Decizia penală nr. 890/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.890/R/2012
Ședința publică din data de 11 iunie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. A., împotriva încheierii penale f.n., din 17 mai 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. A., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.B. B. și apărător ales av.Sabadîș M. G., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță la două termene de judecată.
La întrebarea instanței, inculpatul T. A. arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului T. A., solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecințe punerii de îndată în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă iar în ceea ce privesc temeiurile noi care să determine menținerea acestei măsuri acestea nu au fost relevate în fața instanței de fond de către parchet.
Prin încheierea recurată, s-a dispus verificarea legalității măsurii arestării preventive, instanța de fond constatând că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, apreciind că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul.
Apreciază că nu există pericolul concret pentru ordinea publică. Chiar dacă instanța a apreciat că există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, acest fapt nu este suficient pentru arestarea sa și menținerea stării de arest. R. la pericolul social concret pentru ordinea publică a fost formulată de instanța de fond destul de abstract. I. nu s-a raportat la starea de fapt, la probele administrate în dosar. Ori, menținerea unei asemenea măsuri privative de libertate trebuie privită cu seriozitate. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, arestarea inculpatului s- a dispus prin încheierea penală din data de (...), sigur în acel moment dosarul era în fază de urmărire penală. Intre timp, în fața instanței de fond s-a administrat întregul probatoriu, la data de (...) este fixat termen de judecată la Tribunalul Cluj și probabil dosarul se va finaliza. Prin urmare, în acest moment nu se mai poate justifica o temere de lăsare în libertate a inculpatului în sensul că acesta ar putea influența martori sau împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art.148 C., fiind reținute lit.a
și f, respectiv sustragerea de la urmărire penală.
Apreciază că în mod eronat s-a reținut de către instanță că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală. Așa cum a arătat, este adevărat că inculpatul a fost plecat din țară, însă a făcut aceasta la 3 săptămâni după ce inculpații din dosarul din care a fost disjuns acest dosar erau deja arestați. Trei săptămâni inculpatul a rămas în țară și în acest interval inculpatul nu a fost citat. A fost citat doar ulterior părăsirii țării. Mai mult, în momentul în care a aflat că s-a propus arestarea preventivă, inculpatul s-a prezentat, a fost la proces, a dat declarație, sigur s-a dispus luarea măsurii arestului, în continuare a fost la dispoziția organului de cercetare penală și apoi și a instanței.
În acest sens, apreciază că nu se mai poate reține că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și solicită a se reține că dimpotrivă a colaborat cu acestea.
In ceea ce privește art.148 lit.f C., susține că în opinia sa, trebuie să ne raportăm la data la care aceste infracțiuni au fost comise, la data la care reprezentanții parchetului au aflat de comiterea acestei infracțiuni, respectiv în luna septembrie 2011. Ori, raportat la timpul scurs de la comiterea infracțiunii lunile iulie-august 2011, timpul foarte scurt scurs până când parchetul a luat măsuri și a acționat în cauză în luna septembrie și momentul în care ne aflăm în prezent, chiar dacă comunitatea din orașele G. și Dej ar fi fost tulburată de săvârșirea unor infracțiuni, cum este aceea de care este acuzat inculpatul, apreciază că în acest moment nu se mai poate susține că lăsarea în libertate ar tulbura în mod deosebit comunitatea din aceste orașe.
În plus, trebuie să ne raportăm și la persoana inculpatului. S. a se reține că acesta nu are antecedente penale, până în momentul de față conduita sa a fost una impecabilă, momentul în care a aflat că este cercetat s-a prezentat în fața organelor din România deși era plecat în Spania la muncă. Prin urmare, toate aceste date conduc la concluzia că, chiar reținând posibilitatea condamnării, inculpatul se poate reintegra în societate și sigur măsura arestului preventiv nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă, așa cum s-a pronunțat și CEDO.
Astfel, solicită a se avea în vedere disp.art.23 din Constituție și art.5 lit.c din CEDO în sensul că starea de arestare reprezintă o excepție.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., să fie respins ca nefondat recursul formulat de către inculpat împotriva încheierii din data de (...) a T.ui C., încheiere prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta și a fost menținută măsura pentru următoarele motive :
Încheierea penală recurată este temeinică și legală. Apreciază la fel ca instanța de fond că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, ulterior prelungirea și menținerea acesteia sunt în continuare prezente în cauză, respectiv sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 C., în sensul că există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.a și f C., respectiv că rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către acesta este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
R. la indiciile și probele cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, solicită a se avea în vedere că au fost analizate în mod repetat atât de instanța de fond cât și de către Curtea de A. C., constatându- se acest fapt prin încheierile penale în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de către inculpat.
