Decizia penală nr. 534/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR. 534/R/2012

Ședința publică din 3 aprilie 2012

I. constituită din :

PREȘEDINTE : I. M., judecător

JUDECĂTORI : V. V. A.

: H. L.

GREFIER : L. C.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații H. D. D., R. V. și R. V., împotriva sentinței penale nr. 202/A/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.și ped.de art.260 alin.1 C..

La apelul nominal făcut în cauză , lipsă părțile. P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor

și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de

27 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 202/A/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., în baza art.379 pc.2 lit.a C.pr.pen. s-au admis apelurile declarate de inculpații H. D. D., fiica lui I. și L., născută la data de (...) în Gherla, jud. C., dom. în C.-N., str. A. M. nr.17, ap. 7, jud. C., R. V., fiul lui N. și C., născut la data de (...) în B., jud. M., dom. în com. L., satul B. nr. 293 A, jud. M. și R. V., fiica lui I. și E., născută la data de (...) în Gilău, jud. C., dom. în com. L., satul B. nr. 293 A, jud. M., împotriva sentinței penale 674/(...) a J. C.-N., pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate acestor inculpați.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, s-a menținut pedepsele aplicate inculpaților prin sentința penală atacată.

În baza art.81,82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestor pedepse, pe durata câte unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.71 C. s-a interzis inculpaților drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 71 al. ultim C. s-a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii aplicate inculpaților executarea pedepsei accesorii.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.674 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a fost condamnată inculpata H. D. D., fiica lui I. și L., născută la (...) în Gherla, județul C., domiciliată în C.-N., A. M. nr. 17, ap. 7, județul C., cetățenia română, studii medii, ocupația - studentă la U. „. H. - F. de D., căsătorită, are doi copii din care unul minor, fără antecedente penale, posesor al C.I. Seria KX nr. 6. eliberată la (...) de S. C.-N., CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.si ped de art. 260 alin. 1 Cod penal la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

In temeiul art. 71 alin 2 C. penal i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedeapsa accesorie pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C. penal.

A fost condamnat inculpatul R. V., fiul lui N. și C., născut la (...) în B., județul M., domiciliat în comuna L., satul B. nr. 2., județul M., cetățenia română, studii - 8 clase și școala profesională, pensionar, nu are antecedente penale, căsătorit, are trei copii majori, posesor al C.I. Seria MS nr. 1. eliberată la (...) de M. R., CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. si ped de art. 260 alin. 1 Cod penal la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

In temeiul art. 71 alin 2 C. penal i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedeapsa accesorie pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C. penal.

A fost condamnată inculpata R. V., fiica lui I. și E., născută la (...) în

Gilău, județul C., domiciliată în comuna L., satul B. nr. 2., județul M., cetățenie română, neșcolarizată, casnică, este căsătorită și are trei copii majori, posesor al C.I. Seria MS nr. 0. eliberată la (...) de M. R., CNP 2. săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.si ped de art. 260 alin. 1

Cod penal la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

In temeiul art. 191 alin 1 ,2 C. proc. penala au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 600 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., au fost cercetați inculpații B. B. și H. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și c, alin. 2/1 lit. a și b, alin. 3 Cod penal, cei doi inculpați fiind acuzați că în data de (...), în jurul orei 16,45, au sustras suma de 246.650 lei din posesia părții vătămate B. T. S., din incinta Agenției M. aparținând acestei unități bancare.

Furtul sumei de bani a fost săvârșit prin întrebuințare de violențe și amenințări, prin punerea în stare de neputință de a se apăra a agentului de pază de la agenția bancară.

Inculpații au acționat împreună, mascați, purtând pe fețe cagule, având asupra lor arme (pistol și aparat producător de electroșocuri), agresând agentul de pază, precum și o casieră și amenințând personalul agenției bancare și clienții aflați în acel moment în interior.

B. B. și H. A. D. au fost reținuți la data de (...) și arestați preventiv la

(...), ulterior fiind trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul procurorului din (...), în dosarul nr. 8/P/2010.

În cursul urmăririi penale efectuată de procuror în dosarul nr.

8/P/2010, la solicitarea apărătorului ales a inculpaților, au fost audiați în calitate de martori inculpații H. D. D., R. V. și R. V., care au făcut afirmații vădit mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale cauzei respective, despre care au fost întrebați, în încercarea de a-l scăpa pe H. A. D. de la răspunderea penală pentru fapta comisă.

Astfel, inculpatul H. A. D., fiind audiat în fața instanței de judecată a T.

C., cu ocazia judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, în data de (...), a invocat un alibi, încercând să justifice în acest mod susținerea sa privitor la faptul că nu ar fi participat în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave.

Astfel, inculpatul H. A. D. a susținut că în data de (...), în jurul orei

13,00, s-ar fi deplasat împreună cu părinții săi H. I. și H. D. D., precum și cu numiții R. V. și R. V., la biroul notarului public V. I. A. din C. N., str. E. nr.

20, ap. 5, în contextul în care la data respectivă numiții H. I. și H. D. D. și-au înstrăinat apartamentul către cumpărătorii R. V. și R. V.

În continuare, după ieșirea de la notarul public, H. A. D. a susținut că s-ar fi deplasat împreună cu mama sa, H. D. D., la un magazin dealer O., tot pe strada E., după care s-ar fi deplasat la un restaurant de pe str. E., poziționat vis-a-vis de biroul notarial. H. A. D. pretinde că ar fi rămas la acest restaurant împreună cu H. I., H. D. D., R. V. și R. V., mai mult timp în după masa zilei de (...), făcând precizarea: „ Când am plecat de la restaurant era ora 17,30-18,00";.

În acest mod, H. A. D. a încercat să acrediteze ideea că în intervalul de timp critic, în care a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, respectiv în după masa zilei de (...), în jurul orei

16,45, el nu s-ar fi putut afla în incinta Agenției M. a B. T., situată în C.-N., str. B. nr. 13-15, spațiu în care a fost comisă infracțiunea, ci, dimpotrivă, s- ar fi aflat în zona centrală a municipiului C.-N., la R. H. „., aflat pe str. E.

H. A. D. a susținut că alibi-ul său poate fi confirmat de părinții săi H. I.

și H. D. D., de mătușa sa R. V. și de soțul acesteia, R. V.

Mai mult, din raportul de constatare nr.3./(...) a rezultat că la data de

(...), cu ocazia percheziției domiciliare, la domiciliul numitului H. A. D. au fost găsite un număr de 10 telefoane mobile. Cartela SIM 0..076 aparținând acestuia a fost activată/utilizată în perioada (...) -(...) pe un număr de 32 telefoane mobile (din aceste 32 telefoane mobile, doar un număr de 5 telefoane mobile se regăsesc printre cele găsite la percheziția domiciliară).

Pe telefonul mobil cu seria I. 351955035909992, folosit de H. A. D. în data de (...), au mai fost activate ulterior, începând cu (...) alte 10 cartele SIM, până la data de (...). In mod similar, pe telefonul mobil identificat prin seria I.

5., utilizat de B. B. în ziua săvârșirii infracțiunii era activă la data de (...) cartela SIM cu nr. 0751/950.595, care însă a rămas activă numai până la data de (...). Exact ca și H. A. D., și B. B. a activat pe acest telefon mobil, o altă cartelă SIM începând cu data de (...). Pe telefonul mobil menționat, aparținând lui B. B., în intervalul de timp (...)pana la (...), au fost activate un total 11 cartele SIM, printre acestea numărându-se și cartele SIM aparținând lui H. A. D. și H. D. D.

Cartela SIM cu nr. 0751/950.595 aparținând lui B. B. a fost activată/utilizată în intervalul de timp (...) - (...), într-un număr de 16 telefoane mobile.

Într-adevăr, la data de (...), a fost audiată ca martor în dosarul nr.

8/P/2010 inculpata H. D. D. mama inculpatului H. A. D., iar la data de (...), au fost audiați ca martori, în cauza respectivă, R. V. mătușa lui H. A. D., precum și soțul acesteia, inculpatul R. V.

Inculpații H. D. D., R. V. și R. V. au făcut afirmații vădit mincinoase, asupra împrejurărilor esențiale despre care au fost întrebați, susținând în mod necorespunzător adevărului că H. A. D. s-ar fi aflat împreună cu ei la data și momentul comiterii infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, încercând așadar să-l scape pe H. A. D. de răspunderea penală pentru fapta comisă.

Din raportul de constatare nr. 3./(...) întocmit de I. C. - U. T. de A. a I., a rezultat că în ziua de (...), până la ora 1., cartela telefonică cu număr de apel 0..076, utilizată de H. A. D., este într-adevăr localizată în zona centrală a municipiului C. N. celulele de telefonie mobilă situată pe str. E., iar ulterior în Piața U. nr. 6A.

D. ora 1. însă, cartela telefonică utilizată de H. A. D. nu mai este localizată în zona centrală a municipiului C.-N., dimpotrivă, la ora 1., este localizată într-o arie geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe str. P. nr. 19 din C.-N. într-o zonă aflată în imediata vecinătate a locului săvârșirii infracțiunii.

Astfel, alibi-ul invocat de H. A. D. a fost în totalitate infirmat, fiind vădit și caracterul mincinos a afirmațiilor făcute de inculpați în încercarea de a-l favoriza pe inculpatul H. A. D.

I. H. D. D. a fost audiată ca martor la data de (...) și a susținut că ea, împreună cu H. A. D., în după masa zilei de (...), după plecarea de la biroul notarului public, s-au deplasat la un magazin O. din zona centrală a municipiului C.-N., după care au mers amândoi la R. H. „. de pe str. E., la care ar fi ajuns în jurul orei 15,40, iar în restaurant s-ar fi reîntâlnit cu R. V., R. V. și H. I.. Cele cinci persoane ar fi rămas în restaurant circa o oră, după care ar fi pornit cu autoturismul, în jurul orei 16,40 înspre cartierul M.

In concret, inculpata H. D. D. a declarat că în ziua de (...), a plecat de la domiciliul său, înspre biroul notarului public V. I. A., întrucât la ora 13,00 era programată la notarul public autentificarea contractului de vânzare- cumpărare a apartamentului. I. susține că „eu de acasă am plecat împreună cu fiul meu H. A. D. și cu cei doi cumpărători, R. V. și R. V., cu un taximetru pe care l-am luat din zona BIG din M. și ne-am întâlnit toți cu soțul meu în fața biroului notarial.

In convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de (...), ora

17:11, redată în procesul-verbal întocmit la data de (...) H. D. D. afirmă însă că „io am venit cu troleu cu V. și cu ei și pe urmă o venit A. după noi. O ajuns și el acolo";.I. H. D. D. susține că în jurul orelor 15:15 - 15:20, toate persoanele menționate ar fi plecat de la biroul notarial, iar H. D. D. și H. A. D. s-ar fi deplasat la un magazin O., situat pe strada E. lângă Cofetăria Carpați, după care au mers amândoi la restaurantul de la H. M., situat tot pe strada E., aproximativ vis-a-vis de biroul notarial In acest sens, din adresa nr.

10/FD/SEC/7381/DHA/(...) a S C O. România" S. , rezultă că în baza de date a acestui operator de telefonie mobilă există contul 0043858117, care aparține firmei S C „Senator HD" SRL C.-N., persoana de contact fiind H. D. D. Pe acest cont există două numere de telefon, respectiv 0. 385 și 0..697, ambele active din (...).

Cu privire la modificările efectuate în contul respectiv la data de (...) la magazinul O. S. C. U. din strada U. nr. 6 C.-N., s-a arătat că aceste modificări (prelungire contractuală) care apar pe cont sunt în număr de trei și au avut loc în data de (...), în intervalul orar 1. - 1.. Totodată, în data de (...), pe același cont s-a efectuat și o plată factură la reprezentantul O. - F. C. E. - din C.-N., Bd. E. nr. 45, modificare ce apare pe cont la ora 1.. Din aceste date nu rezultă absolut nici un fel de informație care să ateste că H. A. D. s- ar fi aflat la cele două magazine O., arătate mai sus, persoana de contact în legătură cu contul menționat fiind, așa cum am precizat, H. D. D. I. H. D. D. a precizat în continuare că a ajuns cu fiul său la restaurant în jurul orei

15:40 unde s-ar fi întâlnit cu H. I., R. V. si R. V. toate persoanele menționate ar fi rămas în acel restaurant circa o oră, după care s-au deplasat la autoturism care era parcat pe o străduță situată în apropierea Catedralei Ortodoxe din centrul municipiului C.-N. și ar fi pornit spre locuința soților H., plecând în jurul orei 1. din locul în care era parcat autoturismul.

H. D. D. a susținut că a ajuns, împreună cu fiul său H. A. D. și cu celelalte persoane arătate, la magazinul ABC situat la parterul imobilului din C.-N., A. M. nr.14, deținut în acea perioadă de familia H. în condițiile în care inculpatul H. A. D. și părinții săi locuiau în imediata apropiere, într-un apartament situat în C.-N., A. M. nr. 17, ap. 7.

H. D. D. a pretins că în momentul în care soțul său H. I. manevra autoturismul pentru a-l parca în apropierea magazinului ABC, a apărut la fața locului vecinul M. L., care se întorcea în acele momente cu mașina de la serviciu, care după ce a parcat, le-ar fi povestit soților H. că circulația publică era deja deviată de organele de poliție, pe motiv că ar fi avut loc un jaf. H. D. D. a arătat că: „după ce a parcat, M. L. i-a spus soțului meu că tocmai se întorcea cu mașina de la serviciu, dar că ajunsese cu greutate, întrucât deja circulația era deja deviată de poliție, pe motiv că ar fi avut loc un jaf. In acel moment a ieșit din bloc un alt vecin, G. C., care a venit la magazin după țigări și care mi-a povestit mie că se dă deja la știri la televizor faptul că a fost spartă B. T. din M., eu nu am vrut să cred, chiar am râs când am auzit. A.e discuții cu vecinii mei M. L. și G. C. le-am avut în jurul orei cinci, cinci și ceva după-masa, nu pot preciza exact ora. Acești vecini l-au văzut cu siguranță și pe fiul meu H. A. D., care exact din acele momente a coborât din mașină și a intrat în bloc cu soții R.".

