Decizia penală nr. 1718/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)*

DECIZIA PENALĂ NR. 1718/R/2012

Ședința publică din 05 decembrie 2012

I. constituită din: PREȘEDINTE : M. R., judecător

JUDECĂTORI : V. C.

: A. D. L.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-au luat spre examinare, în rejudecare, recursurile declarate de partea civilă N. S. C. și de asigurătorul S. A. R. A. S. împotriva sentinței penale nr. 358 din data de 03 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...)*, privind pe inculpatul N. A. trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău dat în dosar nr. 1899/P/2009 pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul N. A. asistat de apărător ales, avocat O. A., din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar ( f. 24 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat P. A. E. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ), pentru partea civilă N. S. C. se prezintă avocat B. R. în substituirea dlor avocați T. C., C. C. și C. T., toți din cadrul Baroului Săla, cu delegații la dosar ( f. 28, 29 ), lipsă fiind părțile vătămate N. M. și N. G., părțile civile S. J. de U. Z. și S. J. de A. S., precum și asigurătorul S. A. R. A. S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al părții civile, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală solicită admiterea recursului cu privire la latura civilă a cauzei

și, rejudecând, să se dispună casarea parțială a Judecătoriei Z. și acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale într-un cuantum apropiat de cel solicitat prin cererea de constituire ca parte civilă formulată în cauză.

În argumentarea solicitării sale arată că s-a reținut în considerentele sentinței și s-a reflectat și în dispozitivul acesteia prezența unei culpe comune. În acest sens, solicită a se observa că, și în ipoteza existenței unei culpe comune, procentul culpei victimei a fost de maxim 5-10 % raportat la procentul de culpă al inculpatului. În concret, precizează că se reține faptul că victima a încălcat disp. art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care obligă pietonii să circule numai pe trotuar, iar acolo unde acestea lipsesc, să circul pe partea stângă a carosabilului, în direcția lor de mers, respectiv pe acostament. A., susține că singura culpă care s-ar putea reține în sarcina victimei este aceea că s-a deplasat pe partea dreaptă în direcția sa de mers, dar așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat și din raportul de expertiză a accidentului de trafic rutier întocmit de L. I. de E. C. C., coroborat și cu declarația inculpatului, arată că impactul a avut loc pe linia care delimitează carosabilul de acostament și, mai mult, că, cel mai probabil, victima a sesizat starea de pericol creată de inculpat și a început o deplasare înspre partea dreaptă a acostamentului.

Raportat la declarația inculpatului care arată faptul că acesta a circulat cu o viteză foarte mică întrucât era obosit solicită a se observa că viteza care s-a reținut în raportul de expertiză a fost de 55 km/h, în condițiile în care accidentul s-a produs în localitatea S. A., unde limita de viteză este de 50 de km/h. A., apreciază că inculpatul nu a circulat cu o viteză foarte mică, ci dimpotrivă, că acesta a circulat cu o viteză care exceda limitei legale. În acest sens face referire la fapta ilicită ca și condiție a răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999

Cod civil și arată că în absența unei fapte ilicite nu se poate discuta de răspundere civilă delictuală și că în absența cuantificării gradului de culpă nu se poate discuta despre cuantumul prejudiciului moral.

Consideră că în antecedența cauzală a accidentului s-a reținut în mod eronat acțiunea culpabilă a victimei întrucât apreciază că aceasta este o contribuție accidentală la săvârșirea faptei. A., confirmă încălcarea dispozițiilor legale evocate, dar solicită a se observa că lățimea părții carosabile de aproximativ 3,75 m îi permitea, conform rezultatului C.F.L. autoturismului condus de inculpat să se deplaseze, în condițiile în care acesta observa victima, aspect confirmat prin declarația dată, să se deplaseze spre axul drumului, ipoteză în care, în mod evident, ar fi evitat accidentul.

Totodată, solicită observarea faptului că acordarea unei sume de 70 000 de lei în raport cu modul, cu împrejurările concrete de comitere a faptei și cu gradul de culpă al inculpatului, este mult prea puțin raportat la suferințele părții civile și la urmările accidentului. A., arată că partea civilă și-a pierdut tatăl într-un accident comis de către o persoană, care datorită stării de oboseală a pierdut controlul direcției autovehiculului și a intrând la limita acostamentului, acroșându-l pe acesta. Mai arată că acesta se afla împreună cu minora, respectiv nepoata, de 11 luni, care a fost pusă în primejdie și care ulterior va crește și va conștientiza consecințele accidentului. Solicită să se observe că, pe lângă suferința părții civile, acesta va fi privat de aportul tatălui său, respectiv bunicul fetiței, în creșterea și educarea minorei, fiind evidentă relația de apropiere prin prisma faptului că, în momentul accidentului, victima-bunic se deplasa împreună cu aceasta.

