Decizia penală nr. 740/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.740/R/2012
Ședința publică din 14 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. S. împotriva sentinței penale nr.94 din 26 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic.art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. S. asistat de apărătorul desemnat din oficiu av. L. K., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare nu este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul B. S. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. S. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În susținerea recursului arată că în cauză se poate proceda la o reanalizare a probelor administrate în faza de urmărire penală, și ca urmare, a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute de către instanța de fond, respectiv a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv pe un drum cu trafic redus și la o oră târzie, astfel încât, chiar dacă infracțiunea este o infracțiune de pericol, gradul acesteia nu este atât de mare încât să se justifice pedeapsa aplicată.
Mai mult, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul are doi copii minori și este singurul întreținător de familie.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În opinia sa, raționamentul instanței precum și împrejurările legate de comiterea faptei cu elementele deduse din dosarul cauzei, necontestat de inculpat și raportat la antecedența penală a inculpatului ce rezultă din fișa de cazier depusă la dosar, conduc la concluzia că pedeapsa a fost corect individualizată.
Inculpatul B. S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 94 din data de 26 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal și a art. 3201 Codul de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B. S., fiul lui S. și R., născut la data de (...), în C.-N., județul C., posesor al C.P. seria PC, nr. 4., CNP 1., cetățenie română, recidivist, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, 2 copii minori, cu domiciliul în C.-N., str. C. FN, județul C., la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. emis la data de (...) în dosarul penal nr. 344/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 11 martie 2011, în jurul orelor 1900, inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. C.-N., autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare WE-727-BW, fără a poseda permis de conducere.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii (f.8-9), declarațiile învinuitului B. S. (f.11, 20), cazierul judiciar (f.13-14), declarațiile martorului R. V. (f.15, 16), adresa nr. 81827/2011 a S.ui public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (f.18), procesul verbal de identificare (f.19) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.21).
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (f.8) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia. Au fost depuse în circumstanțiere copii după acte de identitate (f.10, 11).
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art.
62 și art. 287 alin. 2 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de (...), în jurul orelor 1900, lucrătorii din cadrul Secției 7
Poliția municipiului C.-N., în timp ce executau serviciul de siguranță publică și patrulare pe str. P. Rât din C.-N., au observat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare WE-727-BW, care circula neregulamentar din direcția de mers strada C. spre str. P. Rât din C.-N., iar la volan se afla o persoană de sex bărbătesc care, la vederea echipajului de poliție care circula din sens opus, și-a acoperit fața cu palma mâinii stângi.
Organele de poliție au procedat la urmărirea autoturismului în cauză și apoi, după oprirea lui regulamentară, și-au declinat identitatea și au explicat conducătorului auto motivul opririi și i-au solicitat documentele personale și pe cele ale autoturismului. Conducătorul auto a declarat verbal în prezența martorului ocular R. V., că se numește B. S. și totodată faptul că nu posedă permis de conducere, iar autoturismul pe care l-a condus este proprietate personală.
Efectuându-se verificări în bazele de date ale poliției, s-a stabilit că persoana oprită se numește B. S., fiul lui S. și R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. C. FN, jud. C. și că nu figurează în bazele de date ale poliției ca deținător de permis de conducere.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, inculpatul a arătat că nu dorește să declare nimic decât în fața procurorului (fila 11). Fiind reaudiat la data de (...), B. S. a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei (f.20).
Atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei săvârșite față de lucrătorii de poliție reiese și din declarațiile martorului asistent R. V. (filele
15, 16) care arată că inculpatul și-a declinat identitatea reală și a precizat că nu posedă permis de conducere, dar că obișnuiește să conducă autoturismul proprietate personală de la domiciliul său de pe str. C. FN până la magazinul de pe str. P. Rât din C.-N..
În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta și că regretă săvârșirea acesteia.
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului din care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorului R. V., cu conținutul proceselor verbale de constatare și de identificare întocmite de organele de poliție, precum și cu informațiile cuprinse în adresa nr. 81827/2011 a S.ui public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor C.-N..