Martora V. I. A., notar public a arătat că în ziua de (...), a autentificat într-adevăr sub nr. 247/(...) un contract de vânzare-cumpărare între soții H. și soții R., având ca obiect apartamentul situat în C.-N., A. M. nr. 17, ap. 7, însă nu a reținut să îl fi văzut în ziua respectivă și pe H. A. D. la sediul biroului notarial. Audierea acestei persoane in calitate de martor in prezentul dosar s-a apreciat ca fiind utila si s-a procedat la verificarea declarației acestei martore in mod nemijlocit, direct si contradictoriu sub prestare de jurământ in fata instanței de judecata ocazie cu care martora si-a menținut aceeași poziție. Din depoziția acestei martore s-a desprins ideea potrivit căreia deși nu i s-a solicitata in mod expres de către inculpata H. D. D. sa declare intr-un anumit fel (in favoarea fiului sau), totuși percepția martorei a fost ca acest lucru se aștepta din partea sa si ca mai degrabă i s-a cerut sa își aducă aminte ca la aceea data ((...)) la biroul notarial a fost si numitul H. A. D. solicitare care si in opinia primei instanțe nu a apărut ca o rugăminte de verificare si mai degrabă ca o certitudine pe care martora trebuie doar sa o confirme fără sa verifice daca este sau nu adevărata. Dealtfel, acesta este si unul dintre motivele alături de insistenta inculpatei H. D. D. de a fi audiata martora si in acest dosar deși perioada vizata ca fiind prezenți in biroul notarial inculpata cu fiul ei nu se suprapune cu cea in care a avut loc tâlhăria la B. T. existând o diferență de timp intre 15,30 ora plecării din biroul notarial si 16,45 ora spargerii, precum si alături de afirmațiile indirecte de intimidare făcute de soțul inculpatei numitul H. I. la adresa martorei si care au culminat la data de (...) pe holul instanței de judecata când se aștepta audierea martorilor -. care martora V. I. A. se simțea hartuita de familia inculpatei H. In accepțiunea primei instanțe insistența inculpatei H. D. D. in audierea acestei martore si in acest dosar deși așa cum s-a arătat mai sus, martora nu a putut lamuri asupra unor împrejurări esențiale a fost tocmai in speranța ca o va putea determina pe aceasta sa spună in final ceea ce urmărește pana la acest moment, confirmarea variantei sale potrivit căreia s-a aflat împreuna cu fiul sau in biroul notarial la data de (...), dar încercările sale au rămas fără rezultat, dar pe de alta parte nu au făcut altceva decât a expune si supune martorul la presiuni psihice venite din partea inculpaților, cat timp aceasta in condiții procedurale a fost audiată atât în urmărire penala cat si in fata unei instanțe de judecata nerămânând aspecte neelucitate si cunoscute de martora.

C. dacă s-ar accepta, teoretic, versiunea că H. A. D. ar fi fost prezent în zona biroului notarial în perioada în care a fost autentificat contractul arătat mai sus, acest fapt nu ar avea nici un fel de relevanță în susținerea alibiului invocat si confirmat de cei trei inculpați din prezentul dosar deoarece intervalul in care s-a susținut ca H. A. D. ar fi fost si el prezent în biroul notarial s-a epuizat in jurul orelor 15,00-15,30 cu mult înainte de ora la care a avut loc spargerea de la banca in jurul orelor 16,45.

Conform raportului de constatare nr.3./(...) întocmit de I. de P. al J. C. - U. T. de A. a I. între orele 13:20:55 și 14:37:05, cartela cu nr. de apel 0..076 utilizată de H. A. D. este localizată în celula de telefonie mobilă situată pe strada E. din C.-N., iar la ora 1. aceeași cartelă este localizată în celula de telefonie situată în P-ta U. nr. 6A din C.-N.

D. ora 1., cartela telefonică utilizată de H. A. nu a mai fost localizată în zona centrală a municipiului C.-N. U. apel al cartelei SIM 0..076 a fost înregistrat la ora 16 :., când cartela este apelată de pe un alt telefon, moment în care H. A. D. a fost localizat într-o arie geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe strada P. nr. 19 C.-N. momentul ieșirii din A. M. a B. T. a celor care au comis fapta de tâlhărie a fost stabilit ca fiind situat la ora 1.

A. situație a fost de natură să infirme în totalitate alibiul invocat de H.

A. D., privind pretinsa sa prezență la un restaurant de pe strada E. în ziua de (...), până la ora 1. -1., vădind nesinceritatea inculpatului si implicit susținerea inculpaților H. D. D., R. V. si R. V. ce au confirmat alibiul fiului respectiv nepotului lor.

Menționăm că, în continuare, la orele 1. și 1., H. A. D. este localizat în zona celulei de telefonie situată in C.-N., str. B. nr. 17, bl. A4, din C.-N. și doar la ora 1. este localizat în zona celulei de telefonie mobilă din județul C., Luna de Sus în continuare, H. A. D. este localizat tot în Luna de Sus, la orele

1., 1. și 1., doar ulterior la orele 2. și 2. fiind din nou localizat în zona celulei din C.-N., str. B. nr. 17 bl. A4, județul C.

Din întreg cuprinsul declarației date în calitate de martor, este evident efortul inculpatei H. D. D. de a induce în eroare organele judiciare, încercând în mod mincinos să acrediteze ideea că fiul său H. A. D. s-ar fi aflat neîntrerupt împreună cu ea, în perioada critică și că ar fi ajuns împreună cu acesta, cu autoturismul, în zona magazinului ABC, la un moment de timp situat după săvârșirea tâlhăriei, când deja știri despre această infracțiune începuseră să fie transmise de mijloacele mass-media. Nesinceritatea inculpatei H. D. D. a rezultat cu claritate și din conținutul raportului de constatare nr. 3./(...), menționat anterior, din care rezultă că H. D. D. era localizată în aria geografică acoperită de celula de telefonie mobilă situată în C. N., str. P. nr. 19, la ora 1. la câteva minute după săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave.

Este practic imposibil ca în doar câteva minute aproximativ 6 minute (de ora 1., ora finalizării săvârșirii infracțiunii și până la 1., ora localizării martorei H. D. D. în zona de acoperire a celulei de telefonie mobilă situată pe strada P. nr. 19), intervalul de timp dintre săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și localizarea cartelei telefonice utilizată de inculpata într-o zonă geografică aflată în imediata apropiere a magazinului ABC, posturile de televiziune să fi început deja să transmită știri despre săvârșirea tâlhăriei, știri care să fie urmărite la televizor de martorul G. C., iar acesta după coborârea din locuința lui, la magazinul ABC al familiei H., să povestească aceste știri numitei H. D. D., așa cum susține inculpata doar la câteva momente după sosirea inculpatei cu autoturismul, în fața magazinului ABC.

De altfel, inculpata H. D. D. a precizat că în drumul dinspre zona centrală a municipiului C.-N., înspre cartierul M., cu autoturismul, nu a întâlnit pe drum baraje sau devieri ale circulației instituite, organele de poliție, urmare a tâlhăriei săvârșite, situația fiind diferită în cazul martorului M. L., fiind evident că aceste persoane nu au putut ajunge în fața magazinului ABC în aceleași momente.

Declarația inculpatei H. D. D. a fost evident nesinceră și a fost contrazisă flagrant de o multitudine de probe administrate în cauză .

In consecință, încercările inculpatei H. D. D. de a acredita ideea că a ajuns în fața magazinului ABC la un moment de timp ulterior momentului săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, de a acredita ideea că a ajuns aproximativ în același timp cu martorul M. L. și că în acele momente a discutat despre știrile de la televiziune și cu martorul G. C., nu reprezintă decât încercări de a induce în eroare organele judiciare și a valida în acest mod alibiul invocat de H. A. D.

Dealtfel, martorul G. C. a arătat că nici el nu știe la ce oră și în ce modalitate au ajuns soții H. la magazinul ABC și a precizat că nu își amintește să-l fi văzut la magazin pe H. A. D. A. martor, vecin de bloc cu familia H., a arătat că în după-masa zilei de (...) la un moment dat se afla în mașină, în calitatea sa de taximetrist și a auzit la radio știri despre tâlhăria comisă la B. T. D. aceasta (deci ulterior săvârșirii infracțiunii), martorul s-a deplasat spre casă, pentru a mânca, a ajuns în fața magazinului ABC aparținând familie H., loc în care a și parcat.

M. a declarat „. am coborât din mașină, eu am observat în fața magazinului pe vecinii mei H. I. și H. D. D., i-am salutat și am plecat în locuința mea fără să vorbesc nimic cu aceștia. In nici un caz nu pot preciza la ce oră și în ce modalitate au ajuns H. I. și H. D. D. în fața magazinului, în locul în care i-am văzut, nu i-am observat să coboare din mașina lor în parcare, nu știu de unde au venit, dacă veniseră cu mașina sau nu, și împreună cu cine s-ar fi aflat în mașină...în toate aceste împrejurări expuse mai sus, eu nu pot preciza că l-aș fi întâlnit sau văzut pe H. A. D., nu îmi amintesc să-l fi văzut. In mod sigur nu am vorbit cu H. A. D. în ziua respectivă".

De asemenea martorul M. L. audiat in faza de urmărire penala de către procuror în prezenta apărătorilor aleși ai inculpaților B. si H., a contrazis categoric afirmațiile inculpatei H. D. D., arătând că: „Eu nu i-am văzut pe H. I. și H. D. D. când au coborât din mașină în ziua de (...), eu i-am găsit direct în magazin și nu cunosc ora sau momentul când aceștia au ajuns acolo";. Mai mult, martorul nu își amintește să-l fi văzut pe H. A. D. în acel loc in grupul de băieți si nici pe cei doi inculpați, soții R. la aceea data, neputând afirma cu certitudine ca s-a întâlnit si a discutat la data de (...) cu inculpații R. V. si R. V., afirmând totodată ca nu știe ziua exacta când s-a întâlnit cu cei doi ar fi posibil sa fi fost in alta zi diferita de data de (...)

Ulterior audiat in fata instanței de judecata, martorul a prezentat cu totul o alta versiune fata de cea menționata anterior cu ocazia audierii de către procuror, susținând ca in data de (...), când a ajuns acasă in cartierul M., str. A. M., deabia a reușit sa parcheze mașina când s-a si întâlnit pe alee cu inculpatul R. V., a dat mana cu acesta, in fata lor se afla inculpata R. V., a discutat generalități, timp in care l-a văzut pe H. A. D. in grupul băieților strânși in apropierea parcării blocului, după care a intrat in magazin unde s- a întâlnit cu cei doi soți H. si anume cu inculpata H. D. D. si H. I., cărora le- a spus despre";. de la banca"; apoi si-a cumpărat 2 sticle cu bere si a plecat acasă.

Susținerile de ultimă oră ale martorului M. L. cu privire la faptul că depoziția data la procuror nu corespunde adevărului întrucât in aceea declarație s-au consemnat alte aspecte si împrejurări decât cele pe care le-a relatat, si ca declarația i-a fost citita de procuror fără ca sa i se dea sa o citească, dar recunoaște ca a semnat-o, gest pe care nu si-l explica, dar încearcă sa-l justifice prin aceea ca nu a fost atent întrucât avocații inculpatului H. A. prezenți la audierea sa vorbeau intre ei, sau, o a doua variantă susținuta consta in aceea ca era obosit . Prin aceasta varianta martorul a încercat sa acrediteze ideea ca ar fi existat o constrângere la momentul la care a dat declarația in fața organelor de urmărire penală, si care este total nesinceră fiind făcută exclusiv in scopul exonerării de la răspunderea penală a celor trei inculpați din prezentul dosar, această schimbare de poziție nefiind argumentată de alte probe de natură să confirme veridicitatea celor din urmă expuse in fața instanței, aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi de exercitarea vreunei presiuni asupra martorului din partea procurorului pentru a relata ca la aceea data nu l-a văzut pe H. A. si soții R., deoarece audierea acestuia a avut loc in prezența celor doi avocați aleși ai numitului H. A. și care au participat la întreaga audiere si au confirmat declarația martorului M. L. semnând alături de acesta pe fiecare pagină cu atât mai mult cu cat a dat amănunte de detaliu asupra unor elemente esențiale si anume ca s-a întâlnit cu soții H. in magazin si nu in parcarea blocului aspect pe care nu l-a negat in fata instanței de fond. Nu in ultimul rând, trebuie subliniat că martorul in fața procurorului a relatat ce si-a adus aminte cu mențiunea ca nu l-a văzut pe numitul H. A. in acel loc referindu-se la un grup de tineri ce era strâns in zona parcării fără ca in acest cadru să se poată vorbi sau accepta cât de puțin ideea că există vreo presiune in sensul prezentării unei situații contrare decât cea reală Susținerile martorului din fata instanței de fond, ca declarațiile anterioare, au fost nesincere si au fost consemnate de procuror in scopul de a-i incrimina pe nedrept pe cei trei inculpați, nu au fost credibile, din contra, ridica semne de întrebare serioase asupra veridicității, mărturia data de aceasta persoana in fata instanței care aflându-se intr-o relație apropiata de afinitate cu familia inculpatei H. D. D. (fiind nasul avocatului H. V. nepotul inculpatei H. D.) si locuind in imediata vecinătate a inculpatei H., denota un interes subiectiv in cauza având tot interesul sa-i ajute pe inculpați sa ofere versiuni neadevărate pentru a-i ajuta sa scape de la angrenarea răspunderii penale.

