiile învinuiților (filele 55-59,

61-64), raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr. 379052/(...) (filele 67-71), declarațiile martorilor (filele 72-73, 75, 76-79, 80-84, 85, 86-88, 89), precum și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 92 și 93).

La dosarul de urmărire penală al cauzei au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 90, 91).

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat, în baza art. 323 și art.

326 C.proc.pen., la audierea inculpaților (filele 40, 41), iar în aplicarea art.

327 C.proc.pen. a fost audiați martorii B. A. B., O. M. L., Z. M. și M. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 42, 43, 80,

110) și s-a dat citire declarațiilor martorei K. N. G. din cursul urmăririi penale, audierea acesteia nefiind posibilă (s-au efectuat numeroase demersuri de identificare a martorei, fără niciun rezultat pozitiv însă).

La solicitările instanței în acest sens, s-au comunicat la dosarul cauzei, de către E. O. și C. J. - IPJ , copiile de pe cazierul judiciar al inculpaților

(filele 94 și 97).

În cursul judecății, înainte de citirea actului de sesizare, și-a manifestat voința în sensul menținerii constituirii de parte civilă, partea vătămată H. J. cu suma de 1800 lei.

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 C.proc.pen, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

La data de (...), organele de poliție din cadrul P. municipiului C.-N. au fost sesizate de către numita K. N. G. despre faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 0800, în timp ce se afla în locuința mamei sale vitrege E. I. de pe str. C. nr. 6, ap. 10 din C.-N., în locuință au pătruns fără drept două persoane necunoscute, de sex bărbătesc, care l-au agresat pe numitul H. J. (fila 5).

La fața locului s-a deplasat atât echipa constituită la nivelul P. municipiului C.-N., cât și un echipaj din cadrul Secției 2 Poliție, ocazie cu care a fost efectuată investigarea tehnico-științifică a locului faptei (filele nr.

6-26).

La fața locului au fost identificate părțile vătămate H. J. și E. I., care inițial au declarat că în locuința părții vătămate E. I. au pătruns două persoane de sex bărbătesc care l-au agresat pe numitul H. J., după care i-au sustras acestuia o sumă de bani, iar din locuință au sustras bijuterii.

Ulterior partea vătămată H. J. a fost condus la IML C. întocmindu-se Raportul de constatare medico-legală nr. 6984/II/a/187 din (...) din care reiese faptul că acesta a suferit leziuni corporale ce necesită pentru vindecare un număr de 16 - 18 zile îngrijiri medicale, filele nr. 42 - 45

In urma cercetărilor și investigațiilor efectuate au fost identificate cele două persoane de sex bărbătesc care l-au agresat pe partea vătămată H. J., în persoana lui B. Ș. și C. C. S-a stabilit faptul că între partea vătămată H. J. și martora O. M.-L. (soacra inculpatului B. Ș.) a existat o relație de concubinaj. D. unor neînțelegeri și dispute, probabil și violente, dintre cei doi, la data de (...) inculpatul B. Ș. însoțit de inculpatul C. C. s-au deplasat la locuința părții vătămate H. J. din mun. C.-N., str. C. nr. 6, ap. ll, pentru a-i cere anumite explicații acestuia. Văzându-i pe cei doi, partea vătămată H. J. s-a refugiat în locuința fiicei sale vitrege, partea vătămată E. I., fiind urmat imediat de către cei doi inculpați, care nu au avut consimțământul părții vătămate E. I. de a pătrunde în locuința acesteia.

În continuare, inculpatul C. C. a rămas în imediata apropiere a ușii de acces, iar între inculpatul B. Ș. și partea vătămată H. J. s-a declanșat o altercație în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și cu o coadă de mătură, până ce partea vătămată a căzut pe jos, unde inculpatul a continuat să-l lovească.

