Decizia penală nr. 170/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.170/A/2012
Ședința publică din 11 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de inculpata M. M. împotriva sentinței penale nr.207 din 24 mai 2012 a T.ui C., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 C. și art. 175 lit. c C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.207 din 24 mai 2012, în temeiul art. 334 C.pr.pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către apărătorul ales al inculpatei.
În temeiul art.174, art.175 al.1 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a, art. 76 al.1, lit. a și al. 2 C. a condamnat pe inculpata M. M. fiica lui D. și M., născut la data (...) în loc.Vișeu de Sus , jud.Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, casnică , căsătorită, 3 copii minori, CNP
2., posesoare a CI seria KX nr.4., domiciliată în loc.Ț. , nr.343, jud.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În temeiul art.71C. s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a C.
În baza art.175 Cod Penal, art.53 pct.2 lit.a, art.64 lit.a teza a II-a, art.65 și art.66 Cod penal, s-a interzis inculpatei pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art.88 C.s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) și până la data de (...).
În temeiul art.350 al.1 C.pr.pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu , dispusă față de inculpată prin Î. penală f. nr. din data de (...) a T.ui C., definitivă prin D. penală nr.
1809/R/(...) a Curții de A. C.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata M. M.
În temeiul art.191 al.1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata M. M. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 3000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr. 469/P/2011 al M.ui P.e, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 C., art.175 lit.c C.
În esență prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că la data de (...) inculpata M. M. a născut la termen, un nou născut viu și viabil, după care l-a pus în două pungi de nailon închise și l-a ascuns, intervenind în aceste condiții decesul prin asfixie anoxică.
Inculpata, audiată fiind în faza de urmărire penală, a susținut că nou-născutul nu a dat semne de viață la momentul nașterii, iar în faza de cercetare judecătorească, inculpata s-a prevalat de dispozițiile art.70 al.2
C.p.p.
Prin încheierea penală f.nr. din data de (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv luată față de inculpată cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Î. penală a rămas definitivă prin D. penală nr.1809/R/(...) a Curții de A. C.
Inculpata M. M. este căsătorită cu M. Iosif împreună cu care locuiește în localitatea Ț. nr.343 com. Ț., jud.C., și au 3 copii minori, de
15 ani, 13 ani, respectiv 1 an și 7 luni.
P. declarației inculpatei M. M. din faza de urmărire penală (f.95), aceasta și-a dat seama prin luna ianuarie - februarie 2011 că este însărcinată astfel că, prin intermediul unei rude - martora B. L. -, s-a programat în cursul lunii februarie 2011 pentru un consult de specialitate la dr. M. din localitatea G.
În urma controlului medical din data de (...), medicul ginecolog i-a adus la cunoștință inculpatei M. M. împrejurarea că este însărcinată, vârsta gestațională a sarcinii fiind stabilită ecografic la 21 de săptămâni iar data probabilă a nașterii fiind 20 iunie 2011, aspecte care rezultă atât din declarația inițială a soțului inculpatei cât și din adeverința eliberată de dr. M. C., medic specialist obstretică-ginecologie (f.57 d.u.p.).
Cu toate acestea, inculpata M. M. nu s-a mai prezentat ulterior la vreun consult de specialitate pentru monitorizarea evoluției sarcinii și nici nu a discutat cu vreun membru de familie (exceptând soțul) sau vreo vecină despre împrejurarea că este însărcinată.
În cursul lunii iunie 2011 inculpata M. M. a participat la muncile agricole pe câmp alături de soțul său până în data de 10 iunie 2011 când a început să se simtă rău și să aibă scurgeri vaginale.
A doua zi nu s-a mai deplasat pe câmp la muncă rămânând acasă doar cu fiul său în vârstă de circa 1 an și 7 luni la acea dată. În cursul zilei de 11 iunie 2011 s-a declanșat procesul nașterii, aceasta dând naștere neasistată unui copil pe care, după naștere, l-a pus într-o pungă și l-a ascuns într-o anexă a gospodăriei, iar apoi a făcut ordine în casă, ștergând urmele de sânge.
