Decizia penală nr. 1772/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1772/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : V. C.
: A. D. L. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul V. I., de asigurătorul SC O. V. I. G. SA prin SC O. V. I. G. SA- R. C. și de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș. împotriva sentinței penale nr. 333 din data de 20 septembrie
2012 pronunțată în dosar nr. (...) al J. Z., privind pe inculpatul V. I., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Zalău, dat în dosar nr.
2626/P/2008, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.
178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursurilor, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 333 din (...) a J. Z. pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.178 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în localitatea S. M., jud.S. M., cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, conducător auto la S. S. B. M., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul B. M., str.T., nr.29, ap.59, jud.Maramureș, CNP 1., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.ul Național de D. G. J. a profilului genetic.
În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 și art.1003
Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș., domiciliate în localitatea G., str.Stejarului, nr.8, ap.3, jud.C. și a fost obligat inculpatul V. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S. și alături de asigurătorul S. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către partea civilă P. A. G., materiale în cuantum de 13.500 lei și 5.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial de la data efectuării plății și morale în cuantum de 70.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial de la data efectuării plății și la despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial de la data efectuării plății pentru partea civilă P. A. Ș.
S-a luat act că S. J. de A. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul V. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S. la plata sumei de 3.600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1 și 4 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul V. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S., alături de asigurătorul S. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2.690 lei în favoarea părții civile P. A. G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de (...) al P. de pe lângă Judecătoria Zalău, din
Dosar nr.2626/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. I. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr.(...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de (...), inculpatul V. I. a condus autoutilitara marca Iveco cu numărul de înmatriculare (...) pe drumul public, între localitățile Z. și C. N. cu încălcarea prevederilor art.41 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, astfel că a condus pe contrasens, fapta având drept consecință decesul lui P. Ș. D. I., care circula din sens contrar pe o motocicletă.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și fotografiile judiciare (f.10-28), declarații învinuit (f.59-63), declarații parte vătămată (f.80-81), declarații martori (f.94-100, 105, 107-112), raport de constatare medico-legală (f.114-115), raport de expertiză tehnică auto și obiecțiunile expertului asistent (f.131-175), raport de expertiză criminalistică
(f.181-190), alte înscrisuri (f.29-56, 68-69, 116-128, 192-206).
Prin cererea de constituire de parte civilă depusă la dosar la termenul de judecată din data de (...), partea vătămată P. A. G. a arătat că înțelege să formuleze pretenții civile atât în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al minorului P. A. Ș., solicitând sumele de 5.000 euro și 18.680 lei despăgubiri materiale și 100.000 euro daune morale pentru P. A. G. și 100.000 euro daune morale pentru P. A. Ș. (f.237-247).
În cauză a fost citat în calitate de asigurător S. S., iar întrucât inculpatul a arătat în propriile declarații că la momentul producerii accidentului conducea autoutilitara proprietatea S. G. S., aflându-se în interes de serviciu, această societate a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatului V. I. (f.272), care a declarat, în esență, că se consideră nevinovat, întrucât nu a condus pe contrasens, iar motociclistul s-a dezechilibrat datorită vitezei cu care conducea și a căzut de pe motocicletă, alunecând sub roțile autoutilitarei.
La termenul de judecată din data de (...), au fost audiați martorii C. A. D.,
V. F. I., C. V. H. și B. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 324-328. De asemenea, la termenul de judecată din data de (...) s-a dispus audierea martorului G. I.-I., prin comisie rogatorie, martorul având domiciliul în municipiul C., la filele 319-322 fiind depusă dovada efectuării comisiei rogatorii de către Judecătoria Constanța și declarația acestui martor.
De asemenea, la filele 359-360 a fost depus cazierul auto al inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul V. I. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B din luna iulie 1988. La data de (...), în jurul orei 10:00, acesta, împreună cu martorii V. F. I., fiul său și C. A. D., fiica sa vitregă, a plecat de la domiciliu din localitatea D., jud.S. M., la volanul autoutilitarei marca Iveco cu numărul de înmatriculare (...), proprietatea S.Afin Leasing IFN S. și achiziționată în regim de leasing de către S. S. B. M., societate la care inculpatul era angajat, cu intenția de a ajunge în municipiul B. În jurul orei 12:50, la ieșirea din localitatea P. S., în timp ce circula spre C.-N., la km 61+560 m, inculpatul a pătruns pe sensul contrar de mers raportat la direcția sa de deplasare din motive care nu s-au putut stabili cu certitudine și, în acest context, a intrat în coliziune cu motocicleta marca H. cu număr provizoriu de circulație CJ-03908, pilotată de către P. Ș. D. care circula din sens opus, în urma impactului acesta decedând. Inculpatul V. I. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ, fila 116.
Din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de fotografiile judiciare efectuate cu acea ocazie, rezultă faptul că, pe sensul de mers
C.-N. - Z., la o distanță de 2,5 m față de marginea părții carosabile și 1,2 m față de axul drumului, s-au identificat o pereche de adidași, în urma cercetărilor stabilindu-se că aceștia au fost purtați de către P. Ș. D. De asemenea, la o distanță de 2,60 m de locul în care s-au găsit adidașii, s-a marcat incipiența unei urme de frecare, tot pe sensul de mers C.-N. - Z., această urmă de frecare având o lungime de 8 m și continuându-se, sfârșindu-se pe sensul Z. - C.-N., forma acesteia fiind neregulată.
La data de (...), autoutilitara condusă de către inculpat a fost supusă unei verificări tehnice, împrejurare în care s-a constatat că sistemul de rulare, frânare și mecanismul de direcție erau corespunzătoare (f.117-118). La aceeași dată, a fost supusă verificării tehnice și motocicleta implicată în accident, însă nu s-a putut verifica decât sistemul de rulare, întrucât sistemul de frânare și mecanismul de direcție prezentau defecțiuni majore datorită avariilor produse (f.119).
În cauză s-a dispus prin ordonanța I. S. din data de (...), efectuarea unei expertize tehnice auto, fiind numit expertul tehnic Ș. V., precum și experții asistenți D. P. și Ș. L., concluziile acestora nefiind convergente.
