Decizia penală nr. 584/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.584/R/2012
Ședința publică din data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. V. JUDECĂTORI : I. C. M.
L. M.
G. : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata B. M. S., partea civilă H. A., părțile civile B. V.-I., B. M.-I. și B. C. toți prin apărător ales, av. F. A. și asiguratorul SC G. R. A. R. SA împotriva sentinței penale nr. 2604/14 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei B. M., inculpat fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 2604 din 14 dec. 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost condamnată inculpata B. M. S., fiica lui V. și M., născută la data de (...) în B. M., CNP 2., cetățean român, studii superioare, căsătorită, operator devize, fără antecedente penale, domiciliată în Comuna S., nr. 126, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa închisorii de 3 ani; vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, la pedeapsa închisorii de 1 an, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și cu incidența dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare.
I s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a obligat inculpata să plătească: părților civile B. V.-I., B. M.-I. și B. C., în calitate de moștenitori legali ai victimei B. I., suma de 37.111,17 lei reprezentând despăgubiri materiale precum și echivalentul în lei la data plății a sumei de 15.000 Euro, cu titlu de daune morale; părții civile H. A., suma de 51.917,88 lei reprezentând despăgubiri materiale precum și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale; părții civile S. J. de U. B. M. suma de
4900,70 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistența medicală acordată părții civile H. A., cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 343 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului BMW aparținând inculpatei B. M. S., prin O. nr. 6. din (...) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
S-a constatat că în cauză a fost citată în calitate de asigurător SC G. R. A. R. SA cu sediul social în București, str. Polizu, nr. 58-60, et. 4, sector 1.
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească: părților civile B. V.-I., B. M.-I. și B. C., suma de
15.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către acestea din urmă; părții civile H. A., suma de 8000 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească suma de 1700 lei cheltuieli judiciare statului.
P. a pronunța această sentință judecătoria a reținut că la data de
(...), în jurul orei 07:20, inculpata B. M. S., conducea autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare (...), pe B-dul U. din M. B. M., deplasându-se din direcția S. Nou de Jos, înspre M. B. M.
În fața autoturismului condus de inculpata B. M. S., în aceeași direcție de deplasare, circula autoturismul marca Volkswagen Polo, cu numărul de înmatriculare (...), condus de partea civilă H. A., iar acesta din urmă era precedat de un autoturism rămas neidentificat.
La un moment dat, partea civilă H. A. a depășit autoturismul care se deplasa în fața sa.
Ajungând în dreptul imobilului cu numărul 40 de pe B-dul U. - zona SC Italsofa, pe o porțiune de drum în aliniament, prevăzută cu marcaj longitudinal linie discontinuă de separare a celor două benzi de circulație - câte o bandă pe sens, în condiții de rulare pe carosabil umed, deși din sens opus se apropiau mai multe autoturisme, inculpata B. M. S. s-a angajat în depășirea celor două autoturisme care circulau în fața sa.
Inculpata a inițiat manevra de depășire înainte ca autoturismul marca Volkswagen Polo, cu numărul de înmatriculare (...), condus de partea civilă H. A. să fi reușit finalizarea depășirii autoturismului rămas neidentificat.
P. a evita impactul cu autoturismul condus de inculpata B. M. S., care se apropia pe sensul său de circulație, martorul M. I., care conducea autoturismul marca Seat, cu numărul de înmatriculare (...), din direcția B. M. spre S. Nou de Jos, a fost nevoit să vireze spre dreapta și să se refugieze în parcarea din fața SC Italsofa. În același fel a procedat și conducătorul unui autoturism marca Volkswagen Passat, neidentificat, care se deplasa în aceeași direcție cu autoturismul condus de martorul M. I.
Observând că se apropie și alte autoturisme din sens opus, pentru a finaliza manevra de depășire, inculpata B. M. S. a accelerat și a forțat intrarea în fața autoturismului condus de partea civilă H. A. moment în care a acroșat partea din față stânga a autoturismului părții civile, cu partea din dreapta spate a autoturismului pe care inculpata îl conducea.