În zilele următoare starea de sănătate a inculpatei s-a agravat constant până în seara zilei de (...) când, din cauza stării foarte grave în care se afla, soțul inculpatei a apelat la ajutorul vecinei sale, martora M. M. A. s-a deplasat la domiciliul inculpatei și constatând starea foarte gravă în care aceasta se afla a anunțat ambulanța la serviciul 112 care s-a deplasat la fața locului, iar ulterior a transportat-o pe inculpată la S. M. G.
Din actele medicale depuse în cauză (f.30 - 56 d.u.p.) a rezultat că inculpata M. M. a fost internată în stare foarte gravă cu diagnosticul - șoc hemoragic sever, avort toxico-septic, puls periferic absent, tensiune arterială 5/o mmHg, fiind evidențiată clinic o sângerare pe cale vaginală masivă cu prezență de cheaguri și resturi placentare.
Personalul sanitar, față de starea de sănătate a inculpatei și raportat la susținerile acesteia că nu ar fi suferit vreun avort, au anunțat organele de poliție care au procedat la o cercetare la domiciliul inculpatei. P. procesului-verbal de cercetare la fața locului din (...), în cămara aparținând locuinței inculpatei, după mai multe damigene cu țuică, a fost identificată o pungă de culoare albă cu mânerele legate în care se afla o altă pungă albă cu albastru, în aceasta din urmă fiind găsit cadavrul unui făt mort, de sex feminin, cu o lungime de circa 50 cm (f.7 - 25 d.u.p.).
Din concluziile R.ui de constatare medico-legală nr.4547/II/d/1 din (...) a I.M.L. C.-Napoca (f.60 d.u.p.), a rezultat că la data de (...) când a fost efectuat examenul obiectiv medico—legal al inculpatei M. M., aceasta prezenta semnele unei nașteri recente care putea data din perioada 10 -
12 iunie 2011.
De asemenea, din concluziile preliminare nr.4498/III/316/ din (...) a
I.M.L. C.-Napoca, a rezultat că moartea nou născutului la termen, de sex feminin, este violentă, aceasta datorându-se asfixiei mecanice și că poate data din (...). Aceleași concluzii au fost confirmate și prin R. de constatare medico-legală nr.4498/III/316 din data de (...) (f.60 d.u.p.) precum și prin R. de constatare medico-legală nr.4498/III/316 din (...), prin acest din urmă act medico-legal stabilindu-se în plus că nou născutul de sex feminin s-a născut viu și viabil, că plămânii aveau semne certe de respirație, fiind vie în momentul nașterii și că nu s-a constatat existența vreunei malformații congenitale incompatibile cu viața.
De asemenea, tot în faza de urmărire penală s-a întocmit R. de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei M. M. (f.79 d.u.p.), din concluziile acestuia rezultând că inculpata nu prezintă tulburări psihice, manifeste de natură să-i modifice capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, aceasta având discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetată.
Un Raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, cu nr.
1075/II/d/7 din (...), a fost efectuat și în faza de judecată (f.67) precum și un supliment la acest raport, din data de (...), din concluziile cărora rezultă că inculpata M. M. nu prezintă tulburări psihice, din documentația existentă nu rezultă elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii și că inculpata a acționat cu discernământ păstrat în raport cu fapta imputată.
În drept, fapta inculpatei M. M. care la data de (...) a născut la termen, un nou născut viu și viabil după care cu intenție l-a pus într-o pungă de plastic pe care a închis-o, determinând astfel decesul nou- născutului prin asfixie anoxică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 C. raportat la art.175 lit.c C.
Inculpata nu a recunoscut învinuirea adusă susținând inițial că nou-născutul s-a născut mort, iar ulterior că a acționat sub imperiul unei tulburări pricinuite de naștere.
