Decizia penală nr. 1697/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1697/R/2012
Ședința publică din 29 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul G. G. și partea resp.civilmente F. pentru P. V. S. împotriva sentinței penale nr.86 din 07 iunie 2012 a Judecătoriei J., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă din culpă și modificarea locului accidentului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal
și art. 89 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2012.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.86 din 07 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul G. G., la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.89 alin.2 din OUG 195/2002, rep.
În baza art.33 raportat la art.34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente a aplicat pe cea mai grea, 2 ani închisoare.
În temeiul prevederilor art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei rezultante de 2 ani, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
C. art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a suspendat
și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza II,b Cod penal.
În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și 313 din OG
72/2006 a fost admisă acțiunea părții civile S. J. de U. Z. și obligat inculpatul să- i plătească suma de 3921,10 lei, cu dobânda legală, calculată din prima zi următoare externării părții vătămate, (...), până în data plății efective.
A fost admisă în parte acțiunea părții civile G. G. și în consecință a fost obligată partea responsabila civilmente F. pentru P. V. S. să-i plătească suma de
1500 lei despăgubiri materiale și 30.000 lei daune-morale, reținând culpa comună în proporții egale.
În temeiul prevederilor art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei cheltuieli judiciare, care include și costul expertizei tehnice efectuată în cursul urmăririi penale de dl. expert P. G., și rămas neachitat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), în jurul orei 14, 00, partea vătămată G. G. conducea autoturismul marca Trabant cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 109 R în loc. G., dinspre loc. Chendrea spre loc. R. C. pe acest drum se desfășura în ambele sensuri, câte o bandă pe fiecare sens, nefiind despărțite de marcaj longitudinal. Carosabilul era din pamant și piatră, fiind umed datorită ploii.
La km 5+65 m, într-o curbă la stînga conform sensului său de mers, autoturismul condus de partea vătămată a depășit axul imaginar al drumului și a intrat în coliziune cu tractorul U 650, înregistrat cu numărul B. 25, condus de către inculpatul G. G., care circula din sens opus și care a depășit și el axul imaginar al drumului. Inculpatul G. G. a coborât de la volanul tractorului, la locul accidentului sosind în scurt timp și martorii U. C. P., G. F., U. V. D., G. G. și G. G.
Partea vătămată G. G. acuza dureri la piciorul stâng și le-a cerut celor prezenți să îl ajute să iasă din autoturism. Partea vătămată a fost scoasă din trabant de către martorii G. F., U. V. D. și U. C. I. acuza în continuare dureri, inculpatul a încercat să îi inducă părții vătămate ideea că este speriată, dar în realitate nu s-a întâmplat nimic grav și a insistat ca victima să fie transportată acasă. Partea vătămată a fost transportată la locuința sa de către cei trei martori menționați anterior.
Inculpatul a parcat tractorul pe partea dreaptă a sensului său de deplasare din momentul accidentului, a dus trabantul părții vătămate în curtea casei acesteia, iar cioburile și bucățile din caroserie căzute pe partea carosabilă în urma coliziunii le-a aruncat în șanțul de pe marginea drumului. Aceasta, cu toate că martorii i-au atras atenția că ar trebui să aștepte sosirea organelor de poliție.
După sosirea organelor de poliție la fața locului, acestea au dorit să discute și cu partea vătămată, care se afla la locuința sa. Cu această ocazie și ulterior, când a dat prima declarație, victima a menționat faptul că, din câte își amintește, a intrat cu roata din față dreapta într-un bolovan aflat pe marginea sensului său de mers, acestea fiind împrejurările în care s-a accidentat.
In declarațiile ulterioare însă partea vătămată a declarat că imediat după accident, fiind în stare de șoc, nu și-a dat foarte bine seama cum s-a produs accidentul. își amintea însă faptul că pe marginea sensului său de mers se aflau niște pietre pe care a încercat să le evite și în primele momente a crezut că poate a dat cu roata din partea dreaptă în vreuna din aceste pietre, apoi a ricoșat cu partea stângă în roata stângă față a tractorului condus de către învinuit.
Inculpatul a declarat că tractorul său era parcat pe marginea drumului, pe partea stângă a sensului de mers al părții vătămate și că aceasta a pierdut controlul trabantului în curbă, partea stângă fața a autovehiculului lovindu-se de roata stângă fața a tractorului său.
