Decizia penală nr. 345/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R.

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

D. PENALĂ NR.345/R/2012

Ședința publică din 01 martie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. - judecător JUDECĂTORI: M. B.

I. C. M.

G. : D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

D. SUCIU

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpata B. I., de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești, de părțile civile B. I. și B. M. împotriva sentinței penale nr.95 din 15 noiembrie 2011 a J. D., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații

1) B. R., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 C., lovire sau alte violențe, prev. si ped. de art.180 alin.1 C., furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g) și i) C.

2) Ț. D. M., trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art. 26 C. raportat la art.182 al. 2 C., cu aplicarea art.99 și urm.C.

3) B. I., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art.25 C. raportat la art.182 al. 2 C.

4) B. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la vătămare corporală gravă, ped. de art.25 C. raportat la art.182 al. 2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Dragomirești prin sentința penală nr.95 din (...), în baza art. 334 C.pr.pen.,a respins ca nefondata cererea inculpatei B. I. de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimisa in judecata.

1. În baza art.182 alin.(2) C., cu aplicarea art. 99 al. (3) C. si art. 100 al. (2) C. raportat la art. 109 al. (1) C., a condamnat pe inculpatul B. R., minor la data savarsirii faptei, fiul lui G. și M., născut la (...) în I., jud. M., cetățenia română, studii 5 clase, ocupația agricultor, domiciliat în I., nr. 20, județul M., posesor CI seria MM nr. 3., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma autoratului, fata de partea vatamata B. M..

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b

C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

În baza art.180 alin.(1) C., cu aplicarea art. 99 al. (3) C. si art. 100 al. (2) C. raportat la art. 109 al. (1) C. a condamnat pe acelasi inculpat B. R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 300,oo lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe fata de partea vatamata B. I.

În baza art. 208 al..1 - 209 al.1 lit. g) si i) C., cu aplicarea art.74 alin.(1) lit.a) C. raportat la art.76 alin.(1) lit.d) C.a a condamnat pe acelasi inculpat B. R., minor la data savarsirii faptei, la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat fata de partea vatamata S. M. D...

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b

C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

In baza art. 33 lit. b) si a) C., raportat la art. 34 lit. e) C., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpatul B. R. la pedeapsa rezultanta de 1 (un) an inchisoare, in regim de detinere, la care se adauga pedeapsa de 300,oo lei amenda.

S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

2. În baza art. 11 pct. 2 C.proc.penala si art. 10 alin.(1) lit. c ) C.proc.penala cu aplicarea art. 99 si urm. C., a achitat pe inculpatul minor T. D. M., fiul Ș. și I., născut la (...) în Vișeu de Sus, jud. M., cetățenia română, studii 7 clase, agricultor, domiciliat în I., nr. 803, județul M., posesor CI seria MM nr. 3., CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma complicitatii, fata de partile vatamate B. M. si B. I.

3. În baza art. 25 raportat la art.182 alin.(2) C., cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. c) si d) C. raportat la art.79 alin. (1) C. si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C. raportat la art.80 alin.(1) si (2) C., a condamnat pe inculpata B. I., fiica lui C. G. și C. M., născută la (...) în I., jud. M., cetățenie română, studii 4 clase, ocupația casnică, domiciliată în I.,nr. 183, județul M., posesoare CI seria MM nr. 3., CNP 2., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B. M..

A interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si litera b C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

În baza art. 29 al (2) C. raportat la art. 25 C. si la art. 182 alin. (2) C., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) si d) C. raportat la art.79 alin. (1) C. si cu aplicarea art.74 alin.(1) lit. a) C. raportat la art.80 alin.(1) si (2) C., a condamnat pe aceeasi inculpata B. I., la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B. M. si B. I.

In baza art. 33 lit. a) C., raportat la art. 34 lit. b) C., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentinta si a condamnat pe inculpata B. I. la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare, in regim de detinere.

S-a facut aplicarea art.64 lit.a teza a II a si litera b C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

În baza art.14 alin.3 C.pr.penală raportat la art. 346 alin.1 C.pr.penală si art. 24 al. (3) C.proc.penala, coroborat cu art.998-999, art. 1000 al. (2) si art.

1003 C.civil, precum si cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul B. R., in solidar cu partile responsabile civilmente B. G. SI B. M. - parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, precum si in solidar cu inculpata B. I., la plata de despagubiri civile astfel:

- către partea vătămată - parte civilă B. M., cu domiciliul în comuna I., nr.592, județul M., a sumei de 100 000,oo lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de 300 000,oo lei cu titlu de daune morale;

- către partea civilă S. J. DE U. B. M. „. C. O., a sumei de 6192,69 lei, cu titlu de despagubiri civile.

S-a constatat recuperat prejudiciul suferit de catre partea vatamata S. M.

D..

În baza art.191 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel:

- în cuantum de 1047,00 lei - inculpatul B. R. in solidar cu partile responsabile civilmente B. G. SI B. M. - parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu - av. Onita-I. A., ce se va avansa din fondurile M.ui Justitiei.

- în cuantum de 864,00 lei - inculpata B. I.

În baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, raman in sarcina statului si se vor achita din fondurile M.ui Justitiei, cheltuielile judiciare reprezentand onorariul de 100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu - av. Onita-I. A., pentru inculpatul T. D. M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se respinge.

În baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare facute de partile vatamate, astfel:

- în cuantum de 557,40 lei - inculpatul B. R. in solidar cu partile responsabile civilmente B. G. SI B. M. - parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.

- în cuantum de 1116,80 lei - inculpata B. I.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. 168/P/2009 din (...) al P. de pe lângă Judecătoria

Dragomirești, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, următorii:

1) inculpatul B. R.-minor, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al. 2 C., lovire sau alte violențe, prev. si ped. de art.180 alin.1 C., furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.g) și i) C., cu aplicarea art. 33 lit. a și b C. și art. 99 și urm. C.;

2) inculpatul Ț. D. M. - minor pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de vătămare corporala grava, prev. si ped. de art. 26 C. raportat la art.182 al. 2 C., cu aplicarea art.99 și urm.C.

3) inculpatul B. I., fiul lui I. și M., pentru săvârșirea instigarii la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art.25 C. raportat la art.182 al. 2 C.

4) inculpata B. I., , pentru săvârșirea instigarii la infracțiunea vătămare corporală gravă, prev. si ped. de art. 25 C. rap. la art. 182 alin. 2 C..

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență că:

În seara zilei de (...), ora 2., autori necunoscuți au aruncat o substanță chimică în fața părții vătămate B. M., producându-i o vătămare corporală ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În cursul cercetării penale s-a efectuat expertiza fizico-chimică asupra vestimentației părții vătămate B. M., din cuprinsul raportului de expertiză nr.34/624/(...) rezultând că substanța identificată conține urme de hidroxid de sodiu și carbonat de sodiu, cel din urmă compus putând proveni din sodă sau din carbonatarea la aer a primului compus chimic. Ambele substanțe au caracter bazic si caustic, putând provoca arsuri ale pielii, acestea neimpunând ambalaje sau condiții speciale de păstrare/depozitare.

Continuând cercetarea penala, au fost identificați făptuitorii infracțiunii de vătămare corporala grava săvârșită asupra parții vătămate B. M., in persoana numiților B. R., T. D. M., B. I. si B. I.

Pe baza probelor administrate, s-a reținut ca intre inculpații B. I. (zis Nuțu) si B. I., pe de o parte si, de cealalta parte, părtile vătămate B. M., sora celei din urma si B. I. (zis S.), exista un conflict mai vechi, primii având convingerea ca partea vătămata B. M. „le face facaturi, vraji";, astfel incat inculpații au plănuit sa se răzbune, scop in care inculpata B. I. a cumpărat de la magazinul „., din I., soda caustica, pe care a preparat-o in doua recipiente de sticla, împreuna cu soțul sau, inculpatul B. I., urmând alegerea de către cei doi a unor persoane cu probleme de comportament si doritoare de câștig, pentru a le determina sa urmărească victimele si sa le arunce in ochi substanța chimica pregătita.

Persoanele initiale carora li s-a cerut a executa fapta descrisa au fost martorul I. G. si inculpatul minor T. D. M., acestora fiindu-le promisa suma de

100,00 lei pentru fiecare, daca vor savarsi fapta.

A.ia au acceptat si, in seara de (...), dupa ce au primit recipientele cu substanta preparata de inculpații B. I. si B. I., precum si dupa ce acestia din urma au verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, apelul fiind format intre doua posturi de telefonie fixa, constatandu-se lipsa acestora de la domiciliu, au plecat si au asteptat pe partile vatamate pe o stradă din I., intr- un loc neiluminat.

Intrucat partile vatamate au intarziat sa apara, savarsirea faptei a fost amanata pentru alta data.

A doua zi, in data de (...), intalnindu-se martorul I. G. si inculpații minori

B. R. si T. D. M., au discutat despre cele petrecute in seara anterioara, prilej cu care inculpatul B. R. s-a inteles cu inculpatul T. D., sa ia locul martorului I. G., deoarece are nevoie de bani.

In continuare, in seara de (...), inculpatul B. R. si inculpatul T. D. M. s- au deplasat la domiciliul inculpaților B. I. si B. I., unde acestia le-au spus ca daca vor arunca cu solutia preparata, ce le-a fost data in doua recipiente, vor primi suma de 200,00 lei, fiindu-le oferite si intructiuni cu privire la modul de folosire a substantei, precum din nou s-a verificat telefonic daca partile vatamate sunt acasa, ori sunt plecate.

Constatand lipsa acestora din urma, de la domiciliu, inculpații minori B. R. si T. D. M. au asteptat pe ulita L. din localitatea I., la ora 2., pe partile vatamate, intr-un loc neiluminat, acestia intelegandu-se anterior ca primul inculpat sa arunce soda caustica in fata partii vatamate B. M., iar cel de-al doilea, in fata partii vatamate B. I.

Cand victimele au ajuns in dreptul inculpaților, minorul B. R. a aruncat continutul recipientului sau in fata partii vatamate B. M., o parte din acesta ajungand si pe fata partii vatamate B. I., provocandu-le leziuni fizice.

Inculpatul minor T. D. M. nu a aruncat cu soda caustica spre cele doua victime, intrucat s-a speriat de reactia acestora, ambii inculpați fugind de la locul faptei, pentru a nu fi recunoscuti, iar recipientele fiind aruncate.

A doua zi, inculpata B. I. i-a dat inculpatului B. R. suma de 200,00 lei, conform intelegerii avute, acesta impartind banii cu invinuitul T. D. M.

In cauza, s-a efectuat expertiza medico-legala de catre S. M.-L. J. B. M., din raportul nr. 269/(...) rezultand ca partea vatamata B. M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin actiunea unei substante alcaline si care au necesitat 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, aceasta pierzandu-si atat simtul cat si organul vazului, suferind deci o infirmitate ce a determinat o invaliditate definitiva completa (1.).

Partea vatamata B. I. a suferit, urmare a faptei inculpatului minor B. R., leziuni minore, ce nu au necesitat ingrijiri medicale, acesta neprezentandu-se la medicul legist pentru examinare si eliberarea unui certificat constatator.

Inculpații minori B. R. si T. D. M., ascultati fiind, au declarat ca recunosc savarsirea faptei, cooperand cu organele judiciare pentru aflarea adevarului, in timp ce inculpații B. I. (zis Nutu) si B. I., nu au recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina lor, acestia din urma acceptand initial a fi supusi testului poligraf, dar refuzand sa se supuna acestei proceduri cand au ajuns in fata specialistului din cadrul IPJ M..

Partile vatamate B. I. si B. M. s-au constituit parti civile in cauza, cu suma de 200.000 lei, iar S. J. de U. B. M. „. C. O., cu suma de 6173,48 lei.

In fine, in sarcina inculpatului minor B. R., a fost retinuta si fapta de furt calificat, savarsita in dauna partii vatamate S. M. D., acest inculpat, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, ce a fost oferita spre vanzare martorului I. I., care l-a refuzat si caruia, acelasi inculpat, i-a spus ulterior, ca a schimbat acest bun cu un telefon mobil.

Fiind ascultat cu privire la aceste fapte, inculpatul minor B. R., a recunoscut savarsirea lor, declarand ca a vandut calculatorul in Sighetu Marmatiei, obtinand suma de 500,00 lei.

Prejudiciul a fost reparat, inculpatul achitand valoarea bunului partii vatamate.

Partile vatamate au depus pentru primul termen de judecata declaratia scrisa de constituire ca parte civila, acestea solicitand a fi obligati inculpatii si partile responsabile civilmente la plata sumei de 400.000,00 lei cu titlu de daune morale si a sumei de 250.000,00 lei, reprezentand daune materiale suferite ca urmare a medicatiei si interventiilor chirurgicale ce au fost necesare(f.30-40).

Au fost ascultati inculpatii minori (f.41, 42 - B. R. si f. 43, 44 -T. D. M.), acestia fiind confruntati in aceeasi sedinta publica (f.45).

Inculpatii majori au refuzat sa dea declaratie in lipsa aparatorului ales, astfel incat acestia au fost audiați ulterior.

La acelasi termen, prin aparator ales - dna av. Ghitiu L., victimele au depus inscrisuri in dovedirea afectiunilor suferite de acestea.

In continuarea cercetarii judecatoresti s-au ascultat, la termene succesive, martorii propusi prin rechizitoriu, partile nepropunand probe noi in completare (f.112-115, 149-153).

Inculpatii minori au fost reascultati la termenul din (...) (f.116-117).

S-a formulat cerere de aplicare a dispozitiilor art. 329 C.pr.pen., de catre partile vatamate, prin aparator, cerere ce a fost respinsa cu motivarea inscrisa in incheierea de sedinta din (...) (f.145-148 si f.154).

S-a solicitat lista apelurilor telefonice efectuate de la postul de telefonie fixa cu nr. 0262-3., apartinand inculpatilor majori B. I. si B. I. catre postul partilor vatamate, ce a fost comunicata cu adresa nr.

100/05/04/03/MM/64/(...) (f.166-168).

S. J. de U. B. M. „. C. O. a depus un inscris din care rezulta cuantumul despagubirii solicitate (f.196-197), invederand ca nu se constituie parte civila decat cu privire la cheltuieli efectuate in cursul spitalizarii partii vatamate B. M..

La termenul din (...), aparatorul ales al inculpatului B. I., a depus acte medicale cu privire la acesta, invederand imposibilitatea inculpatului de a participa la judecata si solicitand efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se determina aceasta imposibilitate, proba fiind incuviintata.

Raportul de expertiza medico-legala nr. 1127/2010 a fost depus pentru termenul din (...) (f.9), iar completarea solicitata de instanta, fiind depusa pentru termenul din (...) (f.22), cand judecata a fost amanata, inclusiv discutarea cererii de suspendare a judecatii in baza art. 303 C.pr.pen., pentru lipsa aparatorului ales al inculpatului minor T. D. M.

Prin incheierea din (...), in baza art. 303 al. 1 C.pr.pen., fata de concluziile raportului de expertiza medico-legala, astfel cum a fost completat si fata de imprejurarea ca fapta de vatamare corporala grava, pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii, a fost savarsita in forma participatiei penale - autorat, complicitate, instigare, s-a dispus suspendarea judecatii cu privire la toti inculpatii.