Din cauza acroșajului, autoturismul condus de inculpata B. M. S. a derapat spre marginea din partea dreaptă a părții carosabile. P. a redresa autoturismul, inculpata B. M. S. a virat spre stânga, a pierdut controlul autoturismului și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Volkswagen Vento, cu numărul de înmatriculare (...), condus de victima B. I., care se deplasa regulamentar dinspre M. B. M., în direcția S. Nou de J.
În urma impactului, victima B. I. a decedat pe loc, autoturismul pe care îl conducea răsucindu-se cu spatele pe sensul de deplasare S. Nou de
Jos - B. M. P. a evita impactul cu acest autoturism, parte vătămată H. A. a virat spre dreapta, apoi spre stânga, a pierdut controlul autoturismului, a traversat axul drumului și banda de circulație de pe contrasens, a părăsit partea carosabilă și s-a izbit de capul tractor al autotrenului cu numărul de înmatriculare (...), care era parcat în fața SC Italsofa.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 119/28 din (...) al S.ui Medico - Legal J. M., moartea numitului B. I. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu fractură mielică de coloană vertebrală, cu fractură de inimă și hemotorace masiv.
Leziunile tanatogeneratoare precum și cele descrise la examenele intern și intern s-au putut produce prin lovire de corpurile dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă, în cadrul unui accident rutier.
Alcoolemia a avut valoare zero, iar decesul poate data din (...) (f. 33
- 34).
În urma accidentului, inculpata B. M. S. și partea vătămată H. A. au suferit leziuni corporale, fiind transportate la S. J. de U. „. C. O. B. M., în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 150/(...) al S.ui Medico - Legal J. M., partea vătămată H. A. a fost internată în cu diagnosticul de contuzie cerebrală medie prin accident rutier, contuzie vertebrală cervicală și contuzie dorso - lombară, leziunile ce au necesitat 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (f. 35).
Inculpata B. M. S. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fapt ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 720/(...) (f. 38 - 39).
Inculpatei și părții civile H. A. li s-au recoltat câte două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 0,00 g%o potrivit Buletinelor de A. T. A. nr. 1. și nr. 1. (f. 40 - 41).
Potrivit Raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză de către L. I. de E. C. C. nr. 38 din (...)( fila 189 dosar urmărire penală), viteza probabilă a autoturismului marca BMW, condus de inculpata B. M. S., în momentul impactului a fost de 84 km/h, iar a autoturismului marca Volkswagen Vento, condus de victima B. I. a fost de 28 km/h.
În drept:
Faptele inculpatei B. M. S., astfel cum au fost probate și
recunoscute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 2 Cod penal, și vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și cu incidența dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Culpa exclusivă gravă a inculpatei constă în nerespectarea prevederilor art. 35 alin. 1 și art. 45 alin. 1, 3 din OUG 1. precum și a dispozițiilor art. 118 și art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a
OUG nr. 1., respectiv HG 1..
Astfel inculpata avea obligația să se asigure atunci când a inițiat manevra de depășire, că prin aceasta nu afectează siguranța circulației, nu pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și nu aduce prejudicii proprietății terților.
De asemene, inculpata, avea obligația să se asigure că poate efectua manevra de depășire în condiții de siguranță, că din sens opus nu se apropie alte autovehicule, că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială și că nu ar obliga un conducător al unui vehicul care circulă din sens opus să efectueze manevre de evitare a coliziunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al pluralității de fapte prin care s-a suprimat viața unei persoane, s-a pricinuit vătămarea corporală a alteia și s-a cauzat avarierea a trei autorisme, precum și atitudinea inculpatei în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege.
P. individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a avut în vedere, faptul că urmările nefaste ale accidentului de circulație cauzat de inculpată, sunt rezultatul unei conduite ce reflectă o culpă gravă, care constă în ignorarea celor mai elementare norme de conduită și siguranță rutieră, prin inițierea unei manevre de depășire pe un sector de drum intravilan, intens circulat, în situația în care autoturismul care l-a precedat pe cel a inculpatei, nu finalizase încă manevra de depășire.
