Decizia penală nr. 1762/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1762/R/2012
Ședința publică din 11 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G.IER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. T. M., împotriva sentinței penale nr.918/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. B., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule prev.de art. 86 al.1 din OUG
195/2002, republicată, cu aplic.art.37 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. T. M. , personal, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Sabo S., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei sau aplicării unei amenzi penale. Arată că inculpatul, anterior, a urmat cursurile unei școli de șoferi mai având de susținut doar examenul la oraș, astfel că acesta avea abilitățile necesare conducerii unui autoturism. De asemenea, distanța parcursă a fost una extrem de mică, respectiv 9 km și nu a avut loc nici un incident rutier. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană tânără, are doi copii minori în întreținere, este unicul întreținător al familiei, soția acestuia fiind casnică iar mama inculpatului este bolnavă. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior tot pentru infracțiuni la legea circulației. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. T. M., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 918 din 27 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al J. B., a fost condamnat inculpatul C. T. M., fiul lui natural și M., născut la data de (...) în com. B. B., jud.B-N, domiciliat în com. B. B., nr. 688, jud.B-N, C.I. seria XB, nr. 3., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, prev. de art.86 alin.1 din O.U.G.195/2002 republicată, cu aplic. art.3201 C. la pedeapsa de
9 luni închisoare.
S-a constatat că fapta este comisă în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin S. a J. B. și în temeiul art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a acestei pedepse și s-a dispus executarea pedepsei de 9 luni aplicată pentru fapta dedusă judecății alături de pedeapsa de 1 an și 3 luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II-a lit.b
C. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art.71 C.
În baza art.191 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care 50 lei onorariu parțial avocat oficiu în favoarea av. C. C. C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), a fost trimis în judecată inculpatul C. T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule prev.de art.86 al.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic.art.37 lit.a C., reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), în jurul orei 03.00, a condus autoturismul marca Suzuki cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 1. pe o distanță de 9 km, în situația în care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Analizând actele și lucrările cauzei coroborate cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În fapt: La data de (...), în jurul orelor 03.oo, inculpatul a condus autoturismul marca Suzuki cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 1. pe o distanță de 9 km, în situația în care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, așa cum rezultă din adresa Serviciului P. Comunitar Regim Permise de C. și înmatriculare a Vehiculelor (fila
30). După oprire inculpatul a declarat inițial lucrătorilor de poliție că posedă permis de conducere spaniol însă nu îl are la el, iar ulterior cu ocazia reaudierii a recunoscut faptul că nu deținea permis de conducere.
Ulterior, inculpatul a obținut și este titularul permisului de conducere spaniol cu seria și nr. X6586287F, eliberat pentru categoria B, cu valabilitate (...) -(...).
Inculpatul a depus la dosarul de urmărire penală, în circumstanțiere acte din care rezultă că a obținut permisul de conducere ulterior, certificatele de naștere ale copiilor săi minori, o adeverință privind situația materială și familială a sa și familiei sale.
Se impune a se preciza că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu alcoolemie peste limita legală, întrucât la data de (...) a condus un autoturism având o îmbibație alcoolică de 1,30 g%0. Și cu acea ocazie inculpatul susținând în mod nereal că posedă permis de conducere eliberat de autoritățile spaniole astfel că a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.
195/2002.
În fața instanței, inculpatul a solicitat aplicarea art. 3. Cod procedură penală, precizând că recunoaște în întregime fapta săvârșită, nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței deoarece își menține declarațiile date anterior, își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, astfel că nu mai solicită readministrarea acestuia.
Starea de fapt descrisă a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 6), adresele din care rezultă că inculpatul nu poseda permis de conducere (filele 29-36), actele mașinii conduse de către învinuit (filele 21-26), declarațiile martorilor J. C. T. (fila 16), Flămând V. (fila 18).
În drept: Fapta inculpatului C. T. M., recidivist postcondamnatoriu de a conduce pe
drumul public un autovehicul, fără a fi posesor al permisului de conducere, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C., pentru care instanța îi va aplica pedeapsa de 9 luni închisoare, cu reținerea art. 3201 C.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicatată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime conform art. 3. Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii, la starea de recidivă a inculpatului care a fost condamnat și anterior pentru infracțiuni la legea circulației susținând în mod nereal și de acea dată că este posesor al unui permis de conducere eliberat de autoritățile spaniole, afirmație reiterată și în momentul depistării de către organele de poliție în data de (...), instanța a apreciat că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii sub minimul special rezultat în urma aplicării art. 3. Cod procedură penală. Astfel, la individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii dar nu s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 75 lit. c, întrucât pe de o parte, inculpatul a încercat și de această dată să inducă în eroare organele de cercetare penală însă în fața probelor incontestabile de vinovăție a recunoscut că în realitate la data săvârșirii faptei nu deținea permis de conducere.
Instanța a constatat că fapta este comisă în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin S. a J. B. și în temeiul art. 83 C.p., a revocat suspendarea condiționată a acestei pedepse și dispune executarea pedepsei de 9 luni aplicată pentru fapta dedusă judecății alături de pedeapsa de 1 an și 3 luni, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
Instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II-a, lit.b C. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art.71 C.
În baza art.191 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care 50 lei onorariu parțial avocat oficiu în favoarea av. C. C. C..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. N. T. M., criticând sentinta atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sau aplicărea unei amenzi penale.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că anterior a urmat cursurile unei școli de șoferi astfel că avea abilitățile necesare conducerii unui autoturism, că distanța parcursă a fost una extrem de redusă și nu a avut loc nici un incident rutier. A mai invocat faptul că este o persoană tânără, are doi copii minori si este unicul întreținător al familiei.
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de recurent, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 3. C.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în data de (...), în jurul orelor 03.oo, inculpatul a condus autoturismul marca Suzuki cu nr. de înmatriculare (...) pe DJ 1. pe o distanță de 9 km, în situația în care nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, așa cum rezultă din adresa Serviciului P. Comunitar Regim Permise de C. și înmatriculare a Vehiculelor (f. 30).
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art.
86 al.1 din OUG 195/2002).
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că a fost corespunzător cuantificată, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a mai comis fapte care au adus atingere sigurantei circulatiei rutiere, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii si este recidivist (dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat) si că a condus autoturismul la o oră târzie din noapte, când oboseala este de natură a potenta lipsa abilitătilor în conducerea autoturismului, cu consecinta punerii în pericol grav a sigurantei rutiere si pietonale.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță retinerea circumstanțelor atenunate nu se justifică deoarece, coborârea pedepsei sub minmul special prevăzut de lege ar conduce la stabirea unei sancțiuni mult prea diminuate, în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptei și urmările acestei, cu consecinta eludării rolului sancționator al acesteia.
Mai mult, instanța de fond a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului prin stabilirea pedesei la minimul special prevăzut de lege.
Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
In baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. T. M. împotriva sentinței penale nr. 918 din 27 iunie 2012 a J. B..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
Concediu odihnă,
Semnează presedintele completului
G.IER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. J. L.
| ← Decizia penală nr. 130/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 142/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