Impotriva incheierii au declarat recurs P. de pe langa J. D. si partile vatamate, admis prin D. penală nr. 697/2010 a Curtii de A. C., prin care s-a dispus si disjungerea cauzei privind pe inculpatul B. I., aflat in imposibilitate de a participa la judecata, cu privire la care s-a mentinut dispozitia de suspendare a judecatii, dispunandu-se continuarea acesteia cu privire la coinculpati.

Reluandu-se cercetarea judecatoreasca, s-au ascultat martorii ce nu au fost audiati pana la termenele din (...) (f.78-80; f. 125-130; f.196-198).

Martorii Ivasco N. S., B. G., I. I., Miladinovic B. D. si I. G. nu au putut fi ascultati de instanta, desi au fost citati la termene consecutive, inclusiv cu mandate de aducere, din procesele verbale de executare a acestora rezultand ca sunt plecati fie din tara, fie din localitate, fara a se cunoaste unde locuiesc, instanta urmand a avea in vedere, la solutionarea cauzei, declaratiile acestora, date in cursul urmaririi penale.

La termenul din (...) s-a declarat terminata cercetarea judecatoreasca si s-a acordat cuvantul in dezbaterea pe fond a cauzei privind pe inculpatii fata de care a continuat judecata - inculpata majora B. I. si inculpatii minori T. D. M. si B. R.

Cu prilejul cuvantului pe fond, desi partile au invederat ca nu mai au cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti, aparatorul ales al inculpatei B. I. a cerut schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina acesteia prin actul de sesizare a instantei, din instigare la infractiunea de vatamare corporala grava in infractiunea de tainuire, iar prin concluziile scrise, depuse la termenul pentru care s-a amanat pronuntarea, cererea de schimbare a incadrarii juridice s-a referit la fapta de favorizare a infractorului, aceasta cerere urmand a nu fi examinata, fiind formulata dupa inchiderea dezbaterilor si nefiind pusa in discutia partilor.

JUDECĂTORI, cu privire la solicitarea inculpatei B. I. de schimbare a incadrării jurudice , o va respinge, retinand ca activitatea infractionala a acesteia nu s-a exteriorizat prin acte de primire, dobandire sau transferare a unui bun ori de inlesnire a valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, iar rezultatul urmarit de aceasta nu a fost obtinerea unui folos material, pentru sine ori pentru altul, cu consecinta neintrunirii continutului constitutiv al infractiunii de tainuire prev. si ped. de art. 221 C.

I. B. I., astfel cum rezulta din ansamblul probelor administrate, este subiect activ al participatiei penale retinute in actul de sesizare a instantei, contributia sa la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. si ped. de art. 182 al. 2 C., fiind materializata prin acte de instigare a inculpatilor minori B. R. si T. D. M., la executarea acestei infractiuni fata de partile vatamate B. I. si B. M..

La aceasta concluzie conduc declaratiile coinculpatilor minori, care au recunoscut atat executarea faptei de catre minorul B. R. asupra partii vatamate B. M., cat si imprejurarea ca au fost indemnati de inculpata B. I., sa execute fapta de vatamare corporala grava, fiecare inculpat urmand sa actioneze asupra uneia dintre cele doua parti vatamate.

Este adevarat ca probele din care rezulta situatia de fapt retinuta sunt declaratiile coinculpatilor minori (f. 41-45, vol.I), dar acestea se coroboreaza cu ansamblul celorlalte de la dosar, cu referire la lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, la postul telefonic fix al partilor vatamate, comunicate de R. (f.166-168), dar si la confruntarile ce s-au efectuat intre inculpata B. I. si coinculpatii minori ( 79, vol I).

Mai mult, inculpata a declarat in fata instantei ca la data savarsirii faptelor de catre inculpati, era plecata din localitate, anume la C. (f. 75-76, vol.I), fara a se face dovada acestei imprejurari, dimpotriva, fiind infirmata sustinerea inculpatei de imprejurarea ce rezulta din incheierea pronuntata in Dosar nr. (...) al J. D., la data (...), cand B. I. a fost prezenta la judecata si a invederat ca sotul sau, B. I., lipseste intrucat este bolnav (f. 54 - D. nr. (...)/a1 al Curtii de A. C.).

Cu privire la activitatea infractionala a inculpatei B. I., instanta a retinut, pe baza probelor analizate in cele ce preced, ca sunt intrunite conditiile participatiei penale (ocazionale), in forma instigarii, existand savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, la comiterea careia si-au adus contributia mai multe persoane decat era necesar, potrivit naturii faptei sau vointei legiuitorului, actele de participare a inculpatei fiind exteriorizate prin cumpararea de la M. „. a substantei chimice identificate prin proba științifică (hidroxid de sodiu), prepararea solutiei, gasirea si instruirea persoanelor ce urmau sa execute actiunea de aruncare a acestei solutii in ochii partilor vatamate, determinarea acestora de a trece la executare, actiunea de determinare fiind insotita de promisiunea de bani, facuta coinculpatilor minori si urmata de plata efectiva a sumei promise.

Sub aspect subiectiv, se retine, pe baza acelorasi probe, ca a preexistat o intelegere intre participanti, vinovatia inculpatei retinandu-se in forma intentiei directe, aceasta prevazand rezultatul faptei de a arunca in ochii partilor vatamate solutia caustica si urmarind producerea acestui rezultat, motivul determinant pentru a se lua hotararea infractionala de catre inculpata fiind razbunarea, aceasta avand convingerea ca victima, impreuna cu fiica sa, se indeletnicesc cu practici oculte ( „ fac vraji";), indreptate impotriva fiicei inculpatei, aflate in Irlanda si careia i-a cazut parul, ca urmare a acestor practici, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor ascultati in cauza, majoritatea relevand ca in comunitate era de notorietate starea conflictuala in care se aflau inculpata si sora sa, partea vatamata, B. M..

Actele inculpatei, astfel cum au fost descrise in cele ce preced, se circumscriu acelei forme de participatie penala numita instigare, astfel cum este definita de art. 25 C. „. este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala";.

In drept, fapta inculpatei, din data de (...), de a determina, in mod direct si cu intentie, pe inculpatii minori B. R. si T. D. M., la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin indemnul adresat acestora de a arunca o solutie caustica in ochii partilor vatamate B. I. si B. M., indemnul fiind insotit de promisiunea de bani si urmat de plata efectiva a sumei promise, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii, prev. si ped. de art. 25 c.pen. raportat la art. 182 alin.2 c.pen.

Continutul constitutiv al infractiunii retinute in sarcina inculpatei si imprejurarile in care a fost savarsita, urmeaza a fi analizate pe fond, iar nu in cadrul cererii de schimbare a incadrarii juridice, care a fost respinsa pentru considerentele ce s-au expus, instanta lasand neexaminata cererea aceleiasi inculpate, de schimbare a incadrarii juridice in infractiunea de favorizare a infractorului, formulata prin aparator, in cuprinsul concluziilor scrise depuse pentru termenul la care s-a amanat pronuntarea, apreciind ca nu se impune reluarea dezbaterilor, avand convingerea, dat fiind momentul formularii ei, ca ratiunea acestei cerereri apare a fi tergiversarea solutionarii procesului, cata vreme, inainte de a se declara terminata cercetarea judectoreasca, partile au fost intrebate daca mai au explicatii de dat sau cereri de formulat, fiind de neprimit motivul erorii invocat cu privire la prima cerere de schimbare a incadrarii juridice, de asemenea formulata cu prilejul acordarii cuvantului in dezbateri.

2. Pe fondul cauzei penale privind pe inculpata B. I. si coinculpatii B. R. si T. D. M., minori la data savarsirii faptei, instanta urmeaza a se referi numai la persoanele acestora si la faptele pentru care ei au fost trimisi in judecata, intrucat judecata a fost suspendata, in baza art. 303 C.pr.pen., cu privire la inculpatul B. I. (zis Nutu), sotul primei inculpate.

2.1. Cu privire la inculpatul B. R., in varsta de 16 ani si 10 luni la data savarsirii faptei, instanta a retinut ca acesta, in data de (...), ora 2., in locul numit „. situat in comuna I., instruit fiind de inculpata B. I. si avand asupra sa, atat el, cat si inculpatul T. D. M., cate un recipient in care se afla solutia de hidroxid de sodiu (soda caustica), dupa ce a asteptat pe partile vatamate B. M., sora inculpatei si pe B. I., sotul primei parti vatamate, a aruncat numai el cu solutia chimica referita, in fata partii vatamate B. M., provocându-i arsuri la nivelul fetei, ce au determinat ca partea vatamata B. M. sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico-legala nr. 252 din 18 martie 2009 întocmit de S. M.-L. J. B. M. (f.61-

62, d.u.p.)

S-a retinut situatia de fapt expusa pe baza declaratiilor inculpatilor minori, care se coroboreaza cu cele relatate de martorii ascultati nemijlocit de instanta.

Astfel, inculpatul B. R., a recunoscut ca, intalnindu-se in ziua de (...) cu inculpatul minor T. D. M., acesta i-a relatat ca in seara anterioara a stat in locul indicat de inculpata B. I., impreuna cu martorul I. G., pentru a astepta pe partile vatamate B. M. si B. I., carora urma sa le arunce in fata o solutie preparata de inculpata, pentru a-i speria, actiune ce nu a putut fi dusa la capat, intrucat partile vatamate au intarziat sa apara (f. 41-42, vol.I).

Afland ca in schimbul savarsirii faptei, inculpata B. I. a promis minorilor

T. D. M. si I. G. cate 100,oo lei, inculpatul B. R. a hotarat sa mearga la inculpata B. I. pentru a primi permisiunea sa-l inlocuiasca pe cel din urma - numitul I. G., afirmand ca are nevoie de bani.

A declarat inculpatul B. R. ca inculpatul minor T. D. M. i-a cerut sa mearga, cu el, la locuinta inculpatei, pentru ca le va da de munca, anume sa taie lemne, iar odata ajunsi, inculpata a fost cea care l-a indemnat la savarsirea actiunii de aruncare a solutiei ce a fost preparata, motivand inculpata ca „. probleme cu partea vatamata B. M., ca le face vraji, in urma carora fata lor din Irlanda are parul cazut";, aceeasi inculpata oferindu-i bani (100,oo lei). In continuare, a relevat inculpatul cum a fost convins de inculpata B. I., in casa acesteia, anume in bucatarie, inculpatul aratand instantei ca stie cum este asezat mobilierul in incaperea in care a fost invitat de inculpata B. I., desi aceasta a afirmat ca nu a fost niciodata minorul in casa sa.

Desi a fost insotit de inculpatul minor T. D. M., primind un recipient separat, la momentul in care partile vatamate au ajuns in dreptul sau, numai inculpatul B. R. a fost cel care a aruncat solutia pregatita, anume inspre partea vatamata B. M., conform intelegerii anterioare ce a avut cu coinculpatul minor T. D. M., a carui fapta de aruncare a aceleiasi solutii, din propriul recipient, urma a fi indreptata spre sotul acesteia, partea vatamata B. I. (zis S.), dar care s-a razgandit si nu a mai executat fapta, partea vatamata B. I. fiind vatamata indirect tot de catre inculpatul B. R.

M. I. G. a confirmat in parte sustinerile inculpatului ce l-a inlocuit la savarsirea faptei si ale inculpatului T., relevand ca nu stie de ce nu a mai fost chemat la savarsirea ei, dar i-a urmarit pe acestia cand i-a vazut in apropierea locului unde fusese si el, stiind care este scopul, fara insa a observa cum s-a desfasurat actiunea, văzând numai cum acestia au alergat de la acel loc, in jos, spre drumul judetean (f. 103, d.u.p.).

Declaratia inculpatului B. R. se coroboreaza si cu cele date de martorii ascultati de instanta: P. M. (f. 150, vol.I), care a aratat ca dupa savarsirea faptei „toata lumea vorbea despre faptul ca partile civile ar fi facut vraji fetei inculpatilor majori, care este in Anglia si astfel s-au razbunat";; Dancus I. si G. I. (f. 152-153);

In fine, se impune a se sublinia ca inculpatul este subiect activ al participatiei penale, actele sale fiind unele de executare, determinate de instigarea sa de catre inculpata B. I., sora a partii vatamate B. M., actele acesteia din urma situandu-se in sfera elementului subiectiv al faptei de vatamare corporala grava, ce a fost savarsita de cel instigat-inculpatul B. R., in calitate de autor, sfera care se imparte cu acesta din urma, ambii fiind participanti la luarea hotararii de a savarsi fapta enuntata.

In drept, fapta inculpatului minor B. R., savarsita la data de (...), de a arunca o solutie caustica in zona fetei partii vatamate B. M., aflata langa sotul ei, partea vatamata B. I., ambii suferind, ca urmare a faptei inculpatului, arsuri la nivelul fetei, ce au determinat ca prima sa-si piarda atat simtul, cat si organul vazului, asa cum s-a consemnat in raportul de expertiza medico- legala nr. 252 din 18 martie 2009 întocmit de S. M.-L. J. B. M., iar sotul sotul sau sa fie subiect al unor suferinte fizice, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in foma agravata prev. de art. 182 al. 2 C. si pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani, savarsita fata de partea vatamata B. M. si infractiunea de lovire sau alte violente prev de art. 180 alin. 1 C. si pedepsita cu inchisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu amenda, savarsita fata de partea vatamata B. I.

Latura obiectiva se retine a fi intrunita, elementul material realizandu-se prin actiunea inculpatului de a arunca, in mod direct in fata partii vatamate B. M. si in mod indirect in fata partii vatamate B. I., o solutie de hidroxid de sodiu, de natura a produce arsuri ale pielii, urmarea imediata a acestei actiuni fiind vatamarea corporala a integritatii corporale a partilor vatamate B. I. si B. M., primului fiindu-i cauzate arsuri la nivelul fetei, producatoare de suferinte fizice, iar sotiei acestuia cauzandu-i-se arsuri puternice, tot la nivelul fetei, ce au determinat 90-100 zile de ingrijiri medicale, dar numai pentru o vindecare partiala, aceasta pierzandu-si atat simtul, cat si organul vazului, legatura de cauzalitate fiind directa si dovedita cu probele analizate.

Sub aspectul laturii subiective, se retine ca inculpatul a savarsit fapta cu vinovatie, in forma intentiei, modalitatea directa, in ce priveste fapta executata asupra partii vatamate B. M. si modalitatea indirecta, in ce priveste fapta executata asupra celeilalte parti vatamate, astfel cum sunt definite de art. 19 al. 1 pct. 1 lit.a)-b) C., inculpatul prevazand rezultatul faptei sale si urmarind producerea acestui rezultat fata de B. M., stiind ca numai dupa producerea rezultatului va obtine banii oferiti de inculpata majora B. I., cu privire la care el insusi a afirmat ca are nevoie, acesta fiind si mobilul ce l-a determinat sa ia hotararea de a trece la actiune.

Inculpatul a prevazut ca actiunea sa va putea leza si pe sotul partii vatamate care se afla la bratul ei si, desi nu a urmarit acest rezultat, a acceptat producerea lui. Nu vor fi primite sustinerile ca nu a cunoscut toxicitatea si efectul solutiei ce a aruncat-o in fata partilor vatamate, el insusi declarand ca a fost instruit sa umble cu grija cu recipientul in care se afla, asa incat sa nu se arda.

Avand in vedere cele expuse, se retin indeplinite conditiile art. 345 al.2

C.pr.pen., inculpatul urmand a fi condamnat pentru infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art. 182 al. 2 C. si pentru infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 1 C., savarsite asupra partilor vatamate B. M. si, respectiv, B. I.