Așa cum înseși inculpata recunoaște, aceasta a vizat depășirea concomitentă a două autoturisme într-o situație și pe un sector de drum cu totul nepropice unei astfel de manevre, rulând cu o viteză dublă față de cea legal admisă.
În soluționarea laturii civile a cauzei instanța a reținut faptul că în sarcina inculpatei sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru faptele ilicite săvârșite, sens în care a fost ținută la plata de dezdăunări materiale în cuantumul dovedit de părțile civile.
Astfel, părților civile B. V., B. M. și B. C. în calitate de succesori legali ai victimei B. I., li se cuvin despăgubiri materiale care includ cheltuieli ocazionate cu înmormântarea și pomenirea victimei conform obiceiului precum și cele reclamate de ridicarea unui monument funerar, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Tot astfel, moștenitorii victimei B. I. sunt îndreptățiți să fie îndestulați cu daune morale în considerarea faptului că aceștia sunt soția, respectiv fiii victimei față de care nutreau sentimente profunde de atașament, iar prin decesul victimei au fost supuși unor suferințe psihice intense ce reclamă o reparație corespunzătoare.
La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părților civile
B. V., B. M. și B. C., instanța, a avut în vedere vârsta, educația, și profesia atât a victimei cât și a succesorilor, care sunt persoane mature, bine integrate social, cu un statut socio - material bine definit.
În aceiași măsură a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă H. A., care este îndreptățită să reclame despăgubiri materiale care cuprind: costul medicamentației suplimentare, costul unor proceduri medicale necesare refacerii stării de sănătate (fizioterapie, acupunctură), contravaloarea atutoturismului complet avariat ce rezultă din devizul prezentat de partea civilă, precum și beneficiul nerealizat constând în diferența între salariul pe care l-ar fi încasat această parte civilă și indemnizația de concediu medical.
Părții civile H. A. i s-au acordat despăgubiri pentru cheltuielile pe care a fost nevoită să le angajeze prin faptul că a închiriat o locuință în M. B. M., nemaiputând după producerea accidentului de circulație să se deplaseze la serviciu în B. M. din localitatea de domiciliu.
Urmarea accidentului de circulație, părții civile H. A. i-au fost cauzate leziuni ce i-au provocat părții civile suferințe fizice și psihice și au reclamat în vederea vindecării intervenții și manopere medicale, toate acestea reclamând acoperirea stării de disconfort prin plata unor daune morale proporționale cu numărul de zile de îngrijiri medicale acordate în vederea refacerii stării de sănătate.
Atât părțile civile B. V., B. M. și B. C., cât și partea civilă H. A. au fost admise solicitările de acoperirea cheltuielilor judiciare în legătură cu procesul penal, în cazul primelor fiind vorba de onorariu apărătorului angajat iar în cazul celei din urmă fiind vorba de costul eliberării Ceritficatului Medico-Legal, costul expertizei judiciare efectuate în faza de urmărire penală precum și onorariul apărătorului ales.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs inculpata B. M. S., părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C., H. A. și asigurătorul S. R. A. R. (fostă ARDAF).
Prima recurentă a motivat că și-a asumat gradul de responsabilitate a faptelor comise solicitând judecarea în procedura simplificată astfel încât este necesareă reducerea pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acesteia; s-a detaliat că sunt prezente circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c C., iar atitudinea și persoana recurentei rezultă din caracterizările de la locul de muncă, referatul de evaluare, din faptul că este singura întreținătoare a familiei soțul ei fiind plecat în străinătate, avându-i astfel în întreținere pe socrii ei și un copil minor.
S-a mai apreciat că prima instanță a reținut conduita inculpatei anterioară săvârșirii infracțiunii însă nu a reținut circumstanțele atenuante.
Părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C. au susținut, sub aspectul laturii penale, că se impune executarea în detenție a pedepsei de către inculpată din cauză că aceasta a luat legătura cu părțile civile o singură dată, iar în prezent își exercită dreptul de a conduce autoturismul, așadar nu rezultă atitudinea de regret sau de compasiune.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei au învederat că au solicitat plafonul maxim al despăgubirilor pe care le poate plăti asigurătorul din cauză că reprezentanții acestuia nu au efectuat niciun demers pentru a despăgubi părțile civile.