Potrivit opiniei expertului Ș. V., motociclistul a ajuns în zona km 61+550 m după ce a rulat cca. 300 de metri în linie dreaptă, urmând o curbă largă la stânga, s-a dezechilibrat de pe motocicletă, în aceste condiții producându-se separarea conducătorului de motocicletă; victima a căzut pe carosabil în calea de rulare a autoutilitarei marca Iveco care se deplasa din direcția Z. în direcția C., contactul s-a produs între partea frontală stângă a autoutilitarei și corpul victimei, după care autoutilitara a trecut peste corpul victimei, acesta rămânând în spatele autoutilitarei pe sensul de mers Z. - C. motocicleta s-a răsturnat pe partea stângă având un contact foarte puternic cu partea carosabilă (așa se explică îndoirea ghidonului cu 900), glisând pe carosabil răsturnată pe partea stângă (așa se explică urma de frecare - înfundare cu linii orizontale pe partea stângă a rezervorului de combustibil) după care a intrat în contact cu roata stânga față a autoutilitarei, s-a răsturnat pe partea dreaptă și a glisat în continuare pe carosabil pe sensul de mers C.-Z., motocicleta oprindu-se în lanul de porumb situat pe partea dreaptă a sensului de mers C.-N. - Z. E. a exclus posibilitatea ca motocicleta să fi trecut pe sub autoutilitară, motivându-și punctul de vedere prin aceea că avariile trebuiau să fie semnificative. Concluzia acestuia a fost că locul impactului dintre motocicletă și carosabil a fost sensul de mers Z.-C.-N., aproape de axul drumului, motocicleta răsturnându-se pe partea stângă din impactul cu partea carosabilă, spărgându-se capacul generatorului de curent, astfel că uleiul din acesta a început să se scurgă pe direcția de deplasare a motocicletei. E. a apreciat că autoutilitara a circulat cu cca 60 km/h, iar motociclistul cu cca 100 km/h, iar cauza producerii accidentului a reprezentat-o dezechilibrarea motociclistului și intrarea acestuia pe contrasens, starea de pericol fiind creată de către P. Ș. D., conducătorul motocicletei. E. Ș. V. a opinat că accidentul nu putea fi evitat de către inculpatul V. I., ci doar de victima P. Ș. D., dacă acesta nu intra pe contrasens.
E. asistent D. P., propus de inculpatul V. I., s-a raliat opiniilor expertului Ș.
V.
E. asistent dr.ing. L. Ș. a întocmit un raport de expertiză distinct, cu concluzii diametral opuse față de concluziile la care a ajuns expertul Ș. V. A., acesta a arătat că locul producerii impactului dintre autoutilitară și motociclist a fost pe sensul de mers C.-N. - Z., la cca 2,3 metri de limita din dreapta carosabilului, respectiv la 1,2 metri de marcajul longitudinal de separare a benzilor de circulație. P. a ajunge la această concluzie, expertul a avut în vedere mijloacele materiale de probă descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și aspecte tehnice legate de modul de deformare a ghidonului motocicletei. E. a motivat că, de vreme ce ghidonul motocicletei s-a îndoit către înainte cu cca. 900 și spre înapoi, este exclusă răsturnarea motocicletei spre stânga, așa cum s-a arătat în expertiza întocmită de expertul Ș. V. În urma aprecierii eronate de către conducătorul auto a distanței dintre motocicletă și autoutilitară, acesta a virat ușor spre dreapta pentru a intra pe sensul legal de mers, iar motociclistul - sesizând pericolul cu întârziere - înainte de impact cu 5-
7 metri a sărit lateral de pe motocicletă, culcând motocicleta pe partea dreaptă.
Din cauza frecării laterale de carosabil, motocicleta s-a rotit și a ajuns sub roata stânga față a autoutilitarei, fiind orientată cu roata din spate către înainte. În această poziție, autoutilitara a trecut peste motocicletă, deformând coarnele ghidonului înspre înainte, fapt ce explică deformarea ghidonului în maniera în care a fost constatată și de organele de poliție cu ocazia procesului-verbal de la filele 29-30. În continuare, motociclistul a ajuns sub autoutilitară prin zona dintre roțile din față, iar din cauza impactului i s-au desprins pantofii de pe picior, iar îmbrăcămintea s-a agățat de elementele inferioare proeminente, fiind târât din zona de incipiență a urmei în lungime de 8 metri menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, până în locul în care a fost găsită victima după accident, târârea victimei efectuându-se pe traseul urmat de autoutilitară. E. a explicat că, pe parcursul celor 8 metri de târâre, de pe corpul motociclistului au fost desprinse părți din diferite zone ale corpului și au rămas bucăți din plastic rupte din carenajul față stânga și din blindajul motorului autoutilitarei. Concluzia expertului L. Ș. a fost că inculpatul V. I. a circulat pe contrasens, blocând circulația motocicletei care a avut o poziție corectă pe carosabil, context în care accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă acesta ar fi respectat regulile de circulație prevăzute prin dispozițiile art.41 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicată.
Având în vedere contradictorialitatea dintre cele două expertize, dar și faptul că lucrarea efectuată de către expertul Ș. V. nu se corobora nici cu aspectele menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, nici cu declarația martorului C. V. H. și, mai mult decât atât, nu oferea o explicație logică a modului în care s-a produs deformarea nefirească a coarnelor ghidonului și nici a modului de producere a urmei în lungime de 8 metri menționată în procesul-verbal de cercetare la fața locului, s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize criminalistice la L. I. de E. C. C., prin ordonanța I. din data de (...).