Cu privire la fapta de furt calificat pentru care a fost trimis in judecata inculpatul B. R. prin acelasi rechizitoriu, instanta a retinut ca, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate si apoi, in locuinta acesteia, de unde a sustras o unitate centrala de calculator marca Panter 3600

In drept, fapta inculpatului B. R. care, in cursul lunii martie 2009, pe timp de noapte si folosind o scara, a patruns in balconul partii vatamate S. M. D. si apoi, in locuinta acesteia, de unde a luat, fara consimtamantul acesteia, o unitate centrala de calculator marca Panter 3600, cu scopul de a-si insusi bunul pe nedrept, bun ce a fost valorificat pentru suma de 500, cauzand astfel un prejudiciu reparat integral in cursul urmaririi penale constituie infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g) si i) C.

In ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor ce se vor stabili pentru cele trei infractiuni retinute in sarcina inculpatului B. R., instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 si art.

100 C.

Astfel, in ce priveste gradul de pericol social al infractiunilor impotriva integritatii fizice a partilor, evaluat conform art. 100 C., se va retine a fi unul ridicat, fiind necesara aplicarea unei pedepse minorului, astfel cum decurge din urmarea faptei executate asupra partii vatamate B. M. - pierderea simtului si organului vazului si din rezultatul ce s-ar fi putut produce in privinta sotului acesteia, B. I., daca solutia aruncata de inculpat ar fi atins parti ale fetei acestuia din zona ochilor sau a gurii.

Inculpatul a fost minor la data savarsirii faptei, avand varsta de 16 ani si

10 luni, dar acesta, conform referatului de evaluare efectuat in cauza (f.274-

277), avea o predispozitie infractionala, dedusa din urmatorele concluzii inscrise in referat:

„Debutul infractional al minorului B. R. a avut loc la inceputul anului

2007 si a constat in savarsirea mai multor furturi din autoturisme. Potrivit tatalui, minorul a sustras 8 sau 9 casetofoane auto intr-o singura luna, respectiv ianuarie 2007. Organele de politie din localitatea de domiciliu sustin ca au existat suspiciuni ca ar fi vorba de un numar mare de infractiuni, insa au fost formulate doar doua plangeri in acest sens. Pentru aceste fapte minorul a fost scos de sub urmarire penala pe motiv ca nu intruneau gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind sanctionat contraventional";.

Parintii minorului, s-au declarat neputinciosi fata de aceasta predispozitie a fiului lor, nu au relevat masurile ce le-au luat pentru indeplinirea obligatiei de supraveghere, acestia marginindu-se la acoperirea prejudiciului cauzat de el, atitudine ce a incurajat pe minor sa savarseasca fapte prevazute de legea penala, curajul acestuia fiind intarit si de convingerea ca i se cuvine o plata pentru executarea actelor penale.

Intrucat inculpatul B. R. era minor la data savarsirii faptelor, a fost avuta in vedere aceasta circumstanta personala a inculpatului si, raportat la dispozitiile art. 109 C., a fost condamnat la pedepse minime în regim de detenție.

Au fost aplicate și pedepsele accesorii prev.-de art 71 rap.la art. 64 Cp.

In ce priveste modalitatea de executare, instanta a apreciat ca inculpatul nu poate fi indreptat prin pronuntarea suspendarii executarii pedepselor stabilite, data fiind periculozitatea acestuia, activata de tendintele minorului de a obtine bani, prin orice modalitate, inclusiv prin săvârșirea de fapte penale, dar si pentru ca inculpatul a actionat cu intentie la savarsirea celor trei infracțiuni, retinand din referatul de evaluare a inculpatului, intocmit de S. de

P. de pe langa T. M., ca acesta nu a manifestat interes pentru continuarea studiilor, abandonand sistemul de invatamant, nu apreciaza eforturile parintilor sai si are o predispozitie delincventionala, activata de consumul de alcool si de nevoia unor venituri sporite fata de cele ce-i puteau fi asigurate de parinti (f. 274-277, d.u.p.).

Prin rechizitoriu se retine ca inculpatul T. D. M. nu a executat fapta la care a fost instigat de inculpata B. I., stabilindu-se totodata si ca inculpatul B. R. s-a inteles cu inculpatul T. D. M., sa ia locul martorului I. G., cel ce a fost mai intai determinat sa ia hotararea de a savarsi fapta impreuna cu acesta din urma, infracțiune ce nu a fost izbutita in seara zilei de (...), pentru lipsa partilor vatamate de la locul indicat acestora de inculpata B. I.

D. cum s-a retinut in cele ce preced, autorul infractiunii de vatamare corporala grava nu a fost determinat de minorul T. D. M., sa participe la savarsirea faptei, de la acesta afland numai despre planuirea infractiunii si despre oportunitatea de a fi obtinuta suma de 100,oo lei, actiunea autorului si hotararea infractionala a acestuia fiind determinate de inculpata B. I., astfel cum deja s-a argumentat.

Complicele este, potrivit art. 26 C., persoana care "cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea complice, cel care promite înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu e îndeplinita."

Conditiile complicitatii, astfel cum rezulta din textul legal precitat, sunt:

-savarsirea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala, complicitatea fiind conceputa numai din momentul in care fapta la care complicele a inteles sa contribuie s-a materializat prin acte de executare pedepsibile, actele de complicitate fiind indisolubil legate de cele de autorat, carora le sunt subordonate;

-savarsirea de catre complice a unor acte de sprijinire a autorului in comiterea faptei, acte circumscrise fie complicitatii materiale, fie celei morale;

-activitatea complicelui sa fi servit efectiv la savarsirea faptei prevazute de legea penala;

-sub aspect subiectiv, pentru existenta complicitatii, se cere ca actele de complicitate sa fie savarsite cu vinovatie in forma intentiei, fie directa, fie indirecta, deci complicele sa prevada ca prin actele sale sprijina, ajuta sau inlesneste executarea faptei prevazuta de legea penala, de catre autor.

In ce priveste aceasta conditie, se impune a se adauga ca orice contributie trebuie sa se inscrie in antecedența cauzala a producerii rezultatului ce constituie urmarea faptei prevazuta de legea penala savarsita de autor, asadar sa reprezinte o conditie sine qua non a producerii rezultatului, iar nu o conditie numai inlesnitoare, care nu ar justifica tragerea la raspundere in sistemul actual al Codului penal.

Verificand, raportat la aceste conditii, contributia inculpatului T. D. M., la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prev de art. 182 al. 2 C., de catre inculpatul minor B. R. - in forma autoratului si de catre inculpata B. I. - in forma instigarii, retinute cu prilejul examinarii cererii acesteia, formulate prin aparator, de schimbare a incadrarii juridice, instanta a retinut ca inculpatul minor T. D. M., impreuna cu numitul I. G., (ascultat ca martor in prezenta cauza), au fost cei mai intai instigati de inculpata B. I. la savarsirea faptei mentionate, acestia neputand pune in executare hotararea infractionala, partile vatamate lipsind de la locul indicat de inculpata, la data de (...).

Prin urmare, actele savarsite de inculpatul T. D. M. in seara de (...) nu se inscriu decat, cel mult, in sfera instigarii martorului I. G. la savarsirea faptei ce formeaza obiectul prezentei cauze, instigare ce ar fi fost concurenta cu actele de executare ale inculpatului, daca acestea ar fi fost materializate, instigare ce ar fi fost pedepsita ca infractiune de sine statatoare, conform art. 29 al. 1 C., daca si cu aceasta fapta ar fi fost sesizata instanta, care isi va margini judecata la faptele si persoanele cu privire la care a fost sesizata, conform art. 317 C.

Nu vor putea fi retinute in sarcina inculpatului T. D. M. ca acte de instigare nici cele privind pe inculpatul B. R., care, afland despe infractiunea proiectata, si-a propus el insusi a-l inlocui pe martorul I. G., rezolutia infractionala a acestuia fiind insa determinata de inculpata B. I., de confirmarea careia a avut nevoie asupra oportunitatii de a obtine bani.

La fel, nu poate fi retinuta ca act de complicitate prezenta inculpatului T. D. M., in seara de (...), in locul „., alaturi de inculpatul B. R., impreuna cu care a asteptat pe partile vatamate, pentru a le arunca acestora cu solutia caustica in fata, intrucat inculpatii au fost determinati, cu promisiunea de a li se plati cate 100,00 lei, sa execute fapta fiecare asupra uneia dintre partile vatamate, minorii stabilind, in casa inculpatei B. I., ca inculpatul B. R. sa arunce solutia caustica in fata partii vatamate B. M., iar inculpatul T. D. M., in fata sotului acesteia, partea vatamata B. I.

Verificand daca prezenta inculpatului T. D. M., care nu a mai executat fapta la care a fost instigat, constituie act de complicitate morala, instanta retine ca aceasta nu se inscrie in sfera acestei forme de participatie penala, intrucat inculpatul B. R. avea, la momentul la care a fost instigat, predispozitia de a lua hotararea infractionala, predispozitie ce a fost transformata de instigator, in insasi rezolutiea de a executa actiunea de aruncare a solutiei caustice in fata uneia din cele doua parti vatamate.

Astfel, excluzand posibilitatea ca inculpatul B. R. avea nevoie de inlesnire/ajutor la realizarea laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala grava savarsita impotriva partii vatamate B. M., se va retine ca prezenta inculpatului T. D. M. nu a constituit nici o contributie menita a intari hotararea inculpatului B. R. de a savarsi fapta, ambii inculpati fiind instigati la savarsirea unor infractiuni distincte, avand aceeasi natura, dar indreptate impotriva unor obiecte juridice distincte, vizând integritatea fizica a doua parti vatamate diferite.

Impartirea rolurilor intre cei doi inculpati minori, in sensul ca inculpatul B. R. sa savarseasca fapta asupra partii vatamate B. M., iar inculpatul T. D. M., asupra sotului acesteia, nu constituie nici act de complicitate materiala, fiecare inculpat avand, sub aspect intelectiv, reprezentarea savarsirii faptei la care au fost instigati, in mod singular, numai asupra uneia din partile vatamate, ambii reprezentandu-si fapta prin acte de executare, iar nu prin acte de sprijin, ajutor sau inlesnire reciproce, astfel incat se retine ca minorul T. D. M. a acceptat aceasta impartire a rolurilor avand reprezentarea ca actiunea sa va fi una specifica autorului, iar nu complicelui, prezenta sa la locul si momentul stabilit a fi termenii infractiunilor contra integritatii fizice a partilor vatamate, savarsite de inculpatul B. R., fiind rezultatul hotararii infractionale a minorului T. D. M. de a executa o infractiune distincta, de aceeasi natura, dar indreptata impotriva unei alte persoane decat cea impotriva careia s-a indreptat coinculpatul, cu concluzia ca se retine a fi indiferenta prezenta acestui inculpat in antecedenta cauzala a rezultatului faptei savarsite de coinculpatul B. R.

In fine, se impune a se analiza daca inactiunea inculpatului T. D. M., care nu a impiedicat pe coinculpatul B. R., de a savarsi fapta proiectata, constituie acte de complicitate omisiva, analiza urmand a se face, sub acelasi aspect si in ce priveste inactiunea inculpatului T. D. M. de a denunta fapta savarsita de inculpatul B. R.

Astfel, inculpatul T. D. M. a fost determinat la executarea faptei prevazuta de legea penala, acesta luand hotararea de a participa, impreuna cu inculpatul B. R., la savarsirea infractiunii, in calitate de autor, fata de una din partile vatamate, dupa impartirea rolurilor, fapta acestui inculpat urmand sa se indrepte impotriva partii vatamate B. I.

Inculpatul s-a razgandit si nu a mai executat fapta, in chiar momentul in care coinculpatul B. R. a finalizat executarea faptei indreptata, potrivit impartirii rolurilor, impotriva partii vatamate B. M., aceasta scotand strigate puternice de durere.

Motivul ce a determinat neexecutarea faptei proiectate de către inculpatul

Ț. D. M. a fost starea de frică ce i-a fost produsă de strigătele de durere ale părții vătămate B. M., starea de frică mentinandu-se și în zilele ce au urmat, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș (f.228-232), din cuprinsul căruia se rețin următoarele concluzii: „contactul cu autoritatile a constituit pentru acesta un avertisment sever";, iar minorul „. teama fata de etichetarea ca infractor";.

Din cuprinsul aceluiasi referat de evaluare rezulta si ca:„…minorul nu a avut abateri de la normele de conduita social acceptate. In microcomunitatea de apartenenta este cunoscut ca un tanar linistit, respectuos, sarguincios in munca, care cunoaste autoritatea parintilor si nu incalca regulile instituite de acestia ( nu lipseste de acasa fara acordul mamei, nu depaseste ora stabilita pentru reintoarcerea la domiciliu). Tinand cont de timpul alocat activitatilor lucrative - pe langa muncile din gospodarie, pentru a asigura ajutorul din partea consatenilor fie prin utilaje agricole, fie prin mana de lucru, isi ofera el insusi serviciile in contrapartida, socializarea specifica varstei este limitata la 1-2 seri saptamanal, cand obisnuieste sa iasa la suc, in localurile publice din vecinatatea locuintei. Desi potrivit organelor locale de politie, in acest mediu, altercatiile intre tineri survin relativ frecvent pe fondul consumului de alcool, minorul nu a fost implicat in acte de tip antisocial, iar anturajul in compania caruia a fost vazut, nu se inscrie in tiparul persoanelor aflate in atentia autoritatilor";.

Prin urmare, inacțiunea inculpatului T. D. M. materializată prin neimpiedicarea coinculpatului de a săvârși fapta, nu este de natură a fi cuprinsă în sfera complicității negative, câtă vreme coinculpatul săvârșise deja acțiunea împotriva părților vătămate, iar strigătele de durere ale victimeiB. M., au fost determinante pentru neexecutarea propriei rezoluții infracționale de către acest inculpat.

F. de considerentele expuse, instanța a reținut că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă în forma complicității, lipsind trei dintre condițiile complicității - sub aspect material, actele de ajutor moral si, implicit cauzalitatea dintre aceste acte si urmarea produsa, iar sub aspect subiectiv, lipsind intentia de a contribui prin astfel de acte la savarsirea faptei la care a fost instigat inculpatul B. R., cercetat in calitate de autori

Instigarea inculpatului T. D. M., de către inculpata B. I., a fost urmată de neexecutarea infracțiunii menționate, urmând a fi achitat inculpatul T. D. M., în baza art.11 al.1 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit. c C.pr.pen, iar inculpata B. I. să fie trasă la răspundere pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă în forma instigării inculpatului B. R., urmata de executarea faptei de către acesta și pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă în forma instigării neurmate de executare de către minorul instigat T. D. M., pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

2.3. I. B. I., sora părții vătămate B. M., a determinat inițial, pe minorul T.

D. M. și pe cel ascultat martor în prezenta cauză-I. G., să arunce cu o soluție de sodă caustică în fața surorii sale și a soțului acesteia, substanța fiind cumpărată și preparată de inculpată în propria casă, punând substanța în două borcane de sticlă, de capacitate 800 ml, închise cu capac și instruind pe cei arătați cu privire la efectele soluției asupra acestora din urmă, promițându-le pentru săvârșirea faptei, fiecăruia câte 100,00 lei, motivul inculpatei fiind acela de a speria pe părțile vătămate, inculpata având convingerea că sora ei ";îi face vrăji";.