Apărările acesteia nu au putut fi reținute, întrucât, pe de o parte, sunt infirmate de actele medico-legale întocmite mai sus din care rezultă că plămânii nou-născutului erau aerați, fiind deci viu în momentul nașterii, cauza morții fiind asfixia anoxică precum și faptul că în cauză nu rezultă elemente obiective medico-legale care să permită aprecierea existenței unei tulburări psihice determinată de actul nașterii. Pe de altă parte, împrejurarea că inculpata nu a dorit să păstreze copilul nou- născut, acționând cu intenție la momentul nașterii și nu sub imperiul unei tulburări pricinuite de aceasta, rezultă din celelalte date ale cauzei. Astfel, deși a aflat încă din luna februarie 2011 că este însărcinată, nu s-a prezentat ulterior la medic pentru monitorizare, a ascuns existența sarcinii iar la momentul declanșării semnelor de declanșare fiziologică a procesului nașterii din (...) - dureri de spate, scurgeri vaginale pe care inculpata nu avea cum să le interpreteze altfel decât ca atare având în vedere că mai născuse de 3 ori, coroborat și cu împrejurarea că dr. M. i-a comunicat odată cu starea de graviditate și data posibilă a nașterii - 20 iunie 2011, aceasta nu s-a prezentat la o unitate sanitară în vederea acordării ajutorului necesar ci a rămas acasă, singură, unde a născut neasistată. În plus, ulterior nașterii, deși starea sa de sănătate s-a agravat constant a ezitat alături de soțul său de altfel, să se adreseze personalului sanitar, și chiar și când starea sa era foarte gravă, în iminența internării, inculpata i-a cerut martorei M. M. să nu sune la 112, conștientizând pe deplin că se expune consecințelor faptei sale.
Or, în aceste condiții, nu a putut fi reținută apărarea inculpatei în sensul sus arătat, pentru aceleași considerente, nici cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.174, art.175 lit.c C. în infracțiunea de pruncucidere prev. de art.177 C., în lipsa materialului probator care să o susțină, nu poate fi primită, urmând a fi astfel respinsă.
La individualizarea juridică a pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, rezonanța socială a acesteia în cadrul comunității în care inculpata trăiește și în special datele legate de persoana inculpatei. În legătură cu acest din urmă aspect, instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, nivelul de instrucție al acestuia, împrejurarea că este mama a trei copii că localnicii din localitatea de domiciliu a inculpatei au perceput-o pe aceasta ca o mamă deosebit de preocupată pentru copiii săi, harnică și devotată muncilor în gospodărie, aspecte ce vor fi reținute de altfel în sarcina inculpatei ca circumstanțe atenuante judiciare, conf. art. 74 lit.a C. De asemenea, la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța de judecată a avut în vedere, în special, datele existente în R. de evaluare psiho-socială întocmit acesteia din cuprinsul căruia rezultă lipsa suportului pentru aducerea pe lume a unui nou copil și împrejurarea că evenimentul petrecut în (...) este resimțit chiar de către inculpată ca o dramă personală.
Astfel, față de cele de mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de
6 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, este în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei prev. de art.52 C.
În temeiul art.71 C. instanța a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a C.
În baza art.175 Cod Penal, art.53 pct.2 lit.a, art.64 lit.a teza a II-a, art.65 și art.66 Cod penal, instanța a interzis inculpatei pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art.88 C. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) și până la data de (...).
În temeiul art.350 al.1 C.pr.pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpată prin încheierea penală f. nr. din data de (...) a T.ui C., definitivă prin D. penală nr. 1809/R/(...) a Curții de A. C.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata M. M.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpata M. M. solicitând admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., de sub învinuirea de omor calificat prev.de art.174, 175 lit.c C., întrucât lipsește latura obiectivă și subiectivă, neexistând probe la dosar din care să rezulte că imediat după naștere, a așezat fătul într-o pungă de plastic și mai mult, că acesta ar fi fost în viață, imediat după momentul expulzării.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în cea de pruncucidere prev.de art.177 C., fapta fiind săvârșită pe fondul unei tulburări generate de procesul fiziologic al nașterii.