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept:
Fapta inculpatului B. S., care în data de 11 martie 2011, în jurul orelor 1900 a condus pe drumurile publice din mun. C.-N., autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare W., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului
B. S. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă , inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Din fișa de cazier judiciar (f.13-14) reiese că inculpatul a mai fost condamnat anterior de cinci ori pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat (1 infracțiune), de proxenetism (1 infracțiune), de conducere fără permis (4 infracțiuni), de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat (1 infracțiune) și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare (1 infracțiune), executând prin privare de libertate pedepsele aplicate în perioadele aprilie-decembrie 1996,
2003 - 2004, 2008 - 2009, fiind liberat condiționat ultima dată la (...) cu un rest neexecutat de 309 zile închisoare.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța de fond a constatat întrunite aceste condiții, astfel că l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.
În vederea unei juste individualizări judi ciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident la împrejurările în care a fost comisă, la persoana infractorului și la circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
Chiar dacă inculpatul B. S. a condus autoturismul pe o distanță relativ mică (de pe str.C. FN până pe str.P. Rât din C.-N.), având în vedere trecutul infracțional al acestuia - respectiv faptul că a fost condamnat anterior de patru ori pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, că a executat prin privare de libertate pedepsele aplicate - instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de B. S. prezintă un grad ridicat de pericol social prin perseverența acestuia de a comite același tip de infracțiune, motiv pentru care în prezenta cauză nu a reținut vreo circumstanță atenuantă și s- a orientat spre un cuantum mediu al pedepsei prevăzute de lege.
Instanța de fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor. Pentru stabilirea acestui cuantum au fost luate în considerare împrejurările săvârșirii faptei, distanța pe care inculpatul a condus autoturismul, ora relativ târzie și traficul redus din zona respectivă.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere lipsa efectului educativ al pedepselor anterior pronunțate pentru comiterea aceluiași tip de infracțiuni, încrederea că nu se poate întâmpla nimic rău chiar dacă își menține comportamentul infracțional, dar mai ales faptul că nu conștientizează gravitatea conduitei adoptate de-a lungul timpului, respectiv riscurile la care se expune și mai ales, la care îi expune pe ceilalți participanți la trafi, în condițiile în care a condus un vehicul fără a poseda permis de conducere, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul art.
71 alin. 2 din Codul penal instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul B. S. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi, față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul B. S. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În motivarea orală a recursului de către apărător, s-a arătat că în cauză se poate acorda valoare de circumstanțe atenuante elementelor favorabile reținute de către instanța de fond și, pe cale de consecință, se poate reduce cuantumul pedepsei aplicate, avându-se în vedere modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei, respectiv pe un drum cu trafic redus și la o oră târzie, astfel încât, chiar dacă infracțiunea este o infracțiune de pericol, gradul acesteia nu este atât de mare încât să se justifice pedeapsa aplicată.
Mai mult, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C. având o atitudine sinceră, are doi copii minori și este singurul întreținător de familie.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, cele privind siguranța traficului rutier; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la
1 la 5 ani - reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.); persoana inculpatului - recidivist, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, destul de aproape de minimul special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52
C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da valoare de circumstanță atenuantă împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei, dacă aceasta ar fi coborâtă sub minimul special redus cu 1/3 potrivit dispoz. art.320/1 alin.7 C.
Oricum instanța a ținut seama de aceste aspecte, orientând pedeapsa spre minimul special, în contextul în care inculpatul este recidivist, a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, ceea ce denotă perseverență infracțională în acest gen de infracțiuni și, incapacitatea de reeducare, de reintegrare socială a inculpatului în lipsa unor măsuri severe de sancționare.
Pe de altă parte, aplicabilitatea dispoz. art.320/1 C. nu înseamnă automat obligația instanței de a aplica o pedeapsă la nivelul minimului special, ci doar faptul că sancțiunea aplicabilă se încadrează între limite reduse cu 1/3.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200, lei onorariu pentru apărător din oficiu ( avoc. L. K.), ce se va plăti din fondul
M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul B. S., fiul lui S. si R., născ.la (...), în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 94 din 26 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. L. K..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red..A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: M. D.A.
| ← Decizia penală nr. 292/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1711/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