M. I. G. (f.102-103, d.u.p.), deși a fost determinat sa ia hotărârea infracțională, nu a trecut la executare, motivul neparticiparii fiind dat de intarzierea partilor vatamate de a aparea, în seara de (...), la locul indicat de inculpata B. I. a fi cel pe unde vor trece, acesta, alături de inculpatul T. D. M., amanand savarsirea faptei la o data ulterioara, la care nu stie de ce nu a mai fost chemat.

Același martor a relevat că l-a vazut pe inculpatul B. R., asteptand împreună cu minorul T. D. M., in seara de (...), in acelasi loc in care fusese si el anterior, astfel ca a stiut in ce scop se aflau acestia acolo, anume să arunce în fața părților vătămate cu soluția preparată de inculpata B. I., vazandu-i mai tarziu alergand de la locul faptei.

Aflând că pentru indeplinirea acestei actiuni, vor fi recompensați cu suma de câte 100,oo lei, inculpatul B. R. s-a oferit să participe el în locul martorului I. G., afirmând că are nevoie de bani, astfel încât s-a dus la inculpata B. I., mai intai singur, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, iar în seara de (...), împreună cu minorul Ț. D. M., care nu l-a mai anunțat și pe martorul I. G..

Inculpatul B. R. a declarat în fața instanței (f.41-42), relatând cum inculpata B. I. i-a instruit pe amandoi, a verificat telefonic daca partile vatamate s-au intors acasa ori urmeaza a se intoarce si, constatand ca acestia nu raspund la telefon, i-a indemnat sa astepte pe partile vatamate intr-un loc neiluminat, unde inculpatii minori urmau sa arunce solutia caustica, fiecare in fata uneia dintre partile vatamate, determinarea inculpatilor fiind insotita de asigurarea data de inculpata in sensul ca nu va sti nimeni cine a savarsit fapta, dar si de pormisiunea de a plati fiecarui minor cate 100,oo lei, minorilor spunanduli-se ca partile vatamate au facut vraji fiicei inculpatei, in acelasi sens declarand acest inculpat si in cursul urmaririi penale(f. 16-18, d.u.p.).

În același sens, privind aceleași împrejurări de fapt, a declarat și minorul T. D. M., afirmând ca inculpata B. I. i-a instruit sa arunce solutia in fata partilor vatamate, iar nu in alta parte a corpului, precum si ca vor primi banii promisi „ daca aude ca am orbit-o"; (f. 28, d.u.p. si f. 43-44, dosarul instantei).

Declarațiile acestora se coroborează cu ansamblul probelor administrate, în cauză demonstrându-se că inculpata B. I. a cumpărat substanța denumită comercial ";sodă caustică"; de la magazinul „., astfel cum rezultă din bonul de casă

(f. 146, d.u.p.) și declarația martorei C. M. (f. 117, d.u.p. si f. 112, dosarul instantei), substanța fiind folosită pentru prepararea soluției ce a fost pusă în două borcane de sticlă de 800 ml, cu capac, ce au fost date câte unul, inițial martorului I. G. și inculpatului T. D. M., iar ulterior acestuia din urmă și inculpatului B. R.

Instanta nu va primi sustinerile inculpatei in sensul ca singurele probe ce au fost administrate in cauza pentru dovedirea faptei sale sunt declaratiile coinculpatilor minori, cata vreme aceste declaratii se coroboreaza cu ansamblul probelor analizate si cata vreme inculpata nu a propus niciuna din categoriile de probe ce ar fi infirmat sustinerile coinculpatilor minori, marginindu-se la a nu recunoaste fapta si a sustine ca nu s-a aflat in localitate la data de (...) (f. 75-76, vol.I), fara a si dovedi aceasta sustinere, ce a fost insa infirmata de imprejurarea consemnata in Incheierea din aceeasi data - (...), pronuntata de J. D., in D. nr. (...) (f. 54, dosarul Curtii de A. C.), anume prezenta sa in sedinta publica din acea data, in calitate de sotie a petentului B. I., cand a motivat lipsa acestuia, inculpata refuzand si sa se supuna testului poligraf (f. 49 si f. 51, d.u.p.), impunandu-se a se sublinia ca refuzul primeste relevanta juridica, in contextul expus.

Mobilul ce a determinat acțiunile inculpatei descrise aici a fost răzbunarea, aceasta având convingerea că sora sa, partea vătămată B. M., face vrăji, această convingere rezultând atat din declaratiile coinculpatilor minori, dar si din declarațiile martorilor I. G. (f. 82, vol.I), B. V. (f.83), P. M. (f.150), N. M. (f.126-

127, d.u.p.).

Spre aceeasi concluzie conduce si declaratia martorului H. S., care a reprodus cuvintele inculpatei ce a aflat despre orbirea partii vatamate B. M., anume „. ca a vazut bugat"; (f. 129, dosarul instantei), dar si declaratia martorei N. M., care se afla, de asemenea, intr-o stare conflictuala cu partile vatamate, aceasta relevand cuvintele inculpatei „ mi s-au implinit rugaciunile si ca nimeni nu a orbit-o pe sora ei M. a lui S., doar calul cel alb";.

Pentru aceleasi considerente vor fi înlăturate si apărările inculpatei în sensul că nici minorul T. D. M. și nici inculpatul B. R., nu au fost în locuința acesteia.

Asadar, se va retine in sarcina inculpatei B. I. participatia penala in forma instigarii la savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B. M..

Potrivit art. 25 C., „. este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala";.

Instigatorul desfasoara deci, in primul rand, o activitate psihica (interna), in cadrul careia se contureaza hotararea de savarsire a faptei si se delibereaza in sensul comiterii ei de catre alta persoana, iar in al doilea rand, o activitate fizica, materializata prin identificarea persoanei care urmeaza a savarsi fapta, determinarea acesteia si alegerea mijlocului cel mai eficient pentru a o determina sa comita infracțiunea.

Conditiile instigarii, astfel cum decurg din textul legal precitat, sunt urmatoarele:

-sa se fi realizat o activitate de determinare de catre o persoana, fata de alta persoana, materializata prin insuflarea ideii de a efectua o anumita actiune, fiind indiferente mijloacele utilizate in activitatea de determinare, deci fiind calificata instigarea prin oferirea de foloase sau prin presiuni exercitate in favoarea constrangerii;

-activitatea de determinare sa aiba ca obiect savarsirea unei fapte prevazute de legea penala;

-activitatea de determinare sa fie efectuata cu intentie, deci sa se constate ca a existat la instigator vointa producerii rezultatului prefigurat sau, cel putin, acceptarea posibilitatii producerii acestuia.

Actele aceleiasi inculpate, de procurare a mijloacelor de savarsire a faptei proiectate si de punere a acestora la dispozitia persoanelor identificate, constituie acte de complicitate materiale, ce sunt insa absorbite de actele de instigare ale aceleiasi inculpate cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Conditia privind vinovatia inculpatei se retine a fi indeplinita, urmare a cunoasterii unanime a efectului solutiei de soda caustica asupra tegumentelor si organelor interne ale corpului uman, inculpata prefigurandu-si rezultatul actiunii de a se arunca o astfel de solutie in fata partilor vatamate si urmarind acest rezultat, motivul inculpatei constand in dorinta ei de razbunare.

Inculpatul T. D. M. nu a executat fapta la care a fost determinat de inculpata B. I., acesta luand hotararea neexecutarii imediat ce coinculpatul B. R. a finalizat propria actiune de aruncare a solutiei de soda caustica in fata partii vatamate B. M., primul fiind cuprins de o stare de frica, determinata de strigatele de durere ale acesteia din urma, astfel incat participatia penala a inculpatei va fi analizata in conditiile art. 29 C., cu privire la care s-a apreciat ca nu se impune o schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpata B. I. a fost trimisa in judecata, punerea in discutie a acestei chestiuni de drept fiind de natura a conduce la incompatibilitatea judecatorului ce a instrumentat cercetarea judecatoreasca, prefigurand solutia ce se va da in cauza.

Inculpatul B. R., executand fapta de vatamare corporala grava asupra partii vatamate B. M., in mod direct, a adus atingere, in mod indirect si prin aceeasi fapta, si integritatii fizice a partii vatamate B. I., parte din solutia aruncata in fata sotiei lui, ajungand si pe fata acestuia, producandu-i suferinte fizice.

Cu privire la aceasta fapta, instanta nu va reține participatia penala a inculpatei B. I., acesteia fiindu-i indiferent modul in care s-a facut impartirea rolurilor sub aspectul celor doua parti vatamate, intre persoanele instigate, instanta retinand ca raportul de cauzalitate psihica, ca element constitutiv al faptei de lovire sau alte violente savarsite de inculpatul B. R. impotriva partii vatamate B. I., s-a intrerupt, iar infractiunea savarsita fata de aceasta parte vatamate isi are originea psihica exclusiv in propria vinovatie a acestui inculpat, retinuta in modalitatea intentiei indirecte, acesta prevazand ca actiunea sa s-ar putea extinde si asupra sotului celei in fata carei a intentionat in mod direct sa arunce solutia caustica si, desi nu a urmarit acest rezultat, la care ar fi trebuit sa se ajunga ca urmare a faptei minorului T. D. M., a acceptat producerea lui.

In drept, faptele inculpatei B. I., de a determina pe inculpatul B. R. si pe minorul T. D. M., sa ia hotararea de a savarsi actiunea de a arunca in fata partilor vatamate B. I. si B. M., solutia de soda caustica cumparata si preparata de aceasta, inculpata prefigurandu-si rezultatul acestei actiuni si urmarindu-l, constituie infractiunea de vatamare corporala grava in forma instigarii prev. de art. 25 raportat la art. 182 al. 2 C. si, respectiv, infractiunea de instigare prev. de art. 29 C.

Latura obiectiva a infractiunilor retinute cuprinde elementul material, realizat prin activitatea de determinare a inculpatului B. R., la savarsirea actiunii ce constituie infractiunea de vatamare corporala grava prev. de art.

182 al. 2 C., urmata de pierderea simtului si organului de vaz de catre partea vatamata B. M., precum si prin actiunea de determinare a minorului T. D. M., la savarsirea unei actiuni de aceeasi natura si cu acelasi continut - aruncarea in fata partilor vatamate a unei solutii caustice, preparata de inculpata, urmata insa de neexecutare, intre activitatile de determinare a inculpatului B. R. si rezultatul acestei determinari existand cauzalitate directa, inculpata fiind autorul moral al infractiunii de vatamare corporala grava savarsita de acest inculpat impotriva partii vatamate B. M..

In ce priveste latura subiectiva, se retine vinovatia in forma intentiei, modalitatea directa, inculpata prevazand, in cadrul ambelor actiuni de determinare, ca rezultatul faptei la care a instigat va fi orbirea partilor vatamate, aceasta promitand plata sumei de 100,00 lei fiecaruia dintre cei instigati, numai daca faptele la care a instigat vor avea acest rezultat, astfel cum s-a demonstrat in cele ce preced, imprejurare din care se retine concluzia ca inculpata a si urmarit rezultatul aratat.

Actele de instigare neurmate de neexecutarea faptei la care a fost determinat minorul T. D. M. sunt incriminate distinct de dispozitiile art. 29 C..

Intrucat inculpata a izbutit sa-l determine pe acest inculpat sa savarseasca fapta prevazuta de legea penala, insa acesta, dupa ce a acceptat propunerea facuta si a luat hotararea de a savarsi fapta, s-a razgandit si nu a mai trecut la executare, in circumstantele deja retinute, inculpata urmeaza sa raspunda penal pentru infractiunea autonoma prev. si ped. de art.29 C.

Constatand indeplinite conditiile art. 345 al. 2 C.pr.pen., faptele retinute in sarcina inculpatei existand si constituind infractiuni, fiind savarsite de inculpata cu vinovatia prevazuta de lege, aceasta raspunzand penal, urmeaza a fi condamnata inculpata, pentru fiecare din cele doua fapte examinate.

In ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile de individualizare prevazute de art. 72 C.

Gradul de pericol social, evaluat conform art. 18 ind. 1 al. 2 C., se retine a fi unul foarte ridicat, raportat la urmarea imediata produsa - pierderea de catre partea vatamata a simtului si organului vazului, dar si arsuri ale pielii fetei ce au necesitat, potrivit expertizei medico-legale, 90-100 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, precum si raportat la urmarea imediata ce s-ar fi putut produce daca minorul T. D. M. ar fi executat fapta la care a fost instigat, asupra partii vatamate B. I.

Scopul inculpatei a fost determinat de dorinta de razbunare, fiind incredintata ca partea vatamata B. M. si fiica acesteia ";îi fac vraji";, urmand a se retine ca a savarsit faptele din motive josnice, fiind incidenta circumstanta agravanta legala prev. de art. 75 al. 1 lit. d) C.

Savarsirea faptelor de catre inculpata se retine a fi fost realizată si in circumstanta agravanta legala prev. de art. 75 al.1 lit.c) C., activitatea de determinare fiind efectuata de catre inculpata asupra unor minori, astfel incat va fi retinuta si aceasta circumstanta legala.

I. nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, mai mult, a sustinut ca persoanele instigate nu au fost niciodata in casa ei, precum si ca nu s-a aflat in localitatea I., la data de (...), fiind plecata in localitatea C., ambele sustineri fiind infirmate de declaratiile minorului T. D. M. si ale inculpatului B. R., ambii descriind interiorul in care au stat in locuinta inculpatei in termeni identici cu cei descrisi de insasi inculpata, a carei prezenta in localitatea I. la data de (...) este confirmata de incheierea pronuntata in Dosar nr. (...), dar si de lista apelurilor telefonice efectuate de la postul telefonic fix al inculpatei, din care rezulta ca s-au format apeluri in aceeasi perioada către victime.

I. se afla la primul conflict cu legea penala, nefiind anterior condamnata, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar (f. 46, d.u.p.), urmand a se retine circumstanta legala atenuanta prev. de art. 74 al. 1 lti.a) C.

S-a reținut ca, pentru niciuna din infractiunile savarsite, inculpata nu a fost condamnata definitiv pana la data pronuntarii prezentei sentinte, urmand a se face aplicarea art. 33 lit.b) C. rap. la art. 34 al.1 lit. b)C. si a disp. art. 80 al.1-2 C.

Raportat la criteriile de individualizare analizate, inculpata va fi condamnata la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava in forma instigarii, fata de partea vatamata B. M. si la la pedeapsa de 2 (doi ) ani inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala grava, in forma instigarii neurmate de executare, fata de partile vatamate B. M. si B. I.

In baza art. 33 lit. a) C., raportat la art. 34 lit. b) C., vor fi contopite pedepsele stabilite si va fi condamnata in final inculpata B. I., la pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani inchisoare.

Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza a II a si litera b C. în conditiile si pe durata prev. de art.71 C.

III. Cu privire la latura civila, se retine ca in cauza s-au constituit parti civile partile vatamate B. M. si B. I. si S. J. DE U. B. M. „. C. O. (f. 38-40si f.

197 vol.I).

Retinand ca inculpatii B. I. si B. R. raspund penal pentru activitatea infractionala se vor retine indeplinite si conditiile art. 998-999 C.civ., urmand a fi antrenata, in baza acestor texte legale si a disp. art. 1003 C.civ., raspunderea civila delictuala si solidara a acestor inculpati, fata de partile civile evocate.

