Decizia penală nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 17/R/2012
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: I.A C. M. GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul E. I., aflat în
Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 904 din data de 27 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul E. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. L. K. din cadrul
Baroului de A. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța în temeiul art. 27 pct. 3 Cod pr.pen. invocă excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului formulat de inculpat.
Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 42, art. 27 pct. 3 Cod pr.pen. declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de inculpatul E. I. în favoarea T.ui C..
Apărătorul inculpatului E. I., av. L. K. solicită admiterea excepțieie și declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T.ui
Maramureș. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.904 din (...) pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.(...), în temeiul art. 180 alin. (2) din C. pen., cu aplic. 37 lit a) din C. pen., raportat la art. 3201 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E. I., la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 61 din C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/(...) a Judecătoriei D. (definitivă prin decizia penală nr. 229/A/(...) a T.ui C. și decizia penală nr. 740/R/(...) a Curții de A. C.-N.), s-a contopit restul neexecutat de 302 zile din această pedeapsă cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 30 de zile, astfel că, în final, inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 332 zile de închisoare.
În temeiul art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. L.
În temeiul art. 349 rap. la art. 191 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu Tomoș Liana A., a fost avansată din fondurile speciale ale M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), în jurul orelor 18:00, inculpatul E. I. împreună cu martorul L. A. au luat un taxi și s-au deplasat pe strada B., în localitatea D., urmărind să o găsească pe partea vătămată S. L., fosta concubină a inculpatului. V.-o împreună cu martorul N. O., pe fondul unor relații tensionate mai vechi cu partea vătămată și a unui conflict spontan, i-a aplicat acesteia a serie de lovituri cu palmele și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Din declarația părții vătămate S. L. reiese că la data de (...), orele 18:00, pe fondul unor probleme mai vechi inculpatul, după ce a coborât dintr-un taxi s-a apropiat de aceasta și a lovit-o de mai multe ori peste picioare și în zona capului. Acest mijloc de probă se coroborează cu declarațiile date de martorii L. A. și N. O., precum și cu declarația inculpatului dată la data de (...) (filele 15-
16 din dosarul de urmărire penală) în care recunoaște și faptul că a lovit-o cu picioarele.
Susținerea părții vătămate că a fost lovită și cu o „botă"; nu este susținută de declarațiile martorului N. O., astfel că urmează a fi înlăturată.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată după ce aceasta a căzut, aspect care reiese din declarația părții vătămate coroborată cu declarația martorului N. O.
În privința existenței unor relații conflictuale mai vechi între inculpat și
S. L., precum și a unei relații de concubinaj anterioare, instanța a reținut că acest aspect rezultă din declarațiile inculpatului coroborate cu cele date de partea vătămată și de cei doi martori prezenți la fața locului (L. A. și N. O.).
Consecințele faptei săvârșite de către inculpat reies din certificatul medico-legal (aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală), din care rezultă că partea vătămată S. L. a suferit leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur și care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Fișa de cazier judiciar a inculpatului reflectă un profund caracter antisocial al conduitei acestuia, acumulând până în prezent mai mult de 10 condamnări pentru infracțiuni diverse (contra persoanei sau/și patrimoniului).
În raport cu situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului E. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 61 și art. 37 lit. a) din C. pen., text legal în temeiul căruia urmează să dispună condamnarea acestuia.
Latura obiectivă a infracțiunii este conturată de exercitarea acțiunii de lovire repetată a victimei, prin folosirea forței fizice, atât înainte ca aceasta să se dezechilibreze și să cadă, cât și după acest moment. Urmarea socialmente periculoasă a acțiunii inculpatului și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat este reflectată de certificatul medico-legal vizând partea vătămată.
Din modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta rezultă că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos al faptei.
Ca urmare a numărului de îngrijiri medicale rezultate din comiterea faptei, instanța a reținute în sarcina inculpatului varianta agravată de la alin. (2) al art.
180 din C. pen.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 din C.pen. În concret, instanța s-a raportat la gradul de pericol social concret al faptei, la atitudinea oscilantă referitoare la modalitatea de aplicare a loviturilor victimei adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și la faptul că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prin folosirea violenței.
Totodată, instanța a ținut seama de modalitatea concretă de comitere a faptei, de faptul că victima este o persoană de sex feminin, existând un raport de forțe vădit disproporționat și de faptul că motivul acțiunilor inculpatului este unul personal, profund vindicativ, precum și de faptul că fapta a fost comisă la doar 2 zile de la liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
De asemenea, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. în privința reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de art.
180 alin. (2) din C. pen..
Având în vedere fișa de cazier judiciar din data de (...) depusă la dosar, instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) din C. pen.).
În raport cu cele menționate instanța i-a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe o pedeapsă de 4 luni închisoare, apreciind că o asemenea pedeapsă asigură îndeplinirea scopului pedepsei de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, reprezentând, totodată, o măsură de constrângere, aptă să determine în persoana infractorului formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire sociale.
Cu privire la acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal, instanța a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Astfel, prin declarația de constituire ca parte civilă în procesul penal, partea vătămată a solicitat suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil dispărut la momentul săvârșirii faptei, drumurile efectuate la C. și taxele medicale.
Nu s-a făcut dovada în cauză a unei legături de cauzalitate între acțiunea inculpatului și dispariția telefonului mobil aparținând părții vătămate. De asemenea, solicitându-se despăgubiri echivalente prejudiciului material suferit
(contravaloare transport și taxe medicale), partea vătămată trebuia să facă dovada cheltuielilor efective pricinuite prin acțiunea inculpatului. Or, la termenul de judecată, partea vătămată, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat și nu și-a susținut acțiunea civilă alăturată procesului penal, nedepunând vreo probă în acest sens.
De asemenea, instanța a observat că nu au fost solicitate daune morale. În consecință, în baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către partea civilă
S. L.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs inculpatul E. I.
La primul termen de judecată, Curtea de A. C. a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a căii de atac promovate raportat la prevederile art.27 pct.3 C.p.p.
Analizând excepția invocată Curtea urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Judecătoria Dej a fost sesizată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Dej pentru comiterea de către inculpatul E. I. a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.1 C.p.
Prin sentința penală 904/(...) s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Nemulțumit de această hotărâre inculpatul a promovat calea de atac a recursului care însă urmează a fi soluționat de Tribunalul Cluj raportat la prevederile art.27 pct.3 C.p.p. ce stipulează în mod lipsit de echivoc că „. … judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate"; or infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 C.p. este o astfel de infracțiune.
Pentru aceste considerente s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentului recurs în favoarea T.ui C., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.42, art.27 pct.3 Cod procedură penală, declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul E. I. , fiul lui I. și M., născut la
(...), aflat în Penitenciarul Gherla, arestat în altă cauză, în favoarea T.ui C..
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu în favoarea av.L. K., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. M. ANA C. I.A C. M.
GREFIER M. V.-G.
Red.I.C.M. Dact.SzM/3 ex. (...)
Jud.fond. G. M.
| ← Decizia penală nr. 205/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
