Sentința penală nr. 123/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 123/2012
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. P., judecător
GREFIER : D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. D.
S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe inculpatul A. S., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Mihai Mircea, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă SC TIR 2000 S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, pune în discuție aplicarea art.74/1 C.pen. și a art.13 C.pen. având în vedere că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul cauzat părții civile, ceea ce permite înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune administrativă.
Apărătorul inculpatului arată că-și menține punctul de vedere exprimat la termenul anterior, respectiv concluziile formulate pe fondul cauzei, solicitând doar în subsidiar reținerea disp. art.74/1 C.pen. și a art.13 C.pen. și în consecință aplicarea unei sancțiuni administrative. Depune la dosar și concluzii scrise.
Reprezentantul P. solicită aplicarea art.74/1 C.pen. având în vedere că prejudiciul este sub 50.000 euro și a fost achitat în întregime de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită în principal achitarea pentru motivele arătate la termenul din 11 octombrie 2012 sau în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni administrative, cu reținerea art.74/1 C.pen.
C U R T E A, Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că prin rechizitoriul M. P. - P. de pe lângă Curtea de A. C. din 3 martie 2011, dat în dosarul nr.363/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. S., avocat în cadrul Baroului Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal.
Dosarul a fost înaintat spre soluționare la Curtea de A. C. întrucât inculpatul este avocat, fiind întrunite cerințele art. 28 ind. 1 C.p.p.
În rechizitoriu se reține că inculpatul A. S. în calitate de avocat în cadrul
Baroului Giurgiu, la data de 18 aprilie 2008, s-a prezentat în calitatea mincinoasă de reprezentant al promitenților vânzători S. D. SRL T. și a lui S. I. L. și a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate S. Tir 2000 SRL C.-N., cu ocazia încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui teren în suprafață de 2000 mp, identificat în CF nr. 417 G. S. A+2 nr. top 2221/1/2/1 situat în comuna L. nr. 1/A jud.C., în scopul încasării pe nedrept al prețului vânzării, în sumă de 40.000 euro, bani care au fost folosiți de el, ulterior, în interes propriu, fără respectarea obligației asumate de a se prezenta în 60 de zile de la achitarea sumei, în fața notarului public, pentru perfectarea contractului autentic.
În dovedirea infracțiunii, parchetul a invocat ascultarea părții vătămate și a unui număr de trei martori.
Ca stare de fapt, s-a reținut că în luna octombrie 2007, martorul C. loan a aflat că la ieșirea din mun. C. Turzii spre localitatea L. este de vânzare un teren în suprafață de 27 ha aparținând familiei C. și a comunicat această informație martorului S. loan L., știind că acesta este interesat în achiziționarea lui, deoarece cunoștea faptul că în curând în zona respectivă se va construi autostrada „Transilvania" și există posibilitatea revânzării imobilului teren cu un profit substanțial, în procedura de expropriere.
Având în vedere că S. loan L. singur, nu dispunea de resurse financiare pentru a cumpăra acest teren, a luat legătura cu martorul M. L. administrator al SC D. SRL din T., societate cu capital olandez și român ce avea ca obiect de activitate principal, afaceri imobiliare. Numitul M. L. s-a arătat interesat de cumpărarea terenului respectiv și cei doi s-au hotărât să achiziționeze imobilul.
In perioada premergătoare încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare cu C. V. numiții M. L. și S. loan L. s-au întâlnit de câteva ori cu inculpatul A. S., avocat în cadrul Baroului Giurgiu, care era finul numitului C. loan, iar acesta a adus la cunoștința susnumiților că situația juridică a terenului este clară și pot proceda la cumpărarea bunului, în cursul acestor discuții inculpatul A. S. prezentându-se și în calitate de reprezentant al vânzătoarei.
La data de (...) S. loan L. și SC D. SRL reprezentată de M. L. au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu numita C. V. reprezentată de avocat B. S. M., prin care ultima se obliga să vândă primilor imobilul înscris în CF 1138
G. S. A+l nr. topografic 22271/a/2/2 cu destinația de casă familială, curte și grădină în suprafață de 1000 m.p. și imobilul înscris în CF 417 G. S. A+2 nr. topografic 222/l/a/271 cu destinația de A. în suprafață de 263.124 m.p. ambele imobile fiind situate din punct de vedere administrativ în comuna L. nr. l A, jud. C.
