Decizia penală nr. 732/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.732/R/2012
Ședința publică din 10 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.128 din 14 martie 2012 a Judecătoriei T., trimis în judecată pentru savarsirea infractiunii de tâlhărie prev. si ped. de art. 211 al.1, al.2 lit.c Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Cuibus C., din Baroul
Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.334 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Așa cum rezultă din declarația părții vătămate (fila 20) și din declarația martorei P. S. (fila 21), inculpatul a sustras telefonul părții vătămate, fără a exercita acte de violență asupra acesteia. Solicită aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și a restituit telefonul părții vătămate, prejudiciul fiind recuperat. În subsidiar, dacă se consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, solicită reducerea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele concrete în care s-a comis fapta și circumstanțele personale ale inculpatului. A. are un copil minor în întreținere, care în prezent este bolnav și dorește să fie cât mai repede alături de familia sa. D. la dosar un memoriu redactat de inculpat, solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise și a persoanei inculpatului, care este recidivist.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut și regretat comiterea faptei, are un copil în întreținere și a restituit telefonul părții vătămate. T., arată că a comis fapta deoarece nu a reușit să se angajeze și avea nevoie de bani pentru a cumpăra cele necesare copilului, care era bolnav.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.128 din 14 martie 2012 pronunțată de
Judecătoria Turda în dosarul nr.(...), în baza art. 334 Cod.pr.pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevazuta de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c Cod.penal în infracțiunea prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit e Cod.pen.
In baza art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c Cod.penal cu aplicarea art 37 lit. a
Cod.penal, a fost condamnat inculpatul D. A. la o pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie .
In baza art 61 alin 1 Cod.penal s-a revocat beneficiul liberării conditionate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 310/(...) pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr.(...), definitivă prin decizia penală nr. 30/A/(...) a T.ului C. și, în consecință contopește pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre și restul de pedeapsă rămas neexecutat - 366 zile, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, adică 5 ani închisoare.
In baza art. 357 alin 3 C.pr.pen s-a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit a teza a II a Cod.penal pe durata prev de art 71 C.
In baza art. 350 Cod.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la (...) la zi.
In baza art 346 C.pr.pen s-a constatat că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în cauza, prejudiciul fiind acoperit in intregime.
In baza art 191 alin 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 lei lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, în temeiul art. 189 Cod.pr.pen. s-a dispus avansarea din fondul special al M.ui Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, Nemeș L..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...), în jurul orelor 18.00, partea vătămată K. M. I., în vârstă de 16 ani, se afla, împreună cu prietena sa, martora P. S., în parcul central din mun. T.. Inculpatul D. A., care se deplasa cu bicicleta, s-a apropiat de martoră și partea vatamata și care a întrebat-o pe aceasta din urmă cât este ora.
Partea vătămată i-a comunicat inculpatului că este ora 18,25, moment în care inculpatul i-a smuls din mână telefonul mobil și, în pofida opoziției părții vatămate, telefonul mobil a rămas în posesia inculpatului, care s-a depărtat de locul comiterii faptei.
În urma cercetărilor efectuate telefonul mobil sustras a fost identificat în posesia numitei T. M. R., concubina inculpatului, de la care a afost ridicat pe bază de dovadă și restituit părții vătămate (file. 58-59 d.u.p.)
Această situație de fapt reiese din declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, precum și din declarațiile părții vătămate și a martorei P. S.
Astfel, în cursul audierilor inculpatul a recunoscut sustragerea telefonului mobil însă a negat exercitarea de violențe față de partea vătămată, poziție infirmată de declarațiile concordante ale părții vătămate și ale martorului ocular P. S..
Din declarația părții vătămate reiese că inculpatul a smuls telefonul din mâna acesteia și, din cauza că partea vătămată s-a zbătut, telefonul a căzut pe pământ, fiind ridicat de catre inculpat .
Martorul ocular P. S. povestește cum inculpatul a tras telefonul din mâna părții vătămate, după ce anterior aceasta s-a opus sustragerii bunului.