În al treilea rând, cere ca instanța de apel să aibă în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, circumstanțele personale - lipsa antecedentelor penale, sinceritatea și regretul de care a dat dovadă, împrejurarea că are trei copii minori în întreținere, precum și cele reale vizând fapta.
Prealabil judecării pe fond a apelului, apărătorul inculpatei a formulat mai multe cereri în probațiune, respectiv a cerut efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală a nou-născutului care să stabilească dacă moartea sa s-ar fi putut produce în cadrul unui sindrom de deces subit; să se stabilească dacă din punct de vedere medico-legal există elemente care să pună în evidență cu certitudine moartea violentă a acestuia; medicii legiști să concluzioneze dacă la momentul ruperii cordonului ombilical, fătul era mort, deoarece din actele dosarului rezultă că inculpata în momentul internării în S. Dej avea placenta la colul uterin; să se realizeze proba docimaziei chimice prin studiul analitic al gazelor din plămânii fătului, respectiv să se stabilească raportat la această compoziție durata vieții extrauterine a fătului, dacă aerarea acestora a fost efectivă, fiind necesară dovedirea schimbului efectiv de gaze la nivel pulmonar și sanguin. Apărătorul inculpatei a mai solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească gradul de percepere a durerii provocată de actul nașterii și dacă acestea erau în măsură să ducă la pierderea cunoștinței apelantei.
Curtea, după deliberare a respins ca inutile, neconcludente și nepertinente cauzei probele solicitate întrucât din raportul de constatare medico-legală al inculpatei depus la f.60 u.p., rezultă că aceasta prezenta semnele unei nașteri recente care poate data din perioada 10-12 iunie
2011. Conform procesului verbal al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 17 iunie 2011, din care rezultă participarea procurorului la efectuarea autopsiei nou-născutului, reiese că „în cursul disecării plămânilor s-a constatat că aceștia sunt aerați (respirați). De asemenea, din concluziile preliminare ale IML C.-Napoca depuse la f.63 u.p., rezultă fără dubiu că moartea fătului nou-născut la termen, de sex feminin, este violentă și se datorează asfixiei anoxice - posibil prin închiderea ermetică într-o pungă de plastic și poate data din 11 iunie 2011. Nu în ultimul rând, din raportul de constatare medico-legală depus la f.65 u.p., rezultă de asemenea, că decesul nou-născutului la termen este violent, s-a datorat asfixiei anoxice, moartea putând data din 11 iunie 2011, iar plămânii sunt aerați. La f.70 u.p.s-a depus un nou raport de constatare medico-legală din partea IML C. din ale cărui concluzii rezultă că nou- născutul de sex feminin s-a născut viu și viabil la data de 11 iunie 2011, iar docimazia chimică prin studiul analitic al gazelor din plămâni este o examinare care nu se efectuează și care ar fi lipsită de orice relevanță ținând cont că la adresa la care s-a născut fătul, nu există un laborator dotat cu recipienți conținând gaze, cu o compoziție diferită de cea a aerului, gaze care să fi determinat în mod accidental producerea zonelor de emfizem pulmonar, descrise la nivelul plămânilor nou-născutei decedate. Medicii legiști mai arată în concluziile probei științifice, că plămânii „aveau semne certe de respirație, deci nou-născuta era vie în momentul nașterii";. Nu s-a încuviințat efectuarea unei expertize care să stabilească gradul de percepere al durerii provocată de actul nașterii întrucât este un fapt notoriu că acest proces fiziologic este însoțit de durerile aferente, mai mult, din actele medico-legale rezultă că inculpata a prezentat un șoc hemoragic postavort toxico-septic, diagnostic ce presupune acuze de dureri maxime.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
T. a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatei, elementele constitutive ale infracțiunii și încadrarea juridică a acesteia.
În fața instanței de fond, inculpata s-a prevalat de dispozițiile art.70
C.proc.pen.
Deși art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil.
Curtea Europeană a admis însă că „dreptul la tăcere nu este un drept absolut și că, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție";.(cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).