Partea civilă recurentă A. H. a criticat sentința doar sub aspectul daunelor morale din cauză că nu i-a fost acordată suma de 100.000 lei cerută cu acest titlu, ci doar 5.000 lei; în motivarea pretenției a arătat că despăgubirile civile nu au fost corelate cu gravitatea deosebită a faptei prin care a suferit multiple contuzii ce au necesitat ședințe de fizioterapie și de acupunctură, ce i-au creat stări de disconfort fizic și psihic.
A precizat că a fost lipsită de mașina sa pentru achiziționarea căreia a luat un credit bancar, după accident a fost nevoită să plătească taxiuri, apoi să își schimbe locuința în oraș pentru că nu mai putea face naveta la locul de muncă, pierzându-și încrederea în forțele proprii.
Asigurătorul recurent a criticat sentința pe motiv că prejudiciul moral trebuia dovedit, iar la stabilirea acestuia trebuie avute în concret condițiile de trai din R.; s-a susținut că prima instanță trebuia să judece în echitate că despăgubirile trebuiau raportate la veniturile părților civile și la nivelul acestora de trai, iar față de admiterea în parte a pretențiilor civile trebuiau diminuate onorariile avocaților.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și, din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C., Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut stare de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpata recurentă și le-a însușit, solicitând să fie judecată potrivit procedurii simplificate prev. de art.3201 C.
În esență, s-a reținut că în 5 febr.2009 la ora 7,20 inculpata, în timp ce conducea autoturismul său BMW, circulând în spatele părții civile A. H., când ultima a depășit autoturismul din fața sa în dreptul imobilului cu nr.40 de pe B-dul U. din B. M., inculpata s-a angajat în depășirea celor două mașini din față; prin această manevră a determinat două autoturisme ce veneau din față să vireze dreapta și să intre într-o parcare laterală, inculpata a intrat în fața părții civile acroșând fața stângă a autoturismului acesteia cu spatele BMW-ului, iar din această cauză a derapat și încercând să redreseze mașina inculpata a virat stânga, a pătruns pe contrasens și a izbit frontal autoturismul VW Vento condus de victima B. I. care a decedat pe loc, fapta constituind infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.
Partea civilă A. H. datorită acroșajului cu mașina inculpatei a pierdut controlul, a intrat pe contrasens și s-a izbit de capul tractor al unui autotren parcat pe partea opusă, fiindu-i cauzată o contuzie cerebrală medie, o contuzie vertebrală cervicală și o contuzie dorso-lombară, leziuni ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale, fapta constituind infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C..
În momentul impactului viteza autoturismului inculpatei a fost de 84 km/oră.
Justificat s-a reținut culpa exclusivă a inculpatei constând în faptul că nu s-a asigurat când a inițiat depășirea că această manevră nu prezenta pericol pentru ceilalți participanți la trafic și nu a respectat viteza legală în localitate.
În schimb, prima instanță a individualizat greșit pedeapsa de 3 ani închisoare și modalitatea de executare a acesteia în penitenciar pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.
Aprecierea gravității culpei a fost valorizată de două ori, odată când nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, iar, a doua oară, când s-a dispus executarea pedepsei în penitenciar.
Prima instanță trebuia să țină seama de toate actele în circumstanțiere depuse la dosar și trebuia să analizeze impactul pe care executarea pedepsei în penitenciar îl va avea asupra persoanei inculpatei și a familiei sale; astfel cum prevede art.52 alin.2 C. executarea pedepsei urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordine de drept și față de regulile de conviețuire socială însă, în speță, inculpata este angajată, are în îngrijire 3 persoane și nu a mai încălcat ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, ca atare executarea în penitenciar a pedepsei nu ar ajuta îndeplinirii vreunuia dintre aceste scopuri exact stabilite de către lege.