Martora U. C. a declarat însă că în momentele premergătoare impactului, inculpatul rula cu tractorul pe drumul public, martora aflându-se într-un alt autoturism, în spatele inculpatului, împreună cu soțul său, U. V. D.. Imediat, cei doi au observat că tractorul s-a tamponat cu un trabant, iar de la volanul tractorului s-a coborât învinuitul G. G. M. au relatat și faptul că inculpatul a modificat starea locului accidentului, parcând tractorul pe marginea drumului, aruncând cioburile provenite în urma coliziunii în șanț și ducând trabantul părții vătămate în curtea locuinței acesteia.
Martorul G. G. susține că a auzit din curtea sa tractorul inculpatului rulând pe drumul județean și a ieșit la poartă vrând să discute ceva cu inculpatul. S. că a observat când inculpatul a parcat tractorul pe marginea drumului și că la scurt timp a auzit o bubuitură , dar nu a văzut cum s-a produs impactul dintre trabant și tractor, fiindu-i obturat câmpul vizual. Această declarație va fi înlăturată însă, ca nesinceră, fiind evidentă intenția martorului (rudă cu inculpatul) de a-1 ajuta pe acesta. De vreme ce a ieșit la poartă pentru a discuta cu inculpatul, apoi a observat că acesta și-ar fi parcat tractorul pe marginea drumului și abia după aceea a avut loc impactul dintre autoturisme, impact însă pe care nu 1-a observat și nu știe cum a avut loc, acest din urmă aspect pare puțin credibil. Imediat după aceea, martorul susține că s-a îndreptat spre locul impactului, aflat la circa 5-6 metri de locuința sa și 1-a văzut pe învinuit coborând de la volanul tractorului.
Declarațiile acestui martor nu se coroborează cu declarațiile martorilor U. C.
și U. V. D. care au declarat că impactul dintre tractorul condus de învinuit și trabantul condus de partea vătămată a avut loc pe mijlocul părții carosabile, prin urmare tractorul inculpatului nu se afla parcat pe marginea drumului. Declarațiile celor doi martori se coroborează și cu declarațiile martorilor G. F. și G. G. (coincidență de nume cu învinuitul), care au ajuns la locul accidentului la câteva momente după producerea acestuia, au declarat că locul impactului a fost mijlocul părții carosabile , iar inculpatul a parcat tractorul pe marginea drumului după accident, apoi a strâns de pe jos cioburi și bucăți din capota trabantului, căzute pe partea carosabilă și le-a aruncat în șanț.
În tot cursul procesului inculpatul a negat că faptele s-ar fi petrecut în modul descris mai sus.
Inculpatul a susținut că în momentul impactului tractorul său deja staționa pe marginea carosabilului, doar autoturismul părții vătămate se afla în mișcare. Inculpatul susține că partea vătămată a pierdut controlul volanului și intrând pe contrasens s-a ciocnit de roata față stânga a tractorului.
În primul rând, susținerea inculpatul privind faptul că tractorul staționa, este infirmata de martorii oculari, soții U. C. și V. C. declarațiilor acestor persoane, în momentul în care au pornit la drum cu autoturismul lor, de la o locuința, a pornit și inculpatul cu tractorul său care fusese parcat în apropiere.
M. se deplasau în urma tractorului, astfel că au văzut momentul impactului.
Aceștia declară că în curba la dreapta, ambele autovehicule au depășit axul imaginar al drumului, și au intrat în coliziune, în zona mediană a drumului.
În același sens este și declarația martorei G. F., aceasta arătând că l-a auzit pe inculpat când a cerut părții vătămate să declare că tractorul era staționat în momentul impactului.
Există și declarația unui martor, G. G., rudă a inculpatului, care arată că tractorul inculpatului era staționat în fața casei sale în momentul în care trabantul condus de partea vătămată s-a ciocnit cu acesta, intrând total pe contrasens.
Declarația acestui martor a fost înlăturată și în faza de urmărire penală, și va fi înlăturată ca nesinceră și de către instanță. Tot ansamblul materialului probator atestă faptul ambele autovehicule se aflau în mișcare în momentul impactului, iar acesta s-a produs în zona mediană a drumului.
Inculpatul a negat și faptul că a modificat locul accidentului din proprie inițiativă, susținând că a mutat trabatul părții vătămate în curte, la cererea acesteia. Inculpatul de asemenea a negat că a adunat cioburile și resturile rezultate în urma coliziunii. Și cu privire la aceste aspecte există declarația martorilor oculari, care confirmă această acțiune a inculpatului, chiar și în împrejurările în care aceștia l-au atenționat cu privire la faptul că nu ar trebui făcute modificări la locul accidentului înainte de sosirea organelor de poliție.