Raportat la dinamica producerii accidentului rutier, în concluziile expertizei criminalistice s-a arătat că locul impactului poate fi asociat cu zona în care se situează primul fragment de material plastic din fotografia nr.7, iar urma de târâre corespunde traiectoriei post-coliziune a victimei până la poziția finală a acesteia. E. criminalist a opinat că urmele de lichide reprezintă de fapt urme de natură umană provenite din cavitatea abdominală a victimei (rinichiul drept al acesteia fiind găsit pe partea carosabilă). De asemenea, urma dinamică de lichid a fost explicată prin aceea că ea însăși indică direcția de deplasare a victimei în faza post-coliziune, deoarece urma de lichid are forma unor stropi care se deschid în formă de evantai în direcția de deplasare. E. criminalist a exclus posibilitatea ca acestea să fi fost urme de ulei provenite de la motocicleta H., deoarece acestea ar fi trebuit să prezinte continuitate până la poziția finală a motocicletei, în conformitate cu traiectoria post-coliziune a acesteia, fără să se fi finalizat brusc cu cca. 39 m înainte de poziția sa finală. Totodată, expertul a determinat valoarea vitezei de deplasare a autoutilitarei (59 km/oră) și a motocicletei (aproximativ 71 km/oră) în momentul impactului, neputându-se pronunța asupra vitezelor celor două vehicule în momentul premergător accidentului, dat fiind faptul că lipseau urme de frânare anterioare locului impactului. În ceea ce privește posibilitățile efective de evitare a evenimentului rutier, prin expertiza criminalistică s-a concluzionat că victima P. Ș. D. ar fi putut evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, situație în care ar fi putut să se înscrie pe o traiectorie corespunzătoare, astfel încât să poată efectua în condiții de siguranță, manevra de ocolire prin dreapta a autoutilitarei, întrucât exista spațiu pentru aceasta.
În declarațiile sale de pe parcursul procesului penal, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat, întrucât el nu a condus autoutilitara pe contrasens, iar victima a fost cea care a pierdut controlul motocicletei, datorită vitezei mari cu care circula, acesteia revenindu-i culpa exclusivă în producerea accidentului.
Potrivit prevederilor art.69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
În cauza de față, instanța a apreciat că declarațiile inculpatului referitoare la modul de producere a accidentului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, ci, din contră, sunt contrazise de acestea.
Există totuși o împrejurare arătată de inculpat în cuprinsul declarațiilor sale care este susținută de celelalte mijloace de probă administrate, și anume, viteza cu care conducea autoturismul. A., inculpatul a susținut încă din declarația dată în data de (...) (f.59-60) că se deplasa cu o viteză de aproximativ 60 km/h, iar rapoartele de expertiză efectuate în cauză au stabilit o viteză de circulație a autoutilitarei aproximativ de aceeași valoare, respectiv expertul Ș. V. a stabilit o viteză de 65 km/h, iar expertiza criminalistică efectuată la L. I. de E. C. C. a stabilit o viteză a autoutilitarei în momentul impactului de 59 km/h, viteză determinată prin programul special Vehicle Crash Assistant, pe baza regimului de deplasare a acesteia din momentul impactului și până în poziția finală, neputând fi determinată viteza anterioară cu care circula autoutilitara datorită lipsei urmelor de frânare.
În ceea ce privește locul producerii impactului, inculpatul a susținut pe parcursul întregului proces penal că acesta a fost pe sensul său de mers. M. producerii impactului a fost văzut doar de către martorul C. V. H., care prin declarațiile sale contrazice susținerile inculpatului referitor la locul producerii accidentului, martorul arătând că acesta a avut loc pe sensul de mers al motocicletei, respectiv pe sensul de mers C.-N.-Z. F. că impactul a avut loc pe sensul de mers C.-N.-Z. este confirmat și de raportul de expertiză criminalistică întocmit de către L. I. de E. C. C. P. a se concluziona în sensul că în plan longitudinal al drumului impactul a avut loc în imediata apropiere a debutului urmei de târâre constatate pe carosabil, iar în plan transversal la circa 2,3 m de limita din dreapta a părții carosabile având în vedere sensul de deplasare al motocicletei, s-au avut în vedere urmele existente la fața locului, respectiv obiectele de încălțăminte ale victimei, fragmentele de material plastic de culoare neagră, provenite cu probabilitate de la scutul compartimentului motor al autoutilitarei și urmele de târâre a victimei, precum și poziția sa finală. În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică sunt expuse pe larg metodele folosite în cadrul ei, bazate atât pe datele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe schița locului faptei, pe planșele foto realizate cu acea ocazie, dar și pe declarațiile persoanelor audiate în cauză, astfel încât se apreciază că această expertiză este în măsură să determine convingerea instanței despre modul de producere a accidentului, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu declarațiile martorilor care s-au aflat cel mai aproape de locul producerii acestuia, motiv pentru care au fost avute în vedere de instanță concluziile acestei expertize. De asemenea, același loc al producerii accidentului este indicat și în cuprinsul obiecțiunilor efectuate de către expertul tehnic Ș. L. la raportul de expertiză auto întocmit în cauză de către expertul tehnic Ș. V.
Dinamica producerii accidentului în varianta susținută de inculpat, respectiv că impactul ar fi avut loc pe sensul său de mers s-a apreciat că nu este confirmată de urmele de avarii de pe cele două vehicule implicate în accident, de urmele biologice și urmele de lichide de la fața locului și de leziunile victimei. A., se arată în raportul de expertiză criminalistică al L.ui I. de E. C. C. că tabloul lezional al victimei este caracteristic unui mecanism de compresiune și târâre și nu unuia de lovire-proiectare, indicând faptul că în momentul impactului, victima se afla în decubit, pe carosabil, poziția culcată a victimei rezultând și din împrejurarea că toate avariile autoutilitarei se situează de la nivelul numărului de înmatriculare în jos. Călcarea victimei este confirmată de urmele descoperite în partea inferioară a autoutilitarei, fiind vorba atât de avariile caroseriei, cât și de urmele biologice create în urma contactului victimei cu caroseria, existente pe componentele metalice ale autovehiculului și reliefate în figura 4 in partea din dreaptă, dar și în fotografiile nr.21 și 22 aflate la fila 25 din dosar, aspect ce vine să contrazică susținerile inculpatului că nu ar fi existat urme biologice pe partea inferioară a autoutilitarei.