In sarcina parintilor inculpatului B. R., minor la data savarsirii faptei pentru care a fost condamnat (16 ani si 10 luni), se va retine, in baza art. 1001 al. 1 C.civ., culpa in supravegherea minorului, urmand a fi obligati in solidar cu acesta, la repararea pagubei cauzată victimelor.

Prejudiciul material retinut in ce priveste pe partea civila B. M. este cert, inca nereparat, in masura celor 100 zile de ingrijiri medicale de care a beneficiat victima, J. apreciind, in lipsa unor probe directe, ca suma de 100 lei

/zi corespunde costului implicat de medicatia si ingrijirea speciala necesara acestei parti civile, inclusiv costului implicat de spitalizarea partii vatamate in Italia ( f. 234-269, d.u.p.), precum se va retine, judecand in echitate, ca este cert si prejudiciul moral al carui echivalent a fost restrans de catre partile civile, la termenul cand s-a dezbatut cauza, la suma de 300.000 lei, urmand a fi obligati inculpatii, in solidar intre ei si inculpatul B. R. in solidar cu partile responsabile civilmente - parintii sai, la plata acestor sume cu titlu de despagubiri civile materiale si morale, cuvenit ambelor parti civile - sotii B. M. si B. I.

In ce priveste diferenta despagubirilor materiale solicitate, de 150.000,00 lei, instanta retine ca, desi s-au depus inscrisuri din care rezulta internarea partii civile B. M. la unitati spitalicesti din Italia, nu s-a facut dovada prejudiciului material suferit de partile civile, cuprinzand cheltuielile de transport si de spitalizare, in a caror considerare instanta a stabilit insa intinderea prejudiciului material incercat de ambele parti vatamate.

Astfel, martora B. I., fiica a partilor civile, intrebata fiind de instanta cu privire la cuantumul cheltuielilor efectuate cu prilejul internarii partii civile B. M., la unitatile spitalicesti din Italia, a raspuns ca nu cunoaste (f.79-80, vol. II).

Intrucat instanta nu este chemata sa aprecieze intinderea prejudiciului material a carui reparare s-a solicitat, judecarea laturii civile avand la baza probele a caror administrare se afla exclusiv in sarcina partii solicitante, instanta a respins actiunea civilă pentru diferenta de 150.000,00 lei, pentru care nu s-au administrat probe.

Se va retine reparat prejudiciul suferit de partea vatamata S. M. D..

In privinta cheltuielilor judiciare, retinand culpa infractionala si delictuala a inculpatilor, se va retine si culpa procesuala a acestora, urmand a fi obligat fiecare inculpat, la plata cheltuielilor judiciare catre stat si catre partile vatamate dupa cum urmeaza:

- în cuantum de 1047,00 lei - inculpatul B. R. in solidar cu partile responsabile civilmente B. G. SI B. M. - parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei, din care suma de 200, oo lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu - av. Onita-I. A., ce se va avansa din fondurile M.ui Justitiei.

- în cuantum de 864,00 lei - inculpata B. I.

În baza art.192 alin.(3) C.pr.penală, vor ramane in sarcina statului si se vor achita din fondurile M.ui Justitiei, cheltuielile judiciare reprezentand onorariul de 100,oo lei, cuvenit aparatorului desemnat din oficiu - av. Onita-I. A., pentru inculpatul T. D. M., a carui cerere avand ca obiect cheltuieli judiciare se va respinge.

În baza art.193 alin.(1) C.pr.penală, va fi obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare facute de partile vatamate, astfel:

- în cuantum de 557,40 lei - inculpatul B. R. in solidar cu partile responsabile civilmente B. G. SI B. M. - parintii inculpatului, minor la data savarsirii faptei.

- în cuantum de 1116,80 lei - inculpata B. I.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria

Dragomirești, părțile civile B. I. și B. M. și inculpata B. I.

Prin motivele scrise și orale, procurorii au solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluției judecătoriei și rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpatului Ț. D. M. pentru comiterea complicității la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26 C.rap.la art.182 alin.2

C. cu aplicarea art.99 C., întrucât magistratul fondului în mod netemeinic l-a achitat, iar în privința inculpaților B. R. și B. I. să se procedeze la aplicarea unor pedepse majorate, corespunzătoare pericolului social sporit al faptelor și făptuitorilor.

Părțile civile prin apărătorul ales au criticat sentința primei instanțe atât sub aspect penal cât și sub aspect civil, solicitând ca în urma casării acesteia,

Curtea să dispună condamnarea inculpatului Ț. D. M. pentru complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.26, 182 alin.2 și 99 C. la o pedeapsă care să reflecte pericolul excesiv al faptei și să țină cont de urmările ireversibile ale acesteia, dar și de persoana făptuitorului, iar pe de altă parte, apreciază că se impun sancțiuni mai mari și față de coinculpații B. R. și B. I., primul în calitate de autor, iar a doua ca instigator a aceleiași infracțiuni.

A. că prin modul în care au acționat inculpații au demonstrat că în speță sunt operante prevederile circumstanțelor agravante reglementate la art.75 lit.a-d C. Sub aspectul modalității de executare a pedepselor relevă că reeducarea inculpaților nu este posibilă decât prin izolarea lor de societate, într-un loc de detenție, doar în cazul inculpatului Ț. D. M., într-o ipoteză subsidiară s-ar putea aplica disp.art.86/1 C.

Din punct de vedere civil, se impune obligarea solidară a inculpaților la plata daunelor materiale în valoare de 250.000 lei iar cu titlu de daune morale la achitarea sumei de 300.000 lei, față de consecințele sluțirii victimei B. M. și pierderea simțului văzului de către aceasta. Părțile civile au solicitat totodată obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 11.545 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial la instanța de fond și recurs.

Prin recursul scris și oral, apărătorul ales al inculpatei B. I. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dragomirești. S. că de la începutul cercetării judecătorești, declarațiile inculpaților și ale martorilor nu au fost consemnate în mod procedural. Se începea declarația la persoana I singular, ca în continuare să se consemneze la persoana a III-a, mai exact împrejurări pe care judecătorul fondului a înțeles că ar fi vrut să le relateze părțile. S-au consemnat o serie de aspecte subiective pe care martorul nu le-a relatat în mod direct. În situația în care au existat contradicții între declarațiile inculpaților sau ale martorilor, în mod cu totul neprocedural s-a trecut la așa zisele confruntări, în care de asemenea consemnările sunt subiective, fiind redactate la persoana a III-a.

Una dintre martorele principale și anume fiica părților vătămate, numita

B. I., audiată la termenul din (...) a fost prezentă în sală în tot cursul procesului desfășurat la Judecătoria Dragomirești și cu toate că a învederat instanței acest lucru, s-a trecut la audierea acesteia. În aceste condiții se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru reaudierea tuturor martorilor în apărare și în acuzare ce au fost ascultați nemijlocit de către instanța fondului. În caz contrar, dreptul la apărare al inculpatei este grav încălcat, neavând posibilitatea formulării unor întrebări și nebeneficiind de consemnarea fidelă a depozițiilor acestor martori.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 11. pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit.a C.pr.pen. S. că întreaga acuzație este fundamentată pe declarațiile celorlalți 2 coinculpați, respectiv B. R. și Ț. D. M. care confirmă că toate discuțiile despre agresarea victimelor s-au purtat între ei și inculpatul B. loan.

În ipoteza în care s-ar reține în sarcina inculpatei existența vreunei fapte, aceasta ar putea fi cea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin.3 C.pen, situație în care operează nepedepsirea inculpatei, deoarece conform textului suscitat, favorizarea săvârșită de soț nu se sancționează. Pentru aceste considerente, solicită schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C.pr.pen din infracțiunea prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 182 alin 2

C.pen în cea prev. de art.264 alin.3 C.

Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul P. și al părților civile:

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecății).

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul - infracțiunile deduse spre soluționare instanței - este, fără echivoc, cel pe care îl înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În conformitate cu dispozițiile art.66 alin.1 și art.5/2 din Codul de procedură penală, precum și cu cele ale art.23 alin.11 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale - prin începerea urmăririi penale - nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes";; soluția magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanța de recurs reține că și jurisprudența Curții Europene a D. O. a statuat în sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. A. drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie

1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit disp.art.63 alin.2

C., probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din analiza dispoziției legale menționate, rezultă că cele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești, iar cele din fața procurorului se analizează coroborat cu cele din fața magistratului și că scopul probelor prevăzut în art.62 C., constând în aflarea adevărului, este identic pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpaților, iar faptul că instanțele sunt obligate să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludența acestora în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată

și în dispozițiile art.6 paragr.2 din C. E. a D. O., produce, în principal, două categorii de consecințe: a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului; b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție - astfel cum este reglementată prin disp.art.5/2 C. și art.66 alin.1 C. - îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința celor trei inculpați, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestora conform încadrărilor juridice ale faptelor pentru care au fost deferiți justiției.

Înainte de a analiza solicitarea procurorilor de majorare a pedepselor aplicate inculpaților B. R., B. I., Ț. D. M., Curtea va examina existența elementelor laturii obiective și subiective a tuturor infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din definiția dată instigatorului de art.25 C., rezultă că acesta, după ce i- a - el, cel dintâi - hotărârea săvârșirii unei infracțiuni, desfășurând o anumită activitate materială, externă, transmite această hotărâre altei persoane, care, fiind determinată să comită fapta prevăzută de legea penală, trece apoi, în mod concret, la realizarea ei. Sub aspectul laturii obiective a instigării este necesar: să existe o activitate obiectivă de instigare; aceea să fi determinat pe cel instigat a comite fapta prevăzută ca infracțiune; cel instigat să fi efectuat acte de executare a acestei infracțiuni.

În speța de față, s-a dovedit că instigarea a fost directă din partea inculpatei B. I., aceasta comunicându-le direct, explicit, inculpaților B. și Ț. ideea și hotărârea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor B. I. și M., indicându-le totodată modalitatea în care să realizeze activitatea infracțională. De relevat că activitatea instigatorului B. I. a precedat hotărârea autorului B. R. de a săvârși infracțiunea precum și pe aceea a complicelui Ț. de a ajuta la săvârșirea acesteia.

Practica judiciară este unanimă atunci când consideră că „instigarea este condiționată de existența unui îndemn determinant în ce privește săvârșirea infracțiunii; acesta trebuie să fie anterior comiterii faptei";, cerință realizată în speța de față. Instanța supremă a învederat că „pentru existența instigării este necesar ca instigatorul să fi determinat pe autor și complice să comită infracțiunea, substituindu-și voința sa, voinței acestora. Sub aspect obiectiv, instigarea trebuie să constea din fapte concrete, bine precizate, care să constituie elemente de determinare pentru săvârșirea infracțiunii";. Aceeași instanță superioară a statuat că „pentru a se reține în sarcina unei persoane participarea, sub forma instigării, la săvârșirea unei infracțiuni, este necesar să se stabilească nu numai că ea a îndemnat pe autor și complice să comită infracțiunea, ci și că îndemnul său a fost determinant în acest sens sau, cu alte cuvinte, că autorul material sau complicele n-ar fi săvârșit-o fără îndemnul instigatorului";. Nu în ultimul rând, intenția instigatorului implică și legătura subiectivă dintre acesta și autor, legătură care nu trebuie să fie bilaterală, fiind suficient dacă se stabilește într-un singur sens și anume de la instigator către autor.

Referitor la existența complicității reținută de procuror în sarcina inculpatului Ț. D. M. la infracțiunea de vătămare corporală gravă, Curtea reține următoarele:

Complicitatea este caracterizată printr-o activitate de ajutorare, de înlesnire, legată în mod mijlocit și indirect de cea care constituie latura obiectivă a infracțiunii, unită cu intenția de a ajuta, a înlesni comiterea unei infracțiuni. Potrivit instanței supreme „este complice la infracțiunea de vătămare corporală gravă acela care, consimțind să dea ajutor autorului pentru săvârșirea faptei, a cunoscut substanța - periculoasă pentru viață - sodă caustică pe care urma să o arunce în fața victimelor, deci putea și trebuia să-și dea seama că utilizarea unui asemenea produs poate conduce la moartea părților vătămate";. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „nu există complicitate decât dacă cel care ajută sau înlesnește săvârșirea unei infracțiuni are reprezentarea că fapta sa va constitui un ajutor dat autorului în comiterea acelei infracțiuni și dorește producerea acestui rezultat sau acceptă eventualitatea sa";.

Practica judiciară este unanimă când relevă că „pentru existența complicității nu este necesară o înțelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor și complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmărește autorul și să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracțiunii la a cărei săvârșire a contribuit";.

De asemenea, instanțele au statuat că „o persoană poate fi considerată complice numai atunci când prin activitatea sa intenționată a contribuit la săvârșirea faptei stabilită în sarcina autorului; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală, ca și complice, pentru o faptă a autorului - fără nicio legătură cu activitatea sa - pe care nu a cunoscut-o și nu a prevăzut-o. Simpla prezență a unei persoane la locul săvârșirii infracțiunii nu este suficientă pentru a se conchide că prin aceasta ea ar fi intenționat să înlesnească sau să ajute la comiterea infracțiunii, din moment ce nu s-a stabilit că ar fi cunoscut sau prevăzut intenția autorului";. Practica judiciară a relevat că „pentru existența complicității nu este suficient un act material de natură să ajute la săvârșirea unei infracțiuni, ci mai trebuie ca acesta să fie făcut cu intenția de a ajuta la săvârșirea infracțiunii respective. Î. de complicitate este neîntemeiată dacă în cauză se stabilește că inculpatul a contribuit în mod obiectiv la infracțiunea săvârșită de autor, fără însă să fi cunoscut intenția infracțională a acestuia. Prevederea, ca element al intenției complicelui, trebuie să cuprindă, în primul rând, toate împrejurările de fapt care formează latura obiectivă a conținutului infracțiunii săvârșite de autor, iar, în al doilea rând, legătura cauzală dintre propriile sale acțiuni și infracțiunea comisă de autor. Pe baza celui de al doilea element, intenția complicelui trebuie să conțină conștiința acestuia că acțiunile sale creează condițiile necesare, care dau autorului, posibilitatea de a săvârși infracțiunea. Intenția poate fi directă, când se dorește survenirea rezultatului și indirectă, când se admite în mod conștient intervenirea lui";.

Literatura a statuat că „sub aspectul existenței complicității nu interesează dacă acel complice a avut sau nu vreun folos în schimbul ajutorului pe care l-a dat autorului la săvârșirea infracțiunii";. Nu în ultimul rând, practica a relevat că „există complicitate, sub aspectul laturii subiective și atunci când complicele, fără a fi dorit rezultatul infracțiunii comise de autor, a prevăzut producerea lui și l-a acceptat. În toate cazurile, indiferent de forma concretă în care se săvârșește complicitatea, înțelegerea între complice și autor, trebuie să fie anterioară sau cel mult, concomitentă săvârșirii faptei";.