Chiar dacă partea vătămată H. J. a susținut că inculpatul B. Ș. i-a sustras din buzunar suma de 7.100 lei, iar partea vătămată E. I. a susținut că din locuință i-a fost sustrasă suma de 1.400 lei și câteva bijuterii din aur, niciunul din cei doi nu au putut face dovada prejudiciului reclamat. Mai mult, în cauză a fost audiată martora Z. M. care a declarat că deși s-a aflat tot timpul în preajmă, nu l-a auzit niciun moment pe H. J. să fi spus că i s-ar fi sustras o sumă de bani, mai mult, cunoștea faptul că acesta a pierdut toți banii pe care i-a avut, cu o seară înainte, jucând la barbut (fila nr. 77). Totodată martora K. N.-G. a declarat că, deși a locuit aproape doi ani în aceeași încăpere cu partea vătămată E. I., aceasta fiind concubina tatălui său, nu a observat ca această să aibă bijuterii, iar înaintea acestui scandal nu cunoaște ca tatăl său să-i fi trimis vreo sumă însemnată de bani părții vătămate (filele 77 - 78). Nici martorul M. L. nu a susținut varianta celor două părți vătămate cu privire la existența bijuteriilor și a sumelor de bani reclamate ca sustrase (fila nr. 80).

În cauză s-a dispus și testarea poligraf a învinuitului B. Ș., iar prin concluziile R. de constatare tehnico-științifică nr. 379.052 din (...) s-a stabilit că acesta a fost sincer, nefiind evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (filele 66-71)

Cu ocazia audierii învinuiților B. Ș. și C. C. aceștia au recunoscut faptul că s-au deplasat la adresa menționată pentru a-i cere anumite explicații părții vătămate H. J., referitoare la comportamentul său în relația avută cu martora O. M.-L. A. susțin că au fost invitați în locuință de către partea vătămată H. J. după care acesta l-a atacat cu un cuțit pe B. Ș., astfel că el a ripostat și i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate până ce a scăpat cuțitul din mână și a căzut pe jos în cameră unde a continuat să-l lovească (filele nr. 55 - 64 dosarul de urmărire penală și filele 40, 41).

Fiind reaudiată în cauză partea vătămată E. I. a declarat că nu poate face dovada prejudiciului cauzat, nu poate să-și susțină în nici un fel acuzațiile inițiale și nu mai are niciun fel de pretenții de la cei doi învinuiți, considerând că s-a împăcat cu aceștia (filele nr. 46-47).

P. vătămată H. J. a declarat că solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului B. Ș. pentru loviturile aplicate, față de care se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.800 lei, iar în legătură cu inculpatul C. C. arată că nu a fost agresat în niciun fel de acesta, astfel că nu are niciun fel de pretenții de la el (fila 38).

Având în vedere poziția inculpaților de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, dar și neconcordanțele existente între declarațiile date în cursul procesului penal cu privire la modalitatea și împrejurările săvârșirii actelor de agresiune asupra părții vătămate, instanța reține că:

În cadrul procesului verbal de la fila 6 din dosarul de urmărire penală, s-a consemnat că partea vătămată H. J. a declarat că a observat venind prin curtea imobilului două persoane de sex masculin care i-au adresat amenințări cu acte de violență, fapt pentru care s-a speriat și s-a închis în camera fiicei sale vitrege, însă ușa a fost deschisă de cele două persoane prin aplicarea unor lovituri cu piciorul. Aspectele învederate de partea vătămată H. J. au fost confirmate prin declarația părții vătămate E. I., care a precizat că una dintre cele două persoane de sex masculin a intrat în cameră și i-a aplicat tatălui ei vitreg mai multe lovituri cu o coadă de mătură în zona feței, iar a doua persoană se afla lângă ușa de acces din interiorul camerei.

În cadrul procesului verbal de la fila 7 din dosarul de urmărire penală s-a consemnat că partea vătămată a arătat că B. Ș. a deschis ușa apartamentului cu lovituri de picior și l-a lovit cu pumnii în zona feței, apoi cu o bucată de lemn peste mâni și picioare.

Din informațiile cuprinse în procesul verbal de cercetare la fața locului

(filele 8-9) și din cadrul planșei fotografice depuse la dosar la filele 13-14 rezultă că accesul la apartamentul nr. 10 se face pe o scară, locuința fiind situată la capătul acesteia pe partea stângă. Apartamentul este compus dintr-o cameră în suprafață de aproximativ 25 mp, accesul la aceasta făcându-se de pe scară prin intermediul unui hol și ulterior a unei uși de acces. M. K. N. G. a arătat că în apartament a pătruns o singură persoană care l-a agresat pe H. J.