Raportând conținutul căii de atac a inculpatei la actele și probele din dosar, la modul de administrare, curtea constată că apelul acesteia nu este fondat, fapta constituind omor calificat prev.de art.174, 175 lit.c C., deoarece martorii audiați nemijlocit în fața T.ui C. respectiv M. M. (f.32), B. L. (f.33), M. M. (f.35), M. Iosif (f.36) atestă la unison această încadrare juridică.
Astfel, martora B. L. invederează că i-a făcut o programare inculpatei la un medic specialist ginecolog, din Gherla, (dr.M.) care i-a adus la cunoștință în luna februarie 2011 că este însărcinată. Despre starea de graviditate însă, inculpata nu a făcut vorbire la niciunul dintre martori, cunoscând-o doar soțul său.
Mai mult, din declarația martorei M. M., rezultă că în cursul lunii iunie 2011, a fost chemată de către soțul inculpatei la domiciliul acestora, apelanta prezentând o stare sanitară alterată. În momentul în care martora a dorit să sune la serviciul de urgență 112, inculpata a refuzat categoric spunând "nu suna";, fără să precizeze motivul pentru care se opune acestui fapt. Și socrul inculpatei, martorul M. M. în declarația de la f.35, instanță, precizează că "inculpata nu mi-a spus în cursul anului
2011 că ar fi însărcinată, deși astfel de zvonuri am auzit prin sat. D. ce am auzit asemenea discuții, m-am uitat la inculpată și am constatat că aceasta avea burtă. Nu l-am întrebat pe fiul meu și nici pe nora mea dacă aceasta este însărcinată, sau nu. La data de 15 iunie 2011 am fost la muncile câmpului împreună cu fiul meu și soția, însă inculpata a rămas la domiciliu, întrucât nu se simțea bine";.
În același sens, au declarat martorii și în faza de urmărire penală, în fața procurorului, depoziții pe care în fața T.ui C. au învederat că le mențin.
Solicitarea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în aceea de pruncucidere nu este fondată.
Astfel potrivit prevederilor art.177 C., infracțiunea de pruncucidere constă în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere
de către mama aflată într -o stare de tulburare pricinuită de naștere .
Așadar pentru a fi în prezența infracțiunii de pruncucidere este necesar a se dovedi că mama a suferit în procesul și dato rită nașterii o
anumită tulburare .
În absența stării de tulburare pretinsă de textul legal fapta mamei de a-și ucide copilul constituie infracțiunea de omor.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică precum și din suplimentul la acesta depus la f.75 instanță, rezultă că la momentul comiterii faptei inculpata apelantă M. M. nu a prezentat tulburări psihice, a avut capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale, pentru care discernământul a fost păstrat, și nu a prezentat o tulburare pricinuită de naștere în sensul prevederilor legale.
Orice alte stări conflictuale, chiar grave, precum teama inculpatei de previzibila reacție a familiei, nașterea anterioară a altui copil din afara căsătoriei, dezechilibrul determinat în familie și mediul social de primul eșec, mediul de prieteni și de cunoștințe, comportamentul autorului sarcinii, educația, „ușurința"; responsabilității ori imaturitatea sau teama de oprobiul public, împrejurări care sunt fără îndoială de natură să influențeze psihicul mamei, nu pot conduce la încadrarea faptei ca pruncucidere câtă vreme textul legal prevede în mod expres că tulburarea trebuie să fie determinată de nașterea în sine.
Aceste împrejurări reprezintă de fapt mobiluri ale inculpatei care pot fi și chiar au fost avute în vedere de instanța de fond la circumstanțierea răspunderii penale a inculpatei.
A rezultat din probele administrate că inculpata a ascuns faptul că este însărcinată, împrejurare pe care nu a cunoscut-o decât soțul său, nu s-a deplasat la spital pentru a naște, cu toate că știa care sunt semnele ce preced nașterea, anterior mai aducând pe lume încă doi copii minori, iar cu ocazia consultului medical efectuat la doctor M. din Gherla, la finele anului 2010, a luat la cunoștință de starea de graviditate, împrejurări care conturează intenția inculpatei de a "scăpa" de copil.