În legătură cu aceleași aspecte, au fost analizate urmele de târâre și cele de lichide aflate la fața locului și evidențiate în fotografiile nr.5 și 6 realizate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului (f.17), arătându-se în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică, argumentat, că aceasta corespunde traiectoriei postcoliziune a victimei și că este vorba de lichide ce reprezintă urme de natură umană, provenite din cavitatea abdominală a victimei, neputând fi urme de ulei provenind de la motocicletă, întrucât în acest din urmă caz, trebuia să existe o continuitate a acestor urme până în locul unde s-a oprit motocicleta, or, în cazul de față, aceste urme se finalizează la o distanță de 39 m de poziția finală a motocicletei.
Inculpatul a susținut în apărarea formulată referitor la locul impactului că dacă acesta nu s-ar fi produs pe sensul său de mers, ci pe sensul opus, în deplasarea sa ar fi angrenat cu roata stângă spate material biologic, combustibil și alte urme care ar fi trebuit să apară atât pe roată, cât și pe asfalt. I. nu a reținut această apărare a inculpatului, întrucât s-a apreciat că urmele de lichide de pe asfalt, de natură umană, descriu traiectoria victimei, urme de țesut uman au fost reliefate și pe partea inferioară a caroseriei autoutilitarei, iar din fotografiile efectuate se poate observa că aceste urme se continuă până în spatele autoutilitarei, în locul în care aceasta a oprit.
În ceea ce privește susținerile inculpatului că martorul G. I. confirmă că impactul a avut loc pe sensul de mers al autoutilitarei, s-a apreciat că nici acestea nu sunt fondate, întrucât martorul a arătat că nu a văzut momentul impactului, întrucât se afla în curbă, ci a văzut doar motocicleta zburând în partea dreaptă a sensului său de mers, iar dubița a oprit pe sensul său de rulare, aspect necontestat însă în cauză. Singura declarație în care martorul arată că ar fi văzut autoutilitara circulând regulamentar pe sensul său de mers este cea luată în fața J. C., însă sub acest aspect, declarația a fost apreciată ca fiind îndoielnică, întrucât martorul a făcut referire la faptul că în fața sa, în apropiere de locul accidentului, „circula o mașină care nu a oprit la locul accidentului."; A. presupune că acea mașină, de care martorul nu a mai făcut vorbire în declarațiile anterioare ar fi trebuit să fie prima ajunsă la locul accidentului și, practic, ar fi fost imposibil ca aceasta să nu oprească. Or, toate celelalte declarații arată că prima mașină ajunsă la fața locului a fost cea cu numere de C., condusă de acest martor. I. dintre cele două declarații ale acestui martor sub acest aspect se pot datora intervalului mare de timp scurs de la data producerii accidentului și până la data ultimei sale audieri, dar au fost apreciat ca fiind de natură să ridice îndoieli cu privire la exactitatea informațiilor relatate de martor, apărând mult mai credibile astfel primele sale declarații, date la un moment mult mai apropiat de cel al evenimentului. Din acest motiv, instanța a reținut din declarația acestui martor doar aspectele care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
I. a remarcat și inconstanța inculpatului în declarații sub aspectul existenței unui impact între motocicletă și autoutilitară. A., în declarația olografă dată imediat după producerea accidentului, acesta nu s-a referit în nici un fel la un asemenea impact, apoi, în prima declarație, din data de (...), a arătat că nu a existat un impact între motocicletă și autoutilitară, ci acesta a alunecat pe sensul de mers C.-Z., aspect care a fost apoi confirmat de raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Ș. V. și chiar de raportul de expertiză criminalistică. Cu toate acestea, cu ocazia audierii în fața instanței, inculpatul nu și-a mai menținut această susținere, arătând că a avut loc un impact între motocicletă și roata din stânga față a autoutilitarei, fiind un impact elastic, în urma căruia motocicleta a fost aruncată în șanțul din partea dreaptă a drumului pe sensul de mers C. N.-Z. A. susținere s-a considerat că este contrazisă în mod temeinic argumentat de către raportul de expertiză criminalistică, raportat la avariile motocicletei și urmele create de aceasta pe asfalt până în locul în care aceasta s-a oprit.
În aceste condiții, în care inculpatul nu a dat dovadă de constanță sub toate aspectele declarației sale pe parcursul procesului penal, instanța a considerat că aceste declarații nu pot fi considerate ca exprimând adevărul, ele fiind făcute în încercarea inculpatului de a evita consecințele răspunderii penale. În același mod a apreciat instanța că se explică și susținerile inculpatului din fața instanței, cu ocazia audierii sale, în sensul că prezența pantofilor victimei pe sensul de mers al motocicletei se poate datora faptului că „au fost puși de cineva în timpul efectuării cercetării la fața locului";, în condițiile în care chiar și fiica inculpatului, martora C. A. D., a arătat că, deși era în stare de șoc, a remarcat prezența pantofilor în apropierea axului drumului, fără însă a putea preciza pe care bandă de circulație.
Referitor la declarația martorului C. V.-H., instanța nu a dat curs solicitării inculpatului de a fi înlăturată în totalitate ca subiectivă, întrucât, pe de o parte, acesta a fost singurul martor ocular la producerea accidentului, iar declarațiile sale referitoare la locul impactului se coroborau cu obiecțiunile expertului S. L., cu raportul de expertiză criminalistică și cu urmele prezente la fața locului, iar pe de altă parte, faptul că un aspect din declarația acestui martor, și anume călcarea motocicletei de către autoutilitară, nu este susținut de alte probe nu este de natură să atragă înlăturarea în întregime a declarației acestuia, instanța având în vedere doar declarațiile coroborate cu alte probe. Martorul a fost constant în a declara modul său de percepție, respectiv că autoutilitara ar fi trecut și peste motocicletă, neschimbându-și declarația pe parcursul procesului penal, dar întrucât acest aspect este contrazis de urmele create, nu au fost luate în considerare aceste susțineri ale martorului.