Din declarațiile părții vătămate H. J. (filele 38 și 41) rezultă că, după ce a intrat în curtea locuințelor, inculpatul B. Ș. i-a adresat amenințări părții vătămate, iar inculpatul C. C. a luat o bâtă de la intrare și împreună au urcat scările. P. vătămată s-a refugiat în apartament, însă cele două persoane au împins ușa, iar în locuință a intrat B. Ș., timp în care inculpatul C. C. a rămas lângă ușa de acces de la intrare. D. ce a fost lovit de mai multe ori cu bâta în zona feței de către B. Ș., acest inculpat i-a dat obiectul contondent lui C. C. și a continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii. La un moment dat i-a cerut din nou bâta lui C. C. și B. Ș. a continuat să-l lovească pe H. J. cu aceasta peste piciorul stâng, mâna și umărul drept, până când bâta respectivă s-a rupt.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale părții vătămate E. I., care arată că B. Ș. a împins ușa de la apartamentul în care s-a refugiat tatăl său vitreg și a reușit să o deschidă. Ea le-a precizat celor doi inculpați să nu intre în apartament deoarece este al ei, însă arată că a fost împinsă la o parte de B. Ș. Cu privire la inculpatul C. C., partea vătămată arată că acesta a făcut un pas spre interiorul apartamentului și că a rămas cu un picior în interior și un picior în afară, peste pragul ușii. Ulterior, E. I. a revenit asupra declarațiilor și a precizat că singurul care a intrat în apartament a fost B. Ș., iar pe C. C. l-a văzut că a rămas în permanență la ușă. În declarația aflată la fila 48 în dosarul de urmărire penală, partea vătămată a precizat că inculpații au forțat ușa de acces în apartament, iar în declarația depusă la fila 52 în dosarul de urmărire penală a precizat că nu a observat ce s-a întâmplat în interiorul apartamentului deoarece C. C. stătea în ușă.

Aspectele relatate de către partea vătămată E. I. au fost confirmate și de către martora Z. M., care a precizat că pe hol, în fața ușii se afla C. C., că doar B. Ș. a intrat în interiorul apartamentului și că în urma discuțiilor purtate cu martora K. N. G., aceasta i-ar fi relatat că H. J. ar fi fost bătut doar de unul dintre inculpați, că inculpatul C. C. nu ar fi intrat în apartament și nu l-ar fi lovit pe H. J.(filele 72, 75 dosarul de urmărire penală).

Audiată fiind, martora K. N. G. a arătat inițial că H. J. a intrat în apartamentul în care dormea ea și E. E., că a ținut cu mâinile de ușă pentru a opri pe cineva să intre. D. ce a auzit câteva bătăi puternice de ușă, aceasta s-a deschis și în cameră a intrat un bărbat cu o coadă de mătură, cu care a început să-l lovească pe H. J. Ușa de acces a rămas deschisă, iar celălalt bărbat a rămas în ușă. (filele 76, 78 dosarul de urmărire penală).

Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a constatat că declarațiile inculpaților conform cărora ar fi avut acceptul părții vătămate (H. J. sau E. I.) să pătrundă în locuință nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în dosarul penal, fiind susținute doar de declarațiile martorelor B. A. și O. M. L. D. strânsei relații de rudenie a celor două martore cu inculpatul B. Ș., dar și a caracterului informațiilor cuprinse în declarațiile martorelor - ceea ce le-au povestit inculpații, instanța nu va lua în considerare cele precizate de acestea la stabilirea stării de fapt.

Cu privire la pătrunderea sau nu în locuința părții vătămate E. I., instanța a constatat că aceasta se face prin intermediul unui hol de acces, încăpere care aparține/este o dependință a apartamentului nr. 10 de pe strada C. nr. 6 din C.-N., situație în care nu se mai ridică semne de întrebare cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu, faptă săvârșită de către inculpatul C. C. așa cum rezultă din toate mijloacele de probă administrate în dosar - chiar dacă nu a pătruns în apartamentul nr.