Curtea apreciază că intenția concretă de ucidere a copilului a apărut după nașterea acestuia, viu și că această intenție nu a fost afectată de o stare de tulburare pricinuită de faptul nașterii, ca proces biologic.
Așa cum se arată constant în practica judiciară, „. nu există elemente din care să reiasă faptul că acțiunea mamei poate fi încadrată în infracțiunea de pruncucidere, activitatea infracțională a acesteia prin care a luat viața copilului său, se încadrează în disp.art.175 lit.c și d C.";.
Mai mult, fapta inculpatei, care a născut singură la data de 11 iunie
2011, la domiciliul său din comuna Ț., jud.C., de a asfixia copilul nou- născut, prin închiderea ermetică a acestuia într-o pungă de plastic (asfixie anoxică) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev.de art.174, 175 lit.c C. sub forma intenției directe și nu a infracțiunii de pruncucidere.
Delimitarea dintre infracțiunea de omor calificat și cea de pruncucidere, este necesar a fi statuată prin concluziile unei expertize medico-legale care să ateste dacă mama a acționat sau nu sub impulsul unei puternice tulburări sau emoții generată de faptul nașterii. Ceea ce este important este împrejurarea ca expertiza să releve starea psihică a mamei de la momentul săvârșirii faptei și nu de la momentul examinării acesteia.
Distincția dintre infracțiunea de pruncucidere și cea de omor calificat nu este existența unei tulburări determinate de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii (cum ar fi teama de reacția soțului, a socrilor, oprobiul celor din jur), ci a unei stări psiho-fizice anormale produse în timpul nașterii. A. stare trebuie să se evidențieze prin tulburări cu efecte de influențare a conștiinței și de alterare a voinței și să aibă ca rezultat uciderea copilului nou-născut.
În concluzie, din probele științifice atașate dosarului rezultă că inculpata a prezentat semnele unei nașteri recente care poate data din perioada 10-12 iunie 2011 .(raport de constatare medico-legală, f.60 u.p). Din raportul de autopsie efectuat la 17 iunie 2011, f.62 u.p., reiese că nou-născutul prezenta la naștere plămâni aerați (respirați), iar moartea acestuia este violentă, datorându-se asfixierii anoxice. La (...) s-a mai efectuat un raport de constatare medico-legal a nou-născutului, de către IML C., din ale cărui concluzii rezultă că acesta prezenta plămâni aerați, la naștere și s-a născut viu și viabil așa cum se atestă de către aceiași medici legiști și în cuprinsul probei științifice realizate la (...).
În speță, încadrarea judicioasă a infracțiunii comisă de inculpată este în art.174, 175 lit.c și d C., omorul fiind comis asupra unei persoane ce nu avea posibilitatea de a se apăra, datorită vârstei fragede, iar făptuitorul a profitat de această stare pentru a comite fapta. Ca atare, închiderea nou-născutului într-o pungă ermetică de plastic, suferind o asfixie anoxică și o moarte violentă, ar justifica încadrarea juridică a faptei și în art.175 lit.d C., însă având în vedere că în cauză a declarat apel doar inculpata, nu i se poate crea o situație mai grea în propria ei cale de atac.
