Decizia penală nr. 1735/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1735/R/2012
Ședința publică din 6 decembrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGA.ZATĂ ȘI TERORISM- S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. D. B. împotriva încheierii penale din 28 noiembrie 2012 a T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul M. P. - D. - S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., și deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului, în formă continuată, prev. de art.4 alin.1 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 lit.a C.pen, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.P. Cosmin Iustin, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.R. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Dacă la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat se putea vorbi de indicii privind comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, în momentul de față, când urmărirea penală a fost încheiată, trebuie să se vorbească de probe certe care să impună menținerea stării de arest a inculpatului. S. că s-au găsit asupra inculpatului doar câteva grame de cannabis, iar dintre persoanele audiate, doar numita R. A. a declarat că a achiziționat astfel de substanțe de la inculpat. S-a făcut referire la antecedentele penale ale inculpatului, însă acest aspect poate fi avut în vedere la o eventuală soluție de condamnare, nu în acest moment. Până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. I. de fond trebuia să aibă în vedere starea de sănătate a inculpatului, care este destul de precară. A depus la dosar acte medicale din care rezultă că a fost internat aproximativ o lună, iar în urma analizelor efectuate, s-a constatat că suferă de afecțiuni serioase. Inculpatul trebuie să aibă posibilitatea de a-și trata aceste afecțiuni în libertate. Solicită a se reține că în situații similare, pentru aceleași cantități mici de droguri, s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. În speță, inculpatul nu are posibilitatea de a influența buna desfășurare a procesului penal, iar dreptul la viață trebuie să primeze.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. S. că hotărârea instanței de fond este legală, temeinică și judicios motivată, în mod corect apreciindu-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Astfel, sunt întrunite condițiile prev.de art.143 C., respectiv există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunile care i se rețin în sarcină, precum și cele prev.de art.148 lit.f C., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la existența indiciilor și a probelor de vinovăție, acestea au fost analizate repetat de instanța de fond și cea de control judiciar, astfel că din această perspectivă, au intrat în puterea autorității de lucru judecat. Conform jurisprudenței CEDO, când se discută de luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnare, ci doar la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune prevăzută de legea penală. Pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din natura și gravitatea faptelor, impactul negativ pe care-l are în rândul comunității săvârșirea acestei fapte și consecințele negative ale consumului de droguri pentru starea de sănătate a persoanelor. Inculpatul are antecedente penale, aspect ce va fi avut în vedere la soluționarea fondului cauzei, însă solicită a se reține că aceste antecedente penale sunt legate de droguri, fiind condamnat anterior tot pentru infracțiunea de trafic de droguri, astfel că se poate vorbi de o perseverență infracțională a inculpatului în comiterea acestui gen de fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/1 alin.1 și 3 C. a fost menținută starea de arest a inculpatului C. D.-B.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul D. - S. T. C., înregistrat la instanță la data de (...), sub număr unic de dosar (...), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C. D.- B., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2
C.pen. și art.37 lit.a C.pen. și deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, în formă continuată, prev. de art.4 alin.1 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței, că în cursul anului 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, inculpatul C. D.-B. a oferit gratuit și contracost droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis, pe piața de consumatori din municipiul C.-N., respectiv martorilor Gal T.-M., B. M., B. R.-I., R. A.-D., M. C.-O., M. I. și colaboratorului autorizat cu nume de cod „. I., precum și că a deținut fără drept în vederea consumului propriu droguri de risc.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpat, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile inculpatului C. D.-B., declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de percheziție domiciliară, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de constatate a efectuării unor cumpărări autorizate de droguri din datele de (...) și (...), procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală etc) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus- menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpat.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul traficând, în mod repetat și pe o perioadă semnificativă de timp, droguri de risc - apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, în scopul a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală), precum și din faptul că inculpatul a mai fost cercetat și trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea unor infracțiuni similare, beneficiind însă de clemența instanței care l-a condamnat definitiv la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, împrejurare care nu l-a determinat câtuși de puțin să-și schimbe comportamentul infracțional. Pe de altă parte, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce, astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut în parte faptele comise și are o stare de sănătate precară, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lui în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea acestora, consecințele produse și perseverența infracțională manifestată de inculpat
(precum și în lipsa unui raport de expertiză medico-legală cu privire la afecțiunile de care suferă inculpatul).
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001 alin.1 și 3 C. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei încheierii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza , pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că dacă la luarea măsurii arestării preventive au existat temeiuri pentru dispunerea acestei măsuri, în prezent aceste temeiuri nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpatului.
Urmărirea penală a fost finalizată în cauză, iar în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate, acesta nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
I. de fond la menținerea măsurii arestării preventive a făcut trimitere la antecedentele penale ale inculpatului, însă până la o condamnare definitivă, există prezumția de nevinovăție.
Pe de altă parte, instanța de fond trebuia să țină seama de starea de sănătate a inculpatului, care este deosebit de precară și a depus acte medicale din care rezultă că inculpatul a fost internat în spital cca. o lună.
În al treilea rând, inculpatul a arătat că în situații similare, respectiv traficarea de cantități mici de droguri, față de alți inculpați s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
I. de fond în mod întemeiat în baza art.300/1 alin.1 și 3 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului după sesizarea instanței prin rechizitoriu, întrucât în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p., respectiv există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din multitudinea actelor materiale, de modalitatea de săvârșire a presupuselor infracțiuni, de numărul persoanelor implicate și de urmările profund negative asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe.
Solicitarea inculpatului referitoare la revocarea măsurii arestării preventive pe motiv că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, este neîntemeiată, deoarece temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri subzistă în continuare și impun menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să comită noi fapte de aceeași natură.
Inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte de același gen cu cele din prezenta cauză prin sentința penală nr.234 din 25 mai 2010 a T.ui C. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 5 luni, stabilindu-se și obligațiile pe care inculpatul urmează să le îndeplinească pe perioada termenului de supraveghere, însă inculpatul a continuat să desfășoare activități cu substanțe interzise, fiind trimis în judecată în prezenta cauză pentru mai multe infracțiuni prevăzute de L. nr.143/2000, iar în situația în care inculpatul ar fi pus din nou în libertate , există pericolul ca acesta să-și continue activitatea infracțională.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, raportat la comportamentul inculpatului, care deși a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni privitoare la L. nr.143/2000, acesta a continuat activitatea infracțională, săvârșind infracțiunile din prezenta cauză.
Având în vedere că nu se justifică revocarea măsurtii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul C. D. B. împotriva încheierii penale din (...) a T.ui C. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D. B., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 28 noiembrie 2012 a T.ui C...
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. R. C..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.M. L.
| ← Decizia penală nr. 861/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1118/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