In acest context instanța de fond a reținut ca exprimând adevărul, declarația martorului M. L. data in faza de urmărire penala si nu cea din fata instanței de judecata, întrucât doar aceea a fost în măsura sa exprime adevărul si nu cea care a fost denaturata in urma interacțiunii martorului cu inculpații din cauza. In declarația pe care instanța de fond a avut-o în vedere

- martorul M. L. - care este vecin de bloc cu familia H. si nasul nepotului inculpatei H. D. D. a avocatului H. V., a arătat că s-a întors de la serviciu în după-masa zilei de (...), cu autoturismul proprietatea sa și a ajuns în parcarea din fața blocului aproximativ la orele 1. - 1.. M. a parcat autoturismul și s-a deplasat la magazinul ABC menționat anterior, unde s-a întâlnit cu H. I. și cu H. D. D. M. arată că „în nici un caz nu pot preciza că l- aș fi văzut în acel loc pe H. A. D. E. nu îmi amintesc dacă l-am văzut sau nu pe H. A. D. în ziua respectivă, de (...) și deci nu pot să precizez dacă acesta se afla sau nu în zona parcării, atunci când eu mi-am cumpărat berile și am plecat după aceea în locuința mea. Nu îmi amintesc să-l fi văzut în acel loc pe H. A. D...".

Mai mult, martorul M. L. a precizat că „eu nu i-am văzut pe H. I. și H.

D. D. când au coborât din mașină în ziua de (...), eu i-am găsit direct în magazin și nu cunosc ora sau momentul când aceștia au ajuns acolo".

Cu privire la martorul M. L., este relevantă convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de (...), ora 17,31, redată in procesul-verbal din (...). In această convorbire inculpata H. D. D. a relatat unei persoane următoarele „da, omu care l-am găsit, care-i știm numele și tot-tot-tot, care și-o adus aminte perfect că l-o văzut pe A. că s-o dat jos din mașină și o venit spre apartament grăbit cu V. și V. și D. o rămas afară și îi explica el la D. cum l-o oprit poliția că s-o făcut jaf și o zis că și cum o luat berile din magazin tu, alea două beri d-apăi zice tu nu-ți amintești, ba da am știut că sunt oameni, că m-am întâlnit cu cineva, da n-am știut sigur cu cine……"; De altfel, dintr-o multitudine de probe administrate în cauză a rezultat conduita constantă a inculpatei H. D. D., pe tot parcursul urmăririi penale, de a angaja ..discuții" cu diverși martori, înaintea audierii acestora de către procuror, „." în care inculpata H. D. D. le-a solicitat in mod repetat altor martori să-și „." împrejurări petrecute în ziua de (...), în sprijinul alibiului invocat de H. A. D.

Un exemplu în acest sens l-au constituit discuțiile repetate provocate de inculpata H. D. D. cu notarul public V. I. A.. In acest sens au fost indicate convorbirile telefonice interceptate și înregistratele la datele de (...), ora 09:21 și (...), ora 10:01, redate în procesele-verbale întocmite la data de (...) In cadrul acestor „.", H. D. D. îi solicită notarului public să își

„amintească" că în ziua respectivă la biroul notarial ar fi fost prezent și H. A.

D.,spunându-i „eu am cerut să mă ajutați, dacă vă aduceți aminte și dacă se…..";A.e încercări constante de a discuta cu martorii cauzei, înainte : ca aceștia să fie audiați de organele judiciare, nu pot fi apreciate decât ca fiind încercări de influențare a martorilor, pentru a-i determina să declare în sensul dorit de inculpata în același context se înscrie și „discuția" avută de H. D. D. cu martorul M. L.

In convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de (...), ora

15:21, redată în procesul-verbal din (...), H. D. D. a afirmat „. de-a meu o venit în fața magazinului, care-i cu mine acuma și mi-o spus s-o jefuit B. T., am crezut că la mișto zice, bine amu mă, s-o jefuit B.T.". In aceeași convorbire,inculpata H. D. D. susține că H. A. D. s-ar fi aflat împreună cu ea, în intervalul de timp critic, zicând: „no bun și cum pot să demonstreze dacă el o fost cu noi în casă și avem o sută de martori că el nici măcar nu s-o mai dus nicăieri?". Despre traseul urmat de H. A. D. în ziua respectivă, indicăm localizările cartelei SIM utilizată de acesta.

In conformitate cu dispozițiile articolului 63 alin.2 C.p.p probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.p.p pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este învinuit și de asemenea nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a minți fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.

Astfel, deși inculpații H. D. D., R. V. si R. V. au convingerea ca au reușit sa convingă instanța de judecata asupra faptului ca versiunea lor este adevărata, alibiul fiind verificat pozitiv, aceasta este doar o aparenta, inculpații sperând superficial ca vor fi avute in vedere exclusiv probele prezentate de ei in confirmarea celor susținute fără a fi analizate in contextul întregului probator si fără a se stabili veridicitatea acestora.

Așadar, încercarea inculpatei H. D. D. de a acredita ideea că a ajuns cu autoturismul în zona magazinului ABC, împreună cu fiul său H. A. D., la un moment de timp ulterior celui în care a fost săvârșită tâlhăria, a fost contrazisă de martorii M. L. reținând mărturia data in urmărire penala și G. C..

I. R. V., sora lui H. I., și mătușa inculpatului H. A. D., fiind audiată ca martor la (...), a făcut la rândul său afirmații mincinoase, susținând că s-ar fi aflat împreună cu H. A. D. la restaurantul de pe str. E. I. a susținut că: „Nu îmi aduc aminte la ce oră am plecat de la restaurant, însă îmi aduc aminte că mașina era parcată la o oarecare distanță, pe o străduță și atunci când am ieșit din restaurant am remarcat că se îngemâna ziua cu noaptea, începea să se întunece și că era aprins deja iluminatul stradal";.

Din adresa nr. 5343/(...) a S.C. „Filiala de D. a E. E. - E. D. T. N. S. - S. C.-N. - S. E. - M., a rezultat că pentru perioada 10-19 februarie, aprinderea iluminatului public este cuprinsă în intervalul orar 17,30-18,30.

A fost evident efortul inculpatei R. V. de a face afirmații nesincere și de a încerca să sugereze că a plecat împreună cu H. A. D., din zona centrală a municipiului C.-N., înspre cartierul M., după ora 17,30, însă aceste susțineri sunt vădit mincinoase, în condițiile în care inculpatul H. A. D. este localizat la ora 1. în aria geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe str.

P. nr. 19.

Tot la data de (...), a fost audiat ca martor și inculpatul R. V., care a făcut afirmații mincinoase similare celor descrise anterior.

În realitate, din probele administrate în cauză, rezultă că H. D. D. a fost prezentă în intervalul de timp 1. - 1., în după masa zilei de (...), la magazinul

O. S. C. - U. din Piața U. nr. 6 din C. N., timp în care a efectuat trei modificări contractuale, iar la ora 1., H. D. D. este localizată la magazinul O.

- F. C. E. din C. N., B-dul E. nr. 45, cu o plată de factură.

Imediat după aceste operațiuni, H. D. D. a plecat spre cartierul M., ajungând la magazinul ABC în jurul orei 16,20 deci înainte cu aproximativ o jumătate de oră de momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie. Din conținutul convorbirii telefonice interceptată și înregistrată la data de (...), ora

00:05, redată în procesul-verbal întocmit la data de(...), rezultă că H. D. D. a luat legătura cu R. V. Dialogul telefonic a decurs în felul următor: H. D. D. a întrebat-o pe R. V. dacă își amintește ce au făcut în ziua de (...), după plecarea de la notarul public, spunându-i: „Vă aduceți aminte ! Ne-am dus să mâncăm ? ...gândește-te bine. Ne-am dus să mâncăm?". R. V. îi răspunde

„D.ă, noi am luat-o în colo cată troleu și am venit acasă la R. și voi.". Văzând că martora nu confirmă versiunea privind deplasarea la restaurant, după plecarea de la biroul notarial, H. D. D. îi spune numitei R. V. „Nu V. V. lasă că vorbim aici .. .la troleu. No bine, vorbim aicia când ajungi.".

A. discuție este pe deplin relevantă în ceea ce privește sinceritatea inculpatei, precum și în ceea ce privește modul în care s-a acționat pentru influențarea martorilor.

Este relevantă în acest sens, convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de (...), ora 08:54, redată într-un proces verbal din (...), convorbire în care H. D. D., discutând cu o altă persoană, îi spune acesteia:

„Spune-i să nu-i aprofundeze ideea la A., de ă... de mersu cu garajele. Pentru s-ar putea să nu fie concludentă și sigură. Poate că noi nu ne-am întins până la ora aia prin oraș și el să fi avut timp să meargă la Mc D. după ce am ajuns noi. Eu îmi aduc aminte de telefoanele care mi le-o dat D. C. și insista că de ce nu vin, de ce n-ajung, să vin mai repede... telefoane pe care le-am primit pe drum, venind încoace. Deci, dacă a lui o fost localizate și a mele pot fi localizate... este posibil să fi ajuns la ora patru, patru și douăzeci pe aici pe la magazin";. Este absolut evident că în realitate inculpata H. D. D. a ajuns la magazinul ABC situat la parterul imobilului din C.-N., A. M. nr. 14, în după- masa zilei de (...), în jurul orei 16:20, nicidecum mai târziu, iar numita D. C. nu este alta decât angajata de la magazinul ABC numita C. D., care anterior căsătoriei purta numele de familie";Porumb";- împrejurare lămurita de către inculpata H. D. D. in declarația pe care a dat-o in fata instanței de judecata la data de (...)

În legătură cu telefoanele primite de H. D. D., în timp ce se afla pe drum dinspre zona centrală, spre cartierul M., a fost relevantă declarația numitei C. D., care, în acea perioadă era angajată în calitate de vânzătoare la magazinul ABC al familiei H. A. a arătat că a fost angajată în calitate de vânzătoare la magazinul ABC deținut de familia H., cu aproximație din luna octombrie 2008, până în luna noiembrie 2009. In ceea ce privește după-masa zilei de (...), martora a arătat că „am contactat-o telefonic pe H. D. D., am rugat-o dacă se poate întoarce mai repede să mă schimbe la magazin, pentru că trebuia să merg cu soțul meu la o zi de naștere, iar doamna H. mi-a spus că încearcă să vină cât mai repede".

Din raportul de constatare nr. 3./(...) al I. C. - U. T. de A. a I. a rezultat că, la ora 1. în ziua de (...), cartela SIM cu nr.0741/523.495 utilizată de C. D. a efectuat un apel către cartela SIM cu nr. de apel 0..385 utilizată de H. D. D. Prin urmare, C. D. a contactat-o pe H. D. D. la ora 1., moment în care H. D. D. era deja pe drum, în mișcare, deplasându-se spre cartierul M., conform propriilor sale afirmații, descrise mai sus. Este evident, în acest context, că realitatea este cea prezentată chiar de H. D. D. în convorbirea telefonică interceptată și înregistrată la data de (...), ora 08:54, respectiv faptul că aceasta a ajuns la magazinul ABC, în jurul orei 16:20, nicidecum mai târziu, total contrar celor susținute în declarația dată ulterior în calitate de martor respectiv apoi ca si învinuita si inculpata.

Martora C. D., audiata in faza de urmărire penala, a arătat că a lucrat ca vânzătoare la magazinul ABC deținut de familia H. și că împreună cu soțul ei, s-au vizitat reciproc cu membri familiei H. Martora C. D. susține că în după-masa zilei de (...), la un moment dat, în timp ce se afla la magazinul ABC, a apărut în magazin vecinul B. M. D. Martora arată că „l-am rugat să stea cu mine în fața magazinului, afară la o țigară și în timp ce fumam respectiva țigară, am observat mai multe persoane, mai mulți tineri, care fugeau pe aleea din apropierea magazinului, înspre direcția magazinului BIG, strigând că s-a spart B. T. de la U. ...după discuția cu acești tineri, după ce i- am văzut pe aceștia fugind, după aproximativ 15 minute am observat că apare pe alee autoturismul cu care plecaseră H. A. și H. D. D. dimineață, respectiv autoturismul Mercedes, de culoare mai închisă, cu nr. (...). Eu am observat că la volan se afla H. A. D., iar în dreapta față, ca pasager se afla H. D. D., însă nu am observat dacă se mai află și alte persoane pe bancheta din spate și deci nu pot afirma dacă cei doi se mai aflau cu altcineva în mașină sau nu ...precizez că în afară de H. D. D. și H. A. D., cu certitudine nu m-am întâlnit cu alți membri ai familiei H. în acele momente ... am plecat de la magazinul ABC spre casă, aproximativ în jurul orelor 1. - 17.00.D. sosirea în magazin a lui H. D. D. și H. A. D., eu am plecat imediat spre casă".

Nesinceritatea declarației martorei a fost evidentă, aceasta făcând practic un efort de a confirma alibiul invocat de H. A. D., susținut de inculpata H. D. D. precum și de a face plauzibilă localizarea acestui inculpat în zona de acoperire a celulei de telefonie mobilă situată în C.-N., str. P. nr.

19, la ora 1. în după-masa zilei de (...), într-un moment în care se pretinde că

H. A. D. s-ar fi aflat împreună cu mama sa inculpata H. D. D.

Având în vedere, așa cum s-a arătat anterior, că ora finalizării săvârșirii infracțiunii a fost stabilită la 1., este practic imposibil ca declarația martorei

C. D. să conțină aspecte adevărate. A. martoră pretinde că la un moment dat a observat mai mulți tineri care fugeau înspre zona magazinului BIG, strigând că a fost spartă B. T. de la U. Ori, este evident că de la ora 1. până la momentul în care diverși tineri din cartier să afle despre tâlhăria săvârșită

(tineri care nu se aflau în preajma locului comiterii infracțiunii) trebuie să se fi scurs un interval oarecare de timp. C. D. susține că după ce i-a văzut pe acei tineri fugind, a mai trecut un interval de aproximativ 15 minute până când i-a văzut pe H. D. D. și H. A. D. Prin urmare, așa cum am arătat anterior, este imposibil ca martora să fi plecat de la magazin (după sosirea inculpatei H. D. D.) la ora indicată în declarație, respectiv 1.-1..