În speța de față, fapta inculpatului Ț. M. de a-l însoți pe inculpatul B., după o prealabilă înțelegere de a comite agresiunea asupra părților vătămate și după ce în prealabil au fost instigați în acest sens de inculpații B. I. și B. I., amândoi având asupra lor soluția de sodă caustică preparată de inculpata B. I., de a le aștepta pe victime și de a le arunca acestora în față produsele vătămătoare și toxice, cauzând sluțirea și pierderea văzului lui B. M., constituie complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă. Chiar dacă în fapt și realitate, inculpatul Ț. nu a mai aruncat cu substanța acidă asupra victimelor, datorită țipetelor acestora, acționând în modul arătat, complicele a dat un ajutor moral lui B. R. - autorul faptei - prin încurajarea și întărirea intenției acestuia de a vătăma integritatea corporală a victimelor, ceea ce, în lipsa acestui ajutor, autorul nu ar fi îndrăznit să facă în împrejurările date. Mai mult, participarea ambilor inculpați B. și Ț. la plănuirea infracțiunii, la stabilirea modului de a acționa la locuința inculpaților B. I. și I., realizând fapta în urma sfătuirii și instigării de către aceștia în legătură cu pândirea și atacarea părților vătămate în locul unde au fost agresate precum și participarea la împărțirea banilor realizați în urma săvârșirii infracțiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală la fapta prevăzută de legea penală în ce-l privește pe inculpatul Ț. P. penală a inculpatului B. R. se circumscrie autoratului la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.cu art.99 C. și a constat în aceea că după ce s-a asigurat în prealabil că părțile vătămate nu se află la domiciliul acestora, i-a așteptat împreună cu inculpatul Ț. pe o stradă „a lupului din I.";, iar când victimele au ajuns în dreptul lor, a aruncat asupra acestora soluția de sodă caustică, preparată anterior de inculpații B. I. și I., parte din această substanță atingând și arzând fața numitei B. M. și a soțului acesteia B. I., prin activitatea sa producând leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 100 zile îngrijiri medicale, pierderea simțului văzului de către B. M. și o invaliditate definitivă completă de 1., cauzându-i totodată , leziuni de mai mică amploare ce nu au necesitat îngrijiri medicale, victimei B. I.

În fața Curții, primul termen de judecată a fost fixat la data de 26 ianuarie 2012 pentru când procedura de citare cu inculpații minori cât și cu cea majoră a fost îndeplinită legal, inculpatul B. R. semnând personal actul procedural, refuzând să se prezinte însă la judecată. Conform art.291 alin.3 C., pentru următorul de judecată, (...) acesta nu a mai fost citat, având termen în cunoștință. Referitor la inculpatul Ț. pentru termenul din (...), citația a fost semnată de mama acestuia, el lipsind de la judecată, condiții în care s-a repetat procedura de citare și pentru data de (...) când de asemenea inculpatul a refuzat să se prezinte în fața Curții, actul procedural fiind semnat tot de mama sa.

Cu privire la probațiunea testimonială și științifică administrată în faza de urmărire penală și în faza de judecată, din care rezultă fără echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, Curtea reține următoarele:

Astfel, în fața procurorului, inculpații minori B. R. și Ț. D. (f.23 și 29) recunosc în mod sincer comiterea faptelor imputate. La fila 39 este depus și procesul verbal de reconstituire al infracțiunii, prin care ambii arată traseul parcurs și modul în care au acționat asupra părților vătămate. În declarația de la f.16 u.p. dată în prezența apărătorului, inculpatul minor B. R. precizează textual: „la data de (...) împreună cu Ț. D. ne-am deplasat la locuința inculpaților B. I. și I., unde aceștia ne-au servit cu alcool, ocazie cu care B. I. ne-a promis că ne va remite câte 100 lei la fiecare, dacă le vom arunca în față victimelor B. I. și M. o soluție de sodă caustică pe care ei au preparat-o în două borcane. Întrucât eram sub influența alcoolului, am fost de acord să comit această infracțiune. În legătură cu conținutul borcanelor, cei doi inculpați ne- au spus că sunt niște „soponele"; iar cu privire la consecințele aruncării acestui lichid în fața victimelor, ne-au spus că le va provoca doar niște usturimi, după care în 2-3 zile le va trece. În acest context, inculpata B. I. a apelat telefonic locuința părților vătămate și văzând că acestea nu răspund, ne-a spus să le așteptăm, în zona P. Cei doi inculpați ne-au spus în mod expres să le aruncăm soluțiile din borcane, în ochi la cei doi bătrâni și nu în alte zone ale corpului, ba chiar ne-au arătat cum să procedăm, imitând aruncarea conținutului recipientului. I. B. I. a insistat să comitem fapta, spunând să nu ne temem că nu are cum să afle nimeni, întrucât victimele vor bănui pe alții. În locuința inculpaților ne-am înțeles ca eu să-i arunc soluția în față la B. M., iar Ț. D. asupra părții vătămate B. I. A. a fost motivul pentru care eu m-am așezat pe partea dreaptă a străzii, întrucât B. M. se afla în stânga soțului ei. D. ce am așteptat victimele, pe o bancă în apropierea familiei G., întrucât de acolo aveam posibilitatea să vedem momentul în care părțile vătămate trec puntea, când acestea s-au apropiat de noi, fiecare am aruncat conținutul borcanului asupra celor doi bătrâni, în față. Întrucât, B. M. a strigat, noi am fugit în Prund, și am aruncat borcanele în albia râului. Ț. D. mi-a spus că și el i-a aruncat în față victimei B. I. soluția din borcan. A doua zi, B. I. mi-a dat suma de 100 lei, spunând ca restul sumei tot de 100 lei ni-l dă în ziua următoare, conform înțelegerii anterioare, lucru care s-a și realizat";.

La fila 27 u.p., este atașată declarația inculpatului minor Ț. R. în care acesta relevă și recunoaște sincer comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată precizând „la începutul lunii martie 2009 m-a chemat la el acasă inculpatul B. I., care mi-a comunicat că vrea să rezolve o femeie care îi face rău, sens în care mi-a propus să găsesc un băiat cu care să comit fapta. A doua zi după ce inculpatul B. I. mi-a propus să săvârsesc infracțiunea, m-am întâlnit cu I. G. care a afirmat că este în stare de orice pentru bani, condiții în care i-am povestit despre propunerea inculpatului B. I. I. G. fiind de acord, după câteva zile ne-am dus la locuința inculpatului B. I. pentru a discuta detaliile referitoare la comiterea infracțiunii. Ajunși la locuința inculpaților, amândoi deci și B. I., au insistat să comitem infracțiunea, asigurându-ne că nu va ști nimeni că noi am săvârșit-o. I. B. I. împreună cu soțul ei au preparat o soluție pe care au pus-o în două borcane cu filet și în pungi de plastic și ne-a spus că trebuie să o aruncăm în față la numita B. M. care le face vrăji. În borcan au spus că se află soponele, iar la insistențele lui I. G., au recunoscut că de fapt este sodă caustică și că în cazul în care ne stropim pe mâini să ne spălăm repede cu apă, pentru a nu ne arde. I. B. I. i-a spus lui I. G. în prezența mea că după ce îi vom arunca soluția în față victimei B. M., aceasta n-o să mai vadă. Ambii inculpați ne-au spus și instruit să aruncăm conținutul cu sodă caustică al celor două borcane, în fața părților vătămate. În prezența noastră inculpata B. I. a sunat de pe telefonul fix la familia părților vătămate și întrucât acestea nu au răspuns, ne-au învățat să-i așteptăm în apropiere de familia G., în zonă neiluminată, iar în momentul în care victimele se vor apropia, să le aruncăm soluția din borcane în față. Cele două borcane le-am ascuns în cabina unei vole și care se află în P. A doua zi inculpatul Ț. invederează că se afla pe stradă împreună cu I. G., când s-au întâlnit cu inculpatul B. R. și la întrebarea acestuia referitor la locația unde s-au aflat în seara precedentă, I. G. i-a povestit că inculpatul B. I. le-a promis suma de 200 lei dacă îi aruncă în față la partea vătămată B. M., o soluție de sodă caustică, întrebându-l dacă nu dorește să participe și el la săvârșirea faptei. În aceste condiții, inculpatul B. R. a fost de acord să contribuie nemijlocit la săvârșirea infracțiunii. Inculpatul Ț. mai arată că, în acea seară după ce s-a mai plimbat, inculpatul B. R. a afirmat că va merge la locuința inculpatului B. I. pentru a se înțelege cu acesta asupra modului de comitere al infracțiunii. D. ce inculpatul

B. R. a revenit de la locuința inc.B. I., i-a propus inculpatului Ț. să nu-l mai ia ca și coautor și pe I. G., ci să comită infracțiunii doar ei doi, aspect cu care inculpatul Ț. a fost de acord. În aceeași declarație, de la f.28 u.p., inculpatul Ț. învederează că „atât inculpata B. I., cât și inc.B. I. au insistat să comită infracțiunea împreună cu B., motivând că partea vătămată B. M., le face vrăji.

I. B. I. a afirmat textual că „dacă aude că am orbit-o pe sora ei, ne dă banii, respectiv 200 lei";. Inculpatul Ț. D. învederează că inc.B. R. trebuia să arunce soda caustică în fața victimei B. M., iar el asupra soțului acesteia. În momentul în care victimele s-au apropiat de inculpați, B. R. a aruncat soluția toxică asupra victimei B. M., care urlând de durere, iar soțul acesteia strigând la ei, inculpatul Ț., de frică, a renunțat să-i arunce, potrivit propriilor susțineri, cu soluția în față soțului victimei, fugind ambii spre P. În timp ce alergau, cei doi inculpați s-au întîlnit cu I. G., în fața căruia au recunoscut că au aruncat cu sodă caustică în ochii victimei B. M.. A doua zi, inc.B. I. le-a remis suma de

100 lei, iar în ziua următoare încă 100 lei, potrivit înțelegerii intervenite anterior";.

Recunoașterea inculpaților minori din faza de urmărire penală este confirmată și prin declarația martorului I. G. din fața procurorului (f.103) în care acesta învederează textual că „inculpatul Ț. i-a povestit că împreună cu inculpatul B. i-au aruncat cu sodă caustică în ochi numitei B. M., văzând asupra lor și sumele de bani primite de la inculpata B. I. La fila 105 u.p.este atașată declarația martorului B. V. care a învederat că în fața lui, inculpații B. și Ț. au recunoscut fără echivoc săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar ulterior martorul a primit amenințări cu moartea de la inculpatul B. R., după ce acesta a fost chemat pentru audieri la organele de poliție. În declarația de la f.107, numitul B. V. învederează că la sfârșitul lunii aprilie 2009 a aflat de la I. M. că autorii infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra victimelor sunt inculpații B. și Ț.

Prin declarația de la f.108 u.p.martora A. M. „. că a fost prezentă și a înregistrat pe telefonul mobil, mărturisirea lui I. M. făcută numitului B. V., în sensul că inculpata B. I. a pregătit o soluție de sodă caustică la trei persoane minore, pe care i-a plătit cu câte 100 lei pentru a comite infracțiunea de vătămare corporală";. De asemenea, martora A. A. M. în declarația de la fila 109 u.p.învederează că a fost prezentă în autoturism când martora A. M. a înregistrat pe telefonul mobil mărturisirea lui I. M. către B. V. când îl transporta la domiciliu, și din care rezulta implicarea inculpatei B. I., în instigarea minorilor la săvârșirea infracțiunilor.

Martora P. I. în declarația de la f.110 precizează că „în cursul lunii februarie 2009 la magazinul sătesc din I. a venit inc.B. I. care dorea să cumpere sodă caustică, dar pentru că nu avea de vânzare, numita P. M. s-a oferit să-i vândă ea de la magazinul F. B. M. I. B. I. cu acea ocazie nu a cumpărat de la P. M. sodă caustică, spunându-i însă că are nevoie pentru spălat prosoape de bucătărie. În cursul urmăririi penale, martora P. M. a aflat de la un minor din familia N. că inculpata B. I. i-a plătit pe inculpații B. și Ț. să arunce sodă caustică în fața părților vătămate. La fila 114 u.p., martora P. M. învederează că „în urmă cu trei săptămâni, la 9 martie 2009, se afla în magazinul lui P. I., unde a auzit când inculpata B. I. a cerut să cumpere sodă caustică. Mai mult, în declarația de la f.116 u.p., martora C. I. arată că „lucrez la magazinul T. din I., ca vânzătoare și la mijlocul lunii februarie 2009, inculpata B. I. a cumpărat o pungă de sodă caustică. Aceeași martoră reliefează că inculpata B. I. i-a solicitat cu acea ocazie și o pungă de plastic în care să așeze soda caustică";. M. I. G. la f.118 u.p. învederează că „a aflat de la I. G. că autorii faptei sunt cei doi minori B. și Ț. pe care inculpații i-au plătit cu suma de 100 lei pe fiecare";.

La fila 122 u.p.martorul B. G. relevă că „în fața lui inculpatul B. R. a recunoscut că împreună cu inculpatul Ț. le-au aruncat în față părților vătămate sodă caustică, la îndemnul inculpaților";.

De asemenea, la fila 123 u.p.este atașată declarația martorului C. I. care arată că „în fața lui inculpatul B. R. a recunoscut că împreună cu inculpatul Ț. le-au aruncat sodă caustică, în față, părților vătămate, primind de la inculpații B. câte 100 lei fiecare, pentru această activitate";.

Nu este lipsită de importanță declarația martorului D. I. de la f.124 u.p.în care acesta arată că a fost instigat de către inculpatul B. I. să declare mincinos, despre ce cunoaște în legătură cu infracțiunea comisă de minorii B. și Ț. M. precizează că „inculpatul B. I. la 26 mai 2009 mi-a spus că în cazul în care voi fi audiat în legătură cu el, de către poliție, să declar în favoarea lui și să nu recunosc că el i-ar fi plătit cu 200 lei pe coinculpații minori, B. și Ț., pentru a comite infracțiunea";.

Chiar și martorul Ț. Ș. la f.125 u.p., tatăl inculpatului minor, precizează că „în fața lui, fiul său a recunoscut că împreună cu inculpatul B. R. au comis infracțiunea asupra celor două victime";.

La fila 127 u.p., prin declarația sa, martora N. M. demonstrează fără echivoc vinovăția inculpatei B. I. în săvârșirea infracțiunii, precizând textual

„în (...), inc.B. I. mi-a spus că i s-au împlinit rugăciunile și că acel cal alb a orbit-o pe sora sa, B. M. Cu aceeași ocazie, i-a spus martorei că partea vătămată B. M. a vrut să-i omoare fiica din Irlanda, prin vrăji, sens în care nepoata sa, martora B. I., a îngropat în cimitir un cap de vițel";.

Prin declarația sa, I. N. Ș. (f.128 u.p.), a învederat că în calitate de martor asistent a fost prezent „când cei doi inculpați minori B. și Ț. au arătat organelor de poliție modul în care la (...) au comis fapta asupra părții vătămate B. M., aruncându-i soda caustică în față. Au arătat modul în care inculpații B. I. și I. i-au instigat să comită infracțiunea, dându-le bani și substanța toxică. De asemenea, au învederat locul unde s-au ascuns și au așteptat să sosească victimele";.

În același sens declară și al doilea martor asistent F. I. în depoziția de la f.129 u.p. La fila 132 u.p., martora Sas M. relevă că a văzut părțile vătămate imediat după agresiune, iar martorul H. Ș. la f.133 u.p.precizează că „s-a aflat în scurt timp că inculpații minori B. și Ț. au comis infracțiunea";.

Prin declarația de la f.134 u.p.martora B. I., fiica părților vătămate relevă că „a observat-o pe mama și tatăl său imediat după săvârșirea infracțiunii de către inculpați, ea prezenta la nivelul feței pete de culoare maro și afirma că nu o să mai vadă, lucru care s-a și confirmat, pierzându-și definitiv simțul văzului.