In ce privesc dispozițiile art.148 lit.a C., susține că atât citațiile cât și mandatele emise pe numele inculpatului arestat, aflate la dosarul cauzei, acte emise în scopul de a i se aduce la cunoștință învinuirea în acest dosar, în contextul în care așa cum s-a arătat persoanele care erau cercetate erau deja reținute, și neprezentarea inculpatului ca urmare a acestor solicitări, dovedește existența acestui temei.
In acest context, susține că pus în libertate, există riscul ca inculpatul să părăsească din nou țara și astfel scopul desfășurării în bune condiții a procesului penal să nu poată fi atins.
In ce privește art.148 lit.f C., susține că în mod incontestabil prima condiție este îndeplinită, pedeapsa pentru cea mai gravă infracțiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prev.de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, este de la
10 la 20 ani închisoare.
În ce privește cea de a doua condiție, solicită a se avea în vedere că pe lângă pericolul social pe care nu-l confundă cu pericolul concret de lăsare în libertate a inculpatului, este materializat în limitele de pedeapsă. Trebuie să se rețină, așa cum s-a arătat și la pag.2 din încheierea recurată. în primul rând numărul persoanelor implicate, intervalul mare de timp și aria pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, consecințele pe care drogurile le au asupra sănătății fizice și psihice asupra celor care le consumă și faptul că s-a oferit contra cost diverselor persoane droguri de risc și mare risc.
Raport la circumstanțele concrete a cauzei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul T. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. S. că nu știe ce pericol poate să prezinte. De asemenea arată că la data de 27 februarie 2012 s-a prezentat la organele de urmărire penală și a aflat că este cercetat iar la data de 29 februarie a fost reținut. În aceste condiții, la data de 28 februarie 2012 avea posibilitatea să părăsească țara însă nu a dorit acest lucru. S. că este cetățean român cu domiciliul stabil în străinătate. Se consideră vinovat într-o oarecare măsură dar nu pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. S. că este plecat din țară din anul 1997, a petrecut foarte puțin timp cu familia, în condițiile date familia sa este distrusă, tatăl său este foarte bolnav, motive pentru care solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a putea petrece puțin timp cu familia sa, până la o eventuală condamnare a sa.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din 17 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în baza art.3002 rap. la art.160b al.3 C., s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul T. A., fiul lui G. și A., ns. la data de (...) în mun. Dej, jud. C., CNP 1., deținut în prezent în PNT G. și s-a respins implicit cererea de revocare a măsurii formulată în cauză.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T. A., prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 lit.a și f C.p.p, a constatat că, a fost luată în mod temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C. și chiar probe în sensul prevederilor art. 63 C., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinselor fapte reținute în sarcina sa, aspecte ce reies din întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, inclusiv din declarația inculpatului dată în fața instanței la termenul din data de (...) și ale martorilor audiați la termenul din data de (...), situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.
Temeiul prev. de art.148 lit.a C. subzistă în condițiile în care, a plecat în străinătate la începutul lunii octombrie 2011, deși inculpatul cunoștea că numiții
M. și Coc erau cercetați de către organele de urmărire penală, iar despre sine știa că este chemat la audieri, fără a fi învinuit în dosar; ori, din citațiile și mandatele de aducere emise pe numele său reiese faptul că, organul de urmărire penală l-a citat procedural tocmai pentru a-i prezenta învinuirea.
Totodată, cerințele temeiului prev. de art.148 lit.f C. subzistă, având în vedere că, raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare 4 ani; lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, concretizată în modul și împrejurările de săvârșire, respectiv calitatea de furnizor de droguri de risc și de mare risc, numărul persoanelor implicate, intervalul de timp și aria în care s-a desfășurat activitatea infracțională; din consecințele grave pe care drogurile le au, pe de o parte asupra sănătății fizice și psihice a celor care le consumă, de menționat fiind faptul că, inculpatul este și consumator de droguri; pe de altă parte, a oferi contra cost sau cu titlu gratuit droguri de risc și de mare risc, diverselor persoane, în special celor cu vârste tinere pentru a le întreține dependența sau a-i determina la consum, în scopul obținerii ilicite de beneficii materiale importante, constituie de asemenea un pericol deosebit pentru societate.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierile penale pronunțate de Curtea de A. C., în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpat împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă și respectiv menținerea acestei măsuri.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul T. A. solicitând prin apărătorul ales casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate.