Încadrarea juridică corectă a infracțiunii comisă de inculpata este aceea de omor calificat deoarece probele dosarului științifice și testimoniale, demonstrează că apelanta din cursul anului 2010 a luat la cunoștință faptul că este însărcinată, nu s-a prezentat la medic pentru consult regulat și luare în evidență, a ascuns această stare celorlalte persoane din casă și comunității sătești, cu excepția soțului, a luat măsuri și s-a asigurat că va fi singură acasă în momentul nașterii, iar după ce l-a născut pe acesta, viu și viabil, cu plămâni aerați, l-a sufocat prin închidere ermetică în două pungi de plastic. Nu poate fi neglijată împrejurarea că la
10 iunie 2011 apelanta a prezentat o stare sanitară alterată, a avut scurgeri vaginale, aceasta conștientizând că urmează să nască, condiții în care a doua zi a rămas la domiciliul din comuna Ț., pentru a desăvârși procedeul fiziologic declanșat anterior, inculpata nefiind străină de factorii declanșatori, având în antecedență două nașteri. Inculpata a susținut că imediat după naștere, și-a pierdut cunoștința și nu știe cine anume a pus fătul în pungile de plastic. Din nicio probă a dosarului, nu a rezultat că la domiciliul inculpatei la data de 11 iunie 2011 s-ar mai fi aflat o altă persoană fizică din familie, sau din afara acesteia, care să fi recurs la uciderea fătului. Mai mult, socrul inculpatei în declarația dată în fața procurorului și în fața instanței, învederează că nora sa a și rămas la domiciliu, în 15 iunie 2011, neînsoțindu-i la muncile câmpului, având o stare sanitară alterată. Împrejurarea că martorul a relevat data de 15 iunie în loc de 11 iunie 2011, se datorează trecerii unui interval de timp de aproape un an de zile de la data evenimentului produs și până la data când a fost audiat de către organele judiciare, ceea ce însă nu o exonerează pe inculpată de răspunderea penală ce-i incumbă.
Pentru motivele ce preced, nu poate fi acceptată solicitarea de achitare a acesteia conform art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.și nici cea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de pruncucidere prev.de art.177 C.
În ceea ce privește solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei, curtea apreciază că nu se justifică coborârea mai mult a sancțiunii sub minimul prevăzut de lege, ca efect al acordării unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante, în contextul în care din actele dosarului a reieșit că inculpata a dat dovadă de un adevărat sânge rece în comiterea faptei, aducând pe lume copilul în locuința personală, luându-i viața, punând cadavrul într-o plasă, apoi ascunzându-l într-o anexă a gospodăriei, unde a fost găsit de organele de poliție.
Curtea reținând că omorul este calificat, apreciază că fapta comisă de inculpată împotriva fiicei sale, căreia i-a curmat cu violență viața, antrenează și răspunderea sa penală, care trebuie să fie corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții, astfel că nu se poate proceda la reducerea sancțiunii aplicate de către Tribunalul Cluj.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia
"scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Individualizarea sancțiunii trebuie efectuată și prin prisma datelor ce țin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.
Fapta unui părinte de a-și ucide în asemenea îmnprejurări copilul, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare și de legiuitor care reglementează și sancționează ca o variantă calificată o asemenea activitate.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operația complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susțin în afara oricărei îndoieli concluzia că acțiunea infracțională a inculpatei în vârstă de 35 de ani s-a derulat în condițiile unor lipsuri materiale - , chiar unei disperări generate de faptul că mai are copii minori în întreținere, căreia nu i-a putut face față.
A. realitate, care dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptei, unită cu poziția inculpatei în cursul procesului penal, cu vârsta lui
și o redusă experiență de viață justifică și impune menținerea pedepsei acordate de prima instanță, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză și față de exigențele prevenției generale.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata.
În baza art.88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) până la data de (...).
În temeiul art.350 al.1 C.pr.pen. se va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpată prin Î. penală f. nr. din data de (...) a T.ui C., definitivă prin D. penală nr.
1809/R/(...) a CA C.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Pantea I. A., sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.
Va fi obligată inculpata M. M. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocațial, în baza art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata M. M., domiciliată în Ț. nr.343 jud.C., împotriva sentinței penale nr.207 din 24 mai 2012 a T.ui C.
În baza art.88 C. deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) până la data de (...).
În temeiul art.350 al.1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă față de inculpată prin Î. penală f. nr. din data de (...) a T.ui C., definitivă prin D. penală nr.
1809/R/(...) a Curții de A. C.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Pantea I. A., sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției.
Obligă pe inculpata M. M. să plătească în favoarea statului suma de
400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare . Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie.2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
V. G. | D. P. | D. S. |
3 ex. - (...) jud.fond. Mornăilă R.
| ← Decizia penală nr. 1722/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 570/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