După smulgerea telefonului, atât partea vătămată cât și martora l-au strigat pe inculpat, solicitându-i restituirea telefonului mobil, însă acesta s-a urcat pe bicicletă și s-a îndepartat de locul comiterii faptei.
Acțiunea de smulgerea a telefonului reiese deci din declarația părții vătămate coroborată cu declarația martorului ocular P. S..
Prin noțiunea generică de " violență"; se înțelege orice acțiune prin care se exercită o constrângere fizică asupra unei persoane. Smulgerea telefonului mobil din mână părții vătămate constituie, neîndoielnic, o violență asupra persoanei, prin intermendiul obiectului, deoarece prin actul violent de smulgere a fost înfrântă forța fizică pe care victima o exercita pentru a păstra obiectul, acțiunea inculpatului fiind de natură să inducă o stare de constrângere a voinței victimei.
Raportat la considerentele anterior expuse, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și a considerat că în drept fapta inculpatului constand in aceea ca în data de (...), în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla parcul central din mun. T. a sustras prin smulgere telefonul mobil marca LG KP 501 din mână părtii vătămate K. M. I., întruneste, sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infractiunii de tâlhărie, prev si ped de art 211 alin. 1, 2 lit. c Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective acțiunea inculpatului de a sustrage telefonul mobil ce aparținea părții vătămate K. M. I. prin utilizarea de violențe realizează elementul material al infracțiunii de tâlhărie, prev si ped de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod Penal.
Urmarea imediată principală a faptei o reprezintă atingerea adusă patrimoniului părții vătămate prin sustragerea bunului ce îi aparținea iar urmarea imediată adiacentă o reprezintă atingerea adusă integrității psihice și fizice a părții vătămate .
Legătura de cauzalitate rezultă din modul de săvârșire a faptei.
Sub aspectul laturii subiective instanța reține că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, acesta urmărind și acceptând producerea rezultatului, fiind o acțiune premeditată din partea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanta a avut in vedere disp. art 72 Cod Penal, referitoare la gradul de pericol social al infractiunii comise, imprejurarile si modalitatile in care au fost savarsite, urmările acestora precum si persoana si conduita inculpatului.
Este de reținut, cu privire la conduita anterioară a inculpatului D. A., faptul că acesta nu este la primul contact cu legea penală, din cuprinsul fișei de cazier rezultând că acesta a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, unele dintre acestea chiar tâlhării, fiind astfel lipsită de temei reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit. a C.
Cu privire la comportamentul ulterior săvârșirii infracțiunii, trebuie observat faptul că inculpatul a recunoscut doar sustragerea telefonului mobil, nu și exercitarea de violente fata de partea vatamată, această atitudine neavând relevanța si consistența unor împrejurări care sa atenueze răspunderea penală.
Mai mult, deși inculpatul a recunoscut sustragerea telefonului mobil, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța va considera că această recunoaștere este formală și lipsită de semnificația sincerității, de vreme ce infracțiunea săvârșită este flagrantă, în văzul martorei, existând astfel probe directe ale vinovăției sale.
Prin urmare, contrar susținerilor formulate de inculpat, prin apărător, instanța nu a reținut incidenta prevederilor art.74 lit.a și c Cod Penal, deoarece în cauză nu fost probate împrejurări de natură să constituie circumstante atenuante, comportamentul inculpatului neputând determina în mod automat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare solicitate.
Instanța a reținut din fișa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a mai fost condamnat prin sentinața penală 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 310/(...) pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr.(...), definitivă prin decizia penală nr. 30/A/(...) a T.ului C. , fiind liberat condiționat la (...), cu un rest de executat de 366 zile.
În raport cu această condamnare instanța a reținut că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în stare de recidivă mari postcondamnatorii, astfel că s-a reținut și tratamentul penal al acestei stări legale de agravare.
Instanța a mai reținut că inculpatul nu a folosit violențe grave asupra părții vătămate ( o smulgere din mână a telefonului), că bunul sustras nu are o valoare mare și că inculpatul a avut o atitudine în linii mari sinceră.