De asemenea, susținerile martorei C. D. care încearcă să plaseze sosirea la magazinul ABC a numitei H. D. D. într-un moment de timp semnificativ ulterior momentului săvârșirii infracțiunii și totodată susține că H. D. D. s-ar fi aflat împreună cu fiul său, inculpatul H. A. D., se află în contradicție cu localizarea cartelei SIM utilizată de H. D. D., care la ora 1. se afla într-o arie geografică acoperită de celula de telefonie mobilă din strada P. nr. 19. Nu mai departe martora a susținut o versiune ce este contrara însăși variantei prezentate de către inculpata H. D. D., care a afirmat ca soțul ei conducea mașina, in timp ce martora C. a arătat ca numitul H. A. D. se afla la volanul autoturismului iar inculpata ocupa scaunul dreapta față fără sa menționeze ca ar fi existat si alte persoane in autoturism, ba mai mult, contrar celor relatate de inculpata H. D. potrivit cărora a plecat la notar cu un taximetru cu soții R. apoi a venit si H. A. D. si contrar susținerilor inculpaților R. ce au arata ca au plecat la notar cu un mijloc de transport in comun, martora a susținut ca in aceea dimineață, inculpata H. a plecat cu autoturismul personal condus de fiul sau numitul H. A. D., contraziceri existente atât intre martora, pe de o parte, si inculpați, cei din urma susținând ca H. I. a ajuns cu autoturismul direct la notar, fiind plecat din tara cu câteva zile înainte, cat si intre depozițiile inculpaților. Mai mult, in timp ce martora a susținut faptul ca H. A. D. a intrat in magazin cu inculpata H. D. D., inculpații, martorul M. B. au susținut o alta versiune si anume ca H. A. D. a plecat spre blocul in care locuia neintrând in magazin decât soții H.

M. B. M. D., a arătat că este prieten cu H. I. și H. D. D. de aproximativ

10 ani și a dezvoltat o relație de prietenie cu familia H., vizitându-se reciproc.

B. M. D. a declarat că în ziua de vineri, (...), s-a aflat până în jurul orei

16:00, la serviciu, împreună cu un coleg pe nume C. A., în calitate de detectori pierderi gaze în cadrul S.C. „E-ON Gaz D." S. - S. C. M. arată că a ajuns acasă, a mâncat, după care a coborât la ora 1., la magazinul ABC unde vânzătoare era C. D..

M. a pretins că, aproximativ în jurul orei 17,00, în timp ce se afla în fața magazinului ABC, i-a văzut sosind în acel loc, cu autoturismul, pe H. I., H. D. D., H. A. D., care mai erau însoțiți de două persoane.

Din xerocopia declarației martorului D. N., precum și din cuprinsul ordinului de serviciu nr. 227/(...) (martorul fiind audiat în dosarul m.

50/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C.), a rezultat că în data de (...) numitul D. N. a fost coleg de echipă cu B. M. D. M. a arătat că „într-adevăr îl cunosc și pe un fost coleg pe nume C., despre care știu că stă pe strada M., însă cu certitudine acesta nu a fost în echipă cu mine și cu B. M. D. în ziua de (...), pentru că dacă ar fi fost, ar fi trebuit să apară în ordinul de serviciu

...în echipă am fost doar eu și D., echipele fiind formate doar din două persoane, așa cum am arătat mai sus".

Este evident că martorul B. M. D. (care a susținut în declarația sa că în ziua de (...) și-ar fi desfășurat activitatea în echipă cu C. A., fapt total neadevărat), nici măcar nu-și mai amintește detaliile celor întâmplate în ziua de (...). Cu atât mai mult este cu totul improbabil ca după o perioadă de timp de mai mult de un an, acest martor să-și amintească cu exactitate faptul că l- ar fi întâlnit în ziua săvârșirii tâlhăriei pe inculpatul H. A. D., precum și ora la care 1-a întâlnit.

In contextul mai sus dat există indicii temeinice că martorii B. M. D. si C. D. au făcut afirmații mincinoase, în încercarea de a valida pretinsul alibi al numitului H. A. D. susținut de inculpata H. D. D., cu atât mai mult cu cât, deși s-a susținut ca au fost prezenți percepând aceleași împrejurări, totuși fiecare dintre cei doi a prezentat o stare de fapt diferita, de-a dreptul contradictorie, ceea ce denota nesinceritatea celor doi martori, declarațiile acestora urmând a fi înlăturate de către instanța de judecata.

Continuând șirul multiplelor contradicții evidente apărute atât intre depozițiile inculpaților cat si intre acestea si declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut ca acestea au fost de natura a conduce la concluzia nesincerității inculpaților, care au înțeles cu orice preț sa confirme un alibi a fiului inculpatei H. D. D., efort făcut pentru a-l scăpa pe acesta de o eventuala răspundere penala. F. a analiza in detaliu contradicțiile intre variantele prezentate de H. A. D. si B. B., inculpați in dosarul având ca obiect tâlhărie, de la început se desprinde ideea ca in dorința de a-si crea un alibi reciproc cei doi au încercat in primele momente sa susțină ca la aceea data se aflau împreuna in târgul de mașini din Gilău, in acest sens fiind declarația numitului B. B. ce confirma ca in ziua de (...) se afla împreuna cu H. D. A., ca apoi după ce au apărut anumite lacune in cursivitatea expunerii succesive a momentelor urmate la data de (...), numitul H. A. D., după o prealabila înțelegere cu cei din preajma, sa prezinte o noua versiune ce putea fi confirmata de mama sa, de rudele sale apropiate, de angajați sau cei ce aveau un interes cu familia H. (C. D. si B. D.). Analizând in paralele depozițiile inculpaților si a martorilor a reieșit ca in timp ce inculpata H. dana D. a susținut ca a doua zi a mers împreuna cu fiica sa, soții R., familia martorului B. in P., fiind ziua îndrăgostiților, inculpata R. V. nu a confirmat un asemenea aspect, susținând ca a venit in C. in data de (...) si a plecat din C. in data de (...), si care oricum este o varianta mincinoasa întrucât din discuțiile telefonice purtate intre inculpata H. D. D. si R. V. pe drum atunci când familia R. era adusa la C.-N. de sora inculpatei R. V. ce a fost trimisa de inculpata H. D. D., a reieșit tocmai contrariul si anume familia R. după semnarea actelor la notar din (...) au luat troleul si au plecat acasă in localitatea B.-R. In al doilea rând, in timp ce inculpata R. V. a susținut ca nici ea si nici soțul ei, si nici H. A. D., când au ajuns la domiciliul soților H. in M. in data de (...) nu au vorbit cu nimeni ci au urcat direct in apartament, ceea ce contrazice susținerea inculpaților R. si H., precum si a martorului M., nesinceritatea martorului M. rezultând inclusiv din faptul ca a susținut ca l-a văzut pe H. A. D., a dat mana cu el in timp ce acesta se afla intr-un grup de tineri, in timp ce niciunul dintre cei audiați in cauza, fie inculpați sau martori, nu au susținut un asemenea lucru, din contra au afirmat ca H. D. A. s-a îndreptat direct spre intrarea blocului. Deatfel, atât inculpații cat si o parte dintre martori s-au încurcat in propriile lor susțineri, pregătirea anterioara audierii nu a acoperit toate aspectele, iar din dorința de a convinge instanța, au oferit prea multe date nesemnificative, ajungând a se încurca însăși prin explicațiile oferite (exemplificativ in context fiind ca a doua zi au mers in P. sa sărbătoreasca Ziua Îndrăgostiților - susținuta doar de inculpata H., ceilalți au poziții contrare, faptul ca H. A. D. când a ajuns in apartament a mers la baie, mențiune preluata de inculpata H. D. D. atunci când a afirmat ca soțul ei, H. I. l-a strigat la fiul ei iar acesta ar fi răspuns prin geamul de la baie, varianta care in ciuda tuturor eforturilor depuse de inculpata H. nu a fost confirmata de martorul G. C., ba mai mult, contrar oricărei evidente, este greu de crezut ca la data de (...), o zi geroasa de iarna, cu rămășițe de zăpada geamul unei încăperi rămâne deschis tocmai pentru a permite o eventuala comunicare in contextul in care aceea zi nu ieșea cu nimic din anonimat comparativ cu altele ). In al treilea randa, și cum a prezentat inculpata H. D. D. situația legata de momentul la care a aflat de spargerea băncii, mai precis referitoare la persoana care le-a adus la cunoștință acest lucru, ar rezulta ca toți cei trei martori i-au încunoștiințat de acest lucru, aceasta si datorita faptului ca la rândul lor martorii, fiecare dintre ei, au susținut in parte ca au adus la cunoștința soților H. ca banca a fost sparta si așa cum a rezultat din probe, de fiecare dată soții H. aflați in magazin s-au arata surprinși de acest lucru, ori, daca într-adevăr lucrurile au stat așa cum au fost descrise, soții H. după ce au aflat prima data de spartul băncii nu mai puteau fi surprinși si in continuare atunci când li se spunea același lucru, iar ipoteza ca cei trei martori (B., M. si G.) s-au aflat concomitent in magazinul soților H., a fost de planio exclusa întrucât niciunul dintre ei nu au susținut o asemenea împrejurare, din contra, fiecare a precizat ca a fost singur in magazin, ceea ce înseamnă ca persoanele au ajuns succesiv si nu deodată. In aceeași ordine de idei martorul B. in momentul in care stătea in fata magazinului ABC cu vânzătoarea C. așteptându-i pe cei din familia H., cunoștea de spre spargerea băncii si a discutat cu H. I. aspectul respectiv astfel ca H. I. la momentul la care in magazin au apărut ceilalți martori avea cunoștință despre ce s-a întâmplat nemaiputând fi surprins ca atunci când a aflat vestea prima oara. Nu in ultimul rând trebuie menționata inconsecventa inculpatei H. D. D., care inițial a afirmat ca in timp ce soțul ei parca mașina in parcarea blocului in spatele lor a ajuns cu mașina si martorul M. ce s-a oprit si aștepta ca soțul ei sa finalizeze manevrele de parcare ca apoi sa susțină ca in momentul in care a ajuns acasă si soțul ei a oprit mașina l-a văzut in parcare pe martorul M.

Un aspect esențial s-a desprins din declarația inculpatei R. V. data in fata instanței si anume aceasta a confirmat împrejurarea ca a vorbit la telefon cu inculpata H. D. D. atunci când era pe drum spre C. (sora ei a fost trimisa după ea si soțul ei de inculpata H. pentru a veni la C.), așa încât conținutul acelei convorbiri telefonice a fost cel redat in procesul verbal încheiat, nefiind contestat conținutul discuției purtate precum si reacția inculpatei R. V., atunci când a aflat despre arestarea si implicarea nepotului sau in „jaful „de la B. T. comis in data de (...) știre aflata de la sora sa in noaptea când a venit la locuința soților R. pentru a-i aduce in C. fiind vorba de (...) aceasta fiind

„. ferește, nu se poate așa ceva"; si pe care a justificat-o prin aceea ca era intimidata, supărata de cele auzite fără sa aibă un alt motiv care sa o determine in a face acele afirmații, susținând de fiecare data când a fost întrebată de instanță ca așa"; i-a venit sa spună fiind supărata";,ori daca într- adevăr inculpata R. V. la data de (...) s-a aflat si in compania nepotului sau H. A. D. in marea parte a zilei in intervalul orar 12,00-17,00 era normal sa afirme in continuare ca un asemenea lucru este imposibil anume ca H. D. A. sa aibă vreo legătura cu jaful de la banca întrucât a fost împreuna cu acesta la ora respectiva aceasta, fiind o reacție pe deplin normala dar pe care inculpata R. V. nu a avut-o întrucât nu a fost împreuna cu H. A. D., ba mai mult, la aceea data nu știa ca va trebui sa confirme un alibi imaginar al numitului H. A. D., aflând doar mai târziu când a ajuns la C. ce anume urmează sa declare. In acest context, lipsa de pregătire școlara a inculpatei R. V. nu poate fi invocata in sensul ca nu si-a amintit la acel moment date legate de ziua de (...), din contra, un asemenea eveniment ieșit din comun se reflecta doar la nivel psihologic, al trăirilor interne si al instinctului de conservare, așa încât orice era legat de o situație excepționala ar fi fost proaspătă in mintea inculpatei chiar si pe fondul carentelor educative neputând accepta ca inculpata R. V. si deopotrivă R. V., care la rândul sau nu a avut o reacție in sensul confirmării la momentul acela a alibiului nepotului lor, sa uite motivul determinant ce ar fi justificat o reacție pro cauza din partea lor atâta timp cat de o astfel de situație depindea starea de liberate a nepotului lor ba mai mult după un anume interval mai îndelungat de la aceasta data audiata de procuror in calitate de martor surprinzător da dovada ca are o memorie invers proporționala cu trecerea timpului si își aduce aminte cu lux de amănunte detaliile din (...) inclusiv ce au mâncat, cu ce au mers la notar mai multe amănunte decât le-a avut in bagajul de cunoștințe cu doua săptămâni înainte. Oricum, aceasta memorie exemplara pe care o etalează inculpata a fost infirmata de însăși faptul ca întrebata fiind de către instanța de judecata ce anume a făcut la o data mai apropiata,. cea de (...), si care prezenta o anume însemnătate, fiind data la care soții R. au aflat despre arestarea lui H. D. A., sora inculpatei R. V. fiind trimisa de inculpata H. D. D. pentru ai aduce pe cei doi inculpați R. la C., dar inculpata R. V. nu a fost in măsura sa arate ce anume a făcut in aceea zi si nici nu a putut oferi răspunsuri la întrebările instanței legate de data nașterii cumnatei sale, a numitei H. D. D., afirmând ca nu știe ziua, luna sau anul când aceasta s-a născut, iar toate acestea demonstrează nesinceritatea inculpatei R. V., ridicând serioase semne de întrebare asupra veridicității celor expuse de inculpata in susținerea alibiului lui H. D. A., fiind greu de crezut ca inculpata își aduce aminte ce anume a făcut in data de (...), cu cine anume a fost, oferind multiple detalii asupra zilei respective, in timp ce nu este in măsura sa aducă minimul de lămuriri asupra unor elemente esențiale legate de familia sa sau ce s-a întâmplat la o data mai apropiata de cea a audierii sale si care nu este lipsita de evenimente marcante demne de a nu fi uitate.