10, acesta a traversat holul care ducea la locuință și a rămas pe pragul ușii de acces în interior.

Cu privire la împrejurările săvârșirii de către inculpatul B. Ș. a agresiunilor asupra părții vătămate, din mijloacele de probă administrate în dosarul penal rezultă că obiectul contondent a fost luat din curtea imobilelor de pe str. C. nr. 6 din C.-N., că l-a agresat pe H. J. imediat după pătrunderea în locuință, fără ca partea vătămată să fi avut posibilitatea de a se înarma sau de a folosi vreun cuțit. Astfel, declarațiile inculpaților date în acest sens nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat până în prezent.

Prin urmare, nu au putut fi reținute apărările inculpaților B. Ș. și C. C. cu privire la inexistența faptei de violare de domiciliu și la întrunirea în cauză a condițiilor legitimei apărări, deoarece aceștia, prin calitatea lor, tind a prezenta subiectiv existența și dinamica faptelor, instanța având în vedere la înlăturarea acestor apărări ale inculpaților dispozițiile art. 69 și art. 75

C.proc.pen., potrivit cărora declarațiile inculpatului și ale celorlalte părți în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, condiție care nu este îndeplinită în cauza de față.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul B. Ș. nu a fost condamnat până în prezent, el a fost cercetat doar pentru săvârșirea unor fapte penale la legea circulației, pentru care a fost sancționat cu amendă administrativă. Din înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere la filele

111-117 rezultă că inculpatul B. Ș. este cunoscut drept o persoană responsabilă, echilibrată atât în relațiile familiale, sociale, cât și profesionale, care nu a creat vreodată probleme și care se bucură de respectul celor care îl cunosc.

Cu privire la inculpatul C. C., din fișa de cazier judiciar rezultă că a fost condamnat în cursul anului 1993 la o pedeapsă cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni patrimoniale, a cărei executare a fost suspendată condiționat, dar și că este cercetat în dosarul penal nr. 198/P/2011 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Fapta inculpatului B. Ș., care, în data de (...), împreună cu inculpatul C. C., înarmat fiind cu o coadă de mătură, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate E. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 din Codul penal.

Fapta inculpatului C. C., care, în data de (...), împreună cu inculpatul B. Ș. a pătruns fără drept în încăperea/dependința ținând de locuința părții vătămate E. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1, 2 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpaților s-a concretizat în acțiunile de a pătrunde în locuința sau în încăperea/dependința ținând de aceasta a părții vătămate, acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, adică la dreptul persoanei de a-și desfășura viața privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpații au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât au prevăzut potențialul rezultat al faptelor lor, și, deși nu au urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Cât privește reținerea în sarcina inculpaților a formei agravate a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de numărul persoanelor care au pătruns în interiorul locuinței/dependinței, dar și de faptul că inculpatul B. Ș. avea asupra lui un obiect contondent.

Fapta inculpatului B. Ș., care, în data de (...), i-a aplicat părții vătămate

H. J., cu intenție, mai multe lovituri cu o coadă de mătură, iar apoi cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului B. Ș. s-a concretizat în acțiunile de a aplica mai multe lovituri cu un obiect contondent, dar și cu pumnii și picioarele părții vătămate H. J., acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă vătămarea integrității corporale a părții vătămate.

În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor sale, și, deși nu au urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv provocarea de leziuni părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a formei agravate a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de concluziile raportului de constatare medico-legală, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.

Întrucât, inculpatul B. Ș. a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. a din Codul penal, faptele fiind comise în concurs real.

Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat.

Având în vedere faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și de lovire sau alte violențe, dar și că prin simpla prezență a inculpatului C. C., acesta i-a conferit celuilalt încredere în forțele proprii inculpatului B. Ș., dar mai ales că inculpații au avut tot timpul posibilitatea de rezolvare pe cale legală a problemelor cu care se confrunta martora O. M. L. - prin sesizarea organelor competente, instanța a respins solicitările acestora de achitare de sub acuzațiile care fac obiectul prezentului dosar penal.