Prețul de vânzare stabilit a fost de 4.424.232 de euro. A. antecontract de vânzare-cumpărare a fost redactat și atestat în privința datei, identității părților și conținutului de către inculpatul A. S., în calitate de avocat (f. 59 up).
A., inculpatul A. S. a luat cunoștință atât de datele de identificare ale cumpărătorilor cât și de datele de carte funciară și de locația imobilului care a constituit obiectul tranzacției.
La începutul anului 2008 numitul M. L. a comunicat martorului S. loan L. că dorește să iasă din această afacere, deoarece promitenta vânzătoare nu putea prezenta actele de proprietate ale terenului ce a constituit obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare și prin urmare nu se putea încheia un contract autentic. Martorul S. loan L. însă, a vrut să achiziționeze terenul în continuare și a fost de acord să preia prin cesiune drepturile și obligațiile SC D. SRL T., din antecontractul de vânzare-cumpărare, fiind de acord să plătească acestei societăți ca preț al cesiunii suma de 475.000 euro, bani ce au fost plătiți de către societate anterior numitei C. V. A. preț, însă urma să fie achitat către SC D. SRL pe măsură ce martorul S. loan L. reușea să vândă parcele din terenul achiziționat. Contractul de cesiune de antecontract a fost încheiat între părțile de mai sus la (...).
Anterior acestei cesiuni, martorul S. loan L. 1-a împuternicit pe inculpatul A. S. să îl reprezinte în fața unor eventuali cumpărători care doreau să achiziționeze o suprafață de 2000 m.p. din imobilul înscris în CF 417 G. S. A+3 nr. top 222/1/3/2/1/1, din care susnumitul deținea cota de 1.. Potrivit acestui mandat, acordat inculpatului în data de (...), acesta din urmă avea dreptul de a încasa prețul și obligația de a vira integral suma obținută în contul mandantului până în data de 1 ianuarie 2010.
Ajungând în posesia informațiilor legate de terenul de mai sus, inculpatul A. S. a luat legătura cu partea vătămată F. V. C., administrator al părții vătămate SC TIR 2000 SRL, oferindu-i spre vânzare o parcelă de 2000 m.p. din terenul care a constituit obiectul antecontractului încheiat la (...). Reprezentantul părții vătămate F. V. C. s-a arătat interesat să cumpere o parcelă de 2000 m.p. care să fie identificată pe baza datelor de carte funciară și să aibă un front la stradă de 25 m și o adâncime de 80 de metri.
În data de (...), inculpatul A. S. s-a prezentat în calitate de reprezentant ai SC D. SRL T. și S. loan L. și în această calitate a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu SC TIR 2000 SRL reprezentată de F. V. C., prin care promitea vânzarea unei suprafețe de teren de 2000 m.p. identificat în CF 417 G. Sîncrai A+2 nr. topo 2221/1/2/1 cu destinație arător din suprafața totală de
270.924 m.p. situat din punct de vedere administrativ în com. L. nr. I A jud. C. dispus la șoseaua națională cu un front la stradă de 25 m și o adâncime de 80 m situat la marginea dinspre localitatea C. T.
Așa cum a rezultat din declarația părții vătămate F. C., inculpatul A. S. a susținut că are mandat pentru a încheia acest contract, din partea SC D. SRL si a martorului S. loan L., mandat ce presupune inclusiv încasarea prețului care a fost stabilit în sumă de 40.000 de euro. P. vătămată F. C. solicitând inculpatului să-i prezinte actul, acesta i-a comunicat că îi va arăta această împuternicire cu ocazia semnării contractului autentic de vânzare- cumpărare,fiind fixat în acest sens un termen de 60 de zile de la achitarea prețului. P. vătămată F. C., așa cum rezultă din declarațiile sale, a avut încredere în inculpatul A. S., având în vedere că îl cunoștea de 15 ani, și știa că este avocat.
În aceste condiții, la data de (...), adică la 3 zile de la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, partea vătămată a virat contravaloarea sumei de 40.000 de euro în contul inculpatului A. S.