P. dispozițiilor art. 91indice 1 alin. 1 C. proc. pen., interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare, se realizează cu autorizarea motivata a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penala, in condițiile prevăzute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penala se efectuează din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziata. Alin. 2 al aceluiași articol enumera infracțiunile pentru care se poate admite acest mijloc de { H. "http://www.formularejuridice.." o "M. DE C. SI F. DE P. J." "_." |. Din analiza dispozițiilor art. 91indice 1 C. proc. pen., rezulta ca înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonata unor condiții strict determinate, si anume:a) sa existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni. Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregătirea, fie săvârșirea unei infracțiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua si înainte de săvârșirea oricărei infracțiuni;b) sa privească o infracțiune dintre cele pentru care urmărirea penala se efectuează din oficiu;c) sa fie utila pentru aflarea adevărului. Utilitatea trebuie apreciata de organul de urmărire penala care face propunerea pentru autorizarea, de către judecător, a interceptărilor convorbirilor telefonice;d) sa existe o autorizație din partea judecătorului competent. P. dispozițiilor art. 91 indice 3 alin. 1 C. proc. pen., convorbirile telefonice sunt redate integral intr-un proces-verbal ce constituie mijloc de { H. "http://www.formularejuridice.." o "M. DE C. SI F. DE P. J." "_." |ă}. Cu privire la interceptarea si înregistrarea convorbirilor așa cum se prevede in alin. 1 al art. 91 indice 1 din Codul de procedura penala, in cauza au fost respectate aceste dispoziții procedurale neavând nicio importanta faptul ca autorizarea viza numele altor persoane decât cele ale inculpaților din prezentul dosar dar persoanele respective sunt strâns legate de persoanele celor trei inculpați cu atât mai mult cu cat s-a dovedit ca titularii posturilor telefonice urmărite figurau doar cu numele nefiind identice cu persoanele ce foloseau in timp real acel telefon, abonament sau cartela telefonica aspect pe care numitul B. B. l-a confirmat in declarația data in calitate de inculpat atunci când susține ca acel număr de telefon era folosit de inculpata H. D. D., împrejurare confirmata prin aceea ca inculpata in mai multe din convorbirile telefonice purtate se prezintă cu numele ca fiind D. H., ori numai cu prenumele in cazul in care vorbește cu persoane apropiate Administrarea unor astfel de mijloace de proba este plasata in cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penala putând fi începuta, potrivit art. 221 si

228 din Codul de procedura penala, atât in persona, cat si in rem textul stabilește in termeni fără echivoc ca înregistrarea audio sau video se dispune daca sunt date privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni in cauza, urmărirea penala fiind începuta la data (...) ora 12,00 iar data la care s-a confirmat si s-a dispus autorizarea in continuare a interceptărilor si înregistrărilor convorbirilor fiind (...) respectiv (...) In concret nu putem vorbi despre lipsa garanțiilor procedurale privind respectarea dreptului la un proces echitabil cu atât mai mult cu cat întreaga secțiune din Codul de procedura penala referitoare la interceptările si înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanții, prin reglementarea in detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor si a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar reglementările legale au fost întrutotul respectate. Nu mai departe la prezentarea materialului de urmărire penala, procurorul a prezentat inculpaților procesele-verbale in care sunt redate convorbirile înregistrare inculpata H. D. D. necontestând autenticitatea acestora. C. si in situația in care aceste înregistrări ar fi fost obținute înainte de a se începe urmărirea penala in cauza in faza actelor premergătoare nu se poate spune ca acestea au fost obținute ilegal întrucât textul de lege nu precizează neechivoc ca este necesara începerea urmăririi penale din contra vizează doar aspectul pregătirii sau săvârșirii unei infracțiuni iar decizia CC nr. 962/(...) a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 indice 1 Cod proc penala iar considerentele deciziei in care se menționează ce este necesara începerea urmăririi penale in cauza pentru acordarea autorizării interceptărilor nu au caracter obligatoriu pe lângă faptul ca sunt contradictorii cu dispozitivul deciziei. Si din punct de vedere a practicii CEDO așa cum aceasta s-a pronunțat in speță Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei din 6 mai 2003, când s-a invocat nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condițiile de legalitate si proporționalitate in cauza sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiții instanța de judecata confirmând legalitatea strângerii acestor probe, neexistând observații in fata judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de proba invocat de acuzare. P. dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeana a D.urilor Omului „orice persoana are dreptul la respectarea vieții sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale";, iar amestecul unei autorități publice nu este admis decât in „măsura in care acest amestec este prevăzut de lege si daca constituie o măsura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea naționala, siguranța publica, bunăstarea economica a tarii, apărarea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protecția drepturilor si libertăților altora.";Constituția României dispune, de asemenea, ca „. publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata"; art. 26, iar in art. 28 se prevede ca secretul „. telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil."; In același timp, insa, in art. 53 se prevede ca, in mod excepțional, exercițiul acestor drepturi

„poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale."; Legea interna stabilește condițiile imperative de înregistrare a convorbirilor si de valorificare a acestora pe planul probațiunii, fiind instituita, totodată, o garanție procesuala, constând in posibilitatea supunerii înregistrărilor unei expertizei tehnice. Nu mai departe trebuie subliniat faptul potrivit căruia secretul corespondentei nu este un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucției penale. Astfel, societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce in ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie sa fie capabile de a combate in mod eficace asemenea amenințări si de a supraveghea elementele subversive ce acționează pe teritoriul lor. Așa fiind, asemenea dispoziții legislative devin necesare intr-o societate democratica, in vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiunii. A. interceptărilor si înregistrărilor convorbirilor telefonice s-a făcut in dosarul in care existau indicii asupra faptului ca B. B. bănuit ca fiind unul dintre autorii tâlhăriei de la B. T. si ca acesta utiliza si numărul de apel 0..920 aspect rezultat din adresa nr. S/22374 din (...) a S.ui de I. C. si tot in aceasta cauza penala s-a consumat si constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa comisa de inculpații H. D. D., R. V. si R. V., astfel ca disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar nu înseamnă ca aceste interceptări nu au fost legal obținute sau ca ar fi folosite intr-o alta cauza din contra au îndeplinit toate condițiile fiind legal obținute neatrăgând nulitatea acestora pentru faptul ca au fost dispuse in alt dosar penal ( cel din care s-a disjuns prezenta cauza neavând vreo repercusiune asupra nulității înregistrarea sub un alt număr de dosar aceasta fiind forma scriptica necesara din punct de vedere administrativ) si ca in autorizațiile emise sunt indicate numele altor persoane ca fiind utilizatori cartelelor sau telefoanelor mobile întrucât din acel dosar penal in care s-a obținut autorizarea înregistrărilor convorbirilor telefonice s-a disjuns si prezentul dosar penal iar numele persoanelor de asemenea nu prezintă relevanta in contextul in care o multitudine de persoane au folosit acele cartele telefonice sau aparate telefonice mobile si mai mult s-a dovedit ca acel număr de telefon 0. era folosit de inculpata H. D. D. care recunoaște ca numărul de telefon îi aparține, aspect confirmat însăși de inculpata atunci când se prezintă sub numele sau in discuția pe care o are la telefon cu notarul. In același context, si in cauza Klimentyev contra R.iei din 16 noiembrie 2006, Curtea de la S. a statuat ca, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esențial ca toate probele sa fie prezentate de fata cu acuzatul, in cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. A. lucru nu înseamnă totuși ca declarațiile martorilor trebuie făcute in fata tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de proba. U. declarațiilor din faza de instrucție penala a cazului nu încalcă, in principiu, articolul 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, atât timp cat se respecta dreptul la apărare. De regula, acest drept impune ca acuzatul sa aibă ocazia de a pune întrebări martorului care depune mărturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declarații, fie intr-un stadiu ulterior al procedurilor împrejurare pe care instanța o retine aplicabila cu privire la martora C. D. ce a fost audiata in urmărire penala dar care nu a depus mărturie împotriva inculpaților mărturie pe care o va înlătura ca nesincera făcuta pro cauza având in vedere si faptul ca aceasta avea un interes direct fata de familia H. fiind angajata a inculpatei H. D. D. De asemenea martorul B. la rândul sau este interesat in a face marturii in favoarea inculpatei H. D. D. având in vedere tocmai ajutorul material pe care familia H. îl acorda martorului oferindu-i diverse împrumuturi in bani atunci când i se solicita neavând nicio importanta cuantumul sumei împrumutate asupra conturării situației de fapt așa cum martorul încearcă sa convingă ca acest gest este lipsit de importanta si valoare prin aceea ca împrumuta doar sume mici de bani. In aceeași ordine de idei declarația martorului B. M. D. a fost înlăturata ca fiind nesincera si data in mod voit interesat in cauza.

În concluzie, nici unul dintre inculpații H. D. D., R. V. sau R. V. nu se aflau împreună cu inculpatul H. A. D. la momentul săvârșirii faptei de tâlhărie, în jurul orei 16,45, inculpații făcând doar afirmații mincinoase în scopul de a valida alibi-ul nesincer invocat de inculpatul H. A. D.

P. art. 260 alin. (1) C. pen., fapta martorului care, participând in aceasta calitate intr-o cauza, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasa, indiferent daca instanța care a soluționat cauza a înlăturat din ansamblul probator administrat declarațiile date de acesta ca fiind nesincere, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând relevanta daca au influențat sau nu soluția pronunțata. Din analiza acestui text de lege a rezultat ca sub aspectul laturii obiective, existenta infracțiunii de mărturie mincinoasa presupune cu necesitate întrunirea cumulativa a mai multor condiții, respectiv existenta unor afirmații necorespunzătoare adevărului făcute de un martor ascultat într-o cauza penala, civila disciplinara, afirmații care sa privească împrejurări esențiale ale cauzei, asupra cărora martorul sa fi fost întrebat. Așadar, pentru a putea fi antrenata răspunderea penala a martorului este necesar ca declarația mincinoasa a acestuia sa privească împrejurări esențiale, prin aceasta înțelegându-se împrejurări care pot servi la stabilirea adevărului si la justa soluționare a cauzei. Pentru definirea acestei noțiuni instanța este datoare sa se raporteze si la dispozițiile art. 317

C.p.p. („judecata se mărginește la fapta si persoana arătata în actul de sesizare, a instanței) urmând ca utilitatea si concludenta declarației martorului, aptitudinea acesteia de a dezvălui împrejurări de fapt esențiale în soluționarea cauzei sa fie analizate în strânsa legătura cu obiectul judecății. Prin sintagma împrejurări esențiale se înțeleg orice fapte, date, situații sau circumstanțe care au legătura cu fondul cauzei, fiind determinante in soluția care se da in procesul respectiv. C. esențial al împrejurărilor asupra cărora martorul relatează, se determina prin raportare la obiectul probei, { H. "http://www.formularejuridice.." o "M. DE C. SI F. DE P. J." "_." | necesara rezolvării cauzei. In cauza a fost dovedit caracterul mincinos al mărturiilor inculpaților din data de (...) si (...) prin raportarea afirmațiilor acestora la celelalte probe administrate. Împrejurarea ca instanța care soluționează cauza in care au fost făcute aceste declarații de către inculpați le va înlătura sau nu din ansamblul probator administrat ca fiind nesincere, nu înseamnă ca infracțiunii ii lipsește unul din elementele sale constitutive, ci constituie o { H. "http://www.formularejuridice.." o "M. DE C. SI F. DE P. J." "_." | in plus atât a existentei faptei, cat si a comiterii acesteia de către inculpați. A. aspect a rezultat si din faptul ca infracțiunea de mărturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, mai precis atunci când martorul semnează declarația neavând importanta daca au sau nu sau daca au avut relevanta sau nu asupra soluției pronunțate.

Cu privire la cererea in probațiune prin care s-a solicitat audierea martorei C. A. avocata ce a redactat la (...) contractul de vânzare cumpărare, la testarea inculpatei H. D. D. la poligraf instanța de fond a respins administrarea acestor probe întrucât nu sunt utile, pertinente si concludente in cauza fiind solicitate doar in scopul evident al tergiversării cauzei întrucât martora C. cunoaște împrejurări legate de redactarea actului de vânzare cumpărare iar activitatea inculpaților la notar s-a încheiat in jurul orelor

15,00-15,30 cu mult înainte de ora la care a fost comis tâlhărie martora necunoscând împrejurări legate de inculpați in jurul orelor 16,30-17,00 iar poligraful intitulat in mod științific raport de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat";, nu se înscrie in categoria mijloacelor de probă limitativ prevăzute de art. 64 alin.1 C.proc.pen. T.area poligraf nu reprezintă o constatare tehnico științifică întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de art.112 alin.1 C.proc.pen. neconstituind o activitate desfășurată sub imperiul urgenței. Printr-o interpretare in extenso a activităților care reprezintă constatări tehnico științifice se ajunge la o încălcare a dispozițiile art. 112 alin.1 C.pr.pen. și ale art.64 alin.1 C.proc.penală.