În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și de lovire și alte violențe.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care urmează să fie condamnați inculpații și a modalității de executare a acestor pedepse, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., respectiv, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana fiecărui inculpat.

Astfel, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul B. Ș. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar, că a manifestat o atitudine de minimalizare a gravității faptelor pe tot parcursul desfășurării procesului penal, și că urmările produse, respectiv provocarea părții vătămate a unor leziuni corporale vindecabile în termen de

16-18 zile îngrijiri medicale, au avut loc pe fondul unei conduite provocatoare din partea părții vătămate, conduită care însă nu a fost de asemenea natură încât să impună reținerea circumstanței atenuante a provocării (relația de concubinaj dintre H. J. și martora O. M. L. finalizată prin agresarea acesteia din urmă și deposedarea de anumite sume de bani și de bunuri - aspecte care reies din declarațiile inculpaților și care se coroborează cu cele ale martorelor O. M. L., B. A. și Z. M.).

La stabilirea cuantumului pedepselor ce a fost aplicate inculpatului B. Ș. instanța a reținut, în temeiul articolului 74 alin. 1 litera a și alin. 2 din Codul penal, cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare comportamentul inculpatului adecvat normelor sociale înainte de comiterea infracțiunii, dar și motivele care au stat la baza săvârșirii infracțiunilor - respectiv dorința de trage la răspundere persoana care a agresat-o și a înșelat-o pe viitoarea sa soacră.

Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța a fost obligată să le acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76 alin. 1 litera c din Codul penal - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, sau în temeiul art. 76 alin. 1 lit. e teza I din Codul penal - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, se va orienta în noile limite ale pedepselor aplicabile în prezenta speță (3 luni închisoare - 2 ani închisoare și 15 zile - 3 luni închisoare sau amenda).

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, având în vedere circumstanțele comiterii acesteia - instanța a considerat că o pedeapsă de 4 luni închisoare ar fi aptă să asigure scopul educativ prevăzut la art. 52 din Codul penal. Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, având în vedere numărul loviturilor aplicate, precum și obiectul folosit pentru exercitarea acestora, instanța a considerat insuficientă aplicarea unei pedepse cu amenda penală și se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea, respectiv a celei de 2 luni închisoare.

Având în vedere că aceste fapte au fost săvârșite de către inculpatul B.

Ș. în concurs real, inculpatul comițând fiecare dintre aceste fapte înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal, le-a contopit și a stabilit pedeapsa finală de 4 luni închisoare.

Având în vedere circumstanțele menționate anterior, dar și faptul că inculpatul nu a mai creat probleme până în prezent, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul

81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 4 luni, conform articolelor 81-82 din Codul penal și în temeiul dispozițiilor articolului 359, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Cu privire la inculpatul C. C., instanța a reținut, în temeiul articolului

74 alin. 2 din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară motivele care au stat la baza săvârșirii infracțiunii - respectiv dorința de a-l ajuta pe prietenul său să tragă la răspundere persoana care a agresat-o și a înșelat-o pe martora O. M. L.

Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76 alin. 1 litera c din Codul penal se va orienta în noile limite ale pedepselor aplicabile în prezenta speță (3 luni închisoare - 2 ani închisoare). Având în vedere gradul său de participare la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu - respectiv că a stat în pragul ușii de acces în locuință, instanța s-a orientat spre minimul prevăzut de lege și a stabilit pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat din anul 1993 până în prezent, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus uspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni, conform articolelor 81-82 din Codul penal și în temeiul dispozițiilor articolului 359, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a

II-a din Codul penal, iar în temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că și-au manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă partea vătămată H. J. cu suma de

1800 lei și partea vătămată E. I. cu suma de 1500 lei, dar că partea vătămată

E. I. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului B. Ș. (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului), fapta de lovire constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică și psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.

Astfel, fapta ilicită intenționată a inculpatului de a o lovi partea vătămată a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale, care necesită pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului acesteia la integritate fizică, generându-i părții vătămate suferințe psihice și fizice.