Pentru motivele evidențiate consideră că, raportat la împrejurările cauzei, suma de 70 000 de lei este totalmente insuficientă pentru acoperirea prejudiciului moral și că prima instanță a arătat în mod corect faptul că nu se poate compensa viața unui om cu o sumă de bani, dar apreciază că se poate realiza diminuarea suferințelor și diminuarea consecințelor care decurg din comiterea faptei prin acordarea unei despăgubiri morale. În acest sens, mai arată că într-o cauză aproape similară, în care a fost reținută culpa exclusivă a inculpatului, respectiv dosarul nr. (...) a Judecătoriei Turda în care soluția a rămas definitivă prin nerecurare, s-a acordat pentru decesul mamei o sumă de

50 000 de euro și, raportat la cauza dedusă judecății, calculând în euro, arată că ar rezulta suma de 15350 de euro, care în opinia sa este totalmente insuficientă. A., confirmă faptul că inculpatul a uzat de prevederile disp. art. 3201 Cod procedură penală, având o atitudine procesuală corespunzătoare în tot cursul procesului penal, dar susține că împrejurările concrete de comitere a faptei, respectiv culpa grosieră a acestuia și încălcarea disp. art. 35 alin. 1 și art. 48 din

O.U.G. nr. 195/2002 conduc la concluzia că se impune reținerea răspunderii civile delictuale și acordarea daunelor morale într-un cuantum raportat la pericolul și la consecințele care decurg din comiterea faptei.

Cu privire la recursul asigurătorului solicită respingerea acestuia pentru considerentele anterior expuse.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea ca nefondat a recursului părții civile și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Nu contestă suferința părții civile, însă apreciază că pretențiile acesteia sunt exagerate, depășind prejudiciul moral suferit, conform susținerilor corecte ale primei instanțe.

Raportat la concluziile expuse a constatat faptul că partea civilă-recurentă ar contesta concluziile raportului de expertiză criminalistică datorită lipsei culpei concrete a victimei în producerea accidentului. A., susține că partea civilă N. S.- C. a fost asistat de către un apărător ales, atât anterior casării cât și în rejudecarea cauzei, că nu a contestat concluziile raportului de expertiză criminalistică și arată că nu are cuvinte pentru a aprecia susținerile expuse în fața instanței de recurs. De asemenea, consideră că nu s-a administrat probatoriul suficient pentru dovedirea cuantumului pretențiilor solicitate și că daunele morale acordate de către prima instanță sunt de ajuns să compenseze suferința morală cauzală. Susține că, în conformitate cu susținerile corecte ale primei instanței, din concluziile raportului de expertiză criminalistică rezultă că accidentul s-a produs atât din culpa inculpatului, care a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, cât și din culpa victimei, care se deplasa neregulamentar pe stradă. Totodată, evidențiază faptul că inculpatul a încercat în mod constant și și-a manifestat disponibilitatea pentru a despăgubi părțile civile încă din cursul urmăririi penale. În acest sens, evidențiază faptul că s-a încheiat o tranzacție cu celelalte două părți vătămate, prin care acestea au fost despăgubite cu suma de

9000 de euro în data de (...), cu precizarea că este vorba despre persoane cu același grad de rudenie, respectiv mama și sora victimei, care s-au considerat integral despăgubite prin acordarea unei sume mult mai mici decât cuantumul daunelor morale solicitat de către partea civilă N. C.

Pentru considerentele evidențiate apreciază că recursul părții civile este nefondat, iar cu privire la recursul asigurătorului solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, iar prin prisma susținerilor ce vizează legalitatea și temeinicia hotărârii atacate evocate anterior, revine și arată că lasă modalitatea de soluționare a acestuia la aprecierea instanței, cu precizarea că achiesează la solicitarea asigurătorului de micșorare a cuantumului daunelor morale.

Reprezentanta M.ui P. apreciază ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză. Solicită respingerea recursurilor în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Consideră că suma acordată cu titlu de daune moral este just stabilită, respectiv faptul că aceasta constituie o sumă care să asigure repararea prejudiciului moral, încadrându-se și în practica instanțelor de pe raza curții de apel, în linii generale, cu privire la cuantumul stabilit în situații similare. Totodată, consideră că nu se impune majorarea despăgubirilor în sensul solicitat de către partea civilă și nici diminuarea acestora și că trebuie avută în vedere și tranzacția existentă la dosar cu celelalte părți civile în cauză, care se află în grad de rudenie similar cu cel al părții civile recurente. De asemenea, consideră că nu este ușor de cuantificat suferința unui succesor în astfel de situații, dar și că nu poate prezenta argumente suplimentare pentru un prejudiciu sporit față de ceilalți succesori ai victimei.

