Decizia penală nr. 1749/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1749/R/2012
Ședința publică din 10 decembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. C. O. împotriva sentinței penale nr.380 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. C. O., av. R. C. O., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărătorul ales al inculpatului av.P. A., din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul H. C. O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H. C. O., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial, pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului H. C. O., solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii penale a cauzei și, în consecință, achitarea inculpatului întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
În motivarea recursului arată că în sarcina inculpatului se reține infracțiunea prev.de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002, respectiv refuzul de a se supune recoltării probelor biologice. Solicită a se observa că inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, refuzând a se supune recoltării probelor biologice de sânge. A. în vedere că metodologia prevede și alte posibilități de stabilire a alcoolemiei, respectiv analiza urinei sau a salivei, iar organul de poliție, deși era obligat, nu i-a adus la cunoștință inculpatului aceste posibilități și nici faptul că este obligat să se prezinte la cea mai apropiată clinică de specialitate, apreciază că poziția inculpatului nu este un refuz total de recoltare a probelor biologice, în sensul normelor legale și nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
Lipsa refuzului fără echivoc este dovedită și de faptul că inculpatul s-a supus testării cu aparatul etilotest și a declarat consumul de alcool.
Față de probele administrate în cauză, menționează și încălcarea disp.art.92 C.pr.pen., având în vedere că în cuprinsul procesului verbal este menționat un singur martor asistent, deși textul de lege prevede necesitatea a doi martori.
Pe de altă parte, solicită a se observa contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și instanță, raportat la gradul de alcoolemie al inculpatului.
In subsidiar, apreciază că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în dispozițiile speciale ale O.U.G. nr.195/2002, raportat la gradul de pericol social redus al faptei, rezultatul alcooltestului precum și a distanței parcurse, respectiv 200 metri.
De asemenea, apreciază că sub aspectul individualizării pedepsei, condamnarea inculpatului nu trebuie să constituie un avertisment pentru inculpat, având în vedere că nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare și are o atitudine corespunzătoare în societate și familie, astfel că pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare, susține că acestea sunt nejustificat de mari.
Ca un ultim aspect, apărătorul ales al inculpatului, solicită ca instanța de recurs să se pronunțe și cu privire la amenda judiciară ce i-a fost aplicată de către instanța de fond, având în vedere că la termenul de judecată din luna septembrie a avut o altă cauză la Judecătoria Jibou.
Instanța, aduce la cunoștință apărătorului ales al inculpatului H. C. O., că nu este investită cu recursul apărătorului privind aspecte ce îl privesc personal, ci doar cu recursul declarat de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului H. C. O., susține că fiind atacată hotărârea primei instanțe, se înțelege că se atacă și încheierile pronunțate de către această instanță.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a fost oprit în trafic la un control auto, a fost testat cu aparatul alcooltest, iar valoarea îmbibației alcoolice în aerul expirat a fost de 0,48 grame la mie, impunându-se recoltarea ulterioară a probei de sânge sau stabilirea unei contravenții.
Inculpatul a fost transportat pentru recoltarea probei de sânge înregistrându-se refuzul expres al acestuia. Acest refuz este recunoscut în faza de urmărire penală de către inculpat, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și fără a se invoca vreo circumstanță de natură a înlătura răspunderea penală.
Prin urmare, consideră că instanța de fond în mod corect a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În ceea ce privește dozarea pedepsei, arată că aceasta se află la minimul special al textului de lege, fără aplic.art.320/1 C.pr.pen., ceea ce este corect, iar suspendarea sub supraveghere este justificată de modul de comitere a activității infracționale și de faptul că inculpatul nu este la prima confruntare cu legislația rutieră.
Referitor la cheltuielile judiciare, susține că valoarea reală a acestora este mult mai mare decât sumele acordate de instanță. Nu consideră că se impune a se face vreo modificare.
Cu privire la amenda judiciară aplicată apărătorului ales al inculpatului, arată că cererea formulată este inadmisibilă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 380 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...) în baza art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul H. C.-O., fiul lui I. și L., născut la data de (...), în municipiul Z., jud. S., cetățean român, studii superioare, căsătorit, kineto-terapeut la S. F.-M. S.., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., A. N., nr.13, bl.K13, sc .A, et.2, ap.6, jud. S., CNP 1. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului H. C.-O. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.
A fost încredințată supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă
Tribunalul Sălaj.