În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză tehnică auto care concluzionează că locul impactului celor două autovehicule a fost la mijlocul drumului iar cauza a fost circulația ambilor în zona axului imaginar al drumului.
E.ul mai arată că accidentul putea fi evitat de ambii conducători auto dacă ar fi circulat mai aproape de acostament, fără să treacă de axul drumului.
În ceea ce privește vitezele de deplasare ale celor două autovehicule s-a apreciat că acestea au fost de 15 km/h, trabantul și 13 km/h tractorul.
În faza de judecată inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize, cerere în probatiune încuviințată de instanță.
E.iza a fost efectuată de L. I. de E. C. C.
Din raportul de expertiză se reține în primul rând că din cauza modificării locului accidentului, nu se poate stabili locul accidentului pe baza de interpretare criminalistică. E.ul concluzionează totuși, în baza probelor testimoniale și a altor elemente de analiză, în principal cele cu privire la avariile celor două autovehicule, că impactul a avut loc în zona mediană a drumului, fiind posibil ca ambele autovehicule să fi depășit axul longitudinal al drumului în momentul coliziunii.
În ceea ce privește viteza, în concluziile raportului se arată că nu poate fi stabilită nici cea din momentul coliziunii și nici cea inițială. Concluzia privind faptul că impactul s-a produs cu ambele autovehicule în mișcare este și ea rezultatul probelor testimoniale.
E.ul concluzionează că persoanele implicate în accident puteau preveni producerea acestuia dacă ar fi redus vitezele de deplasare în curbă fără vizibilitate.
Se observă așadar că față de raportul de constatare tehnică auto, în raportul de expertiză se stabilește drept cauză a accidentului nereducerea vitezei în curbă, pe când în primul , depășirea axului imaginar al drumului. Dar se mai observă și faptul că în ambele expertize se reține o culpă comună a celor doi conducătorii auto implicați în accident.
Inculpatul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, practic solicitând completarea acesteia. În principal a solicitat o simulare pornind de la ipoteza în care tractorul staționa în momentul impactului, așa cum susține inculpatul. Se mai solicită precizări cu privire la suportul concluziei privind locul impactului și a celei în care se spune că ambele autovehicule se aflau în mișcare.
Cererea inculpatului a fost respinsă, instanța constatând că expertul a explicat că cele două concluzii privind locul impactului și faptul că ambele autovehicule erau în mișcare rezultă din probe testimoniale, cu precizarea că din cauza modificării locului accidentului nu s-a putut face o interpretare criminalistică a urmelor de la fața locului.
În ceea ce privește cererea de efectuare a unei simulări cu tractorul inculpatului în staționare de asemenea s-a respins, instanța constatând că nu este utilă cauzei, din moment ce exista probe clare care infirmă această ipoteză.
Așadar având în vedere aspectele de mai sus, instanța în primul rând a constatat că în producerea accidentului au avut culpa ambele părți, în proporție egală.
Față de culpă constând în încălcarea prevederilor art.47 din OUG
195/2002, rep, conform cărora conducătorii de autovehicule care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective, se mai reține și nereducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol, prevăzut de art.48 din OUG 195/2002, rep, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Aceasta din urmă încălcare a normelor rutiere s-a stabilit prin expertiză, fiind considerată de către expert și cauza producerii accidentului.
În urma coliziunii celor două autovehicule, partea vătămată a suferit leziuni destul de grave, necesitând pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pus în primejdie viața.
Pentru motivele de fapt care preced instanța a constatat că inculpatul a comis în concurs infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal și art.89 alin.2 din OUG 195/2002, rep, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru cea de modificare a locului accidentului, prevăzută de art.89 alin. 2 din OUG
195/2002, 2 ani închisoare.
Faptele fiind concurente, în baza prevederilor art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal, din pedepsele stabilite pentru fiecare dintre ele s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu aplicarea art.72 Cod penal care stabilește criteriile generale în acest sens.
Instanța a avut în vedere că infracțiunea de vătămare corporală a avut consecințe grave asupra stării de sănătate a părții vătămate, aspect care se reflectă pe deplin prin numărul mare de zile de îngrijiri medicale. Cu privire la această infracțiunea instanța a avut în vedere și faptul că la producerea accidentului a concurat și culpa părții vătămate.