În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză.

Inculpatul N. A., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei, solicitând finalizarea procesului și menținerea hotărârii primei instanței, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.358 din data de 03 octombrie 2012, pronunțată de judecătoria Z. în dosarul nr.(...)* în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a art.74 alin.1 lit. a) și b) Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. A., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

S-a luat act că părțile vătămate N. M. și N. G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art.14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998-

999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. S. C. și obligată inculpatul N. A., alături de asigurătorul S.-R. A. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri morale în cuantum de 70.000 lei.

Au fost respinse ca inadmisibile acțiunile civile formulate de către S. J. de

U. Z. și S. J. de A. S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate N. A. M.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în termenul de încercare.

În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. O. A..

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul N. A. la plata sumei de 3.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orei 19.00, inculpatul N. A. conducea autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare SJ-0. pe DN 1F, din direcția C.-Napoca spre Z., fiind singur în autovehicul. Pe raza localității S. A., la km 52+426 m, din cauza oboselii accentuate, a pierdut controlul direcției și a accidentat-o pe victima N. N., care se deplasa în același sens cu autovehiculul condus de inculpat, pe partea dreaptă a drumului, pe carosabil la marginea acostamentului, având în brațe de minora N. A.-M., în vârstă de 11 luni. Victima a fost acroșată cu partea dreaptă față a autoutilitarei, respectiv cu farul și apoi preluată pe parbriz, după care a fost aruncată în partea dreaptă a drumului, decedând pe loc.

P. raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne prin rupturi de vase și viscere (aortă, plămân), survenită în urma unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale și fractură de coloană vertebrală.

În raportul de expertiză criminalistică (f. 48-58) întocmit în cursul urmăririi penale s-a concluzionat că impactul a avut loc pe partea carosabilă, la o distanță de 0,5 m în raport de limita din partea dreaptă a acesteia, accidentul de circulație s-a produs atât din cauza pierderii controlului asupra direcției de deplasare a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare Sj-0. de către conducătorul acesteia, inculpatul N. A., cât și datorită deplasării victimei N. N. pe partea carosabilă a drumului public, în condițiile existenței unui spațiu destinat circulației pietonale.

În cazul de față se reține o culpă comună atât a inculpatului cât și a victimei în producerea accidentului.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a prezentat modul de producere al accidentului, arătând că era foarte obosit întrucât a plecat dimineața la C. și se întorcea după o zi de lucru, motiv pentru care se deplasa foarte aproape de marginea din dreapta a drumului. A observat victima care se deplasa pe marginea drumului, segmentul de drum respectiv fiind în aliniament, însă, din cauza oboselii, nu a reușit să o evite. Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de (...) (f.7-8), schița locului accidentului (f.9), planșele fotografice (f.10-18), raportul de constatare medico-legală nr.1395/III/154 din data de (...) întocmit de către S. J. de M. L. (f.31-34), cu procesul-verbal de verificare tehnică a autoturismului din data de (...) (f.38) și cu raportul de expertiză criminalistică întocmit de către L. I. de E. C. C. (f.49-58).

În drept, fapta inculpatului N. A. care, în data de (...), a condus cu imprudență autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare SJ-

0. pe un drum public, DN 1F, în direcția C.-Napoca-Z., pierzând controlul asupra direcției de mers și provocând un accident de circulație, în urma căruia victima N. N. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal, inculpatul în timp ce exercita activitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice a încălcat obligația prevăzută de art. 35 alin.1 și art. 48 din O.U.G.nr.195/2002 republicată în ce privește exercitarea acestei activități, în sensul că prin comportamentul său a pus în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și nu și-a adaptat viteza de circulație în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță..