În ceea ce privește comportamentul în trafic al victimei, este de remarcat că s-a stabilit în urma expertizei criminalistice efectuate în cauză, o viteză de circulație a motocicletei în momentul premergător accidentului de aproximativ 71 km/h, viteză determinată prin raportare la distanța parcursă de motocicletă din momentul impactului dintre victimă și autoutilitară și coeficienții de frecare la alunecarea laterală stabiliți în literatura de specialitate. A. valoare a vitezei se coroborează cu declarația martorului C. V. H., care a arătat că exista o înțelegere între el și victimă ca în apropierea intrării în localități să reducă viteza de circulație până la o valoare de aproximativ 60 de km/h, iar accidentul a avut loc înainte de intrarea în localitatea P. S. pe direcția de deplasare a victimei, dar și cu declarația martorului G. I., care a arătat că în momentul în care a fost depășit de cei doi motocicliști, aceștia circulau cu o viteză de aproximativ 70 km/h. A. viteză era una regulamentară, față de faptul că motocicleta rula în acel moment în afara localității, neexistând alte restricții de viteză în zonă. Cu toate acestea, s-a apreciat în raportul de expertiză criminalistică asupra împrejurării că viteza cu care partea vătămată a condus motocicleta nu i-a permis să efectueze în siguranță manevrele necesare pentru evitarea impactului la momentul la care a sesizat apariția stării de pericol, având astfel și o culpă personală în producerea accidentului.
Raportat la împrejurarea că inculpatul s-a deplasat pe contrasens, locul impactului fiind la o distanță de 2,3 m de limita din partea dreaptă a părții carosabile pe sensul de deplasare al motocicletei și, implicit la 1,34 m de axul drumului, lățimea benzii de circulație C. N.-Z. fiind conform procesului verbal de cercetare la fața locului de 3,64 m și la faptul că victima P. D. Ș. se deplasa cu o viteză regulamentară, dar a pierdut controlul direcției de deplasare a motocicletei ca urmare a frânării bruște, iar această frânare bruscă s-a datorat tocmai prezenței autoutilitarei pe sensul de mers al motocicletei, instanța a apreciat că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului autoutilitarei, comportamentul în trafic al victimei fiind determinat tocmai de comportamentul inculpatului, astfel că nu i se poate reține acestuia o culpă în producerea accidentului, motiv pentru care va înlătura această susținere din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică, ea necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, fapta inculpatului V. I. care, la data de (...), a condus pe contrasens autoutilitara marca Iveco cu numărul de înmatriculare (...) între localitățile Z. și C. N., fapta având drept consecință decesul lui P. Ș. D. I. care circula din sens contrar pe o motocicletă, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. A., inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.41 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, în sensul că nu a condus autoutilitara pe partea din dreapta a drumului, cât mai aproape de marginea părții carosabile.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Culpa inculpatului a constat în aceea că, angajându-se în manevra de trecere pe sensul contrar de mers, nu a acceptat posibilitatea producerii unui accident soldat cu decesul unei persoane, socotind fără temei că acest rezultat nu se va produce.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.
Reținând vinovăția inculpatului V. I., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei
- decesul unei persoane, locul producerii accidentului - pe contrasens, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 48 de ani, este căsătorit, are ocupație și loc de muncă, fiind bine integrat în societate. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, însă acesta în perioada 1994-2008, deci anterior accidentului de circulație, a fost sancționat contravențional de 18 ori pentru nerespectarea vitezei maxime de circulație admise pe sectorul de drum pe care conducea, nefolosirea luminilor de întâlnire sau nepurtarea centurii de siguranță. De asemenea, după producerea accidentului pentru care este judecat în prezentul dosar, fiindu-i prelungit dreptul de a conduce, inculpatul a fost sancționat contravențional de 33 de ori, pentru același gen de abateri, în această perioadă fiindu-i de 4 ori suspendat dreptul de a conduce. În aceste condiții, este evidentă atitudinea inculpatului de sfidare la adresa normelor de circulație rutieră. În privința atitudinii inculpatului de pe parcursul procesului penal, instanța a reținut că acesta și-a negat vinovăția încă de la debutul cercetărilor efectuate în cauză, susținând constant că vinovat de producerea accidentului a fost în exclusivitate motociclistul care a căzut victimă acestui accident, refuzând să își asume vreo responsabilitate, manifestând totuși regret pentru situația în care se află și compasiune pentru familia victimei.
Față de aspectele expuse anterior, prima instanță a remarcat la inculpat o manifestare a tendinței de deculpabilizare totală pentru producerea accidentului și de negare a responsabilității, astfel încât consideră că în speță nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, singura circumstanță care ar fi incidentă în cauză referitoare la lipsa antecedentelor penale, prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal nefiind aplicabilă raportat la gravitatea faptei, la urmarea produsă și la atitudinea procesuală a inculpatului.
Raportat la aceste împrejurări, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, închisoarea de la 2 la 7 ani, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, respectiv de 2 ani, o asemenea pedeapsă apreciindu-se ca fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
I. a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul V. I. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii
Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție. S. condiționată sau sub supraveghere a executării unei pedepse nu este un drept absolut ce decurge din lipsa antecedentelor penale și din îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, ci inculpatul are doar o vocație la aplicarea unei asemenea modalități de executare, prin convingerea instanței asupra posibilității sale de reeducare, determinată îndeosebi de atitudinea sa procesuală, iar inculpatul, prin atitudinea sa, a încercat să evite tragerea sa la răspundere penală, astfel că instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere nu este eficientă în cauza de față. Mai mult, raportat la comportamentul în trafic în general al inculpatului, rezultat din numeroasele sancțiuni contravenționale aplicate acestuia, inclusiv după comiterea accidentului, în această perioadă fiindu-i, după cum s-a reținut
și anterior, aplicate 33 de sancțiuni contravenționale și de 4 ori suspendat dreptul de a conduce, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate produce numai în cadrul unui regim sancționator mai aspru, care să-i asigure o conștientizare corespunzătoare a faptei și a consecințelor acesteia, dar și un nivel superior de prevenire a reluării comportamentului infracțional.