Pentru infracțiunea de modificare a locului accidentului i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă mai mare, în mod firesc, fiind vorba despre o infracțiune intenționată, comisă pentru a acoperi comiterea infracțiunii de vătămare corporală. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere întreaga conduită a inculpatului după producerea accidentului, inclusiv comiterea infracțiunii de modificare a locului accidentului, apoi atitudinea nesinceră pe parcursul procesului.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, prin lipsa unor condamnări anterioare și cuantumul pedepsei rezultante aplicată, sunt întrunite primele două condiții ale art.81 Cod penal.
În continuare, instanța având în vedere persoana inculpatului, a apreciat că scopurile sancționării faptelor penale, reeducare și prevenția, stabilite de art.52 Cod penal, vor putea fi atinse fără executarea pedepsei cu privare de libertate.
Pentru aceste motive și având în vedere prevederile art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante aplicată de 2 ani, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra situațiilor de revocare a suspendării, stabilite de art.86/4 Cod penal.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că s-au constituit părți civile partea vătămată precum și unitățile sanitare care i-au acordat acesteia îngrijiri medicale.
C. prevederilor art.313 din OG.72/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Făcând aplicarea acestor prevederi legale s-a admis acțiunea părții civile S.
J. de U. Z. și inculpatul a fost obligat să-i plătească acestuia suma de 3921, 10 lei, cu dobânda legală, calculată din prima zi următoarea externării, (...), calculată până în data plății efective.
Partea vătămată G. G. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei despăgubiri materiale și 30.000 euro daune-morale.
Acțiunea părții civile a fost admisă în parte, în primul rând având în vedere culpa comună în producerea accidentului și în al doilea rând faptul că daunele morale solicitate sunt în cuantum exagerat de mare raportat la consecințele suferite de către partea vătămată în urma accidentului. Este incontestabil faptul că partea civilă a suferit atât fizic cât și psihic din cauza leziunilor produse prin accident, fapt atestat de actele medicale depuse la dosar, iar acestea trebuie compensate prin acordarea de despăgubiri .Cu toate acestea, se constată că acordarea sumei de 30.000 euro ar fi disproporționate, raportat la considerentele de mai sus, astfel că părții civile i s-au acordat daune morale în cuantum de
30.000, iar material în cuantum de 1500 lei. Cu privire la despăgubirile materiale trebuie menționat ca acestea au fost probate și s-a avut în vedere culpă comună a părților în producerea accidentului.
Inculpatul la data accidentului nu deținea o asigurare obligatorie pentru răspundere civilă, motiv pentru care în cauza a fost introdus ca parte responsabilă civilmente F. pentru P. V. S.. C. prevederilor legale acesta asigura numai despăgubirea părții civile, obligațiile sale de garantare a reparării prejudiciilor nu se extind asupra cheltuielilor ocazionate îngrijiri medicale și cele judecată, având totodată un drept de regres împotriva inculpatului.
Având în vedere și DIL nr.3/(...) a I., F. pentru P. V. S. a fost obligat să plătească părții civile sumele de 1500 lei și 30.000 lei, despăgubiri material și daune-morale.
Inculpatul fiind condamnat, în baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat și la plata cheltuielile judiciare avansate de stat, conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpatul G. G. si F. DE P. A V.
S. (F.) .
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redusă pedeapsa aplicată acestuia, precum și daunele morale la care a fost obligat față de partea civilă.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că la instanța de fond s-a reținut o culpă comună în producerea accidentului rutier și că acesta nu poate fi obligat să suporte cuantumul întregului prejudiciu cauzat părții vătămate.
F. DE P. A V. S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie reduse daunele morale acordate părții civile, în raport de circumstanțele în care s-a produs accidentul și obligarea F.UI DE P. A V. S. în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile față de partea vătămată.
În motivele de recurs s-a arătat că în urma accidentului produs de inculpat partea vătămată a suferit vătămări corporale, care au necesitat un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale, însă aceasta din urmă a avut o contribuție la producerea accidentului în proporție de 50%, așa cum s-a reținut prin sentința penală pronunțată de instanța de fond.