În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.359 Cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art.863 alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul H. C.-O. a fost obligat la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 50 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu, av.Gavrilă L.na, cu titlu de onorariu parțial, conform art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul H. C. O. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B, iar în data de (...), în jurul orei 00.50, după ce anterior, începând cu ora 22:00, a consumat la terasa „. din Municipiul Z. un litru de bere cu alcool, fără aport alimentar, în timp ce conducea autoturismul Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare (...) pe str. C. C. din municipiul Z., a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere, aflat în supravegherea și controlul traficului rutier. Cu această ocazie, în prezența martorului asistent B. R. C., i s-a cerut să se supună testării cu aparatul etilotest, ocazie cu care s-a constatat că, la ora 0., avea o alcoolemie de 0,48 mg/l în aerul expirat. Ulterior, i s-a solicitat deplasarea la S. J. S. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Deși i s-a pus în vedere că refuzul de a se supune recoltării probelor biologice constituie infracțiune, inculpatul a refuzat procedura, fără a-și motiva în vreun fel refuzul, ulterior refuzând și să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și să dea orice declarație la momentul constatării infracțiunii.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul procesului penal (f.9, 12) coroborându-se cu constatările înscrise în procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.5) și cu declarațiile martorului audiat în cauză, B. R.- C. (f.17-18, 59).
În drept, fapta inculpatului H. C. O., care, la data de (...) a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare (...) pe un drum public pe raza municipiului Z. și, fiind oprit în trafic, după ce a fost supus testării aerului expirat care a indicat o valoare a alcoolemiei de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, prevăzută de art.87 alin.5 O.U.G.nr.195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
Prin incriminarea infracțiunii de refuz de recoltare, legiuitorul a urmărit să sancționeze acțiunea inculpatului de a pune în imposibilitate activitatea organelor abilitate ale statului de a stabili alcoolemia conducătorului auto. Practic, incriminarea prevăzută la art.87 alin.5 are ca scop constatarea la timp și sancționarea imediată a faptei prevăzută la art.87 alin.1, potrivită căruia constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge sau o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conducătorul auto are obligația de a se supune atât recoltării probelor biologice, cât și testării aerului expirat, în măsura în care este solicitat pentru ambele teste, această obligație nefiind condiționată de rezultatul vreuneia din probele efectuate.
Metodele de măsurare a alcoolemiei nu sunt la alegerea subiectului activ, ci sunt la latitudinea polițistului, neavând vreo relevanță dacă inculpatului i s-au precizat metodele alternative de stabilire a alcoolemiei. Oricum, raportat la situația concretă din speță, prin testarea cu aparatul etilotest s-a obținut o primă dovadă în sensul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, pentru stabilirea îmbibației alcoolice reale fiind necesară recoltarea probelor biologice, recoltare pe care inculpatul a refuzat-o, în momentul refuzului consumându-se infracțiunea prevăzută la art.87 alin.5. Este de remarcat și că inculpatul, în faza de urmărire penală, pe de o parte, a recunoscut consumul de alcool anterior momentului urcării la volan, iar pe de altă parte, nu a contestat în vreun fel valoarea indicată de aparatul alcooltest. Față de cele menționate anterior, s-a reținut și că fapta incriminată la art.87 alin.1 (pentru a cărei constatare s-a incriminat cea de la art.87 alin.5, după cum s-a arătat anterior) prevede existența infracțiunii în cazul persoanei care prezintă o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,80 mg/l, ceea ce înseamnă că doar prin analiza probelor de sânge se determină concentrația respectivă, nu și prin metoda alcooluriei sau a analizei salivei.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, potrivit propriei declarații, a refuzat, în mod nejustificat să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare, însă a fost sancționat administrativ tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, faptă prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului a prezentat un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei inculpatului de a conduce pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și la atitudinea inculpatului de sfidare a regulilor procedurale și de a refuza recoltarea probelor biologice fără o motivare anume, în condițiile în care i-a fost atrasă atenția cu privire la consecințele faptelor sale.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 36 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și la persoana și conduita inculpatului atât anterior cât și ulterior comiterii faptei, instanța a apreciat că nu se impune reținerea vreunor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. I. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța a apreciat că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Astfel, având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 2 la 7 ani, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului H. C. O. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal ar fi lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. d) și e) Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, însă a considerat totodată că raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei și la faptul că inculpatului i-a mai fost aplicată anterior o sancțiune administrativă tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu a fost suficientă, impunându- se un control mai riguros în privința inculpatului pentru ca acesta să realizeze consecințele faptelor sale, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.861 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 2 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.861 alin.1 lit. a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.861 alin.1 lit. b) Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52
Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.861 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.862 alin.1 Cod penal.
A încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul
Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul
Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul
H. C. O. la plata sumei de 750 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii, cheltuieli determinate de îndeplinirea actelor de procedură și administrarea probelor atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și de acordarea asistenței juridice obligatorii a inculpatului până la momentul prezentării împuternicirii avocațiale de apărător ales.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul H. C. O., solicitând instanței de control judiciar, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat să dispună achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d C. pr. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG
195/2002.
Apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței de control judiciar că inculpatul nu s-a sustras testării cu alcooltestul ci doar recoltării de sânge, având reprezentarea faptului că prin probe biologice, în sensul dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, se înțelege și stabilirea alcoolemiei din probe de urină, organele de poliție neaducându-i la cunoștință, în mod expres, că dacă nu se prezintă la unitatea medicală pentru a-i fi recoltate probe de sânge comite o infracțiune.
În subsidiar, s-a precizat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică având în vedere pedeapsa aplicată inculpatului recurent, care este mult prea mare raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, la gradul de pericol social concret al infracțiunii, la persoana inculpatului și la lipsa antecedentelor penale.
A mai fost criticat și cuantumul, în opinia inculpatului, exagerat de mare al cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 C.pr. pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, în urma coroborării judicioase a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că la data de (...) a condus pe drumurile publice din municipiul Z. autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) și fiind oprit în trafic, după ce a fost supus testării aerului expirat care a indicat o valoare a alcoolemiei de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat, a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Această stare de fapt rezultă fără putință de tăgadă din întreg materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, respectiv din declarațiile inculpatului care a recunoscut că a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei fără a justifica în mod pertinent poziția sa, din declarațiile martorului B. R. C., din procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante-f.5 d.u.p.,din procesul verbal existent la f.8 d.u.p., din rezultatul testării cu alcooltestul.
În drept fapta inculpatului H. C. O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 respectiv a infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Apărarea inculpatului formulată în fața instanței de control judiciar potrivit căreia organele de poliție nu i-au adus la cunoștință în mod expres că dacă refuză recoltarea de probe biologice, respectiv de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, comite o infracțiune este lipsită de orice fundament juridic. Pe de o parte, o persoană ce posedă permis de conducere a promovat un examen teoretic din legislația ce reglementează circulația pe drumurile publice, deci inculpatul trebuia să cunoască dispozițiile legale în materie.
Pe de altă parte, reiese din probele administrate în cauză că, după testarea sa cu alcooltestul, raportat la valoarea concentrației de alcool pur în aerul expirat, organele de poliție i-au adus la cunoștință inculpatului că este obligatoriu să se prezinte la unitate a spitalicească pentru a-i fi recoltate 2 probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în caz contrar comițând o infracțiune sancționată mai aspru de legiuitor decât cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Aceasta a fost și poziția procesuală a inculpatului încă din faza de urmărire penală când a declarat că a refuzat să-i fie recoltate probe biologice, fără a justifica în vreun fel această poziție.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 2 ani închisoare, a fost, contrar criticilor formulate, just individualizate, astfel, instanța fondului a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepse lor prev. de art.72 C. pen., de împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății-inculpatul, deși i s-a adus la cunoștință că refuzul recoltării de probe biologice constituie infracțiune, a refuzat, aparent fără nici un motiv să se supună dispozițiilor legale în materie, la conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, la lipsa antecedentelor penale, dar care a fost sancționat cu amendă administrativă tot pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Apreciem că o pedeapsă într-un cuantum situat la minimul special prevăzut de lege este aptă să contribuie la reeducarea inculpatului, să constituie totodată un mijloc de constrângere dar și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni.
Apreciind, în mod just, că scopul pedepsei, raportat la persoana condamnatului poate fi atins și fără executarea pedepsei instanța fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.862 alin. 1 C. pen.
Cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul de către instanța fondului nu este exagerat, așa cum se susține de către apărare, având în vedere că include și cheltuielile din faza de urmărire penală și cele 5 termene de judecată desfășurate în fața Judecătoriei Z..
Raportat la cele de mai sus, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul H. C. O., conform dispozitivului.
Văzând și prev. art.192 alin.2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. C. O., domiciliat în
Z., A. N., nr.13, bl.K13, sc. A, et.2, ap.6, jud. S. împotriva sentinței penale nr.
380 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat R. C. O.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 4. cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red. M.Ș/ Dact.V.R.
2 ex/(...) jud.fond. Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 175/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 114/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