In realitate, inculpatul A. S. nu a avut împuternicire din partea SC D. SRL T., care în realitate posedă denumirea de SC D. SRL și mai mult, această firmă la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare cu SC TIR 2000
SRL oricum nu mai avea nici un drept asupra terenului vândut, deoarece la (...), aceste drepturi au fost cesionate în favoarea lui S. loan L.. Administratorul SC D. SRL, martorul M. L., a arătat în declarația sa din faza de urmărire penală, că nu
1-a împuternicit niciodată în scris sau verbal pe inculpat să vândă către SC TIR 2000 SRL vreo suprafață de teren și cu atât mai puțin să încaseze sume de bani în numele SC D. SRL, recunoscând în schimb că 1-a rugat pe inculpat să-i caute cumpărători.
Reprezentanții SC D. SRL au aflat de vânzarea efectuată de inculpatul A. S., abia la începutul anului 2010, când au fost notificați de reprezentanții părții vătămate, SC TIR 2000 SRL, în vederea încheierii contractului în formă autentică.
Pe de altă parte, S. loan L. a declarat de asemenea că nu a fost anunțat de către inculpatul A. S., despre încheierea antecontractului de vânzare- cumpărare și a aflat de această împrejurare, după ce a primit în 2010 o notificare din partea SC TIR 2000 S. Totodată martorul S. loan L. învederează că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, iar în privința terenului achiziționat de la C. V. a precizat că nu a avut loc o parcelare și că terenul este deținut pe baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic de către el și numitul C. loan, ambii în calitate de proprietari, după ce C. loan s-a asociat cu el în cursul anului 2008 în vederea cumpărării terenului de la C. V.
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare cu SC TIR 2000 SRL, respectiv încasarea sumei de 40.000 de euro, arătând că acești bani au fost cheltuiți de el în interes personal, însă în apărarea sa a invocat faptul că ar fi avut acordul martorului S. loan L. de a-i păstra, deoarece la rândul lui ar fi contribuit la cumpărarea terenului de la C. V. cu suma de 100.000 de euro, prin intermediul numitului C. loan.
Martorul C. loan, care este nașul de cununie al inculpatului, a confirmat faptul că acesta a contribuit cu suma de 100.000 de euro la suma de
500.000 euro, cu care el a participat alături de S. loan L. la cumpărarea unui teren în suprafață de 23 ha de la C. V.
În declarațiile date în faza de urmărire penală precum și în fața instanței de judecată, inculpatul A. S. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, învederând că activitatea sa constituie un litigiu civil, fiind vorba de o executare a mandatului ce i-a fost acordat de numitul S. I. L., la data de
(...), vizând înstrăinarea unui teren de 2000 mp, situat în CF nr. 417 G. S. A+3, în care martorul deținea o cotă de 1..
În fața curții, inculpatul prin apărătorul ales, a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a, 10 lit. b, 10 lit. c și 10 lit. d, rap. la art. 11 pct.2 lit. a C.proc.pen., întrucât infracțiunea de înșelăciune nu există, apoi fapta nu este prevăzută de legea penală, nu a fost săvârșită de el, iar pe de altă parte acesteia îi lipsesc latura obiectivă și subiectivă.
În cursul cercetării judecătorești, curtea a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei.
S-a procedat la ascultarea părții vătămate F. C. fila 56, a inculpatului A.
S.- fila 58, a martorilor C. I. -. 79, M. L.-fila 81, S. I. L.-fila 93.
La data de (...), inculpatul din proprie inițiativă a depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul B. I., fila 173, pentru a dovedi că partea vătămată nu a încercat nici un prejudiciu, astfel că nu putem fi în prezența infracțiunii de înșelăciune.
În fața Curții de A., inculpatul a propus în apărarea sa pe martora T. H. la termenul din (...), cerere încuviințată de către instanță. Deși citată legal din Grecia pentru termenele din 29 martie, 19 aprilie 2012, 10 mai 2012 și 20 septembrie 2012, aceasta nu s-a prezentat în vederea audierii. În aceste condiții, la (...), instanța a revenit asupra probei încuviințate, față de imposibilitatea obiectivă a ascultării nemijlocite a martorei, tendința de tergiversare a judecării cauzei de către inculpat, fiind evidentă.