Sub aspectul pedepsei aplicate și a modalității de executare apreciată de instanță ca necesară, s-a impus a se reține și că amploarea fenomenului reprezentat de accidentele de circulație determinate de încălcarea gravă a normelor de siguranță rutiere constituie o preocupare constantă și a forurilor europene, prin R. P. E. privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră (2006/2112), care are în vedere și Recomandarea 2004/345/CE a Comisiei E. din 6 aprilie 2004 privind punerea în aplicare a normelor din domeniul siguranței rutiere, arătându-se că „modul cel mai eficient, pe termen scurt, de îmbunătățire a normelor rutiere pe teritoriul U. E. constă în aplicarea strictă a codurilor rutiere din statele membre, impunându-se sancțiuni semnificative, indiferent dacă infracțiunea este comisă în țara persoanei în cauză sau într-un alt stat membru.";
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în faza de judecată, partea vătămată P. A. G. s-a constituit parte civilă în cauză atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorului P. A. Ș., cu sumele de 18.680 lei și
5.000 euro cheltuieli legate de înmormântare și onorariu avocat și câte 100.000 euro pentru fiecare, reprezentând daune morale pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de decesul soțului și, respectiv, al tatălui, victima P. Ș. D.
I. a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-
999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei P. Ș. D., legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei cu prevedere.
I. a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația acordată drept despăgubire să fie justă, rațională și echitabilă și stabilită în așa fel încât să reprezinte o compensare suficientă a prejudiciului, fără a deveni însă un mijloc de îmbogățire fără justă cauză.
În privința prejudiciului patrimonial suferit, instanța a reținut că acesta a fost dovedit integral în ce privește suma de 5.000 euro, contravaloarea motocicletei distruse total în urma accidentului (f.267), iar potrivit chitanțelor aflate la fila 266 coroborate cu declarația martorului B. L., au fost dovedite cheltuielile efectuate cu ocazia transportului victimei, a înmormântării și a pomenirilor tradiționale ulterioare, respectiv suma de 13.500 lei. În ceea ce privește sumele de 1.190 lei, solicitată cu titlu de onorariu avocat pentru faza de urmărire penală și 1.500 lei reprezentând onorariul pentru expertul asistent, instanța a apreciat că acestea sunt cheltuieli de judecată, motiv pentru care vor fi acordate separat, cu acest titlu, nefiind incluse în cuantumul despăgubirilor materiale. Referitor la suma de 1.190 lei achitată cu titlu de onorariu avocat pentru activități legate de numirea unui administrator la S. C. S., instanța a apreciat că acestea nu au legătură cu prezenta cauză, motiv pentru care nu s-a admis cererea de acordare și a acestei sume cu titlu de despăgubiri materiale.
I. a constatat de asemenea că părțile civile au suferit un grav prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, victima fiind soțul părții civile P. A. G. și, respectiv tatăl părții civile P. A. Ș., fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei. Acordarea unui echivalent bănesc pentru prejudiciul suferit nu reprezintă o despăgubire propriu- zisă pentru ceea ce este ireparabil - pierderea vieții unei persoane foarte apropiate - ci doar o modalitate menită să contribuie la alinarea suferinței încercate. Suferințele celor două părți civile sunt cu atât mai mari cu cât victima a fost o persoană foarte tânără, de 30 de ani, iar la momentul producerii accidentului rutier și, implicit, al survenirii decesului victimei, soția acestuia era însărcinată în luna a 7-a, astfel că a fost nevoită să suporte șocul emoțional deosebit pe fondul existenței acestei sarcini, iar de atunci și pentru viitor este nevoită să suplinească atât material cât mai ales afectiv lipsa unui tată în viața fiului său minor. De asemenea, fiul celor doi, partea civilă P. A. Ș. s-a născut practic după decesul tatălui său, astfel că acesta a suferit un grav prejudiciu moral determinat de privarea sa de afecțiune paternă încă de la naștere.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că sumele de 70.000 euro pentru partea civilă P. A. G. și, respectiv 50.000 euro pentru partea civilă P. A. Ș. reprezintă indemnizații compensatorii de natură să atenueze suferințele părților civile, acestea urmând a fi achitate prin echivalentul în lei la data efectuării plății.
I. a constatat că la fila nr.128 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. S., cu valabilitate de la (...) la (...), din care rezultă că autotutilitara marca Iveco având număr de înmatriculare (...), proprietatea S.Afin
Leasing IFN, utilizată de către S. S. și condusă la momentul accidentului de către inculpat, era asigurată la această societate la data producerii accidentului.
Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.
Prin urmare, față de prevederile art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.3 cod civil și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul V. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente și, în limita plafonului legal, alături de asigurătorul S. S., la plata de despăgubiri către părțile civile, materiale în cuantum de 13.500 lei și 5.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății către partea civilă P. A. G. și morale în cuantum de 70.000 euro, echivalent în lei la data efectuării plății către partea civilă P. A. G. și de 50.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății către partea civilă P. A. Ș.
I. a constatat că partea civilă P. A. G. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și de expert, iar întrucât au fost depuse la dosar chitanțele și facturile care atestă plata onorariilor, în cuantum total de 2.690 lei, în baza art.193 alin.1 și 4 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului V. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente S. S. și alături de asigurătorul S. S., în limita plafonului legal, și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în sumă de 2.690 lei.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, S. S., la plata sumei totale de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate de efectuarea actelor de procedură, administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul V. I. și asigurătorul
SC O. V. I. G. SA prin SC O. V. I. G. SA - R. C. precum și părțile civile P. A. G. și P. A.
Ș..
Prin recursul declarat de inculpatul V. I. a solicitat în principal, efectuarea unei noi expertize tehnico-științifice pe considerentul că rezultatele celor două efectuate sunt contradictorii și, în subsidiar, casarea în întregime, rejudecarea cauzei pentru motivul prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, cu consecința achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, susținându-se că în producerea accidentului culpa a aparținut în exclusivitate victimei care s-a dezechilibrat și a alunecat sub roțile autoutilitarei conduse de către inculpat, care circula regulamentar pe sensul său de mers. În terțiar, s-a solicitat admiterea recursului și, rejudecând în temeiul art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, să se dispună reindividualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea concretă de executare a acesteia.