Pentru aceste aspecte instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu minimul special pentru infracțiunea de tâlhărie prevazută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c Cod.penal, respectiv 5 ani, iar ca regim de executare instanța se va opri asupra executării în regim de detenție având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite.
In baza art 61 alin 1 Cod.penal s-a revocat beneficiul liberării conditionate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 310/(...) pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr.(...), definitivă prin decizia penală nr. 30/A/(...) a T.ului C. și, în consecință s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre și restul de pedeapsă rămas neexecutat - 366 zile, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, adică 5 ani închisoare.
In baza art. 357 alin 3 C.pr.pen s-a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit a teza a II a Cod.penal pe durata prev de art 71 C.
În temeiul art. 350 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal deduce durata reținerii și a arestării preventive de la (...) la zi.
In baza art 346 C.pr.pen s-a constatat că partea vătămata nu s-a constituit parte civilă în cauza, prejudiciul fiind acoperit in intregime.
In baza art 191 alin 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 lei lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, în temeiul art. 189 Cod.pr.pen. s-a dispus avansarea din fondul special al M.ui Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, Nemeș L..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
În motivele de recurs s-a arătat că din declarația părții vătămate și a martorei P. S. rezultă că inculpatul a sustras telefonul părții vătămate, însă fără a exercita acte de violențe asupra acesteia.
Inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse minime prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt, având în vedere că a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii și a restituit telefonul părții vătămate, prejudiciul fiind recuperat.
În subsidiar, dacă se va considera că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate acestuia , având în vedere circumstanțele concrete în care s-a comis fapta și circumstanțele personale ale inculpatului, care are în întreținere un copil minor, care în prezent este bolnav și dorește să fie cât mai aproape de familia sa.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 21 mai 2011 în jurul orelor 18 partea vătămată K. M. în vârstă de 16 ani , se afla împreună cu prietenul acesteia martora P. S. în P. central din municipiul T., iar inculpatul D. A. care se deplasa pe bicicletă prin acel loc s-a apropiat de partea vătămată și a întrebat-o pe aceasta cât este ora.
Partea vătămată i-a comunicat inculpatului că este ora 18,25 , moment în care acesta i-a smuls din mână telefonul mobil, iar în pofida opoziției părții vătămate telefonul mobil a rămas în posesia acesteia, care s-a îndepărtat de la locul comiterii faptei.
Telefonul mobil sustras de la partea vătămată a fost identificat ulterior în posesia numitei T. M. concubina inculpatului de la care a fost ridicat și predat părții vătămate.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat , întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p., față de pedeapsa de
2 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.310 din (...) a Judecătoriei T., din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 366 zile, care nu s-a împlinit până la data săvârșirii prezentei infracțiuni, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.72 C.p.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, este neîntemeiată, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii, din care rezultă că inculpatul a smuls telefonul din mâna părții vătămate, act ce presupune exercitarea de violență și nu de o simplă însușire a telefonului mobil.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a sustras prin violență telefonul mobil din mâna părții vătămate, respectiv smulgerea acestuia, iar partea vătămată și martora care o însoțea pe aceasta au strigat la inculpat să restituie telefonul mobil, însă acesta a urcat pe bicicletă și s-a îndepărtat în grabă de la locul săvârșirii infracțiunii.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului din petitul subsidiar de reducere a pedepsei aplicate acestuia, întrucât instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, iar pe de altă parte inculpatul este recidivist , fiind condamnat anterior de mai multe ori la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție și executarea acestor pedepse nu au condus la reeducarea inculpatului.
Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat și nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia sub limita stabilită de instanța de fond, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza rt.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.128 din 14 martie 2012 a
Judecătoriei T. urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv începând cu data de 25 mai 2011 și până în prezent.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. A. fiul lui A. si O., nascut la 14 noiembrie 1989, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 128 din 14 martie 2012 a Judecătoriei T..
Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. M. B.
Red.V.G./S.M.D./4 ex./(...)/Jud.fond.F.C.
GREFIER D. S.
| ← Încheierea penală nr. 128/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1718/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