Sub aspectul laturii obiective, între acțiunea inculpatului de conducere a autovehiculului în mod imprudent prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice și urmarea imediată constând în atingerea adusă vieții victimei N. N., există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de constatare medico-legală.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă fără prevedere, în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct.2 lit. b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. În condițiile în care inculpatul declara că era într-o accentuată stare de oboseală, iar în aceste condiții, fiind prin localitate și observând că victima circula în fața sa pe marginea carosabilului, a condus foarte aproape de acostament, a depăși viteza legală de circulație pe segmentul de drum pe care circula, acesta putea și trebuia să prevadă că prin acțiunea sa imprudentă poate produce un accident de circulație și astfel poate aduce atingere vieții participanților la trafic. Așa cum s-a arătat în starea de fapt victima la rândul său a încălcat normele privind circulația pe drumurile publice respectiv prevederile art.72 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, potrivit cărora pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. În condițiile în care victima nu a circulat pe acostament și nu s-a deplasat pe partea stângă a carosabilului (pentru a avea vizibilitate asupra autoturismelor ce circulă pe partea sa de mers) instanța reține și culpa victimei în producerea accidentului apreciată ca fiind în proporție de 50%. Reținerea culpei comune a victimei în producerea accidentului nu este însă în măsură a înlătura culpa inculpatului și răspunderea penală a acestuia supra faptei, culpa comună a inculpatului cu victima urmând a avea relevanță în ce privește angajarea răspunderii civile delictuale.

Reținând vinovăția inculpatului N. A. și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin.2 Cod procedură penală instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei

- decesul unei persoane, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 23 ani, este căsătorit, are ocupație și un loc stabil de muncă. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei. De asemenea potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Satu Mare inculpatul prezintă șanse ridicate de reintegrare socială, beneficiind de suportul familiei și al comunității, manifestând interes pentru activități constructive și lucrative și prezentând motivație pentru schimbare. Inculpatul a prezentat interes pentru despăgubirea persoanelor vătămate, a achitat suma de

9000 E. persoanelor vătămate N. M. și N. G. reprezentând despăgubiri materiale

și daune morale, persoanele vătămate declarând că nu mai au pretenții față de inculpat.

Pentru stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța urmează să dea eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.

De asemenea, având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară a inculpatului, preocuparea acestuia pentru muncă și activități licite, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, dar și de împrejurarea că inculpatul a achitat o parte din cheltuielile de înmormântare a victimei și apoi a despăgubit părțile vătămate N. M. și N. G. pentru prejudiciul material și moral suferit, au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, astfel încât, făcându-se aplicarea prevederilor art. 76 alin.1 lit. d) Cod penal, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în cuantumul redus potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, prevederile art. 3201 alin.7

Cod procedură penală. și ale art. 76 alin.1 lit. d Cod penal, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 3 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a- II-a Cod penal și lit. b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. I. a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul N. A. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. I. a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit. c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia. I. a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere persoana inculpatului și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

I. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82

Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale părțile vătămate N. M. și N. G. au arătat că nu înțeleg să formuleze pretenții civile, întrucât au fost despăgubite de inculpat pentru prejudiciul material și moral suferit, împrejurare față de care instanța urmează să ia act de această poziție exprimată de părțile vătămate.

În faza de judecată, partea vătămată N. S. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300.000 lei, reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de decesul tatălui său, victima N. N..

I. a constatat că în ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă N.

S. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului : fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, vinovăția inculpatului, prejudiciul constând în suferința produsă părții civile prin decesul tatălui său N. N., legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs părții civile..

Față de daunele morale solicitate de partea civilă N. S. C., instanța a apreciat că prin pierderea soțului tatălui, părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând în suferința psihică deosebit de puternică creată prin pierderea unei ființe dragi. Suferința părții civile este cu atât mai mare cu cât așa cum reiese din probele administrate în cauză între victimă și partea civilă existau relații apropiate, la momentul accidentului victima avea în brațe chiar pe copilul părții civile.

I. a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției E.pene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. În speță la stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța a ținut seama și de culpa concurentă a victimei în producerea accidentului apreciată de instanță la 50%. Raportat la aceste considerente instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident, considerând că suma de 70.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile.

I. a constatat că la data producerii accidentului (...) autoutilitara marca

Volkswagen Transporter având număr de înmatriculare SJ-0., proprietatea numitului K. A., condusă de inculpat avea încheiată polița RCA seria RO/

02/X3/SP nr. 002469060 valabilă de la data de la (...) la (...) încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă SC A. R. A. SA (f.40).

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 și 54 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat. P. art. 51 alin.1 din Legea 136/1995 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acorda și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.

Prin urmare, față de prevederile art. 998-999 Cod civil și art. 54 alin. 1 din

Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul N. A. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul S.-R. A. S., la plata de despăgubiri morale către partea civilă N. S. C., în cuantum de 70.000 lei.