Mergând mai departe concluziile unui astfel de raport pentru a putea fi luate in considerare la justa valoare este necesar a se corobora cu alte mijloace de probe ori in speță acest lucru nu s-a realizat sens in care nu a fost avut in vedere la soluționarea cauzei cel depus de inculpata.

A. proba a fost solicitata deși inculpata H. D. D. se afla deja in posesia unui rezultat obținut la începutul săptămânii ((...)- (...)) ca urmare a efectuării unui asemenea test si care ii era favorabil motiv pentru care a solicitat o astfel de proba si in instanța, proba care a fost respinsa de către instanța de judecata poligraful nefiind recunoscut ca un mijloc de proba așa încât încuviințarea administrării acestora ar fi fost numai pentru a prelungi judecarea dosarului fiind vădit interesul inculpaților de a trage cat mai mult de timp pentru a obține noi si noi termene in dosar si a evita obținerea unei soluții ajungând ca de fiecare data sa propună probe care nu au legătura cu obiectul prezentei cauze observându-se tendința atât a avocaților aleși în cauză cat si a inculpatei H. D. D. de a face probe in prezentul dosar pentru cealaltă cauza in care sunt trimiși in judecata H. A. D. si B. B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sperând ca in aceasta modalitate prin reaudierea unor martori deja audiați in acel dosar aceștia sa-si schimbe depozițiile in favoarea inculpaților din acel dosar sau sa reușească intimidarea lor profitând de orice schimbare de nuanța in expresiile si relatările făcute de . persoane. Împrejurarea evocata se desprinde dintr-o simpla analiza a întrebărilor adresate de avocatul H. V. inculpatei H. D. D. consemnate expres in declarația acesteia din fata instanței când se face referire la ora de 16,45 daca H. D. A. se afla împreuna cu inculpata H. D. D.

Deatfel, reaua credință a inculpaților si faptul ca intenția acestora a fost exclusiv in sensul prelungirii actualului ciclu procesual rezida inclusiv din modul in care au înțeles sa-si formuleze apărarea in cauza pe lângă faptul invocat a lipsei unui apărător ales in cauza situație ce a fost argumentata de către instanța de judecata atât la momentul respectiv cat si la începutul prezentei hotărâri au înțeles ca pe rând sa-si propună probele pentru a avea de fiecare data un motiv care sa le permită a mai cere încă un termen de judecata ca sa mai obțină o amânare, probe si cereri cenzurate de către organul judiciar fiind încuviințate si administrate doar cele ce au avut legătura cu cauza si au fost utile, pertinente si concludente soluționării cauzei.

Cu referire la excepția de neconstituționalitate depusa in scris de către inculpata H. D. D. după terminarea cercetării judecătorești in timp ce procurorul punea concluzii se poate observa de la distanta ca urmează același curs al intenției inculpaților ca prin orice mijloc sa amâne pronunțarea unei soluții in cauza dar raportat la momentul la care a fost depusa după ce s-au respins restul probelor solicitate, si s-a terminat cercetarea judecătoreasca nu a fost pusa in discuție si nici nu a fost susținuta oral in fata instanței si nu s-a considerat necesara reluarea cercetării judecătorești nefiind o împrejurare ce trebuie lămurita cu atât mai mult cu cat poate fi invocata in orice stare a pricinii inclusiv in căile de atac. C. si așa la o prima analiza excepția invocata nu are o strânsa legătura cu obiectul prezentei cauze mai degrabă aceasta putea fi invocata in cadrul dosarului in care inculpații au fost audiați in calitate de martori si care au o protecție instituita de textul legal fiind rude ale inculpatului H. D. A. nu erau obligate a depune mărturie legea protejând astfel de persoane cu atât mai mult cu cat inițiativa a venit din partea lor si nu in prezentul dosar in care excepția nu are legătura cu obiectul cauzei

În drept, fapta inculpatei H. D. D., care în data de (...), fiind audiată ca martor în dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale respectivei cauze, despre care a fost întrebată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului R. V., care în data de (...), fiind audiat ca martor în dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale respectivei cauze, despre care a fost întrebat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatei R. V., care în data de (...), fiind audiată ca martor în dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., a făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale respectivei cauze, despre care a fost întrebată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal.

Inculpații au susținut în mod mincinos că s-ar fi aflat împreună cu inculpatul H. A. D. în după masa zilei de (...), în jurul orei 16:45, într-un alt loc decât A. M. aparținând B. T. S. din C.-N., str. B. nr. 13-15.

În realitate, la data și momentul precizate, H. A. D. nu se afla împreună cu inculpații ci se afla în incinta agenției bancare arătate, împreună cu coinculpatul B. B., participând la săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, urmările produse, dar nu in ultimul rând atitudinea inculpaților care pe tot parcursul procesului penal au adoptat o poziție de negare a faptelor nerecunoscând săvârșirea acestora neconsiderându-se vinovați. I. de fond a avut in vedere circumstanțele reale ale inculpaților precum si persoana in concret a acestora. Prin urmare, pentru ca pedeapsa să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite in vederea realizării scopului său preventiv și educativ, definit de legiuitor in cuprinsul art. 52 C. ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă in mod real persoana culpabila, cât și capacitatea acesteia de a se îndrepta ca efect al tratamentului sancționator aplicat.

Este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real intre gravitatea faptei și periculozitatea persoanei in cauza precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.

P. art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. C. dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpații trebuia să știe că, pe lângă drepturi, au și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându- se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravate de circumstanțele reale ale săvârșirii lor dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise. Exemplaritatea pedepselor produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea lor, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuși aceștia, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. F. cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța nu poate ignora iar atitudinea in ansamblul ei demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia,proprietatea precum și întreaga ordine de drept

Unul dintre criteriile de individualizare a pedepselor îl reprezintă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite de inculpați și care este reflectat pe de o parte in limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor ( închisoare de la 1 an la 5 ani) iar pe de altă parte de modalitatea de săvârșire și urmările produse de necesitatea imperativă a luării în considerare, în mod cumulativ, a tuturor criteriilor legale de stabilirea gradului de pericol social concret al unei fapte prevăzute de legea penală.

In cauză trebuie remarcate următoarele elemente relevante:

1. Modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor de cei trei inculpați - au fost reprezentate de acțiunea inculpaților de a face nemijlocit declarații mincinoase în fața procurorului, după depunerea jurământului prevăzut de lege și atragerea atenției în mod expres asupra consecințelor penale ale unui asemenea comportament, ceea ce denotă o temeritate ieșită din comun, precum și o persistență dusă la limite extreme în atitudinea infracțională plănuită;

2. Scopul urmărit de inculpați prin acțiunea lor ilicită - au vizat ajutorarea unei persoane care a comis o fapta deosebit de grava tâlhărie cu consecințe deosebit de grave , și anume acela de a scăpa de răspunderea penală specifică acestor infracțiuni, prin îngreunarea zădărnicirea judecății acestuia

3. Urmarea imediată produsă prin infracțiune - a constat în crearea unei stări de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiției, activitate de importanță majoră pentru apărarea și ocrotirea valorilor sociale protejate prin legea penală și pentru păstrarea ordinii de drept, și care presupune sinceritate din partea celor ascultați ca martori în cauzele penale sau de altă natură, pentru a putea fi desfășurată în condiții de normalitate.

4. Persoana și conduita inculpaților - au relevat de asemenea, fără niciun dubiu, pericolul social concret deosebit al autorilor prezentelor infracțiuni, în condițiile în care este mama inculpatului respectiv rudele acestuia în favoarea căruia a depus mărturia mincinoasă în fața procurorului

Pe de alta parte lipsa antecedentelor penale, a fost avuta in vedere de către instanța de judecata la momentul individualizării cuantumului pedepselor si nu ca si circumstanța atenuanta de natura a conduce la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege nefiind justificata reținerea cu acest titlu in favoarea inculpaților. I. de fond a reținut ca întreaga activitate infracționala a fost pusa la cale in cele mai mici detalii de către inculpata H. D. D. care este creierul întregii operațiuni si care in mod constant a luat legătura cu toate persoanele ce urmau sa fie audiate in cauza înainte de audiere ca si martori încercând sa le „aducă aminte acestora"; la mai bine de un an de zile de la data comiterii tâlhăriei de la banca T. ca la data respectiva s-au întâlnit cu in anumite circumstanțe cu presupușii autori ai jafului in intervalul orar la care a avut loc infracțiunea, solicitând chiar unui angajat de la RAR întocmirea unei liste cu persoanele ce au fost de paza in data de (...) la registrul auto roman justificându-si gestul prin aceea ca cel ce a fost deserviciu l-a data respectiva poate confirma prezenta in acel loc in piața de mașini a inculpaților ,inculpata transformându-se de-a dreptul in organ judiciar „. o ancheta proprie „ in interesul sau dar nu in scopul aflării adevărului.

Judecând in aceste limite, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de

2 ani închisoare aplicata inculpatei H. D. D. 2 ani închisoare aplicata inculpatului R. V. respectiv 2 ani închisoare aplicata inculpatei R. V. sunt in măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.

In baza art. 71 alin 2 C. penal a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedeapsa accesorie pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C. penal.

Pentru considerentele mai sus menționate, instanța de fond a apreciat ca in cazul tuturor celor trei inculpați doar o pedeapsa cu executare in regim privativ de libertate poate sa-si atingă scopul prevăzut de lege întrucât orice alta modalitate prin care pedeapsa sa nu se execute respectiv aceea a suspendării condiționate sau sub supraveghere si care ar constitui o clementa acordata inculpaților nu este aplicabila in cazul acestora întrucât instanța de judecata acorda facilitatea suspendării pedepsei doar celor care dovedesc căința si ca se pot îndrepta fără ca pedeapsa aplicata sa fie executata efectiv inculpații nefiind persoane care sa beneficieze de îngăduința si cărora sa le profite aplicarea unor dispoziții mai ușoare decât cele pe care le merita cu adevărat.

Nu a putut fi avuta in vedere ca o atenuare împrejurarea ca inculpații au fost animați doar de ideea de a face totul sa-l ajute pe fiul respectiv nepotul lor fără a avea reprezentarea întinderii consecințelor unei astfel de fapte si nici nivelul de educație a inculpatei R. V. persoana ce nu cunoaște carte si care s-a lăsat ușor influențata la insistentele inculpatei H. D. D.

In temeiul art. 191 alin 1,2 C. proc. penala a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 600 lei fiecare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații H. D. D., R. V. și R. V.

Inculpații R. V. și R. V. au solicitat în principal, in temeiul dispozițiilor art. 379 pct .2 lit.a C.p.pen. si art.345 alin. 3 C.p.pen. rap. la art. 11 alin. 2 lit. a C.p.pen. si art. 10 alin. 1 lit. a C.p.pen, admiterea prezentului apel, desființarea sentinței primei instanțe și în urma rejudecării cauzei, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C., întrucât fapta nu există.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților în temeiul art. 11 alin.

2 lit. a C.p.pen. si art. 10 alin. 1 lit. d C.p.pen. iar in eventualitatea in care se s-a constatat totuși, vinovăția inculpaților R. V. si R. V., solicită reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cp., si pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse sub minimul specialprevăzutde textul legal incriminator, în condițiile art. 86/ 1 C.

S-a arătat în motivarea apelului declarat că instanța a reținut inculpații ar fi făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale din dosarul nr. (...), iar respectivele afirmații constituie elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

I. de fond a reținut că inculpații au susținut în mod mincinos că s-ar fi aflat împreună cu inculpatul H. A. D. în după-masa zilei de (...) în jurul orei

16,45 într-un alt loc decât A. M. aparținând B. T., însă în realitate, la data și momentul precizat, H. A. D. nu s-ar fi aflat împreună cu aceștia, ci se afla în incinta Agenției bancare M., aparținând B. T., împreună cu B. B., participând la săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave.

A. teză reținută de către instanța de fond încalcă grav prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații H. A. D. și B. B., deoarece în cauza în care aceștia sunt judecați nu s-a pronunțat încă o soluție.

Pe durata judecării cauzei în primă instanță a fost necesară administrarea unor probe noi, ce nu fuseseră administrate în cursul urmăririi penale, în timp ce așa-zisele dovezi care au stat la baza actului de sesizare al instanței nu au putut fi readministrate nemijlocit de către instanță, din simplul motiv că acestea erau obținute în alt dosar de urmărire penală (dosar nr. 8/P/2010) și supuse validării ori invalidării în dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. C.

Cu privire la probele prin care instanța de fond a reținut că se demonstrează vinovăția celor doi inculpați, se arată, referitor la raportul U., că acesta, în concluziile sale nu face altceva decât să confirme declarațiile coinculpatei H. D. D., ale numitului H. A. D. și ale martorilor audiați, în sensul că H. D. D. se afla în jurul orelor 17 împreună cu fiul ei în apropierea domiciliului lor iar referitor la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în dosarul cauzei, apreciază că aceste probe sunt nule și invalide sub aspectul oricărei consecințe juridice.

Cu privire la probele testimoniale administrate se arată că declarațiile inculpaților R. V. și R. V., sunt susținute de declarațiile numitului H. A. D., declarațiile martorilor M. L. și B. M. D., la care se adaugă depoziția martorului G. C., precum și de declarația coinculpatei H. D. D. în timp ce martora V. I. A. a concluzionat că nu poate nici să confirme, nici să infirme afirmațiile acesteia din urmă.