Raportat la condițiile și împrejurările în care s-a produs accidentul partea responsabilă civilmente apreciază că despăgubirile cu titlu de daune morale acordate părții vătămate sunt prea mari și a solicitat reducerea cuantumului acestora.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și de F. DE P. A V. S., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 2 iunie 2009 în jurul orelor 14,00 partea vătămată G. G. conducea autoturismul marca Trabant cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 109 R din localitatea G. spre localitatea R. C. se desfășura pe ambele sensuri, câte o bandă pe fiecare sens, nefiind despărțite de marcaj longitudinal, carosabilul fiind din pământ și piatră , iar la km 5+65 m , într-o curbă la stânga conform sensului său de mers, autoturismul condus de partea vătămată a depășit axul imaginar al drumului și a intrat în coleziune cu tractorul marca U-650 înregistrat cu nr.B.
25, condus de inculpatul G. G., care circula din sensul opus.
După producerea accidentului, inculpatul a tras tractorul într-o parte a drumului, modificând astfel locul producerii accidentului.
Potrivit expertizei criminalistice efectuată în cauză și celelalte probe administrate , impactul între cele două autovehicule a avut loc în zona mediană a drumului, fiecare dintre cei doi conducători auto depășind axul longitudinal al drumului în momentul coleziunii.
Față de probele administrate la urmărirea penală și la instanța de fond, în mod întemeiat a fost stabilită culpa în procent de câte 50% în sarcina ambilor conducători auto.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă că partea vătămată
G. G. în urma accidentului provocat de inculpat a suferit leziuni ale integrității corporale , care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.p. și modificarea stării locului accidentului prev. de art.89 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Solicitarea inculpatului de reducerea a cuantumului pedepselor aplicate acestuia , raportat la condițiile în care s-a produs accidentul, este neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat mai sus accidentul cauzat de inculpat s-a produs pe un drum județean, neasfaltat , într-o curbă, ambii conducători auto depășind axul imaginar al despărțirii sensului de deplasare, stabilindu-se o culpă comună în sarcina ambelor părți.
Raportat la condițiile și împrejurările în care s-a produs accidentul , arătate în detaliu mai sus, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate inculpatului, pedepse care au fost stabilite la limita minimă prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond ținând seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, însă acesta a încercat să transfere întreaga culpă în sarcina părții vătămate, neasumându-și responsabilitatea producerii accidentului nici măcar în parte.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate raportat la condițiile și împrejurările în care s-a produs accidentul, urmările acestuia , în sensul că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de cca. 100 zile de îngrijiri medicale, iar suma de 30.000 lei acordată de către instanța de fond cu titlu de daune morale părții vătămate , aferente procentului de 50% raportat la culpa părții vătămate în producerea accidentului, apreciem că sunt în măsură să răspundă prejudiciului psihic suferit de aceasta în urma accidentului cauzat de inculpat.
Tot neîntemeiată este solicitarea F.UI DE P. A V. S. de reducere a cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate, raportat la condițiile în care s-a produs accidentul, leziunile cauzate părții vătămate, care au condus la multiple vătămări corporale, care au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale, iar suma de 30.000 lei este în măsură să compenseze traumele psihice suportate de partea vătămată în urma accidentului cauzat de inculpat.
Neîntemeiată este și solicitarea F.UI DE P. A V. S. referitoarea la obligarea inculpatului în solidar cu aceasta la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Potrivit deciziei nr.3 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii F. DE P. A V. S. poate fi obligat în mod individual la plata despăgubirilor civile către partea vătămată, iar nu în solidar cu inculpatul, de unde rezultă că între F. DE P. A V. S. și inculpat nu există o obligație solidară, deoarece F. DE P. A V. S. are o răspundere stabilită prin lege, iar inculpatul o răspundere delictuală, rezultată în urma comiterii unei infracțiuni.
Având în vedere că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului și nici a daunelor morale acordate părții vătămate, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursurile formulate de inculpatul G. G. și F. DE P. A V. S. împotriva sentinței penale nr.86 din 7 iunie 2012 a Judecătoriei J. urmează să fie respinse, ca nefondate.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial, iar F. DE P. A V. S. suma de 100 lei cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul G. G. si F. DE P. A V. S. (F.) împotriva sentinței penale nr. 86 din 7 iunie 2012 a Judecătoriei J..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, avocat C. B.
Obligă pe inculpatul G. G. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial si pe F. la
100 lei cu același titlu.
Definitivă.
Dată si pronunțată în ședință publică din 29 noiembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
GREFIER
D. S.
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. M.
| ← Sentința penală nr. 52/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 215/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