De asemenea, instanța a constatat că în faza de urmărire penală, s-au constituit părți civile și S. J. de U. Z., cu suma de 620,07 lei și S. J. de A. S., cu suma de 596,30 lei. Întrucât aceste sume reprezintă cheltuielile ocazionate de spitalizarea și, respectiv, transportul persoanei vătămate N. A. M. În cauză s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului N. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată N. A. M.,. P. art. 14 alin. 1 și 2 Cod procedură penală acțiunea civilă

poate fi alăturată celei penale numai dacă aceasta are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului pentru prejudiciul produs altuia prin fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul exercitării acțiunii penale. În speță nefiind exercitată acțiunea penală față de fapta care a produs vătămări persoanei vătămate N. A. M., nici acțiunea civilă privind această faptă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal. A. acțiunile civile formulate de unitățile medicale apar ca inadmisibile în cadrul procesului penal, părțile civile având posibilitatea recuperării cheltuielilor suportate pe calea unei acțiuni separate la instanța civilă, motiv pentru care aceste acțiuni civile au fost respinse ca inadmisibile.

În baza art. 359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.

În rejudecare asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu av. O. A., în temeiul art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 3400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avansat pentru apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen legal, atât partea civilă N. S. C. cât și SC A. R. A. SA, criticând soluția primei instanțe ca nefiind legală și temeinică.

În motivarea recursului său, partea civilă a învederat faptul că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor civile, a daunelor morale solicitate, având în vedere pierderea efectivă suferită de partea civilă, decesul tatălui său. S-a mai arătat că victima a avut doar o culpă minoră în producerea accidentului, inculpatul fiind cel care, datorită stării de oboseală a pierdut controlul direcției autovehiculului, intrând astfel la limita acostamentului și a acroșat astfel, victima.

În motivarea recursului său, asiguratorul a învederat faptul că se impune diminuarea cuantumului daunelor morale, acestea trebuind să fie acordate în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie și cu criteriile cristalizate de doctrină și jurisprudență.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor leale în materie, curtea reține următoarele:

În baza probelor legal administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarația de recunoaștere a vinovăției dată de către inculpat în sensul art.320 ind.1 C.p.p., instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

A., se constată dovedită pe deplin culpa concurentă a inculpatului ( formă de vinovăție cerută, de altfel, de textul incriminator) care în data de (...), în jurul orei 19.00, conducea autoutilitara marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare SJ-0. pe DN 1F, din direcția C.-Napoca spre Z., fiind singur în autovehicul. Pe raza localității S. A., la km 52+426 m, din cauza oboselii accentuate, a pierdut controlul direcției și a accidentat-o pe victima N. N., care se deplasa în același sens cu autovehiculul condus de inculpat, pe partea dreaptă a drumului, pe carosabil la marginea acostamentului, având în brațe de minora N. A.-M., în vârstă de 11 luni. Victima a fost acroșată cu partea dreaptă față a autoutilitarei, respectiv cu farul și apoi preluată pe parbriz, după care a fost aruncată în partea dreaptă a drumului, decedând pe loc.

A., sub aspectul laturii civile, instanța de fond în mod corect a stabilit faptul că se justifică acordarea unor daune morale, însă cu privire la cuantumul acestora se impun unele precizări.

Mai întâi, este important de reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră precum și o conduită procesuală corectă, despăgubind cu suma de 9000 de E. celelalte părți vătămate.

Apoi, cuantumul daunelor morale trebuie să asigure repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă recurentă, afectată în mod deosebit și ireversibil de decesul victimei( tatăl acestuia) dar cu precizarea că scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

A., la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii, ce s-au cristalizat în timp în doctrina și jurisprudență și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral.

Considerăm, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Față de cele de mai sus, apreciem că se impune o reducere a cuantumului daunelor morale la suma de 30.000 lei, sumă considerată a fi în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat.

Așa fiind, în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, va admite recursul declarat de asiguratorul S. A. R. A. SA. împotriva sentinței penale nr.

358 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., pe care o va casa doar cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. S. C.

Rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. S. C. de la 70.000 lei la 30.000 lei.

Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc. penala, va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civila N. S. C. împotriva aceleiași hotărâri, având în vedere considerentele expuse mai sus.

Va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. P. A..

Va obliga partea civila la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare avansate în recursul asiguratorului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de asiguratorul S. A. R. A. SA. împotriva sentinței penale nr. 358 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., pe care o casează doar cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. S. C.

Rejudecând în aceste limite, reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. S. C. de la 70.000 lei la 30.000 lei.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc. penala, respinge ca nefondat recursul declarat de partea civila N. S. C. împotriva aceleiași hotărâri.

Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. P. A..

Obligă partea civila la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare avansate în recursul asiguratorului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 decembrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. V. C. A. D. L.

L. A. S.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond.D. M.

← Decizia penală nr. 732/2012, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1718/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1718/2012, Curtea de Apel Cluj