Mai mult, în dosarul în care sunt judecați inculpații H. A. D. și respectiv B. B. au fost administrate alte probe, de natură a pune sub semnul incertitudinii acuzația adusă acestora, respectiv declarațiile funcționarelor băncii și ale altor martori care așteptau să scoată bani de la ATM-ul acestei unități bancare, revenirea parțială asupra concluziilor inițiale ale Institutului pentru Tehnologii Avansate legat de înălțimea reală a agresorilor ori faptul că s-a încuviințat efectuarea unei expertize criminalistice ADN la un institut din străinătate.

Se evidențiază și aspectele de natură a critica modul în care prima instanță a asigurat respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului egalității de arme, existând sub acest aspect o evidentă desconsiderare și reale încălcări ale prevederilor art. 6 din C.E.D.O., fapt pentru care prin soluția pronunțată s-a ajuns în situația unei evidente erori judiciare din moment ce s-a dispus condamnarea unor persoane nevinovate pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 260 C., la pedepse deosebit de severe și cu executare în regim de penitenciar.

I. H. D. D. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a

C.p.p.și art. 345 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 11 alin. 2 lit. a C.p.p. și 10 alin. 1 lit. a C.p.p. admiterea prezentului apel, desființarea sentinței primei instanțe și achitarea sa pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev.deart.260 alin. 1 Cp., întrucât fapta pentru nu există. În subsidiar, solicită a se dispune achitarea sa în temeiul art.11 alin. 2 lit. a C.p.p. și 10 alin. 1 lit.dC.p. Apreciază că în mod greșit, instanța a reținut că fapta inculpatei, care la data de (...), fiind audiată ca martor în dosarul penal nr. 8/P/2010 ar fi făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale ale respectivei cauze întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, teza reținută de către judecător încălcând grav prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații H. A. D. și B. B., deoarece în cauza în care aceștia sunt judecați nu s-a pronunțat încă o soluție.

Cu privire la probele reținute de către judecătorul fondului în sprijinul tezei vinovăției sale se arată următoarele: referitor la R. de constatare nr. 3. din (...) întocmit de I. C. - U. T. de A. a I. se arată că în rechizitoriu se reține că în data de (...) a fost efectuat un apel de pe numărul numitei C. D. pe numărul inculpatei la ora 1., procurorul concluzionând că „este evident așadar că învinuita se afla deja pe drum în jurul orei 16,00, spre cartierul M., ajungând la magazinul ABC în jurul orei 16,20, conform propriilor sale afirmații interceptate și înregistrate. Din raportul U.T.A.I. rezultă că la ora 1. inculpata a primit un apel de la C. D., moment în care această din urmă cartelă (cartela SIM 0741523495 - abonat C. V. utilizată de C. D.) este localizată în aria geografică acoperită de antena de telefonie O. situată pe str.

I. -B..

Astfel, nu se poate explica de ce procurorul reține că inculpata s-ar fi aflat pe drum din moment ce raportul U.T.A.I. ne spune doar unde se afla interlocutoarea inculpatei H. dar nu și locul unde se afla aceasta din urmă.

Susținerile parchetului sunt absolut contradictorii, deoarece, în rechizitoriu, la fila 6 se susține că la ora 16,00 inculpata se afla în drum spre cartierul M., iar la fila 5 se reține că la ora 1. H. D. D. este localizată la magazinul O. - F. C. E., din C.-N., B-dul E. nr. 45, cu o plată de factură.

De asemenea, concluziile raportului U.T.A.I. sunt în sensul că la ora 1. inculpata se afla în aria geografică acoperită de antena de telefonie O. situată pe str. P. nr. 192 iar la ora 1. fiul său era localizat de aceeași antenă, confirmând astfel declarațiile inculpatei H. (susținute și de testarea cu tehnica poligraf), ale fiului acesteia și ale martorilor audiați că la acea oră era împreună cu fiul său în imediata apropiere a domiciliului lor, deoarece antena de pe str. P. emite semnal și pe aleea M.

Referitor la P. - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate apreciază că acestea sunt nule și drept urmare inutilizabile în procesul penal, fiind obținute cu nesocotirea dispozițiilor art. 64 alin. 2

C.p.p.

În acest sens arătă că, potrivit art. 91" alin. 3 C.p.p. autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video se dispune de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, ori al instanței corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în lipsa președintelui instanței, autorizarea se dispune de judecătorul desemnat de acesta.

Astfel cum neechivoc a reținut și Secția penală a înaltei Curți de C. și

Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 1470 din (...), în cazul în care autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video este dispusă de președintele tribunalului, sau de judecătorul desemnat de acesta, deși competența de judecată a cauzei în primă instanță îi revine J. există o încălcare a dispozițiilor art. 91" alin. 3 C.p.p., care atrage nulitatea absolută a mijloacelor de probă și înlăturarea acestora din proces, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 2 C.p.p.

Ori în cauza dedusă judecății, tocmai acest caz de nulitate își regăsește întrunite elementele având în vedere că prezenta cauză este de competența J. C. N., în timp ce autorizarea interceptărilor în cauză s-a realizat prin încheierea penală nr. 16/P/2010 a T. C. Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate ce a confirmat practica judiciară dezvoltată în materie3, caracterul excepțional al acestei măsuri și aptitudinea ei de a vătăma drepturi și libertăți fundamentale ale individului reclamă că autorizarea să se dispună in personam față de o anumită persoană bănuită de săvârșirea ori pregătirea săvârșirii unei infracțiuni, condiție care în cauză nu a fost respectată din moment ce față de subsemnata inculpată nu s-a dispus autorizarea interceptărilor și înregistrărilor telefonice.

Nu în ultimul rând arată că dispozițiile art. 91" alin. 2 C.p.p. enumeră limitativ sfera infracțiunilor pentru care poate fi utilizată ca probă interceptarea și înregistrarea convorbirilor, fiind ușor de remarcat că fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 Cp. nu se regăsește în această categorie. Este evident așadar că ne aflăm în prezența unei probe nule și invalide sub aspectul oricărei consecințe juridice, neputându-se avea în vedere nici dispozițiile art. 91 alin. 5 C.p.p. la care a făcut referire procurorul de ședință, întrucât posibilitatea folosirii convorbirilor sau comunicărilor interceptate și înregistrate în altă cauză penală este condiționată de faptul că infracțiunea săvârșită sau a cărei comitere se pregătește să se regăsească în enumerarea de la art. 91" alin. 1 și 2 C.p.p., condiție care nu este întrunită în cauză.

D. cunoștințele inculpatei, deși nu există la dosarul cauzei, autorizațiile de interceptare pentru numărul de telefon 0740199920 sunt emise pe numele B. B. De altfel, procesele - verbale fac referire la „. telefonic cu numărul 0740199920 aparținând lui B. B.", cu toate acestea, convorbirile telefonice au fost atribuite inculpatei.

Verificând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului

și raportat la motivele invocate și la dispozițiile legale în materie, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, însă pentru alte motive decât cele invocate.

S-a apreciat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, considerând că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpaților H. D. D., R.

V. și R. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 al.1 C., pentru care aceștia au fost trimiși în judecată în prezentul dosar.

Astfel, s-a reținut în mod corect că, fiind audiați în calitate de martor în dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C. în care sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie inculpații H. D. A. și B. B., inculpații H. D. D., R. V. și R. V. au făcut afirmații mincinoase asupra unor împrejurări esențiale ale cauzei despre care au fost întrebați, săvârșind astfel infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Concret, ceea ce se impută acestora este faptul că au încercat să procure un alibi inculpatului H. D. A., (fiul inculpatei H. D. D. și respectiv nepotul inculpaților R. V. și R. V.), plecând de la o declarație a acestuia în sensul că la data jafului comis la B. T., (...), în jurul orei 13,00, s-ar fi deplasat împreună cu părinții săi H. I. și H. D. D., precum și cu numiții R. V. și R. V., la biroul notarului public V. I. A. din C. N., str. E. nr. 20, ap. 5, deoarece la data respectivă numiții H. I. și H. D. D. și-au înstrăinat apartamentul către cumpărătorii R. V. și R. V. În continuare, după ieșirea de la notarul public, H. A. D. a susținut că s-ar fi deplasat împreună cu mama sa, H. D. D., la un magazin dealer O., tot pe strada E., după care s-ar fi deplasat la un restaurant de pe str. E., poziționat vis-a-vis de biroul notarial unde ar fi rămas cu toții până în jurul orei 17,30-18,00.

Audiați în legătură cu aceste împrejurări, cei trei inculpați din prezentul dosar au susținut că la data amintită, s-au aflat cu toții împreună, atâta timp cât la ora 13,00 era programată la biroul notarului public V. Altamira, autentificarea contractului de vânzare cumpărare, ajungând la magazinul deținut de familia H. la parterul imobilului din C.-N., A. M. nr. 17, ap. 7, la un moment ulterior comiterii infracțiunii de tâlhărie la B. T. -. M.

A.e susțineri ale inculpaților sunt însă în mare parte, și în privința chestiunilor esențiale, infirmate de materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, dincolo de faptul că există serioase contradicții chiar între declarațiile acestora și între acestea și declarația inculpatului H. D. A.

Trebuie menționat faptul că momentul ieșirii din A. M. a B. T. a celor doi autori a fost stabilit ca fiind situat la ora 1., chestiune deosebit de importantă, mai ales că ne putem raporta și la alte repere orare certe, care rezultă din materialul probator de la dosar și care prezintă relevanță în prezenta cauză.

Astfel, este real faptul că la data critică inculpata H. D. D. s-a deplasat la un magazin O. situat pe strada E. lângă Cofetăria Carpați, atâta timp cât din adresa SC O. SA rezultă că în contul deținut de inculpata H. D. D. au survenit anumite modificări în sensul prelungirii contractului, modificări operate în data de (...) în intervalul orar 15:18.11-1., la aceeași dată având loc și plata unei facturi, modificare ce apare în cont la ora 1..

Pe de altă parte, din raportul de constatare nr. 3./(...) întocmit de I. C.

- U. T. de A. a I., a rezultat că în ziua de (...), până la ora 1., cartela telefonică cu număr de apel 0..076, utilizată de H. A. D., a fost localizată în zona centrală a municipiului C.-N. celulele de telefonie mobilă situată pe str. E., iar ulterior în Piața U. nr. 6A, iar după ora 1. cartela telefonică utilizată de H. A. D. nu mai este localizată în zona centrală a municipiului C.-N., dimpotrivă, la ora 1., este localizată într-o arie geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe str. P. nr. 19 din C.-N. într-o zonă aflată în imediata vecinătate a locului săvârșirii infracțiunii.

Mai mult, din același raport de constatare nr. 3./(...) al U. rezultă că inculpata H. D. D. a fost localizată în aria geografică acoperită de celula de telefonie mobilă situată în C.-N., str. P. nr. 19, la ora 1., la câteva minute după comiterea infracțiunii de tâlhărie, după ce anterior la ora 1. cartela SIM cu nr. 0741/523495 utilizată de martora C. D. a efectuat un apel către cartela SIM cu nr. de apel 0. utilizată de inculpata H. D. D.

În legătură cu acest apel, martora C. D., angajata soților H. la acel moment, a precizat că a rugat-o pe patroana sa să se întoarcă mai repede să o schimbe la magazin, deoarece trebuia să meargă la o zi de naștere iar aceasta i-a răspuns că încearcă să vină cât mai repede, ceea ce însemnă că la scurt timp de la această convorbire telefonică inculpata H. a pornit spre magazinul ABC, ajungând acolo în jurul orei 16:20, astfel cum rezultă din redarea convorbirii telefonice interceptate și înregistrate la data de (...), în cuprinsul căreia aceasta relatează altei persoane că „este posibil să fi ajuns la orele patru, patru și douăzeci la magazin";, în acest fel explicându-se susținerile din rechizitoriu și apoi ale instanței, în sensul că după discuția cu martora C. care îi solicitase să se grăbească, inculpata se afla în drum spre cartierul M. F. îndoială raportul U. nu precizează unde se afla inculpata H. la momentul discuției cu martora, acest lucru fiind însă previzibil, dacă coroborăm datelor furnizate de acesta cu susținerile martorei și chiar ale inculpatei, din cuprinsul convorbirii la care ne-am referit mai sus.

De remarcat este faptul că înafara declarațiilor inculpaților din prezentul dosar, nici o altă probă nu susține teza că inculpatul H. D. A. s-ar fi aflat împreună cu părinții săi și cu unchiul și mătușa sa în cursul zilei de (...), însă chiar acceptând o atare posibilitate, chestiunea nu prezintă relevanță, față de momentul la care s-a stabilit că mama sa și drept urmare și însoțitorii săi, au ajuns la magazin și față de faptul că inculpatul a fost localizat la ora 1..03 în aria geografică acoperită de antena de telefonie mobilă situată pe strada P. nr.19, în condițiile în care inculpatul H. D. A. a susținut că ar fi plecat de la restaurant în jurul orei 17,30-18,00.

Dincolo de aceste repere orare, relevante într-o măsură considerabilă în ceea ce privește realitatea celor declarate de către inculpați, prima instanță a analizat în mod obiectiv declarațiile martorilor M. L., G. C., C. D. și B. M. D., argumentând coerent și corect, reținerea ca fiind corespunzătoare adevărului, a declarației date în faza de urmărire penală de către martorul M. L.

Astfel, fără a relua argumentele reținute de către instanța de fond, pe care instanța de control judiciar și le însușește în totalitate, reținem din declarațiile martorilor M. L. (declarația dată în faza de urmărire penală) și G. C. că nici unul dintre ei nu a putut afirma că l-ar fi văzut pe inculpatul H. D. A. în după amiaza zilei de (...) la magazinul deținut de familia sa ori în apropierea acestuia.