Vinovăția inculpatei B. I. în săvârșirea infracțiunii este dovedită fără dubiu prin declarația martorei M. B. D. care prin declarația de la f.136 relevă că „în (...) eram împreună cu partea vătămată B. M. în centrul comunei I., am întîlnit-o pe inculpata B. I., care i-a strigat în fața mea victimei „ tu vrăjitoare,

lasă că te voi aranja eu, de nu o să poți ieși din casă ";. Nu în ultimul rând, în faza de urmărire penală la f.142, s-a depus de către procuror transcrierea înregistrării declarației martorului B. V., din care rezultă că „autorii infracțiunilor asupra părților vătămate sunt inculpații B. R. și Ț. D. M. De asemenea, la f.146 s-a depus bonul fiscal din (...) de unde rezultă că inculpata B. I. a cumpărat soda caustică de la magazinul T. din I., iar la f.147 există listing-ul convorbirilor telefonice din care reiese fără echivoc că în seara comiterii infracțiunii, de la telefonul din locuința inculpaților au fost apelate părțile civile, pentru a observa dacă acestea se află sau nu la domiciliu și pentru a le comunica inculpaților minori unde să le aștepte, pentru a le ataca.

În faza de urmărire penală, inculpatul B. I. la f.43 nu a recunoscut comiterea infracțiunii învederând că inculpații minori n-au fost niciodată la locuința lui și a soției, nu i-au instigat la comiterea faptei, nu i-au cointeresat material în vederea săvârșirii acesteia și nici nu au apelat nicicând telefonic pe rudele lor, victimele B. I. și M. pentru a afla dacă se găsesc sau nu la locuința lor, la (...).

I. B. I., în faza de urmărire penală, la f.45, nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, învederând că nu este în relații de dușmănie cu sora sa și nu cunoaște ce anume i-a determinat pe cei doi inculpați minori să afirme mincinos că ea și soțul acesteia, le-ar fi promis bani făptuitorilor și i-ar fi instigat să arunce sodă caustică în fața părților vătămate. A. că nu deține la domiciliu sodă caustică și nici nu a cumpărat în cursul anului 2009 un asemenea produs de la magazinele din I.. A solicitat atât ea cât și soțul său să fie testați la poligraf și să fie confruntați cu inculpații minori.

În fața J. D., inculpații minori B. R. în declarația de la f.41, iar Ț. D. în cea de la f.43, de asemenea au recunoscut sincer comiterea faptelor, arătând în detaliu modul în care au fost instigați de către inculpați să le săvârșească asupra părților vătămate. F. de inculpatul B. I. este suspendată judecata, raportat la starea sanitară a acestuia.

Magistratul fondului i-a ascutat nemijlocit pe martorii A. M. (f.81), I. G.

(f.82), B. V. (f.83), C. M. (f.112), A. A. (f.113), B. V. (f.114), P. I. (f.149), P. M.

(f.150), Dăncuș I. (f.152), G. I. (f.153), N. G. (f.78 vol.II), B. I. (f.79 vol.II), C. I.

(f.125 vol.II), D. I. (f.126, vol.II), N. M. (f.127 vol.II), Sas M. (f.128 vol.II), H. Ș. (f.129 vol.II), B. I. (f.130 vol.II), C. I. (f.197 vol.II) și F. I. (f.198 vol.II) care au relevat la unison că-și mențin integral declarațiile date în faza de urmărire penală, de unde rezultă fără echivoc, așa cum am analizat anterior, vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor deduse judecății.

În urma infracțiunilor comise de inculpați, partea vătămată B. M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unei substanțe chimice alcaline. Leziunile au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale și au dus la pierderea simțului văzului, determinând o invaliditate definitivă completă în procent de 1..

În privința inculpatei B. I., vinovăția acesteia rezultă cu claritate și fără dubiu din declarațiile coinculpaților B. R. și Ț. D. coroborate perfect cu declarațiile martorilor I. G., B. V., B. V., A. M., A. A., P. I., P. M., C. I., I. G., B. G., C. I., Ț. Ș., N. M., I. N. Ș., F. I., M. B. D. coroborate cu actele scrise atașate dosarului (bonul fiscal de achiziționare a sodei caustice și listing-ul convorbirilor telefonice dintre postul telefonic al inculpaților și al victimelor). Instigarea inculpatei a fost dovedită prin intenția directă în săvârșirea infracțiunilor față de părțile vătămate, materializată prin achiziționarea și prepararea substanței toxice, căutarea și găsirea celor doi inculpați minori cu nevoi precare materiale, vizibile față de mediul familial și social din care provin; instruirea acestora cu privire la modul de comitere a infracțiunilor, urmărirea victimelor concretizată prin verificarea cu ajutorul telefonului pentru a observa dacă sunt sau nu la domiciliu, determinarea și trimiterea inculpaților minori în așteptarea victimelor, în sat, în loc întunecos; plata sumelor de bani către inculpați după ce în prealabil inculpata s-a asigurat că infracțiunile au fost săvârșite; afirmațiile pe care le-a făcut către persoane fizice din sat în sensul că partea vătămată B. M. „a văzut bugăt și a orbit-o calul cel alb";.

Din probele administrate nemijlocit în cauză, apare evident că inculpata B. I. a prevăzut rezultatul acțiunii sale, l-a acceptat, l-a urmărit și dorit în mod direct din răzbunare și în final, l-a concretizat prin instigarea celor doi coinculpați minori, repetând de fiecare dată că „această soluție trebuie aruncată direct în fața părților vătămate și nu pe alt loc al corpului uman";, făcându-se vinovată de instigare la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.25 rap.la art.182 alin.2 C.

Referitor la contribuția în calitate de autor al infracțiunii de vătămare corporală gravă, a inculpatului minor B. R., Curtea reține următoarele:

Latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii a constat în: efectuarea de verificări prealabile referitor la împrejurarea dacă victimele se află sau nu la domiciliul lor, pentru a afla traseul ce urmează a fi parcurs, pentru a pune în aplicare instrucțiunile inculpaților B. I. și I. așteptarea părților vătămate în ulița satului, în loc întunecos, neiluminat public, iar la momentul deplasării victimelor către domiciliul lor, în momentul în care acestea au ajuns în dreptul său, a aruncat în fața lui B. M. soluția de sodă caustică preparată anterior de cei doi instigatori, parte din substanța toxică atingând și arzând fața acesteia și parțial obrazul soțului B. I. ulterior a fugit de la locul faptei iar în ziua următoare săvârșirii infracțiunii a primit suma de 100 lei cu titlu de recompensă de la inculpata B. I. Prin modul de săvârșire a faptei a produs victimei B. M. o sluțire definitivă prin pierderea simțului văzului în totalitate, ceea ce constituie autorat la infracțiunea vizată de 182 alin.2 C.cu art.99 C.

În fața instanței de fond au fost dovedite fără echivoc și recunoscute de către inculpat și săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 alin.1 C.față de partea vătămată B. I. (acesta nu are certificat medico- legal, neavând nicio zi de îngrijire medicală) și furt calificat față de victima Ș. M. când în luna martie 2009, pe timp de noapte și folosindu-se de o scară, a pătruns în locuința acesteia, de unde a sustras o unitate centrală de calculator.

Raportat la învinuirea adusă inculpatului Ț. D. M. prin rechizitoriul P., de complicitate la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.26, 182 alin.2 cu art.99 C., Curtea reține următoarele:

Vinovăția acestuia rezultă fără dubiu atât din propria sa recunoaștere, din declarația coinculpatului B. R. coroborată cu declarațiile martorilor I. G., B. V., B. V., A. M., A. A. M., I. G., B. G., C. I., Ț. Ș., I. N. Ș., F. I.

Activitatea efectivă a inculpatului a constat în aceea că la data de (...), a acceptat în mod intenționat, direct, prin voința și prezența sa în casa inculpatei B. I. participarea la săvârșirea faptei penale; prin așteptarea ca inculpata B. I. să termine de preparat soluția de sodă caustică, prin asistarea în mod direct la activitatea inculpatei B. I., în fața sa și a martorului I. G., care a așezat în două recipiente de sticlă cantitatea cuvenită fiecărui coinculpat, pentru cele două părți vătămate; a acceptat instigarea inculpatei B. I. la comiterea infracțiunilor și a primit totodată suma de 100 lei drept răsplată, după săvârșirea acestora; a tăinuit atât fapta sa, cât și a celorlalți doi coinculpați B. R. și B. I. el a fost promotorul acestei activități penale, s-a înțeles cu inculpatul B. R. ca acesta să îi ia locul în săvârșirea infracțiunii, a martorului I. G. la (...).

Chiar dacă potrivit declarației sale, nu a aruncat efectiv în fața victimei

B. M., soluția de sodă caustică, fiindu-i teamă de strigătele acesteia, participarea însă la plănuirea infracțiunii, sfătuirea împreună cu inculpatul B. asupra modului de operare, acceptarea instigării de către inculpații B., pândirea celor două victime în locul unde au fost atacate și participarea la împărțirea folosului realizat prin săvârșirea infracțiunii, constituie elemente ce caracterizează complicitatea morală, faptă pentru care va răspunde și care a fost dovedită fără echivoc în prezentul dosar, soluția primei instanțe fiind netemeinică sub acest aspect.

Fiind dovedită prin coroborarea probelor testimoniale și științifice vinovăția celor trei inculpați în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, Curtea reține că în speță sunt operante și circumstanțele agravante vizate de art.75 lit.a și d C., respectiv săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună și din motive josnice, iar în privința inculpatei B. I. și a art.

75 lit c Cod penal, comiterea faptei împreună cu infractori minori, aceasta fiind consăteană cu B. și Ț., cunoscând vârsta reală a acestora.

Potrivit art.75 lit.a C.care se va reține cu privire la cei trei inculpați, instanța de recurs apreciază că participarea mai multor persoane la săvârșirea unor infracțiuni prezintă o gravitate deosebită, deoarece acestea se susțin reciproc , au șanse sporite de realizare a scopului, iar, pe de altă parte, sprijinul reciproc al făptuitorilor limitează șansele de apărare sau de fugă ale victimei.

Cu privire la art.75 lit.d C., instanța de recurs reține că răzbunarea este un motiv josnic, deoarece dovedește o periculozitate deosebită a infractorului, datorită mentalității sale că își poate face singur dreptate, disprețuind legea, iar, pe de altă parte, că o comportare răzbunătoare poate deveni o continuă sursă de replici și contrareplici infracționale.

Dovedită fiind vinovăția inculpaților și gradul de participare al fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor, se impune și o răspundere penală a acestora corespunzătoare gravității deosebite a faptelor și consecințelor acestora.

Deși instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpaților, mai puțin cea a inculpatului Ț., pedepsele aplicate acestora nu reflectă pericolul social sporit al faptelor și al făptuitorilor apărând ca netemeinice.

Activitatea inculpaților îndreptată fiind împotriva valorii sociale supreme

- viața și integritatea corporală -, atrage în numele dreptului inviolabil la acestea, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor.

Atitudinea inculpaților și modul de comitere al faptelor, nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de judecătorie, în alegerea pedepselor.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai lor

și cărora au încercat să le aducă atingere integrității corporale, răspunderea lor penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Actele prin care a fost vătămată integritatea corporală a victimelor exercitate de inculpați în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de recurs, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpații trebuiau să știe că, pe lângă drepturi, au și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise

și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

F. este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea inculpaților a avut drept consecință pierderea simțului văzului, în mod definitiv de către partea vătămată B. M., invaliditatea totală a acesteia în procent de 1., ceea ce demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme , în regim de detenție care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.

Sub aspectele evocate mai sus, rezultă că recursurile P. și ale părților civile sunt fondate sub aspectul laturii penale, precum și a celei civile, urmând a fi admise în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.împotriva sent.pen.95/(...) a J. D. pe care o va casa.

La dozarea și individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, Curtea va reține și prin prisma legislației europene, a deciziei CEDO N c/a Austriei din (...), prin raportare la gravitatea faptelor, la caracterul persoanelor în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale și legăturile acestora cu familia, următoarele: contribuția esențială la comiterea infracțiunii a avut-o inculpata majoră B. I. care prin vârsta și experiența de viață de până la acea dată, trebuia să-i determine pe inculpații minori la o atitudine prosocială și nu la săvârșirea de infracțiuni contra vieții și integrității corporale. La stabilirea cuantumului sancțiunii se va avea în vedere refuzul acesteia în faza de urmărire penală de a se supune textului poligraf, conform procesului verbal din (...) încheiat de organele de u.p., atitudinea de totală nesinceritate în ambele faze ale procesului în pofida tuturor martorilor care reliefează contrariul și a probelor științifice, atitudinea neveridică avută în fața instanței prin invocarea unui alibi fals, în sensul că în perioada comiterii faptei se afla împreună cu soțul său la C., în vizită la fiul lor. Atitudinea mincinoasă a inculpatei, a fost probată prin prezența acesteia în dimineața zilei de (...) - data comiterii faptei - la Judecătoria Dragomirești în dosarul penal nr.(...) având ca obiect eșalonarea amenzii penale, motivând absența soțului său la acel termen de judecată prin faptul că este bolnav, imobilizat la pat.

De asemenea, se va ține seama de absența sentimentelor de milă și compasiune față de suferințele surorii sale.

În aceste condiții, Curtea apreciază că doar o pedeapsă de 6 ani închisoare va contribui la o reinserție reală, pozitivă a inculpatei, în societate pentru instigare la vătămare corporală gravă.

Cât privește pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului B. R., Curtea reține că acesta are o predispoziție în comiterea de infracțiuni, ținând cont de fișa de cazier judiciar și de concluziile referatului de evaluare din care rezultă că minorul a avut un debut prematur referitor la încălcarea legii penale, însuși tatăl acestuia relatând că fiul său a comis sustrageri în dauna a diverse persoane fizice, încă din anul 2007. Doar sinceritatea inculpatului, nu este un argument suficient pentru aplicarea unei pedepse minime, raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii comise, în urma căreia victima și-a pierdut definitiv văzul. Nu pot fi omise nici circumstanțele agravante în care a fost săvârșită infracțiunea și mai ales mobilul acesteia (în scop de răzbunare, de 3 persoane împreună, în schimbul sumei de 100 lei).

Așa fiind, ținându-se seama și de starea de minoritate a inculpatului, acesta va fi condamnat la:5 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă; în baza art. 180 al.1 Cod penal, cu art. 99 si 109 Cod penal, cu art. 75 lit.a si d Cod penal, la o pedeapsa de : 1 lună închisoare pentru infractiunea de lovire; în baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit.g, i Cod penal cu art.99 si 109 Cod penal, pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsa de: 3 ani închisoare.

In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând s-o execute pe cea mai grea, aceea de :

5 ani inchisoare in detentie.

La dozarea și individualizarea conform art.72 C., a sancțiunii pentru inculpatul Ț. D., Curtea apreciază că simpla recunoaștere sinceră a faptei, nu contribuie automat la diminuarea consecințelor dezastruoase ale acesteia față de partea vătămată, astfel că și în cazul său, reeducarea nu va fi posibilă decât prin izolarea sa de societate, într-un loc de detenție. F. este gravă întrucât el i-a oferit atât sprijinul moral cât și material coinculpatului minor B., cât și inculpatei B. I., s-a dovedit fără echivoc intenția sa directă de a comite infracțiunea, iar în calitate de participant nu a împiedicat consumarea faptelor penale înainte de realizarea lor, deși avea cunoștință de infracțiunea ce urma să se săvârșească. Se va ține cont totodată de lipsa antecedentelor penale și de împrejurarea că inculpatul a fost minor la data săvârșirii infracțiunii, astfel că o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare va atinge scopul reglementat de art.52

C.