Părțile civile P. A. G. și P. A. Ș. au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, respectiv a fost criticată neacordarea în întregime a sumelor solicitate cu titlu de daune morale, având în vedere raporturile de rudenie cu victima precum și traumele suferite atât de soția victimei, însărcinată în luna a 7-a la momentul accidentului, cât și traumele viitoare pe care le va resimți fiul minor al victimei, care va crește lipsit de afecțiunea paternă.
Asigurătorul SC O. V. I. G. SA prin SC O. V. I. G. SA - R. C. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cunatumului daunelor morale acordate care a fost apreciat ca fiind exagerat, raportat și la practica instanțelor judecătorești în materie.
Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate Curtea reține următoarele:
În pronunțarea hotărârii de condamnare instanța de fond s-a întemeiat în principal pe opinia exprimată de expertul asistent L. Ș. cu prilejul întocmirii primei expertize tehnice auto, pe expertiza criminalistică efectuată de L. I. de E. C. C., precum și pe declarația martorului C. V. H., înlăturând din ansamblul probator celelalte concluzii ale celorlalți doi experți, precum și declarația celuilalt martor ocular, G. I. I.
Reevaluând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea consideră că instanța de fond a pornit de la premisa că starea de fapt reținută în rechizitoriu este cea reală și, deși a efectuat o analiză proprie și argumentată a propriei convingeri, condamnarea inculpatului este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză.
În opinia instanței de control judiciar, starea de fapt reținută de către prima instanță este una greșită, majoritatea probelor convergând și conducând la concluzia că autoutilitara condusă de către inculpat se deplasa pe sensul său de mers în momentul impactului.
A., în primul rând, recurentul V. I. a susținut în permanență în declarațiile sale că se afla pe sensul său de mers, rulând cu o viteză regulamentară de circa
60 km/h. De altfel, chiar și instanța de fond, în concordanță cu concluziile tuturor experților, apreciază că „din motive necunoscute"; inculpatul rula pe contrasens, aspect inexplicabil atâta vreme cât accidentul s-a produs pe un sector de drum drept, în condiții optime de trafic (pe timp de zi, carosabil uscat).
Analog, a mai susținut inculpatul că la un moment dat a intrat în impact cu motocicleta condusă de defuncta-parte vătămată, respectiv cu victima, mai precis că acesta a intrat în decubit în urma unei fandări după o frânare bruscă și a fost aspirat sub roata stângă-față a autoutilitarei.
Susținerile inculpatului devin credibile sub aspectul modului de deplasare al motocicletei dacă sunt raportate și la declarația martorului G. I. I. (participant la trafic și martor ocular, persoană total străină atât de inculpat cât și de victimă) și care a arătat în declarația sa (f.322) că la intrarea în localitatea P. S. în spatele său se deplasau doi motocicliști care, în încercarea de a depăși autoturismul condus de martor, circulau foarte aproape de el, turând motoarele. În aceste condiții, martorul a tras pe dreapta fără a opri mașina, pentru a le oferi celor doi posibilitatea să-l depășească.
Ulterior, martorul și-a continuat deplasarea iar după ce a trecut de o curbă, intrând în linie dreaptă a observat pe sens opus autoutilitara condusă de inculpat, care se deplasa regulamentar pe sensul său de mers și a început să intre în balans ca și cum ar fi trecut peste ceva. În același moment martorul a observat că pe partea dreaptă a drumului a zburat un obiect care a ajuns în șanț
(motocicleta) iar cel de al doilea motociclist care îl depășise se deplasa sinusoidal, încercând să redreseze vehiculul.
Martorul a oprit și a constatat că primul motociclist se afla în spatele autoutilitarei, căzut pe carosabil, soția sa care are pregătire medicală a încercat să îi acorde ajutor, dar acesta prezenta leziuni incompatibile cu viața.
A. declarație nu conține neconcordanțe față de cea dată în faza de urmărire penală, când martorul a susținut la fel, că a fost tachinat în trafic de către doi motocicliști, care la un moment dat l-au depășit: „după curbă am observat una din motociclete zburând în partea dreaptă a părții carosabile, celălalt motociclist ieșind de pe carosabil pe partea dreaptă oprind motocicleta, iar duba albă zdruncinată ca și cum ar avea ceva sub ea a rulat și s-a oprit după câțiva metri pe partea ei de rulare; după ce duba a oprit motociclistul accidentat se afla pe partea dreaptă a drumului";.
De cealaltă parte, referitor la declarația martorului C. V.-H., celălalt motociclist, se constată că în declarația dată în urmărire penală, imediat după accident acesta susținea că a observat o dubiță circulând pe contrasens fără nicio lumină aprinsă pe banda lor de mers, victima a frânat brusc pe roata din față, însă nu mai putut evita impactul. A., acesta a susținut că victima a intrat în coliziune cu capul, respectiv cu numărul de înmatriculare după care a fost tras dedesubt, iar motocicleta a lovit roata stânga față a dubiței, după care a fost proiectată în afara carosabilului.
La fila nr. 326 verso, în fața instanței de judecată, același martor a declarat cu totul altceva: „atât el cât și motocicleta au intrat sub dubă";. Mai mult arată că motocicleta a lovit duba în zona dintre numărul de înmatriculare și roata din stângă față. O posibilă explicație a acestor contradicții ar fi aceea că expertul parte Ș. L., angajat în cauză de către părțile civile, exprimase chiar teza redată anterior astfel încât, probabil involuntar, martorul (amic cu victima) și-a însușit- o.