Un semn de îndoială asupra credibilității martorei este faptul că aceasta nu a fost invocată ca probă în apărare încă din cursul urmăririi penale, când aceste împrejurări puteau fi clarificate și demonstrate, eventual realitatea lor, respectiv martora ar fi comis o eroare materială de dactilografiere a procurii încredințate de martorul S. către inculpat, în sensul că din greșeală a menționat că terenul ce era de vânzare se situa în G. S. A+3, în loc de G. S.
A+2.
Chiar dacă martora ar fi comis o asemenea eroare materială, curtea reține că vinovăția îi aparține în exclusivitate martorului S. I. L. care a semnat mandatul depus la fila 60 up, fără să îl citească, iar mai apoi inculpatului care l-a pus în executare, fără o prealabilă consultare cu cel care i l-a încredințat.
Curtea reține că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu are suport probator prin coroborarea probelor testimoniale cu cele scrise, de la dosar, astfel că va fi însușită de către instanță.
Potrivit art. 345 alin.1 cod proc.pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art.345 alin.2 din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art.200 din Codul de procedură penală, „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Art. 289 cod proc.pen. dispune că „judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu";.
A., probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 cod proc.pen., cu referire la art.1, art.200, art.289 cod proc.pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Ori, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc, în mod cert, că autorul infracțiunii de înșelăciune este inculpatul și că fapta a existat în realitate.
În cauza de față, inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului „egalității de arme"; promovat de Curtea E. a D. O. A., cu privire la acest principiu CEDO precizează că: „exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";.(a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993, Dombo Beheer BV v.Olanda).
Mai mult, aceeași curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994, Bendenoun v.Franța).
De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards v.Marea Britanie din 16 decembrie 1992).
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de fond i-a oferit inculpatului A. S., ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franței-
Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).
Curtea E., arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie
1993).
În baza declarațiilor date nemijlocit în fața curții de către martorii C. I., M. L. și S. I. L. (f.79,81,93), rezultă fără dubiu, intenția inculpatului de a induce în eroare pe reprezentantul SC TIR 2000 SRL, cu scopul dobândirii pe nedrept a sumei de 40.000 de euro.
A., inculpatul s-a prezentat în calitatea mincinoasă de reprezentant al SC D. SRL iar în realitate această societate nu există, iar din partea SC D. SRL T., nu a avut mandat pentru a efectua tranzacții imobiliare în numele acesteia. Mai mult decât atât, inculpatul nici nu era interesat sa cunoască situația juridică reală a terenului, urmărind scopul propriu infracțional, pentru că dacă ar fi avut acest interes, ar fi aflat că la data respectivă SC D. SRL nu mai deținea nici o cotă parte din terenul vândut de C. V., la data de (...), fiind încheiat un contract de cesiune între cele două părți.
Mai mult, la datele de identificare aparținând martorului S. loan L., inculpatul a trecut numărul și seria actului de identitate aparținând martorului M. L.
Pe de altă parte, mandatul acordat de S. loan L. inculpatului la data de 0(...), se referea strict la vânzarea unei cote de 2..124 din imobilul înscris în CF 417 G. S. A+3 nr. top 222/1M/2/1/1, cu precizarea cotei de proprietate de 1. parte, în timp ce inculpatul „a promis vânzarea" unui imobil în suprafață de 2000 mp înscris în CF 417 G. Sîncrai A+2 nr. top
2221/1/2/1 ce făcea parte dintr-un lot de 270.924 m.p. Așa fiind, inculpatul „a înstrăinat" un imobil pentru vânzarea căruia nu avea mandat nici măcar din partea lui S. loan L..
Nu în ultimul rând, inculpatul A. S. a încasat suma de 40.000 de euro prin contul lui bancar și a folosit banii, în interes personal, fără a anunța pe martorii M. și S.
Pe de altă parte, inculpatul nu s-a prezentat la notar în vederea încheierii contractului autentic în termen de 60 de zile de la încasarea sumei de 40.000 de euro.