Curtea, în baza art.71 C.va interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a fi aleși în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa funcții ce implică exercițiul autorității de stat, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpații au comis infracțiuni contra integrității corporale.

Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.

Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale de către instanță pe durata executării pedepselor.

Prin aplicarea în acest mod a pedepselor accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.

Și sub aspectul laturii civile, recursul părților civile este fondat , după cum urmează: în cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simț sau organ, o infirmitate permanentă, este fără relevanță numărul zilelor de îngrijiri medicale. În speță, inculpații prin aruncarea soluției de sodă caustică i-au provocat victimei o desfigurare a feței, pierderea simțului văzului, astfel că prin aspectul lor morfoanatomic, localizarea și repercursiunile asupra mimicii și expresivității feței, cicatricile cu care a rămas, constituie un prejudiciu estetic, o sluțire în sensul legii, restabilirea aspectului normal al fizionomiei neputându-se produce printr-un proces de vindecare.

Partea civilă B. M. a suferit un prejudiciu corporal constând în durerile fizice suportate în urma faptei comise de inculpați precum și un prejudiciu estetic.

La stabilirea întinderii daunelor cerute de partea civilă Curtea va trebui să țină seama atât de suferința fizică încercată de aceasta cât și de efectele psihologice ale sale, constând în temerea și angoasa părții vătămate care și-a pierdut definitiv vederea, în fața perspectivei ca nicicând să nu mai poată fi catalogată ca o persoană validă. Actele dosarului, raportul de expertiză medico- legală confirmă că în speță partea civilă B. M. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, constând în pierderea totală a simțului văzului. Prin urmare, prejudiciul corporal încercat de aceasta este atât unul de agrement cât și unul estetic constând în suprimarea simțului elementar al văzului, dar și în modificarea elementelor naturale ale fizionomiei, ce reclamă o compensație corespunzătoare, cu rostul de a-i alina părții civile, pe cât posibil, suferințele avute atât ca o consecință directă a vătămării, cât și pe acelea ce le va suporta în viitor, decurgând din starea de infirmitate în care a ajuns.

Curtea apreciază că sunt fondate în totalitate atât cuantumul daunelor materiale în sumă de 250.000 lei cât și a celor morale de 300.000 lei întrucât victima B. M. este inaptă total a munci pe tot restul vieții, a suportat până în prezent ca efect al infracțiunii comise de inculpați tratamente costisitoare și dureroase, nu numai strict cheltuieli pe perioada spitalizării și supraalimentației, iar pentru viitor se vede cu certitudinea unei capacității de muncă alterate total, în procent de 100 %, ca efect al pierderii simțului văzului.

Este incontestabil că victimei i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece alterarea aspectului feței, ca efect al contactului cu soda caustică îi creează o stare de natură a o împiedica să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale speciale, astfel că instanța de recurs va onora în totalitate sumele cerute de către aceasta.

La întinderea cuantumului despăgubirilor materiale și morale Curtea va avea în vedere gravitatea leziunilor părții civile- alterarea în întregime a aspectului feței, perioada de incapacitate - definitivă, prin pierderea simțului văzului, importanța infirmității permanente, activitățile anterioare (activități casnice și agricultură) precum și starea socială. Nu în ultimul rând, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpații au determinat supunerea părții civile nu numai la traume fizice și psihice excepționale, dar și la infirmitate estetică permanentă, care, îi limitează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale.

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din C. E. conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. P. elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părților civile B. M. și B. I. reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității definitive de muncă, contravaloarea deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor și a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății, contravaloarea transporturilor la instituțiile sanitare.

În aceste condiții, daunele materiale vor fi majorate de către Curte, conform considerentelor expuse în cuprinsul deciziei.

Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În privința părților civile B. M. și B. I., Curtea constată că victimele unor infracțiuni de natura celor comise de inculpați, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății lor, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat de pe urma faptului ilicit.

Astfel, victima B. M. o persoană în vârstă de 74 de ani, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a arsurilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.

Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de Curte, este justificat.Victima B. I. chiar dacă nu a fost internat in spital și nu a necesitat îngrijiri medicale excepționale, pentru repararea sentimentelor de temere și angoasă pricinuite de fapta inculpaților, va beneficia de daune morale.

Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpații au determinat supunerea părților civile B. M. și B. I. la traume fizice și psihice excepționale.

De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpaților și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de părțile civile, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și L. F. astfel că va admite recursul acestora împotriva aceleiași sentințe și sub aspect civil în baza art.38515 pct.2 lit.d C., pe care o va casa și rejudecând sub acest aspect va obliga inculpatii B. R., Ț. D. M., B. I., in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. si M. si Ț. S. si I. să achite părților civile B. I. si B. M. suma de 250.000 lei daune materiale si 300.000 lei daune morale, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil și art. 1000 alin.2 Cod civil.

Sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale și materiale nu sunt excesive, în opinia instanței și nici nu interesează conform practicii constante în materie, a instanței supreme, că ele ar putea depăși posibilitățile materiale și financiare ale inculpaților, deoarece spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

În fața instanței de recurs s-au depus chitanțe care atestă plata de către părțile civile a onorariului avocațial în fața judecătoriei și a curții care însumează valoarea de 11.545 lei astfel că, vor fi obligați inculpatii B. R., Ț. D. M., B. I. in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile responsabile civilmente B. G. si M. si Ț. S. si I. să achite părților civile B. I. si B. M. suma de mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare in recursul P. si al părților civile vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.

In baza art. 191 Cod proc.penala inculpatul Ț. M. va fi obligat in solidar cu părțile responsabile civilmente Ț. S. si I. să achite statului 1200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei este onorariul apărătorului din oficiu, ca efect al condamnării sale, în urma achitării eronate de către judecătorie.

Se va stabili onorar apărător din oficiu la 300 lei pentru apărătorul din oficiu al inc. B. si câte 100 lei onorarii partiale din oficiu ai inculpatilor Ț. si B. I., conform art 189 Cod procedură penală.

Cu privire la recursul inculpatei B. I.

Pentru motivele pe larg expuse în considerentele deciziei, când s-au tratat motivele de recurs ale parchetului și ale părților civile, s-a învederat de către curte că este probată fără echivoc vinovăția recurentei în comiterea instigării la infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 25 raportat la art. 182 alin 2 Cod penal, astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

În legătură cu primul motiv de recurs vizând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru că i s-a încălcat dreptul la apărare al recurentei, raportat la modul de consemnare al declarațiilor martorilor de către magistratul fondului, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele argumente:

Prin modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, nu au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea și nemijlocirea. În baza acestor principii, instanța a readministrat toate probele din cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.

Încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din C. pentru apărarea D. O. și a L. F. nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare J. D. A. lucru nu se impune, neconstatându- se nici un motiv de nulitate absolută sau relativă, din cele reglementate în art.

197 Cod procedură penală. Dacă apărătorul ales al inculpatei B. I.,care asistat-o și în fața judecătoriei a constatat anumite erori în consemnarea declarațiilor martorilor, acesta avea posibilitatea să le invoce în cursul efectuării cercetării judecătorești, ședințele de judecată fiind publice și înregistrându-se pe suport tehnic audio, conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală, sau să ceară rectificarea lor până la următorul termen de judecată și potrivit consemnărilor din caietul grefierului. În realitate, cele susținute de apărătorul ales al recurentei, nu au fost invocate în fața magistratului fondului, iar instanța de recurs din oficiu, nu a constatat nici o nulitate absolută care să fie incidentă în speță conform art. 197 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, toate criticile vizând modul de consemnare al poziției părților sau al martorilor dintr-o anumită cauză, trebuie invocate pe loc, în cursul efectuării actului, dacă părțile sunt prezente- situația din speță și asistate de apărători. Din actele dosarului nu se confirmă nici împrejurarea susținută de recurentă în sensul că, magistratul fondului a consemnat în declarațiile martorilor, părerea personală în legătură cu pricina dedusă judecății.

Din examinarea dispozițiilor Convenției Europene - la care R. este parte, potrivit art.11 și art.20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern - rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a casării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.

Verificându-se sentința J. D. nu se constată decât un singur motiv de nelegalitate vizând-o pe recurenta B. I., în sensul că aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o și pentru care nu a fost trimisă în judecată și nici nu s-a extins procesul penal potrivit art. 336 Cod procedură penală, aceea prev de art. 29 alin.2 Cod penal raportat la art. 25 și 182 alin 2 Cod penal, greșeală care a survenit, în urma erorii în aprecierea probelor de către judecătorul fondului, ce viza vinovăția inculpatului Ț. D. A. motive de nelegalitate în privința recurentei B. I. nu au fost constatate de către Curte, urmând a fi înlăturată din hotărâre doar condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta indicată mai sus.

Prin urmare, în privința acesteia s-au respectat atât normele dreptului intern cât și cele ale legislației europene ce garantează dreptul la un proces echitabil. I. recurentă a fost prezentă personal în fața judecătorului de la D., asistată de avocat ales, care a avut posibilitatea să pună întrebări nemijlocit tuturor părților și martorilor cauzei, fiind respectat pe deplin principiul egalității de arme între acuzare și apărare.

Referitor la împrejurarea că fiica părților vătămate B. I. a fost ascultată de către judecătorul fondului, deși a fost prezentă în sala de ședință, nu atrage nelegalitatea hotărârii, întrucât atât judecătoria cât și curtea au posibilitatea de a înlătura această depoziție, în măsura în care constată că este subiectivă și nu se coroborează cu alte probe, ceea ce nu a fost însă cazul în speță, ea confirmând fără dubiu vinovăția recurentei pentru fapta dedusă judecății.

Cât privește solicitarea recurentei de a se schimba încadrarea juridică a faptei din instigare la vătămare corporală gravă în infracțiunea de favorizare a infractorului prev de art 264 Cod penal, iar apoi conform alin.3 al aceluiași text să se constate că favorizarea săvârșită de soț nu se pedepsește, nu este fondată, neputând fi primită de către curte.

Probele administrate nemijlocit în fața instanței de fond, respectiv atât declarațiile inculpaților minori Ț. D. și B. R. care se coroborează perfect cu declarațiile martorilor I. G., B. V., B. V., A. M., A. A. M., C. I., P. M., I. G., B. G., N. M., M. B. D., atestă fără echivoc că recurenta B. I. i-a instigat împreună cu inculpatul B. I. pe cei doi minori să comită infracțiunea asupra părților civile, nerezultând că doar soțul acesteia ar fi desfășurat activitatea infracțională de instigare, iar ea doar l-ar fi favorizat și nu ar fi denunțat fapta autorităților judiciare, astfel neputând fi operante prevederile art. 264 alin 3 Cod penal.

Din probatoriul administrat nu a rezultat că B. I. ar fi comis singur instigarea la vătămare corporală gravă, iar B. I. ar fi dorit să-i acorde ajutor, constând în tăinuirea acestei infracțiuni, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 264 alin 3 Cod penal, care să determine încetarea procesului penal.

Așa fiind, se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct 1 lit b recursul inculpatei împotriva aceleiași sentințe.

I. va fi obligată să achite statului 1100 lei cheltuieli judiciare, din care

100 lei reprezintă onorar apărător oficiu, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA DRAGOMIREȘTI si părțile civile B. I. si B. M. împotriva sentintei penale nr. 95 din 15 noiembrie 2011 a J. D. pe care o casează în latura penală si civilă si rejudecând:

I.Condamna pe inculpatul B. R., fiul lui G. si M., născ.la 25 aprilie 1992 in I., jud. M., domiciliat in I., nr. 20, agricultor, CNP 1.

In baza art. 182 al.2 Cod penal, cu art. 99 si 109 Cod penal cu art. 75 lit.a si d Cod penal, la o pedeapsa de :

-5 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă.

In baza art. 180 al.1 Cod penal, cu art. 99 si 109 Cod penal, cu art. 75 lit.a si d Cod penal, la o pedeapsa de :

-1 lună închisoare pentru infractiunea de lovire.

In baza art. 208 al.1, 209 al.1 lit.g, i Cod penal cu art.99 si 109 Cod penal, pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsa de:

-3 ani închisoare.

In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând s-o execute pe cea mai grea, aceea de :

-5 ani inchisoare in detentie.

In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului B. R. exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la terminarea executării pedepesei.

II.Condamna pe inculpatul Ț. D. M., fiul lui Ș. si I., născ.la 31 august

1992 in Vișeu de Sus, domiciliat in I. 803, CNP 1., fără antecedente penale

In baza art. 26 Cod penal raportat la art. 182 al.2 Cod penal cu art. 99 si

109 Cpod penal si art. 75 lit.a,d Cod penal, pentru complicitate la infractiunea de vătămare corporală gravă , la o pedeasa de :

-3 ani 6 luni închisoare în detenție.

In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului Ț. D. M., exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a Teza a-II-a si lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la terminarea executării pedepsei.

III. Condamna pe inculpata B. I., fiica lui C. G. si M., nasc.la 11 iulie

1942 in I., jud. M., domiciliată în I. nr. 183, CNP 2., fără antecedente penale

In baza art. 25 Cod penal raportat la art. 182 al.2 Cod penal cu art. 75 lit.a,c,d Cod penal pentru instigare la infractiunea de vătămare corporală gravă, la o pedeapsa de :

-6 ani închisoare în detentie.

In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei B. I., exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit.a Teza a-II-a si lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la terminarea executării pedepsei.

Inlătură din sentință condamnarea inculpatei B. I. pentru instigare neurmată de executare in comiterea infractiunii de vătămare corporală gravă, de 2 ani închisoare, conform art. 29 al.2, 25, 182 al2 Cod penal si art. 33 lit.a Cod penal.

Obligă inculpatii B. R., Ț. D. M., B. I., in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile resp.civilmente B. G. si M. si Ț. S. si I. să achite părților civile B. I. si B. M. suma de 250.000 lei daune materiale si 300.000 lei daune morale.

Obligă inculpatii B. R., Ț. D. M., B. I. in solidar, iar inculpatii minori in solidar cu părțile resp.civilmente B. G. si M. si Ț. S. si I. să achite părților civile

B. I. si B. M. suma de 11.545 lei cheltuieli judiciare.

Mentine restul dispozițiilor sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare in recursul P. si al părților civile rămân în sarcina statului.

In baza art. 191 Cod proc.penala obligă inc. Ț. M. in solidar cu părțile responsabile civilmente Ț. S. si I. să achite statului 1200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei este onorariul apărătorului din oficiu.

Stabilește onorar apărător din oficiu la 300 lei pentru apărătorul din oficiu al inc. B. si câte 100 lei onorarii partiale din oficiu ai inculpatilor Ț. si B. I.

IV. Respinge ca nefondat recursul inculpatei B. I. impotriva aceleiași sentinte.

Obligă inculpata să achite statului 1100 lei cheltuieli judiciare, din care

100 lei reprezintă onorar apărător oficiu.

Definitivă.

Data si pronunțată în ședința publică din 1 martie 2012.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTORI,	G.,
D. P. M. B., I. C.M.	D. S.

Red, PD/CA J..fond S. (...)

← Decizia penală nr. 1246/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1697/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 215/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 141/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1246/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 103/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 23/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1226/2012, Curtea de Apel Cluj Sentința penală nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj