Decizia penală nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.43/R/2012
Ședința publică din 12 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. F. D. împotriva sentinței penale nr.1364 din 24 noiembrie 2011 a J. C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al. 1 lit. g,i C.pen. cu aplic. art. 37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Urs L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului arată că în raportul de constatare tehnico-științifică aflat la fila 23 dosar de urmărire penală, inculpatul figurează cu altă adresă din C. N., solicitând a fi citat și de la această adresă. Inculpatul nu a dat declarații nici în cursul urmăririi penale și nici la instanță, iar declarația de recurs nu a fost semnată de acesta sau de avocat.
Deliberând, Curtea apreciază că nu se impune citarea inculpatului de la adresa indicată în raportul de constatare tehnico-științifică, având în vedere că aceasta este menționată cu semnul întrebării, adresa corectă fiind cea din fișa de cazier, la care inculpatul a fost citat, iar procedura este îndeplinită prin afișare pentru termenul de astăzi.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt calificat, deoarece la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția acestuia, cu excepția acelui raport de constatare tehnico-științifică, dar din care nu reiese cu certitudine că urmele papilare ridicate au fost create de inculpat. A. era un client al magazinului, astfel că era normal să existe urmele sale papilare în incinta unității. Totodată, nu se arată locul de unde au fost prelevate acele urme papilare pentru a vedea dacă inculpatul avea sau nu acces în acel loc. Cât timp acest raport nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar, vinovăția inculpatului nu poate fi reținută, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că urmele papilare ridicate de la fața locului au fost create de inculpat și nu de altă persoană. A., nu se poate pronunța soluție de achitare.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-
Napoca prin sentința penală nr.1364 din (...), în baza art. 208 al 1-
209 al.1 lit g,i Cp cu aplic art 37 lit a Cp si art 74 al 2 - 76 lit c C.p. a condamnat pe inculpatul P. F. D., fiul lui V. și L., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. A., nr. 9, ap. 39, jud. C., posesor al CI seria KX, nr. 5. eliberată de S. C.-N., CNP 1., cetățenie română, studii școala profesională, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, recidivist, la 2 ani inchisoare.
In baza art 61 Cp s-a revocat liberarea conditionata a restului de de 381 zile de inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni aplicata inculpatului prin sp 194/(...) a J. C.-N., rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicata in cauza stabilind pedeapsa cea mai grea - aceea de 2 ani inchisoare pe care P. F. D. o va executa in conditiile art 71-64 lit a teza II Cp.
In baza art 14/346 Cpp s-a luat act ca partea vatamata SC O. S., cu sediul în C.-N., B-dul Constantin B., nr. 136, jud. C. și prin afișare la C. Local al mun. C.-N., nu s-a constituit parte civila.
In baza art 118 lit e Cp s-a confiscat de la inculpat suma de
15.000 lei.
In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la
1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu
F. L. V. , in sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 6279/P/2006 din data de (...) Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului P. F. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al. 1 lit. g,i C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p., în fapt reținându-se că la data de
22/(...) a luat in scopul insusirii pe nedrept articolele de pescuit sportiv apartinand SC O. Com S. C.-N., pricinuind astfel o paguba de
15.000 lei.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fata locului si planse foto, declarațiile martorului asistent Cadar Augustin, raport de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, declarația inculpatului in care acesta nu a recunoscut săvărșirea faptei.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedandu-se la audierea numitului M. I.-reprezentantul partii vatamate SC O. S.. Avand in vedere decesul martorului asistent Cadar Augustin, instanta, a procedat conform art.327 al.3 C.pr.pen. si a dat citire declaratiei pe care acesta a dat-o in cursul urmaririi penale. Desi legal citat, atat in procedura simpla cat si cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Analizand probatoriul instanta a retinut ca in fapt in noaptea de
22/(...) intre orele 20.00 si 8,00 inculpatul P. F. D. s-a deplasat pe str.Constantin B. din mun.C.-N. si ajungand in dreptul imobilului cu nr. 136, a patruns in curte si apoi, prin spargerea si escaladarea unui geam, a intrat in interiorul imobilului apartinand SC O. Com S., de unde a sustras mai multe undite, mulinete si articole de pescuit sportiv in valoare de aproximativ 15.000 lei.
Cu ocazia cercetarii locului faptei, in prezenta martorului asistent Cadar Augustin (f.11 d.u.p, declaratie in raport de care s-a facut aplicarea art.327 al.3 C.pr.pen., intrucat a intervenit decesul martorului), au fost ridicate patru urme papilare de pe suprafata interioara a ramei geamului spart si escaladat.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.2./(...) (f.23-29 d.u.p) doua din cele patru urme papilare recoltate au fost create de degetele inelare de la mana stanga respectiv de la mana dreapta a inculpatului P. F. D.
Situatia de fapt retinuta a fost dovedita de raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.2./(...), care se coroboreaza cu declaratia data in cursul judecatii de numitul M. I.- reprezentant al partii vatamate, potrivit careia inculpatul era pescar si frecventa magazinul apartinand SC O. Com S..
Prin concluziile scrise, aparatorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia aratand, in esenta, ca diagramele urmelor papilare descoperite la fata locului sunt doar asemanatoare cu diagramele inculpatului arhivate in sistemul AFIS, iar nu identice, astfel cum este necesar pentru certificarea in mod sigur a identitatii.
Examinand raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica nr.2./(...) s-a constatat ca in cuprinsul acestuia, la f.27 si 28 d.u.p, figureaza redate in mod clar cele douasprezece coincidente ale caracteristicilor dactiloscopice evidentiate intre dactilograma in litigiu si cea de comparatie. D. punctelor de coincidenta de la f.28 d.u.p respecta cele douasprezece coincidente evidentiate la f.27 d.u.p, exprimarea tehnicianului criminalist, potrivit careia cele doua diagrame rezultate sunt asemanatoare fiind inexacta, intrucat acestea sunt identice (cu diferenta minora ca diagrama urmei papilare in litigiu este urmarea unei miscari de rotatie a degetului pe materialul de pe care urma a fost recoltata).
In drept fapta întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al. 1 lit. g,i C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.pen. (in raport de restul de 381 zile de inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni aplicata inculpatului prin s.p. nr.194/2004 a J. C.-N.).
La individualizarea pedepsei ce urmează să o aplice inculpatului P. F. D., instanța a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal si in acest context de poziția nesincera a inculpatului, de antecedenta penala, de gradul mediu de pericol social al infracțiunii, care a devenit mai redus o data cu scurgerea unei durate de peste 5 ani de la data comiterii infractiunii si pana in prezent. In raport de aceasta din urma imprejurare s-a retinut circumstanta agravanta judiciara prev.de art.74 al.2 C.pen. si s-a facut aplicarea art.76 lit.c C.pen.
Fata de cele aratate instanta a condamnat inculpatul, dupa aplicarea art.61 C.pen., la o pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 C.p. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II C.p. pe durata executarii pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, in temeiul art. 14 C.pr.pen rap. la art. 346 Cpp instanța a luat act că partea vătămată SC O. Com S. nu s-a constituit parte civila in cauză.
In temeiul art. 118 lit.d C.p. s-a confiscat de la inculpat suma de
15.000 lei reprezentând bunurilor sustrase si nerecuperate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul P. F. D. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în temeiul art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu el este autorul infracțiunii imputate prin actul de sesizare al instanței.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Inculpatul P. F. D. nu s-a prezentat în fața instanței de fond, sustrăgându-se judecății, iar în fața procurorului a fost prezent doar la 3 iunie 2009 când a învederat că uzează de prevederile art.70
C.proc.pen., de dreptul la tăcere, ulterior părăsind țara.
La stabilirea soluției de condamnare, prima instanță a avut în vedere declarația reprezentantului părții vătămate M. I. dată în fața procurorului, care se coroborează perfect cu conținutul raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de IJP C. la (...) din care rezultă că urmele descoperite și ridicate cu ocazia investigării locului faptei au fost create de către degetul inelar de la mâna stângă și dreaptă a recurentului.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de C. A., cu privire la acest principiu, CEDO precizează că
„exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a- și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994
Bendenoun versus Franța). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și
6 din Convenția E. a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
Instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si veificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul de procedura penala, „ urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca „ judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu";.
A., probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strinse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala , hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.
Ori, in cauza, probele strinse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de furt calificat este inculpatul P. F. D. și că fapta a existat în realitate.
Declarațiile constante ale martorului M. I. din faza de urmărire penală cât și din fața judecătoriei se coroborează perfect cu poziția martorului asistent Cadar Augustin menționată în procesul verbal de cercetare a locului faptei cât și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.2. din (...) întocmit de organele de poliție C., care atestă fără dubiu că la locul infracțiunii de furt calificat din cadrul SC O. S. au fost descoperite urme create de către degetul inelar de la mâna stângă și mâna dreaptă a recurentului, acestea fiind identificate și ridicate de pe suprafața interioară a ramei geamului spart și escaladat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului a susținut că urmele inculpatului au fost descoperite în magazinul părții vătămate întrucât acesta în mod frecvent achiziționa produse pentru pescuit. Curtea reține însă, că în calitate de client, este imposibil ca urmele recurentului să fie identificate și ridicate de pe suprafața interioară a ramei geamului spart și escaladat, acestea fiind create cu ocazia săvârșirii infracțiunii de furt calificat de către inculpat.
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea E. de la S.).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.
Curtea de A. analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, în fața instanței de recurs a solicitat achitarea acestuia fără a combate concluziile probei științifice depusă la dosar.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul P., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
De remarcat, poziția inculpatului care în fața procurorului, a refuzat să facă vreo declarație cu privire la infracțiunea imputată, după care deși știa că împotriva sa este declanșat un proces penal, a părăsit nejustificat teritoriul României.
Din fișa de cazier judiciar reiese că recurentul este recidivist, acesta având o predispoziție deosebită spre comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, suferind până în prezent un număr de 3 condamnări pentru furt calificat și una pentru înșelăciune. Nu este încadrat în muncă, asigurându-și veniturile materiale din comiterea de acte antisociale.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului P. F. D., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
A. fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea recurentului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2
C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului P. F. D. se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.proc.pen.
Va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. D. împotriva sentinței penale nr. 1364 din 24 noiembrie 2011 a J. C. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul P. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie
2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. P. V. G. M. B. | D. S. |
red.PD/CA
3 ex. - (...)
jud.fond.B. L.
| ← Decizia penală nr. 207/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 228/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