Rezultă că în aceste condiții, inculpatul A. S. știa de la început că SC TIR 2000 SRL pe baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la (...), nu va avea posibilitatea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului trecut în antecontract niciodată, deoarece pe lângă faptul că el nu avea mandatul necesar de la promitenții vânzători, nici datele de identificare ale acestora nu corespundeau realității și nici terenul nu avea datele de carte funciară corecte.
Curtea reține că prin aceste manopere inculpatul A. S. a urmărit obținerea pentru sine a sumei de 40.000 euro de la partea vătămată.
Concluziile instanței în privința comiterii infracțiunii de înșelăciune de către inculpat, rezultă din declarația martorului S. I. L. care învederează textual: ";eu punctual și expres nu mi-am dat acordul pentru vinderea celor
2000 mp în favoarea părții vătămate … Din cuprinsul antecontractului din (...), apărea nereal că eu și M. L. am fi fost reprezentați de inculpat, lucru care în realitate, nu a fost real. Nu-mi amintesc să-l fi împuternicit pe inculpat să vândă suprafața de 2000 mp către partea vătămată … P. că inculpatul nu mi-a spus anterior de vânzarea terenului către S. Tir 2000 SRL și nici că a încasat banii, condiții în care eu i-am revocat ulterior mandatul";.
Martorul C. I., în fața curții, precizează că: „nu l-am împuternicit pe inculpat, să vândă în numele meu suprafața de teren către partea vătămată, din cel achiziționat de mine și S., în anul 2008, de la C. V. Nu am primit de la inculpat nicio sumă de bani care să reprezinte contravaloarea vreunui teren vândut";. De asemenea, martorul M. L. în fața curții, arată că :"; antecontractul dintre mine și S. ca și promitenți cumpărători și C. V. ca vânzătoare, se referea la terenul de 27 ha la ieșirea din C. Turzii spre L., și a fost redactat și atestat de inculpat în privința datei, identității părților și conținutului de către A. S. N. nu l-am împuternicit pe inculpat, nici scris și nici verbal, să vândă vreo suprafață de teren către partea vătămată, sau să încaseze bani de la aceasta în aprilie 2008. A. lucru nici nu era posibil, deoarece în luna februarie 2008 S. D. a cesionat părțile sociale, către S. L.";.
Inculpatul în fața curții a învederat că „recunosc că am avut împuternicire scrisă numai de la S. L. să-i vând o suprafață de teren ale cărei date de identificare și de carte funciară nu le-am memorat pe de rost, nici nu le-am comparat cu cele din antecontractul din (...), condiții în care a apărut eroarea vizând terenul vândut părții vătămate, precum și greșeli privind datele cumpărătorului."; Tot în fața instanței inculpatul a revenit asupra susținerii din fața procurorului, că în luna decembrie 2009 ar fi achitat suma de 8000 euro în favoarea părții vătămate S. Tir 2000 S.
P. vătămată în fața curții a învederat că :";inculpatul la (...), m-a convocat la sediul firmei mele și fără să aibă mandat din partea promitenților-vânzători pe care a afirmat că-i reprezintă, a întocmit un antecontract de vânzare- cumpărare cu privire la suprafața de teren de 2000 mp, spunând că are mandat și pentru încasarea prețului în valoare de 40.000 euro de la vânzători, a promis că îmi va arăta mandatul la încheierea actelor în formă autentică, respectiv în 60 de zile de la plata prețului. După încasarea banilor, inculpatul nu a mai fost de găsit";.
În legătură cu apărările formulate de inculpat, curtea reține următoarele:
Motivul invocat, constând în inexistența faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenței infracțiunii, în condițiile cerute de latura obiectivă.
De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art.10 lit.a C.pr.pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei și nu neapărat penală.
Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut că a avut mai multe întâlniri și discuții cu partea vătămată și martorii C., S. și M., astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea curții în justețea probatoriilor administrate.
Așa fiind, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a
C.p.p.
În legătură cu achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b C.p.p., curtea reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum se arată constant în practica judiciară „. inculpatului care a vândut părții vătămate un teren, asupra căruia nu avea titlu de proprietate, întocmind o convenție în acest sens, și încasând în întregime prețul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
P. civilă nu ar fi consimțit să plătească inculpatului, prețul, dacă ar fi știut că la acea dată el nu era proprietarul terenului și nu îl putea vinde";.