Referatul de evaluare întocmit în cauză concluzionează fără dubiu că deși nu poate fi ignorată natura gravă a consecințelor culpei acesteia, rolul educativ al pedepsei, în cazul recurentei, poate fi atins prin alternative la privarea de libertate tocmai datorită modului de raportare la experiența negativă pe care o traversează, a orientării sale axiologice deja dobândite, precum și a capacității inculpatei de a face judecăți morale; s-a mai apreciat că o altă sancțiune este de natură să-și extindă efectele asupra membrilor familiei.
Într-adevăr, nu poate fi negat regretul profund real și empatia față de părțile civile, astfel încât susținerile acestora că inculpata nu manifestă compasiune, precum și aceea că, în continuare, conduce autoturismul sunt simple alegații; de aceea, nu poate fi primit motivul de recurs formulat sub aspectul laturii penale de către părțile civile, fiind întemeiat motivul de recurs invocat de către inculpată.
Așa fiind, Curtea va reindividualiza pedeapsa aplicată ținând seama de toate criteriile generale prev. de art.72 C. și menționate anterior însă nu va reține circumstanțe atenuante tocmai datorită gravității culpei recurentei și va stabili pedeapsa pentru uciderea din culpă prev. de art.178 alin.2 C. la
2 ani închisoare pe care o va contopi cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de către prima instanță pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 3 C. și aplicând pedeapsa rezultantă de
2 ani de închisoare pe care o va suspenda sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani în temeiul art.86/1 C.; au fost menționate anterior considerentele datorită cărora Curtea apreciază că nu este necesară executarea pedepsei în detenție și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată ca aceasta să nu mai săvârșească infracțiuni, condiție prev. de art.861 alin.1 lit.c C.
Va impune inculpatei să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 863 alin.1 lit.a, b, c, d, precum și, în temeiul art. 863 alin.3 lit.e C. măsura de a nu conduce niciun vehicul.
Recursul declarat de către părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C. sunt fondate doar în ce privește cuantumul daunelor morale și, sub un aspect neinvocat, al divizibilității acestora.
În primul rând, este evident că nu poate fi primită pretenția de obligare a asigurătorului la plafonul maxim de despăgubiri stabilite de lege respectiv câte 480.000 euro daune morale pentru fiecare dintre acestea pe simplul considerent că reprezentanții societății de asigurare nu au făcut demersuri pentru a plăti despăgubirile; această împrejurare constituie doar un temei al respingerii recursului asigurătorului sub aspectul diminuării onorariului apărătorului părților civile, asistența juridică fiind generată tocmai de către asigurătorul care nu a încercat să despăgubească în cursul procesului părțile, așteptând curgerea unui termen de câțiva ani și derularea procedurilor judiciare necesare stabilirii daunelor.
Ca atare, contrar atât susținerilor recurenților părți civile, cât și ale recurentului asigurător, daunele morale se cuvin în cuantum de câte
20.000 euro pentru fiecare dintre cele trei părți civile - cei doi copii și soția supraviețuitoare a victimei decedate -, fiind nelegală și netemeinică maniera primei instanțe de a stabili pentru toate părțile civile plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei globale reprezentând contravaloarea daunelor materiale - pe care Curtea le va împărți pentru fiecare parte civilă având în vedere că delictul civil nu dă naștere la drepturi solidare chiar dacă părțile sunt rude între ele și moștenitoare ale victimei.
Daunele morale se cuvin în cuantumul de 20.000 euro datorită legăturilor strânse de afecțiune dintre părțile civile și victimă, legături ce au fost spulberate prin fapta inculpatei; daunele morale stabilite nu reprezintă o reparație a prejudiciului moral încercat de părțile civile, ci doar o compensație materială a unui prejudiciu moral ce nu poate fi evaluat și reparat.
Referitor la recursul părții civile H. A., aceasta este nefondat din cauză că, deși sub aspectul laturii penale în cauză s-a reținut culpa exclusivă a inculpatei, sub aspectul laturii civile - în care despăgubirea cuvenită se stabilește în funcție de cea mai ușoară formă a culpei inclusiv cui revine această culpă - Curtea nu poate omite împrejurarea că partea civilă a încercat în aceleași condiții ca și inculpata să depășească autoturismul din fața ei și a circulat cu o viteză superioară limitei din localitate, pierzând controlul asupra autoturismului și intrând cu propriul autoturism în cabina unui autotren parcat pe partea opusă sensului ei de mers; ca atare suma de 5000 lei daune morale stabilită în favoarea părții civile este de natură să compenseze suferințele fizice și psihice ale acesteia în perioada celor 30 de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite.