S-a învederat faptul că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, respectiv nu mai sunt incidente prev. art.148 lit.a și f
C., iar temeiuri noi care să determine menținerea acestei măsuri nu există.
Inculpatul a arătat că în mod eronat s-a reținut că s-ar fi sustras de la urmărirea penală deoarece este real că a plecat din țară, însă la 3 săptămâni după ce inculpații din dosarul ce a fost disjuns erau deja arestați. Mai mult, atunci când a aflat că s-a propus față de el luarea măsurii arestului preventiv s-a prezentat și a dat declarații în fața organului de cercetare penală.
În plus, se mai susține că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment nu prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică deoarece organele judiciare au acționat prompt la puțin timp de la comiterea infracțiunii, că inculpatul nu are antecedente penale fiind integrat în societate.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.3856 alin.3 C. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Vom reține că inculpatul recurent T. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă I. - DIICOT S. teritorial C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și trafic de droguri de mare risc prev.de art.2 alin.2 din Lege anr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 , fapte ce se susține că au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni.
I. fondului a reținut, în mod temeinic, că există probe și indicii în sensul cerut de art.143 C. care să conducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, respectiv că în cursul anului 2011 i-ar fi instigat pe numiții M. C. G. și Coc O. I. să cultive cantitatea de aprox. 350 semințe de cannabis pe raza localității N. , activitate pe care cei 2 au pus-o în executare rezultând cantitatea de 1812,2. cannabis, că ar fi pus în vânzare, prin intermediul celor 2 persoane anterior menționate, cantitatea de cca.50 timbre LSD și că ar fi deținut pentru consum propriu cannabis și rezină de cannabis.
În acest sens sunt declarațiile inculpatului date în fața instanței și cele ale martorilor M. C., Coc O. I., M. V. Ș. I., M. H. A., M. A. L., N. Z. și C. L. C., precum
și ale coinculpaților față de care s-a dispus disjungerea cauzei.
Apreciem, de asemenea, că art.148 lit.a C.p.p, își păstrează actualitatea raportat la împrejurarea că la începutul lunii octombrie 2011 inculpatul recurent a părăsit țara deși avea cunoștință că numiții M. și Coc erau cercetați de organele de urmărire penală și știa că este chemat la audieri, fără însă a avea calitatea de învinuit în dosar. Citarea sa la audieri de către organele de urmărire penală s-a efectuat tocmai pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea formulată împotriva sa.
De asemenea, sunt îndeplinite cerințele art.148 lit.f C. deoarece faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezentul dosar sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Practica judiciară a stabilit în mod constant că noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică și cea de pericol social concret al infracțiunii nu se confundă, însă ele se află într-o relație de interdependență, fiind de natura evidenței că o faptă apreciată de legiuitor ca având o gravitate sporită este aptă să producă un pericol mai mare pentru ordinea publică, o reacție amplificată a societății față de astfel de fapte și față de atitudinea organelor judiciare în asemenea spețe.
Traficul de droguri în ultima vreme a luat o amploare deosebită afectând un număr din ce în ce mai mare de persoane, în special tineri așa cum este și cazul de față. Atras de posibilitatea de a obține venituri considerabile printr-o activitate facilă inculpatul T. A. se presupune că a furnizat droguri de risc și mare risc unui număr însemnat de persoane și în interval de timp relativ scurt, ceea ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului.
Deși perioada în care se susține că s-a desfășurat activitatea infracțională a fost relativ scurtă, de doar 3 luni de zile, amploarea acesteia a fost însemnată fiind atrase în câmpul infracțional mai multe persoane.
Nu trebuie ignorate nici consecințele extrem de grave pe care consumul de droguri de risc și de mare risc le au asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor.
De asemenea, vom avea în vedere și împrejurarea că inculpatul și-a recunoscut doar în parte vinovăția și că este o persoană care are domiciliul în străinătate ceea ce poate conduce la o presupunere rezonabilă că odată lăsat în libertate ar putea părăsi teritoriul României, îngreunând astfel buna desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente instanța de recurs apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul arestului preventiv și a menținerii acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
Văzând și prev. art.192 alin.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul T. A., fiul lui G. și A., născut la (...), în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 17 mai 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat B. B..
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
ANA C. | M. Ș. | L. M. |
GREFIER M. B.
Red.MS Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1711/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1370/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