Aceeași este situația și în privința martorilor B. M. D. și C. D., instanța analizând cu rezervele de rigoare declarațiile acestora, deoarece conțin o serie de elemente ce vin în contradicție cu alte probe din dosar și chiar cu declarațiile inculpaților, aspectele relatate de aceștia fiind în mod evident nereale, atât în ceea ce privește ora la care se pretinde că inculpații au ajuns la magazin, cât și sub aspectul prezenței inculpatului H. D. A. în acel loc.

Nu trebuie pierdut din vedere la analiza vinovăției sale, întreg comportamentul de care a dat dovadă inculpata H. D. D., concretizat în încercări repetate ale acesteia, de a influența cursul anchetei în dosarul în care fiul său era cercetat pentru o infracțiune gravă, nu doar prin susținerea unor aspecte nereale în fața organelor judiciare penale, dar și prin atragerea altor persoane, în această încercare asiduă de disculpare a inculpatului H.

D. A.

Stau mărturie în acest sens, procesele verbale de redare a mai multor convorbiri telefonice cu diverse persoane, legat de aspecte ce privesc un dosar aflat la acest moment pe rolul instanței de judecată, inculpata H. încercând în acest fel să inducă persoanelor respective amănunte legate de acea cauză, în sprijinul alibiului fiului său.

D. urmare, considerăm că rezultă dincolo de orice îndoială faptul că inculpații din prezentul dosar au făcut afirmații mincinoase în dosarul în care au fost audiați ca martori, în mod just prima instanță reținând vinovăția acestora.

În apel, s-a invocat, dincolo de faptul că nu ar exista probe care să susțină învinuirea adusă prin rechizitoriul întocmit la data de (...), aceea că în dosarul în care s-au făcut respectivele declarații mincinoase, au fost administrate ulterior probe noi care vin să pună sub semnul incertitudinii acuzațiile aduse inculpaților H. D. A. și B. B., împrejurare care nu poate decât să influențeze decizia instanței de control judiciar în prezentul dosar.

S-a considerat, dimpotrivă că reținerea vinovăției unei persoane pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu este condiționată de pronunțarea unei soluții de condamnare a persoanei în favoarea căreia s-au făcut afirmațiile mincinoase.

În acest sens, ceea ce prezintă relevanță este ca martorul să fi făcut afirmații mincinoase cu referire la împrejurări esențiale ale cauzei și în legătură cu care a fost întrebat, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față, când cu bună știință inculpații din prezentul dosar, au încercat să susțină alibiul inculpatului H. D. A. în sensul că la data de (...) au fost împreună la momentul la care s-a comis jaful de la A. M. a B. T.

S-a afirmat totodată, că procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate ar fi nule de drept și ca atare, ar trebui înlăturate, fiind obținute cu nesocotirea dispozițiilor art. 64 al.2 C., câtă vreme sunt obținute în dosarul în care sunt inculpați H. D. A. și B. B.

S-a considerat dimpotrivă, asemenea primei instanțe, că nimic nu împiedică judecătorul a aprecia ca fiind în conformitate cu cerințele legale, aceste mijloace de probă din perspectiva faptului că au fost obținute în mod legal, într-un dosar aflat în strânsă legătură cu prezenta cauză, existând posibilitatea, conform art. 91/2 al. 5 C.p.pen., folosirii lor și în alte cauze, neavând relevanță faptul că autorizarea viza numele altor persoane decât inculpații, câtă vreme rezultă din probele de la dosar că titularii posturilor telefonice nu erau aceeași cu utilizatorii acestora, iar numărul de telefon 0. era folosit de inculpata H. D. D. ceea ce rezultă din modul în care se prezenta aceasta. Nu putem fi de acord cu susținerea conform căreia, dispozițiile art.

91/2 al.5 C.p.pen. nu ar fi aplicabile în prezenta cauză, nefiind vorba în speță despre o infracțiune dintre cele limitativ prevăzute în art. 91al./1 al.1 și 2

C.p.pen, din moment ce textele în discuție se referă și la „. infracțiuni grave";.

Pe de altă parte, hotărârea judecătoriei a fost criticată sub aspectul nerespectării cerințelor unui proces echitabil din perspectiva CEDO, fără însă a se concretiza această afirmație, situație în care instanța de apel nu poate decât să constate respectarea cerințelor de legalitate ce guvernează procesul penal, atâta timp cât inculpații au fost încunoștiințați despre învinuirea ce li se aduce, au beneficiat de asistență judiciară și de un interval de timp rezonabil pregătirii apărării, au putut propune probe în apărare și totodată, combate probele acuzării și au fost audiați personal. Împrejurarea că din motive obiective nu au putut fi administrate ori readministrate unele probe testimoniale sau că instanța a cenzurat argumentat, cererile în probațiune formulate în apărare, apreciem că nu încalcă în nici un fel exigențele unui proces echitabil.

Totodată, raportat la cererile subsidiare formulate în cuprinsul motivelor de apel de către inculpații R., referitoare la necesitatea reindividualizării pedepselor aplicate și a modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei în sensul aplicării unor pedepse în cuantum redus și cu suspendare sub supraveghere, apreciem raportat la circumstanțele personale ale inculpaților că există argumente în sensul înlăturării obligării lor la executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate.

În acest sens este de observat faptul că în apel, s-a încuviințat efectuarea unor referate de evaluare psiho-socială a tuturor celor trei inculpați de către S. de probațiune de pe lângă T. C. și M., concluziile acestora fiind pozitive în sensul reintegrării sociale a celor trei inculpați și a unui parcurs departe de orice comportament infracțional, lipsa antecedentelor lor penale, conduita anterioară, vârsta lor, atașamentul pentru familie și atitudinea față de muncă și religie fiind argumente în sensul că scopul pedepselor aplicate este posibil a fi atins chiar fără executarea pedepselor în regim de detenție, fiind întrunite cumulativ toate cerințele art. 81 C.

Pe de altă parte, socotim că prima instanță a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, din perspectiva tuturor criteriilor generale de individualizare cuprinse în art.72 C., pedepsele aplicate fiind corespunzătoare gravității concrete a faptelor comise și în același timp adaptate circumstanțelor personale ale inculpaților și atitudinii manifestate de aceștia pe tot parcursul procesului penal prin neasumarea responsabilității în comiterea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că nu se impune reindividualizarea acestora, în sensul reducerii cuantumului lor.

D. urmare, pentru argumentele invocate, tribunalul în baza art.379 pc.2 lit.a C.pr.pen. a admis apelurile declarate de inculpații H. D. D., fiica lui

I. și L., născută la data de (...) în Gherla, jud. C., dom. în C.-N., str. A. M. nr.17, ap. 7, jud. C., R. V., fiul lui N. și C., născut la data de (...) în B., jud. M., dom. în com. L., satul B. nr. 293 A, jud. M. și R. V., fiica lui I. și E., născută la data de (...) în Gilău, jud. C., dom. în com. L., satul B. nr. 293 A, jud. M., împotriva sentinței penale 674/(...) a J. C.-N., pe care a desființat-o parțial, numai cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate acestor inculpați.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, a menținut pedepsele aplicate inculpaților prin sentința penală atacată.

În baza art.81,82 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestor pedepse, pe durata câte unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.71 C. s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art.64 lit.a teza II C., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 71 al. ultim C. s-a suspendat pe durata suspendării pedepsei închisorii aplicate inculpaților executarea pedepsei accesorii.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 192 al. 3 C.p.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și inculpații H. D. D., R. V. si R. V.

Prin recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ s-a solicitat casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și rejudecând cauza, să se mențină în totalitate hotărârea primei instanțe. Astfel,se consideră decizia instanței de apel ca fiind netemeinică ca urmare a schimbării modalității de executare a pedepsei, aplicând disp.art.81,82 C.. În mod corect prima instanță a realizat o corectă individualizare a pedepselor, acestea fiind corespunzătoare gravității concrete a faptelor comise și adaptate circumstanțelor personale ale inculpaților. P. concret prezentat de inculpați rezultă din elementele deosebite ale cauzei. Aceștia au declarat mincinos în fața procurorului deși li s-a atras în mod expres atenția asupra consecințelor unui asemenea comportament. Scopul urmărit de inculpați a fost acela de ajutorare a unei persoane cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru a scăpa de răspundere. F. de toate acestea, se apreciază că soluția instanței de fond este cea corectă.

În susținerea recursului inculpatei H. D. D.,s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea inculpatei întrucât parchetul nu a dovedit faptul că aceasta a făcut afirmații vădit mincinoase pentru a oferi un alibi inculpaților din dosarul instrumentat de

Tribunalul Cluj în care inculpații H. A. și B. B. sunt cercetați pentru acea infracțiune. Consideră că s-a plecat de la o idee greșită și anume că inculpatul H. A. este unul dintre cei care au jefuit banca. Principalele probe sunt interceptările postului telefonic cu nr. 0740199920 din care ar rezulta că inculpata ar fi avut anumite convorbiri cu persoane și ar fi încercat să influențeze. Acele probe sunt obținut în mod nelegal. Acel post telefonic este un abonament pe persoană fizică, aparatul este cumpărat de inculpată, un post care nu a fost utilizat nici o secundă de inculpat și cu toate acestea autorizația de interceptare este dată pe numele inculpatului B. B., autoritățile cunoscând cui aparține acel număr. În clipa în care a avut loc percheziția domiciliară, acel telefon a fost găsit acasă la inculpată și în acea zi i-a fost restituit inculpatei în baza unui prces verbal. Este vorba de o maximă rea credință să se afirme că în continuare se asculta pe inculpatul B. B. pe un număr care nu-i aparținea lui și care îi fusese restituit proprietarului de drept. A. probă este una obținută în mod nelegal și ar trebui să fie înlăturată de instanță. În prezentul dosar de urmărire penală nu există decât 3-4 înscrisuri în plus decât cele din dosarul jafului de la bancă. I. este mama a doi copii, are un soț care din cauza situației fiului său, într-un an a suferit trei accidente vasculare, are o situație familiară grea, este o mamă care trebuie să fie alături de copiii săi și este o persoană pentru care o hotărâre de condamnare ar avea o importanță negativă.

În motivarea recursului inculpatei R. V., s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., în subsidiar, achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., iar in terțio, prin reținerea art.74 lit.a C. și aplicarea art.76 C., a se dispune coborârea pedepsei iar ca modalitate de executare a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei,apreciind că din probațiunea administrată nu reiese vinovăția inculpatei.

În susținerea recursului inculpatului R. V., s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d

C.pr.pen., iar in terțio, prin reținerea art.74 lit.a C. și aplicarea art.76 C., a se dispune coborârea pedepsei, apreciind că din probațiunea administrată nu reiese vinovăția inculpatului, declarațiile acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Analizând decizia atacată,pe baza probatoriului administrat în cauză,

Curtea constată că toate recursurile formulate în cauză sunt nefondate,urmând a fi respinse.

Astfel,instanțele anterioare au stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 al.1 C.,fapta acestora constând în aceea că în datele de (...) și respectiv (...), fiind audiați ca martori în dosarul penal nr. 8/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., au făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale respectivei cauze, despre care au fost întrebați.

F. a relua întrega discuție referitoare la materialul probator administrat în cauză,probele care au dus la stabilirea vinovăției acestora sunt în principal raportul de constatare nr. 3./(...) întocmit de I. C. - U. T. de A. a I. (raport care a fost amplu analizat de către instanțe în coroborare cu restul probelor în cauză),declarațiile martorilor M. L. (dată în faza urmăririi penale) ,G. C.,V. I. A.,procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice,care se ademenea au fost amplu și pertinent analizate de către prima instanță .

Practic ,motivele de recurs invocate de inculpații recurenți au constituit apărările pe care aceștia și le-au formulat atât cu ocazia soluționării pe fond a cauzei la prima instanță,cât și în fața instanței de apel ,constituind și motivele de apel ale acestora,ambele instanțe anterioare analizând temeinic și argumentând în mod detaliat de ce aceste apărări au fost înlăturate,fiind contrazise de restul probelor administrate în cauză,astfel că instanța de recurs își însușește în totalitate aceste argumente.

P. jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de recurs prezentate de inculpați nu diferă substanțial față de susținerile acestora în fața primei instanțe (practic inculpații rezumându-se, prin motivele de recurs , la a formula unele critici legate de modul de efectuare a unor acte procedurale și de administrare a unor probe, asupra cărora tribunalul s-a pronunțat în mod pertinent).

De asemenea,în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților,acestea au fost judicios individualizate de către instanțe,atât ca și cuantum de către prima instanță,menținut de tribunal,cât și ca modalitate de executare (stabilită de către tribunal),varianta suspendării condiționate a executării pedepsei fiind judicios aleasă,fiind îndeplinite condițiile art.81 C. pentru toți cei trei inculpați ,iar față de circumstanțele lor personale ,lipsa antecedentelor penale ,reeducarea acestora se va realiza și fără privare de libertate ,nefiind necesară executarea pesepsei în regim de detenție.Prin urmare și sub acest aspect decizia atacată este legală și temeinică.

În concluzie,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate în cauză,menținând decizia atacată.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 300 lei si respectiv 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul

M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpatii R. V. si R. V. să plătească în favoarea statului suma de câte 700 lei, fiecare, iar pe inculpata H. D. D. la 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei si respectiv 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU A.E M.IVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații H. D. D., R. V. si R. V., împotriva deciziei penale nr. 202 din 20 iunie 2011 a T. C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de câte 300 lei si respectiv 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatii R. V. si R. V. să plătească în favoarea statului suma de câte 700 lei, fiecare, iar pe inculpata H. D. D. la 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei si respectiv 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER, L. C.

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...).

Jud.fond. A. B. Birău

Jud.apel. A. Țopan/Ariana I.

← Decizia penală nr. 939/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1091/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 534/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 534/2012, Curtea de Apel Cluj