Pentru aplicarea art. 215 alin. 3 Cod penal se cere ca la încheierea convenției, sau pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase și numai în acest fel, să fi determinat partea potrivnică să încheie sau să execute convenția. Simpla neexecutare a unei obligații luate în cadrul unei convenții civile, nu are caracter penal, chiar dacă inculpatul s-a angajat că va executa obligația, până la o anumită dată, știind că nu își va putea respecta angajamentul, dar nu a uzat de mijloace amăgitoare pentru a convinge partea adversă, că va executa convenția în termen. Câtă vreme însă inculpatul, conform probelor de la dosar s-a folosit de mijloace frauduloase - afirmând că este reprezentantul de drept al promitenților vânzători, că are mandat din partea acestora pentru înstrăinarea terenului- pentru a convinge cealaltă parte că își va respecta obligația, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal. Trecerea din domeniul civil în cel penal are loc numai atunci când inculpatul s-a folosit de mijloace mincinoase, pentru a convinge cocontractantul, că își va respecta obligațiile corelative, condiție îndeplinită în speța de față.
Pentru motivele ce preced, este exclusă achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a,b,c,d, C.proc.pen.
La data de (...), s-a depus de către partea vătămată un script din care rezultă că inculpatul a achitat în întregime suma de 42.000 euro, reprezentând contravaloarea pagubei încercate ca urmare a infracțiunii de înșelăciune învederând că nu mai are nicio pretenție de natură civilă față de inculpat. Curtea reține că infracțiunea de înșelăciune este una de rezultat, care se consumă în momentul procedurii pagubei, astfel că nu a luat în considerare în statuarea vinovăției inculpatului proba extrajudiciară atașată dosarului de către expertul B. P. vătămată a înregistrat prejudiciul în ziua virării sumei de bani, respectiv 40.000 euro în contul inculpatului la data de (...), acesta fiind momentul consumării infracțiunii.
Dispozițiile art. 74 ind. 1 Cod penal -reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni - au fost introduse prin art. 20 pct. 2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituționale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale publicată în M.Of. nr.
363 din 25 mai 2011. Dispozițiile legale enunțate sunt aplicabile în cauză, întrucât constituie o lege penală mai favorabilă, prevăzându-se că în cazul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
La alin. 2 al art. 74 ind. 1 C.pen., se prevede că în situația în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții, este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Prin urmare, în raport cu sancțiunile penale ce sunt prevăzute, disp. art. 74 ind. 1 Cod penal constituie o lege penală mai favorabilă.
Așa fiind, inculpatul va beneficia de dispozițiile legale mai favorabile, pentru că a acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile, în sumă de 42.000 euro, așa cum rezultă din scriptul depus la (...) în fața curții.
Pe cale de consecință, în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 ind. 1 alin. 2 Cod penal și art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, va aplica inculpatului A. S., amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
Se va constata recuperat prejudiciul cauzat părții civile S. Tir 2000 SRL
C.
Se va stabili onorariu parțial în sumă de 50 lei, pentru apărătorul din oficiu Petriu Alexandru din cadrul Baroului C., sumă ce se va achita din FMJ.
În baza art. 191 C. proc.pen., va obliga inculpatul să achite statului 1000 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și fond.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII H O T A R A S T E:
În baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 ind. 1 alin. 2 Cod penal și art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal, aplică inculpatului A. S., fiul lui E. și G. născut la (...) în București, domiciliat în C.-N., str. A. V. nr. 13 ap. 31 jud. C., studii superioare, avocat în cadrul Baroului Giurgiu, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP 1., amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei care va fi înregistrată în cazierul judiciar.
Constată recuperat prejudiciul cauzat părții civile S. Tir 2000 SRL C.
Stabilește onorariu parțial în sumă de 50 lei, pentru apărătorul din oficiu
Petriu Alexandru din cadrul Baroului C., sumă ce se va achita din Fondul M.
Justiției.
În baza art. 191 C. proc.pen., obligă inculpatul să achite statului 1000 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și fond.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER D. P. D. S.
Red.DP/Dact.CC (...)
| ← Decizia penală nr. 1076/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 560/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