Aspectele invocate referitoare la distrugerea propriei mașini, la acoperirea creditului bancar, la plata taxiurilor și la mutarea în altă localitate reprezintă împrejurări ce nu au legătură cu prejudicierea morală a unei persoane, iar prin repararea prejudiciului moral nu se poate ajunge la repararea unui prejudiciu material deja despăgubit sau, mai mult, nedovedit.
P. aceste motive recursul părții civile menționate este nefondat. Recursul asigurătorului este nefondat deoarece Curtea nu apreciază că despăgubirile acordate trebuie să reprezinte o „oglindă"; a laturii penale a cauzei; prejudiciul moral în cauză este dovedit prin existența și dovedirea legăturilor de afecțiune între părțile civile -moștenitorii victimei- și aceasta, precum și, în cazul părții civile A. H., existența leziunilor constatate în certificatul medico-legal, leziuni ce indubitabil au produs suferințe fizice și psihice acesteia.
În ceea ce privește reducerea onorariului părților civile Curtea s-a pronunțat anterior de ce nu este întemeiată o asemenea cerere.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, în consecință, Curtea va proceda potrivit considerentelor prezentate, respectiv în baza art.38515 pct.1 lit.b C. va admite recursul inculpatei și a părților civile moștenitore a victimei și va respinge recursurile părții civile A. H. și a asigurătorului.
În baza art. 193 alin.6 C. va obliga asigurătorul la plata sumei de câte
2000 lei către fiecare dintre părțile civile B. V., B. M. I. și B. C. reprezentând onorariu în recurs al apărătorului acestora justificat cu chitanța depusă la dosar (f.91), având în vedere că -sub aspectul laturii civile- pretențiile au fost determinate de atitudinea reprezentanților asigurătorului.
Potrivit art. 192 alin.2 C. va obliga ultimii doi recurenți la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursurile declarate împotriva sentinței penale nr.2604 din (...) a JUDECĂTORIei B. M. de către inculpata B. M. S., domiciliată în comuna S. nr.126, jud.M. și de către părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C., cu domiciliul procesual ales la C. A. A. din B. M., str.G.Coșbuc nr.30/35, jud.M., pe care o casează parțial și, rejudecând :
Condamnă pe inculpata B. M. S., (cu datele personale la dosarul cauzei) la pedeapsa de :
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev.și ped.de art.178 al.2 C.pen. cu aplic.art.320 ind. 1 C.pr.pen.
Menține pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.1 și 3 cu aplic. art.
320 ind. 1 C.pr.pen.;
În baza art.33 lit.a C.pen., contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art.86/1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal impune inculpatei ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) să nu conducă nici un vehicul.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatei, conform art.86/4 alin.1 rap.la art.83 Cod penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art.71 C.pen., interzice inculpatei drepturile prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b C.pen., iar potrivit art.71 al.5 C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii.
Obligă pe inculpată să plătească fiecăreia dintre părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C., echivalentul în lei la data plății, a sumei de câte 20.000 euro daune morale și câte 12.371 lei daune materiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă H. A. cu domiciliul procesual în B. M., B-dul R. nr.1/112 și de către asigurătorul S. R. A. R. (fostă ARDAF) cu sediul în București B-dul Polizeu nr.58-60 et.IV, sector 1, cu domiciliul procesual ales la C. A. C. R. din București sector 3 str.Teodor Ș.ănescu nr.8, et.2, ap.4 împotriva aceleași sentințe.
Obligă pe asigurător să plătească suma de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare în recurs către fiecare dintre părțile civile B. V. I., B. M. I. și B. C.
Obligă asigurătorul și partea civilă H. A. să plătească câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
V. C. I. C. M. L. M.
G. M. B.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 129/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 52/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