Martorul V. F.-I., fiul inculpatului, bolnav, suferind de o boală cronică, motiv pentru care se afla culcat în dubiță în spate a menționat că nu a constatat o schimbare de direcție a mașinii în momentul dinaintea producerii accidentului, că se afla culcat, dar că nu dormea și că nu a auzit să se fi purtat în mașină discuții legate de vreo oglindă. Același martor a mai afirmat că au oprit în localitatea S., aflată la o distanță anterioară de aproximativ 45 de km, de unde s- au aprovizionat pentru drum, pentru că urmau să meargă la B., astfel încât este exclusă ipoteza avansată de partea adversă în sensul că o posibilă explicație pentru care dubița ar fi rulat pe contrasens ar fi aceea că inculpatul ar fi intenționat să vireze stânga unde se afla un motel pentru a lua masa.
Aceste depoziții, coroborate și cu concluziile experților Ș. V. și D. P. conduc la concluzia că din partea inculpatului nu a existat o schimbare a direcției de deplasare, impactul având loc pe sensul de mers al dubiței, pe fondul împrejurării că victima (probabil și datorită lipsei de experiență) s-a dezechilibrat de pe motocicletă căzând pe partea stângă (după cum arată și avariile vehiculului, precum și îndoirea ghidonului acesteia cu 90 de grade), glisând pe carosabil (ceea ce explică și urmele de frecare).
De altfel, dacă s-ar accepta ipoteza că dubița ar fi circulat pe contrasens la momentul impactului, logic și firesc ar fi fost ca reacția imediată a victimei, în încercarea de a evita coliziunea, să fie o manevră de înclinare și evitare spre dreapta, înspre acostament și nu spre stânga, adică spre axul drumului și implicit spre autoutilitară.
Dacă s-ar accepta concluziile exprimate de expertul Ș. L., expert parte al părților civile, care spune că a trecut atât motocicleta cât și victima pe sub dubă, motocicleta și-ar fi pierdut energia cinetică și n-ar mai fi ajuns la 50 de metri în câmp. Or, martorul G. I. a arătat în mod constant că dubița s-a dezechilibrat un moment ca și cum ar fi trecut cu roata stângă față peste ceva, în momentul imediat următor observând cum motocicleta a fost proiectată în șanț.
Urmele de pe carosabil de la fața locului confirmă împrejurarea că în momentul în care motocicleta a căzut, glisând pe carosabil, pe sensul de mers Z.- C., s-a spart capacul băii de ulei, urma de ulei fiind din generatorul de curent al motocicletei. La distanță foarte mică există o urmă în evantai pe sensul de mers al autoutilitarei, care identifică locul impactului dintre victimă, respectiv locul în care victima a fost aspirată pe sub roata stânga față a autoutilitarei.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală reiese că existau pe corpul victimei urme de compresie și de rostogolire a victimei, deci aceasta a fost comprimată, lovită cu roata din față, rostogolită, după care din nou comprimată cu roata din spate, astfel încât nu subzistă teza potrivit căreia în încercarea de a evita impactul victima s-a autoproiectat de pe motocicletă, nefiind posibil ca aceasta să se rostogolească circa 15 metri iar apoi să fie calcată, chiar martorii oculari arătând că a intrat imediat sub mașină.
Raportat la cele sus-expuse, Curtea apreciază că dinamica accidentului a fost alta decât cea reținută de prima instanță, respectiv motociclistul s-a dezechilibrat, a intrat în fandare, adică s-a înclinat în decubit pe partea stângă, a fost preluat sub roata stânga-față a autoutilitarei care circula regulamentar, în același moment, concomitent, motocicleta căzând pe partea stângă, rezervorul fiind spart chiar pe partea stângă, a intrat, a glisat abia în momentul în care a avut impactul cu partea stângă față, având 70 km/h, după ce glisase pe asfalt și s-a oprit undeva în iarbă, după accident. Urma de ulei a fost produsă din momentul în care s-a spart generatorul băii de ulei până la momentul în care s-a eliberat uleiul, care a curs foarte repede.
În aceste condiții, apreciind că în producerea accidentului culpa a revenit în totalitate victimei, în baza art. 385/15 pct.2 lit.b și d C.pr.pen. va admite recursul declarat de inculpatul V. I. și implicit al asigurătorului SC O. V. I. G. SA prin SC O. V. I. G. SA - R. C. împotriva sentinței penale nr. 333/(...) a J. Z. pe care o va casa în întregime.
Rejudecând, în baza art. 1l pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. va dispune achitarea inculpatului recurent V. I. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Constatând că în lipsa culpei nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, Curtea va respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș.
Concomitent, se va respinge solicitarea părții civile P. A. G. de obligare a inculpatului și a asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată la soluționarea cauzei în fond.
Cheltuielile judiciare la judecata în fond vor rămâne în sarcina statului.
Corelativ temeiului soluției de achitare, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș. împotriva aceleiași sentințe și va dispune obligarea părților civile la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de câte 50 lei.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpat și asigurător vor rămâne în sarcina statului.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
1. În baza art. 385/15 pct.2 lit.b și d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul V. I. (fiul lui I. și M., născut la data de (...) în localitatea S. M., jud.S. M., cetățean român, studii medii, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, conducător auto la S. S. B. M., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul B. M., str.T., nr.29, ap.59, jud.Maramureș, CNP 1.) și asigurătorul SC O. V. I. G. SA prin SC O. V. I. G. SA - R. C., cu sediul în C.-N., bd. 1 Decembrie 1918 nr. 19 jud. C. împotriva sentinței penale nr. 333/(...) a J. Z. pe care o casează în întregime.
Rejudecând, în baza art. 1l pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul recurent V. I. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș.
Respinge solicitarea părții civile P. A. G. de obligare a inculpatului și a asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată la soluționarea cauzei în fond.
Cheltuielile judiciare la judecata în fond rămân în sarcina statului.
2. Respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile P. A. G. și P. A. Ș. Obligă părțile civile la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de câte 50 lei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de inculpat și asigurător rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința de la 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. V. C. A. D. L.
L. A. S.
GREFIER,
Red.A.D.L Dact.H.C.3 ex./(...) Jud.fond. M. C. Ș.
| ← Decizia penală nr. 1370/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1461/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