Cu privire la soluționarea laturii civile s-au reținut în practica judiciară următoarele:

Este justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferințelor și durerilor de natură fizică și psihică inerente faptei de lovire, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [J. sectorului 1

B.ești, sentința penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanțele vor avea în vedere actele doveditoare și probele administrate [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate [Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].

Având în vedere aceste considerații, instanța a constatat, în ceea ce privește solicitările părții civile H. J., ca fiind întemeiate pretențiile acestuia privind suma de 1 leu cu titlu de daune morale, urmând a admite acțiunea civilă în parte și a respinge restul pretențiilor.

Instanța a stabilit că acest cuantum privind daunele morale reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice a părții vătămate, luând în considerare concluziile raportului de constatare medico-legal, care atestă perioada în care leziunile produse ar necesita îngrijiri medicale, importanța și gradul de atingere a valorilor morale lezate, intensitatea perceperii consecințelor vătămării, gradul de afectare a situației familiale și sociale a lui H. J., așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (O. M. L., Z. M., M. L.) și din înscrisurile depuse la dosar la filele 118-122.

În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 645 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 245 lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar 400 lei cheltuielile efectuate pe parcursul cercetării judecătorești.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorilor desemnați din oficiu av. Catarig A. M. și av. Ciutică Henrietta, fiecare în sumă de 300 lei, s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul C. C. și partea civila H. J.

Inculpatul C. C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârea atacată și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu. Din starea de fapt reținută prin rechizitoriu cât și prin elementele de probă, rezultă că participarea sa concretă a fost aceea de a se deplasa împreună cu coinculpatul, dar de a nu participa în nici un fel atât la momentul când a fost doborâtă ușa și nici la momentul agresării părții vătămate,ci doar a stat lângă ușa imobilului. În subsidiar, a solicitat a se face aplicarea art.90, 91

C.pr.pen., respectiv a se considera că participarea sa poate să fie sancționată cu aplicarea unei amenzi administrative.

P. civilă H. J. a solicitat obligarea inculpaților la plata daunelor așa cum au fost solicitate la instanța de fond.

Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de de violare de domiciliu prev. de art.

192 al.1, 2 C. și lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.2 C. inculpatul B.

S. și violare de domiciliu prev. de art.192 al.1, 2 C. pentru inculpatul C. C.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului C. C., aceasta a fost în mod corect stabilită de către prima instanță,rezultând din probele dosarului că acesta, întradevăr nu a pătruns în apartamentul nr. 10, însă a intrat în curtea imobilului, iar apoi a urcat scările care duceau spre apartamentul părții vătămate, a pătruns în holul care ducea spre camera în care se afla partea vătămată H. J. și a rămas pe pragul ușii de acces în interior,dependință aparținând de locuința părții vătămate E. I.,în interiorul camerei pătrunzând doar inculpatul B. S.

Însă,conform art.192 C.,constituie violare de domiciliu pătrunderea fără drept ,în orice mod,într-o locuință,dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea ,fără consimțământul persoanei care le folosește ,ori,așa cum corect a reținut și prima instanță,holul în care a intrat inculpatul C. C. reprezintă tocmai acea dependință menționată în textul de lege.

Trecând apoi la sancționarea inculpaților ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei cât și circumstanțele personale ale acestora respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor ,modalitatea de comitere,urmările faptelor,dar și atitudinea sinceră a acestora și lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l privește pe inculpatul B. S., inculpatul C. având antecedente care însă nu atrag starea de recidivă, instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor.

Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților,atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora,fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestora și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

De asemenea,latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de către prima instanță,aceasta raportat la persoana părții civile.

Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. și partea civilă H. J.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpatul C. si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. C. și partea civila H. J. împotriva sentintei penale nr. 289 din 1 martie 2012 a J. C. N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul C. si partea civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. V. V. A. I. M.

GREFIER, L. C.

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. M. D. A.

← Decizia penală nr. 1364/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1081/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 897/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 897/2012, Curtea de Apel Cluj